Dacă conexiunea mea cu Creatorul poate fi doar prin grup, atunci care este munca persoanei în privința Creatorului, în privința “locului”? Până la urmă. este spus că munca este divizată în două etape: munca în relație cu prietenul și în relație cu Creatorul (locul). “Locul” este grupul de zece. Întâi eu trebui să mă conectez cu toți prietenii și în acea măsură mă pot conecta cu “locul”. Nu este niciun Creator fără “locul” conexiunii noastre, nu este lumină fără vas. Locul este construit din conexiunea mea cu grupul de zece; altfel nu este niciun loc, nu este niciun Creator.

Munca unei persoane cu Creatorul deasupra rațiunii începe doar după ce omul și-a terminat munca dintre el însuși și prieten în rațiune. Până la urmă, prin conexiunea cu prietenul eu recreez sufletul comun, o parte a lui Adam HaRishon. În esență, așa revelăm întregul suflet al lui Adam HaRishon, însă la o scală foarte mică, redusă de un miliard de ori. Însă asta este deja real ca și cum m-aș uita la harta întregii lumi, însă la una foarte mică. Mai târziu, harta va fi mărită, însă realitatea nu se va schimba.

Așadar, noi trebuie să ajungem la conexiunea cu prietenii în rațiune: dorind să mă conectez cu ei, să-i iubesc, să-i sprijin – în rațiune. Asta arată o hartă a realității care trebuie să fie în mâinile noastre, structura sufletului care ne este dată de către Creator pentru a lucra asupra ei.

Totuși, în privința Creatorului noi lucrăm tot timpul deasupra rațiunii, deoarece El este deasupra Kelim-urilor noastre, a percepției noastre. Noi nu Îl cunoaștem, ci Îl revelăm în conformitate cu reacțiile noastre la influența Lui. Revelația Creatorului are loc în vasul “vino și vezi”, ca rezultat al muncii noastre între noi în rațiune.

Munca asupra conexiunii noastre trebuie să fie clară și definită, în rațiune; însă în privința Creatorului noi rămânem deasupra rațiunii, deoarece tot timpul este o componentă necunoscută nouă, care este deasupra noastră. Noi nu cunoaștem intenția superiorului, dăruirea Lui, programul Creatorului, ci trebuie ca tot timpul să o acceptăm cu bucurie, deasupra dorinței noastre.

Creatorul include în El însuși întreagă lumină a infinitului, întregul Kli corectat și de fiecare dată când noi trecem de la o stare la alta revelăm că este opusă tuturor ideilor noastre anterioare. Așadar, aceasta nu poate să fie o avansare obișnuită, ci tot timpul deasupra rațiunii. Prin munca preliminară dintre noi ne pregătim pe noi înșine să acceptăm lucruri care sunt opuse naturii noastre.1

Când va fi de acord inima mea de piatră că trebuie să mă conectez cu prietenii? Doar după multe căderi și dezamăgiri, când sunt sigur că viața se va sfârși și eu voi muri ca același animal care sunt acum, fără să obțin nimic dacă nu mă anulez în fața prietenilor. O persoană trece prin câteva asemenea spargeri și crize interioare și într-un final cedează și este de acord să facă orice este necesar.

Aceasta este organizarea de sus. Există oameni cu o dorință egoistă enormă, foarte încăpățânați și ei nu pot înțelege asta indiferent cât de mult aud sau citesc despre asta sau de cât de mult timp sunt în grup. Ei vorbesc chiar și despre conexiunea dintre prieteni, însă nu o îndeplinesc. Una este să vorbești și să explici asta altora și alta este să simți că asta este cu adevărat așa cum ar trebui să fie, să simți dorința de a te anula în fața prietenilor. Nu doar să accepți inevitabilul, ci să vrei să se întâmple asta.

Eu văd că este foarte bine că totul în natură este aranjat în acest fel. Apoi eu deja mă înmoi și încep să înțeleg și să iert mai mult și să particip mai mult la munca comună. Cu toate acestea, asta vine doar după multe spargeri, crize interioare, nopți nedormite și mulți ani de lucru a luminii superioare asupra voinței de a primi a unei persoane.2

A te anula în fața prietenilor înseamnă să cer pentru ceilalți în timp ce nu vreau nimic pentru mine, ca numai ei să primească totul. Aceasta va fi împlinirea mea. Până la urmă eu sunt în interiorul lor, îmi fac griji pentru ei și, prin urmare, eu cer pentru ei și numai în acest fel pot să fiu împlinit. Aceasta este măsura integrării mele cu prietenii.3

Din prima parte a lecției zilnice de dimineață 12/29/19, Scrierile lui Rabash, “În ceea ce privește  deasupra rațiunii”

1 Minutul 1:02:10 – 1:16:20

2 Minutul 1:04:58

3 Minutul 1:11:10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Două contrarii într-un subiect – acesta este punctul principal care determină intrarea în lumea superioară, în dimensiunea spirituală, adică în spațiul în care Creatorul este sursa celor două forțe. Față de noi, ele sunt revelate ca forța răului și forța binelui, Klipa și sfințenie, primire și dăruire, două forțe opuse. În același timp, Creatorul nu conține nicio contradicție, totul fiind conectat într-unul.

Doar față de noi, față de simțurile și înțelegerea noastră, totul se manifestă sub forma a două forțe care se contrazic reciproc. Cu cât învățăm mai multe despre creație, cu atât mai mare devine distanța și conflictul dintre ele. De aceea, nu putem percepe spiritualitatea, așa cum este scris, „Căci în Isac va fi sămânța ta, și oferă-l acolo ca sacrificiu prin ardere.” Un lucru îl contrazice pe altul: pe de o parte ți se comandă să-l omori și pe de altă parte, el trebuie să fie continuarea căii tale.

Cum este posibil? Nu înțelegem toate acestea cu rațiunea noastră, fiind necesar să le abordăm cu mintea superiorului. Dacă ne străduim să respectăm aceste principii, vom atrage lumina reformatoare care construiește pentru noi o nouă realitate. În acest spațiu nou pe care îl revelăm, numit linia de mijloc, aceste două linii opuse pot coexista, în unitate, completându-se una pe alta.

Este ceva dificil, aproape imposibil de perceput. Trebuie să existe o societate și lumina reformatoare de sus care să conecteze cele două linii într-una de mijloc. Linia din mijloc este Creatorul. Revelația Creatorului sau conexiunea celor două linii opuse, care ne conduce treptat spre scopul creației, spre sfârșitul corectării. Pas cu pas, aceste contrarii cresc și se conectează tot mai mult. În aceasta constă munca noastră.

Ne-am pregătit deja suficient, timp de mulți ani și am strâns un număr mare de oameni capabili să facă acest pas. Restul societății va putea păși alipindu-se la cei care au trecut printr-o pregătire corectă. La fel ca în lumea noastră, copiii născuți astăzi, în secolul 21, adună tot progresul realizat de generațiile anterioare, atașându-se de părinți și primind de la ei tot ce dețin aceștia.

Tot așa stau lucrurile și într-un grup cabalist, nu contează cine este mai avansat și cine este mai puțin. Dacă fiecare încearcă să atingă scopul, pregătindu-se din toate forțele sale, el sau ea va reuși.

Sper că aveți o atitudine serioasă față de acest subiect, pentru că în înțelepciunea cabalei, în munca spirituală, în dobândirea Creatorului, în realitatea superioară și în perfecțiunea naturii nu există nimic mai important decât acest principiu al conexiunii celor două linii. Combinația contrariilor este spațiul spiritual revelat de om. Pătrunzând acolo, el începe să simtă lumea viitoare. Nu există niciun dubiu că muncind împreună vom putea avansa și realiza toate acestea, trăgându-i pe toți la acest nivel, adică pe pragul adevăratei scări spirituale.

Începând din acest moment înainte, vom continua exclusiv în trei linii, în credință mai presus de rațiune. Apoi, toată Tora și toată lumea ne vor deveni clare. Realitatea va începe să câștige perspectivă, divizându-se în trei linii care își revelează interacțiunile dintre ele. Pentru moment nu știm de unde vin plusul și minusul și nici unde ne conduc. Dar, dacă vom ști cum să legăm contrariile în mod corect, peste lumea noastră, peste rațiunea materială, cu mintea și simțurile spirituale, vom atinge revelația infinită, vom înțelege cum operează Creatorul, ce face El și ce trebuie să facem noi pentru a deveni ca El, „ca Dumnezeu, care știe binele și răul.”¹
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 12/23/19, “Două contrarii într-un subiect”

¹ Minutul 0:20

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Revenim în continuare la citirea acelorași articole, dar trebuie să le vedem într-un mod nou de fiecare dată, ca și cum le citim pentru prima dată. Dacă îmbrățișez materialul ca fiind nou, este un semn că avansez. Articolul este vechi, așa cum este scris „Și vei mânca ceva vechi, păstrat mult timp”, dar de fiecare dată găsesc un gust nou în el.¹ (Minutul 0:20)

Și, fiindcă lumile superioare deschid calea pentru noi, în cascadă, de jos în sus, pentru ca, în cele din urmă, să descoperim că stăm în partea de jos, la picioarele scării și pe care ar trebui să urcăm. Și totul este deja determinat, fiecare grad. Iar singura alegere este dacă parcurgem această cale în timpul dat (Beito), pentru fiecare oprire, adică în funcție de un proces predeterminat care se deplasează de la un grad la altul sau prin grăbirea timpului (Achishena), accelerând ascensiunea noastră, în conformitate cu eforturile noastre și astfel schimbându-i caracterul.

Și, deși toate stările sunt deja predeterminate, totuși putem intra în ele prin propria noastră voință, cerând și făcând eforturi pentru a avansa. Iar dacă ne mişcăm în cursul natural al timpului, stăm în faţa fiecărui grad, până când condițiile din gradul vechi ne obligă să ne schimbăm. Prin urmare, este o călătorie lentă și neplăcută.² (Minutul 4:25)

Iar partea internă a lumilor este lumina superioară, îmbrăcată în dorințe, pe când partea externă este efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a intra în internalitate și pentru a ne înălța. Și noi suntem întotdeauna în exterior pentru a ne realiza internalitatea, prin efortul nostru.

Iar la fiecare grad, trecem de la externalitate la internalitate. Externalitatea reprezintă condițiile oferite de noi în care trebuie să dezvăluim intensitatea efortului, dorinței, bună-voinței noastre și atunci vom fi răsplătiți cu internalitatea. Aceasta este ca liniile din stânga și din dreapta, din care ne construim linia de mijloc. De aceea, etapele realizării spirituale merg întotdeauna de la exterioritate la internalitate.

Fiecare persoană aparține mai întâi națiunilor lumii, care aparțin externității lumilor. Iar când înțelege că este necesar să atingă dăruirea, ceea ce este posibil numai prin conexiunea și garanția noastră reciprocă, atunci ea ajunge la internalitate și devine Israel. La fiecare grad primim noi condiții și le implementăm, trecând de la linia stângă, la linia dreaptă.³ (Minutul 6:30)

Nu ne putem deconecta artificial de așteptarea unei recompense egoiste, totul depinde de măsura conexiunii noastre. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât simțim că suntem dependenți de acela. Și când depind de acel unu – un singur principiu, o singură sursă, atunci orice altceva dispare din câmpul meu vizual, pentru că încetez să-l iau în considerare, raportând totul la forța superioară, unică, lângă care nu există nimic. Totul depinde de conexiunea noastră.⁴ (Minutul 39:30)

Externalitatea stăpânește asupra noastră pentru ca noi să putem depăși acest control extern, în noi. Fiecare persoană este formată dintr-o parte externă și internă și, cu ajutorul grupului, mediului și studiului, trebuie să depășească externalitatea pentru a examina interioritatea și a conecta această parte internă cu punctele interne ale prietenilor. Așa vom ajunge în centrul grupului de zece, unde Creatorul ne așteaptă, cu siguranță.

Imaginează-ți cum noi, adică punctul nostru intern, ajungem la o poartă grea, legată cu fier, iar dacă suntem cu toții conectați, poarta se deschide și Creatorul ne întâlnește în prag, spunând: „Ei, unde ați fost! Intrați deja! Masa este deja pregătită și totul este gata pentru sărbătoare.”⁵ (Minutul 1:19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/19, „O servitoare care este moștenitoarea stăpânei sale”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un student să argumenteze cu profesorul?

Răspuns: Nu cred că acest lucru este posibil decât dacă studentul s-a ridicat aproape de profesor. Dar atunci nu are nicio argumentare. Poate că există analizarea unor fenomene încă neclare. Ce fel de argumentare poate avea?

Studiem Sistemul Superior de guvernare al lumii noastre, iar cel care îl atinge nu are nicio îndoială cu privire la fiabilitatea sa. Însă, cel care nu-l atinge, plutește în aer, iar pentru el totul poate părea de încredere sau nu, așa cum vrea el să-l vadă. Prin urmare, aceasta este o argumentare lipsită de sens. Nimeni nu o face!

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 27/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Universul este asemănător unor cercuri concentrice, începând cu cel din mijloc alcătuit din oamenii care au primit o trezire, dorind adeziunea cu Creatorul. Ei înțeleg că este necesar să se conecteze unii cu alții pentru că doar în interiorul dorinței comune, în conexiunea noastră reciprocă, se poate revela Creatorul, de aceea totul este construit pe baza conexiunii. 

Mai întâi vin la această conexiune „punctele din inimă,” oamenii care aspiră la revelarea forței superioare și care se manifestă în conexiune. Apoi, mai există multe alte cercuri, straturi externe. Iar grupul nostru este chiar în centru, fiindcă a primit un mare dar de sus și, anume, dorința de a se apropia de Creator. De aceea, avem responsabilitatea de a îndeplini această acțiune și de a aduce mai aproape de El toate celelalte cercuri. 

Cercul cel mai interior trebuie să se auto-corecteze anulându-și egoismul, iar celelalte cercuri nu sunt obligate să-și schimbe natura. Totul depinde de cercul cel mai interior, de faptul că acesta simte obligația de a-și îndeplini rolul, dorința pe care a primit-o, de a îndeplini scopul creației. Doar el a primit o astfel de dorință, ceilalți nu, de aceea este obligat să-și îndeplinească misiunea.

Nu putem avea pretenții de la ceilalți oameni, de la alte cercuri, pentru că fiecare acționează conform cu dorința trezită în el. De aceea, suntem obligați să ne împlinim dorința internă de a ajunge la Creator, dar și să-i ajutăm pe cei din cercurile exterioare care nu au o astfel de lipsă, legându-i la scopul întregii creații.

Aceste două mișcări, una orientată spre interior și cealaltă spre exterior, trebuie îndeplinite la cele două convenții care urmează: convenția din deșert și marea convenție din Tel Aviv. Cele două acțiuni depind una de cealaltă, deoarece conexiunea noastră trebuie să fie construită cu scopul de a aduce toată umanitatea la conexiunea cu Creatorul.

Ca atare, munca de conexiune internă este doar o pregătire care are drept rezultat ieșirea către toți oamenii, pentru conectarea umanității. Nu trebuie să-i contaminăm cu dorința noastră. Vrem doar să demonstrăm în fața tuturor cercurilor din Israel și din lume modul în care acționăm și, astfel, să-i trezim într-o oarecare măsură. Iar fiecare cerc va acționa conform dorinței care s-a trezit în el.

Nu are importanță faptul că această dorință este orientată indirect spre adeziunea cu Creatorul și dobândirea echivalenței de formă cu El. Creatorul trezește crize în lume, percepute diferit de fiecare cerc în parte. Sarcina noastră este să explicăm tuturor cercurilor modul în care este posibilă ridicarea mai presus de criza globală generală, folosind dorința specială, personală, care se revelează în fiecare cerc în parte.¹

Fiecare om ar trebui să se încadreze, pe cât posibil, în mișcarea generală către Creator și nu doar cei care studiază înțelepciunea cabalei, datorită dorinței lor interne. Este suficient ca oamenii care nu au o astfel de dorință să simtă criza și să înțeleagă că ea este provocată de lipsa de conexiune dintre noi și dintre noi și forța superioară. Această percepție este îndeajuns pentru a-i include în procesul general.

Fiecare cerc este obligat ca pe măsura dorinței sale să participe la conexiunea întregii umanități și la conexiunea acesteia cu forța superioară. Sarcina tuturor cercurilor este să-și îndeplinească dorința naturală a vieții și să o orienteze către conexiunea cu celelalte cercuri și cu forța superioară care controlează totul.

Cercul intern îndeplinește în interior această sarcină, cercul exterior, în acțiune, fiecare în acord cu dorința sa. Chiar și cei care se opun și manifestă rezistență față de acest proces, îndeplinesc astfel o anumită muncă, fără de care nu este posibilă atingerea scopului. În fond, prin rezistența lor ei ne ajută să determinăm cu acuratețe direcția țintei.²
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 12/12/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

¹ Minutul 1:10
² Minutul 12:30

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O dorință interioară de cunoaștere, de avansare și de dezvoltare științifică este inerentă umanității. Cu toate acestea, trebuie să ajungem la o realizare clară că doar echivalarea formei cu forța superioară ne va oferi satisfacții, demne de un om. Orice altceva este doar Klipa, pe care nu ar trebui să o atingem.

Ni se pare că vom realiza ceva cu ajutorul cunoștințelor externe, dar în curând vom atinge o criză în știință. Tot ceea ce a fost dezvoltat de umanitate, cu excepția sufletului, este muncă asupra idolilor, ceea ce nu aduce niciun beneficiu ci, dimpotrivă, ne conduce în sens invers. Iar la final, ne face să ne pocăim și să ne predăm.¹ (Minutul 10:00)

În lumea fizică, un erou este cel care vrea să triumfe asupra celorlalți, cu egoismul său. În lumea spirituală, un erou este cel care își învinge propriul egoism ² (Minutul 26:17)

Invidia este cea mai puternică forță. Nu suport că o altă persoană are ceea ce ar trebui să am eu. Acest sentiment este atât de puternic pentru că provine din influența Luminii de Sus, care mă lasă să simt pe cealaltă persoană ca pe mine însumi. Prin urmare, îl invidiez pentru toate realizările lui, în comparație cu ceea ce văd în mine și care par să se înmulțească de multe ori, în funcție de distanța dintre noi.³ (Minutul 26:58)

Invidia provine din faptul că venim din sufletul unic al lui Adam HaRishon și, de aceea, ne putem simți unii pe alții și putem vedea ce are un prieten. Egoismul se înmulțește de nenumărate ori față de ceea ce văd la un prieten, astfel încât chiar și cel mai neînsemnat lucru din mâinile altora mi se pare foarte valoros și vreau să îl am. Mi se pare că îmi lipsește exact ceea ce are și dacă îl voi obține, voi fi complet împlinit. Acest lucru provine din sistemul lui Adam HaRishon.⁴ (Minutul 30:05)

Dacă simt invidie, o anumită dorință, înseamnă că trebuie să lucrez cu ea. Nu suntem responsabili pentru dorința noastră și caracterul ei – dorința apare și dispare și revine din nou. În înțelepciunea Cabalei, nu suntem în război cu nicio dorință, ci pur și simplu devenim mai integrați în mediul corect, în care obținem direcția și puterea corectă

O persoană nu are nicio șansă să-și învingă dorința într-o luptă frontală, față în față și nu există niciun motiv să o încerce. Trebuie să privesc toate dorințele ca fiind trimise la mine pentru a crește, datorită lor. Dacă distrug o dorință, nu pot crește. Trebuie să mă ridic deasupra dorinței și să prefer înaintarea spirituală. Acest lucru este posibil prin conectarea cu mediul și apelul la Creator, prin implementarea metodei de corectare.

Nici măcar nu țin cont de dorințele care sunt dezvăluite în mine, pentru că nu intenționez să le realizez. Nu le văd decât ca pe o rampă de lansare, pe care trebuie să o împing pentru a putea sări în Sus. Aceasta este atitudinea potrivită! ⁵ (Minutul 47:35)

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 12/13/19, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Arvut (garanția reciprocă) este o conexiune specială, o conexiune corectă între dorințele ”sparte” într-un singur om, cu o singură inimă. Reiese că nu este doar ca o singură persoană, ci ca și cum ar fi una, ca și cum ar fi o singură dorință. O diferență adâncă rămâne în interior între noi, fiindcă opusele polare și ura nu dispar, ci sunt acoperite cu iubire. Și, astfel, construim un pod de iubire așezat peste abisul urii. Iar ura combinată cu iubirea ne oferă o înțelegere și un simt a ceea ce este numit Creatorul: o stare specială, o calitate unică ce apare dintr-o combinație a opuselor incompatibile.

Astfel, din cele două extreme, care se resping între ele, se naște o forță care nu este din lumea asta și, anume, Lumina care ne reformează, care construiește o conexiune între noi și care ne duce astfel la înțelegerea a ce este Creatorul. Iar ca rezultat a confruntării celor două forțe, iubirea și ura și uniunea lor, apare o linie de mijloc numită Creatorul.1

Arvut este senzația rețelei comune în care ne aflăm. La început ni se pare că nu este nicio conexiune între noi. Însă acest sistem general se ridică gradual: scările spirituale și lumile. Și, deși nu îl simțim acum, totuși el există și noi vrem să îl revelăm. Și atâta vreme cât sunt inclus în acest sistem general, eu îl pot folosi și să simt încredere.

Întâi trebuie să fac un efort să aduc Lumina și să unesc grupul nostru de zece într-un Partzuf spiritual, fiindcă astfel Lumina ne unește într-o singură creație, în Malchut. Și înainte de asta noi nu suntem o creație, deoarece Malchut este formată  din zece puncte conectate împreună și pregătite să lucreze împreună, fiindcă numai împreună ele pot întâlni Creatorul.

Rețeaua generală este Sufletul comun al lui Adam HaRishon, iar noi toți suntem parți ale lui. Fiecare persoană este o particulă în această dorință comună. De fapt, noi toți suntem conectați în garanție reciprocă, uniți într-un singur Suflet și umpluți cu Creatorul.

Oamenii de știință, biologii, spun că există o conexiune universală în natură: toate plantele sunt conectate între ele de o rețea subterană invizibilă, toți peștii din ocean și toate pasările se simt între ei/ele. Și, astfel, începem să revelăm că lumea acționează că un singur Sistem în care suntem localizați și inconștient ne supunem legilor sale. Iar noi trebuie să ne alăturăm acestuia în mod conștient, prin alegerea noastră proprie, în mod intenționat să participăm la controlul său. Și pentru asta ne sunt date calități umane speciale: imaginația, gândul, dorința și sensibilitatea.

Iar acum, tot acest Sistem este stricat, fiind amestecat în mod complet, pentru ca, astfel, să ni se reveleze la nivelul său cel mai de jos, numit “lumea aceasta”. Iar noi trebuie să începem să dezasamblăm și să conectăm acest Sistem împreună, pentru a ajunge la nivelul Creatorului și, astfel, să-L construim. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

1 Minutul 0:18

2 Minutul 14:00

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa deasupra raţiunii este un concept spiritual, ceea ce înseamnă că o persoană preferă să fie în dăruire în loc de primire, adică să dăruiască Creatorului, în loc să servească propriului egoism. Acesta este un calcul pentru beneficiul Creatorului și nu pentru propriul beneficiu. Întreaga Ĩnţelepciune a Cabalei este construită pe principiul Credinței mai presus de rațiune, pe principiul dăruirii. Dăruirea este construită deasupra primirii și, de aceea, se numește Credință mai presus de rațiune.¹ (Minutul 1:05)

Credința deasupra rațiunii crește prin alegerea mea de a prefera dăruirea, primirii. Măreția primirii este imprimată în mine, este natura mea. Știu și simt cât de important este să primesc pentru mine – acesta este întregul meu „Eu.” Cu toate acestea, trebuie să găsesc o modalitate de a tăia, de a detașa „eu-ul” de mine și de a-l atașa Creatorului, pentru a mă gândi la El, în loc de mine și să primesc plăcere din aceste gânduri.

Mă simt bine când mă gândesc la Creator, pentru că simt că merg în direcția corectă. Cu toate acestea, cel mai important este obiectivul de a-mi face bine sau este dăruirea către Creator? Prin astfel de exerciții, înaintez, distanțându-mă treptat de Eu-ul meu și întorcând toate gândurile către Creator.

Chiar îmi devine lipsit de importanță dacă mă simt bine sau rău; Nu vreau să mă gândesc la asta. La urma urmei, dacă fug în fața Creatorului pentru a mă ascunde de rău, atunci este egoismul meu. Dar să te străduiești pentru El și să ignori binele este, de asemenea, incorect. Vreau să mă restricționez și indiferent dacă mă simt gol sau împlinit, în orice stare, vreau să aduc Creatorul, astfel încât toate gândurile și dorințele mele să fie doar despre El și toate acțiunile mele să fie îndreptate către El. Aceasta va fi adevărată dăruire Creatorului, mai presus de rațiune, mai presus de impresiile din mintea și inima mea Iar asta înseamnă că am dobândit Credința mai presus de rațiune.² (Minutul 4:40)

Iar dacă simțim cu adevărat nevoia să apelăm la Creator, vom începe să lucrăm la conexiunea noastră, fiindcă Creatorul este obiectivul care ne obligă să ne unim. În caz contrar, de ce trebuie să ne conectăm? Egoismul, dimpotrivă, ne îndepărtează unul de celălalt și spune că este mai bine să păstrăm distanța față de ceilalți. Vom fi de acord să ne conectăm numai din lipsă de speranță, atunci când suntem obligați să apelăm la Creator. Este ca și cum întregul grup de zece ar fi blocat într-o cușcă strânsă și suntem obligați să căutăm mijloacele pentru a plânge către Creator.

Așa trebuie să ne vedem starea în această viață, fără a aștepta ca Creatorul să ne împingă în ea, suferind. Să ne imaginăm această stare, să o discutăm între noi: ce ne lipsește pentru a ne îndrepta către Creator împreună, pentru a ridica o rugăciune, MAN? Cum ne putem conecta între noi pentru a simți această conexiune ca un singur punct comun pentru noi toți? Ce ar trebui să simțim în acest punct, ce dorință, ce durere pentru Creator este numită rugăciune? Cum putem ajunge la o astfel de cerere? Să decidem și să alcătuim un astfel de program.³ (Minutul 32:20)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/3/19, Munca în credință deasupra rațiunii

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubește-ți vecinul!

Întrebare:  Scopul creației este de a deveni ca puterea generală a naturii, Creatorul, în ceea ce privește calitățile. Calitatea Lui este de a dărui.

Baal HaSulam scrie în articolul său, „Iubirea pentru Creator și Iubirea pentru Ființele Create”, că nu poţi doar sări peste și să dobândești calitatea Creatorului, deoarece te poţi înşela pe tine.

Pentru a mă asigura că voi obţine într-adevăr această calitate, a fost creată o imagine a lumii noastre cu tot felul de creații: minerală, vegetală, animală și, cel mai important, umană. Iar eu trebuie să-mi corectez atitudinea față de oameni.

Prin urmare, așa cum este scris în toate sursele originale, legea de bază este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Ce înseamnă? Fiecare înțelege acest lucru în felul său.

Răspuns:  „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este obiectivul pe care trebuie să-l atingă o persoană, dacă lucrează pentru corectarea sa. Acest obiectiv este unul foarte îndepărtat, dar la început există alte etape preliminare de corectare.

„Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” înseamnă că așa cum astăzi mă iubesc pe mine și, instinctiv, conștient sau inconștient, mă așez în fruntea întregii lumi și numai prin mine, însumi percep această lume și numai de la mine înainte mă uit la lume și lucrez și fac totul numai de dragul meu, tot așa trebuie să mă schimb pentru toată lumea și să lucrez doar pentru îmbunătățirea lumii și să simt doar durere pentru ea, ca și cum ar fi micul meu copil iubit.

Din KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 2/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A trece de la a simți realitatea acestei lumi la realitatea superioară, numită lumea viitoare, înseamnă a trece de la rațiune, la credință deasupra rațiunii, de la a primi la dăruire. Cu toate că este imposibil să explicăm ceva aici în cuvinte, la fel cum este să explici existența unor sunete diferite sau muzica unei persoane surde, totuși există exerciții cu care trezim lumina care reformează și care, astfel, ne oferă puterea de dăruire. Apoi începem treptat să ne gândim la coexistența cu această forță de dăruire, în loc de forța de primire. Iar asta este posibil!

Când încercăm să ne unim, adică să anulăm dorința egoistă personală în favoarea dorinței generale de a dărui grupului, bazele noastre încep să se schimbe treptat. Astfel, ajungem la credință mai presus de rațiune, la o abordare spirituală, care ne permite să simțim, să înțelegem, să luăm decizii și să executăm acțiuni care încep și nu se termină, dar nu în dorința noastră de a ne bucura, ci mai presus de aceasta, adică în lumea spirituală.¹ (Minutul 0:20)

Când ne pierdem gustul pentru muncă, ne supărăm și începem să învinovățim soarta, Creatorul, știința Cabalei, profesorul. Nu ne dăm seama că tocmai pierderea gustului în studiu și în grup este chiar invitația gradului spiritual în care cineva lucrează, dar nu de dragul recompensei animale, materiale sau egoiste, ci pentru a da plăcere Creatorului.

Treptat, pas cu pas, ne obișnuim cu această muncă. Principalul lucru este să vă dați seama că pierderea gustului în muncă sau o atitudine pozitivă vine de Sus, de la Creator, direct, față de o persoană, pentru a o îndepărta de egoism și a-i da o anumită libertate față de plăcerile egoiste și, astfel, să se simtă independent de interesele sale personale.

Mă simt suspendat între cer și pământ, pentru că nici o plăcere nu mă atrage, nu am forță și nu văd rostul în avansare, iar viața nu îmi oferă nicio împlinire. Dar acesta este un ajutor uriaș din partea Creatorului, care îndepărtează o persoană de intenția egoistă, din întreaga această lume.

Apoi, tot ce mai rămâne este să funcționezi fără combustibil, fără motivație egoistă, numai pentru măreția Creatorului: să participi la lecții, evenimente și să trăiești astfel, în general. Încerc să schimb plăcerile anterioare care au adus promisiunea răsplatei egoiste, pentru o nouă stare în care nu vreau să privesc recompensa viitoare, ci doar să mă străduiesc să fiu în adeziune cu Creatorul, în fiecare moment.

Sentimentul că fac ceva pentru Creator chiar acum, îmi oferă combustibil pentru muncă și în acel moment trăiesc. În clipa următoare, trebuie să depun eforturi din nou, și din nou, în fiecare moment. Așa voi avansa: Creatorul mă va ajuta să mă deconectez, mă va curăța de dorința mea de a mă bucura și atunci voi putea lucra pentru plăcerea Lui. Pentru asta voi trăi.

Aceste momente, stările în care simțim că nu avem forța de a continua să trăim sau să acționăm, când lumea înnebunește și se aruncă în întuneric fără nicio promisiune de speranță sau împlinire, sunt un ajutor extraordinar din partea Creatorului. Așa ne îndepărtează El de realitatea noastră, de această lume și ne oferă posibilitatea de a lucra pentru El.

Dacă Creatorul nu ne deconectează de plăcerile și împlinirile acestei lumi, n-am avea nicio șansă să ajungem la gradul spiritual. Am rămâne pentru totdeauna în sclavia Faraonului, care ne-ar plăti în mod regulat și am lucra ascultători pentru această recompensă. Aceasta este viața noastră în egoism!

Astfel, separarea de egoism – când simțim golul, neputința, lipsa de speranță, pierduți – toate aceste stări fac posibilă trecerea de la rațiune la credință deasupra rațiunii, la nivelul de dăruire, atunci când voi decide că voi face totul de dragul cerurilor, pentru bucuria Creatorului.

Trebuie să executăm aceste exerciții pe care Creatorul le-a pregătit din nou și din nou și să fim recunoscători că ne ridicăm în sfârșit, din această lume, în lumea spirituală, că acum suntem la graniță. Trebuie să accelerăm și să creștem astfel de acțiuni, astfel încât fiecare dintre ele să fie un salt înainte, fiindcă totul depinde de conexiunea noastră cu mediul, cu grupul de zece.² (Minutul 7:35)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/19, Munca în credință mai presus de rațiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→