Descoperirea lui Abraham
Creatorul este calitatea dăruirii şi a iubirii. El este absolut. Şi numai în acest mod El se comportă cu noi. Pentru ca să se reveleze creaturilor Sale şi pentru a le face similare cu Creatorul, El le-a creat opuse naturii Sale, aşa cum stă scris: „Am creat înclinaţia rea”.
Totuşi, deşi El ne-a creat ca nişte creaturi rele, care devin tot mai egoiste în fiecare zi, în acelaşi timp El ne-a dat un instrument pentru corecţie. Singura problemă este că toate acestea se întâmplă gradual, conform legilor naturii.
Natura se dezvoltă conform legilor organismelor inanimate, vegetale, animate şi umane. Conform înţelepciunii Cabala, omul diferă de animal, nu prin faptul că merge pe două picioare, cu capul spre sus (până la urmă şi struţul merge pe două picioare) şi nu prin abilitatea sa de a gândi. El are o aspiraţie spre scopul vieţii care îl distinge de animale.
Aceasta este o dorinţă clară pentru a cunoaşte scopul vieţii, întrebările despre sensul lui fiind: „De ce şi pentru ce trăiesc? Ce este definit în natură ca scop al creaţiei şi al existenţei mele?”. Aceste întrebări îngrijorează cu adevărat anumiţi oameni. Totuşi, în timp ce ei pun aceste întrebări, ei nu ştiu cum să le răspundă.
Primul om care a încercat să răspundă la aceste întrebări, acum 5777 de ani, a fost un om numit Adam, care prin gândurile, sentimentele, aspiraţiile interioare şi analizele sale profunde a străpuns secretele universului şi a scris o carte mică despre asta, numită „Îngerul secret”, care a supravieţuit până în zilele noastre.
Mulţumită acestei descoperiri şi a muncii asupra lui însuşi, el a început să folosească în mod corect forţele naturii pentru dezvoltarea sa şi a fost numit Adam. „Adam”, de la cuvântul „Domeh” (similar) Creatorului.
Mulţi oameni, în diferite generaţii după Adam, au folosit metoda sa. Apoi prin 20 de generaţii ale discipolilor săi care au trecut s-a ajuns la Abraham, care trăit în Babilonul antic şi care, la început, a fost un predicator al abordării naturii și nu chiar corectă. El credea că spiritualitatea este divizată în mulţi zei, care ar trebui veneraţi.
Totuşi, mai târziu, el a descoperit că toate aceste forţe opuse ale naturii, care acţionează independent şi care au chiar şi interacţiuni pozitive şi negative între ele, la fel ca și diferiţii zei greci antici, vin dintr-o singură minte, dintr-o singură forţă.
Noi trebuie să explorăm, să revelăm şi să ne apropiem de această minte, pentru a ştii şi înţelege care este sensul vieţii. Abraham credea că, în mod contrar, toate secolele care au trecut de la Adam ar fi neremarcate şi inutile.
În principiu, noi explorăm diferite forţe care există cu adevărat. Totuşi, ele nu au o bază (sursă) comună şi că este necesar să o revelăm. Asta este și ceea ce a făcut Abraham.
El a descoperit forţa unificată a naturii deasupra celorlalte forţe diferite, pe care în acele vremuri toţi oamenii le venerau, inclusiv el însuşi, până când a descoperit această forţă unică.
Când a explorat-o, a ajuns la concluzia că aceasta este absolut bună şi unificata, iar asta este exact ceea ce Abraham a început să explice babilonienilor.
Nouă ni se pare că nu este nicio diferenţă între politeism și monoteism. Totuşi, monoteismul nu înseamnă venerarea unei forţe, ci a deveni similar cu ea. Adevărul este că omul, în împlinirea destinului său, se străduieşte să devină ca ea, în acelaşi timp el se schimbă pe el însuşi, comportamentul său, punctul său de vedere asupra vieţii şi astfel construieşte relaţii sociale în conformitate.
Schimbându-se pe el însuşi, el schimbă lumea, societatea şi familia sa. El crează totul conform unui singur tipar pe care-l primeşte de Sus, prin dobândirea, explicarea, îmbrăţişarea şi explorarea forţei superioare.
În principiu, asta este ceea ce a făcut Abraham. El a încercat să explice totul studenţilor săi, iar ei i-au urmat calea. Aşadar, a fost organizat un grup de oameni numit poporul Israel, de la cuvântul „Isra-El” (Isra – direct, El – Creator), care erau îndreptaţi direct spre Creator. Cu alte cuvinte, acesta este un grup care este direcţionat spre explorarea binelui, a forţei unificate – Creatorul.
Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/4/17
Întrebare:
Tora, Deuteronomul 28:69 – 29:03: Iată cuvintele legământului ce a poruncit Domnul lui Moise să încheie cu fiii lui Israel în pământul Moabului, afară de legământul pe care l-a încheiat Domnul cu ei în Horeb. 
Tora, Deuteronomul 29:29: „Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeul nostru, iar cele descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pe veci, ca să împlinim toate cuvintele legii (Tora) acesteia”.
Baal HaSulam, Ultima generaţie: Cel care doreşte să părăsească societatea în favoarea alteia, nu trebuie să fie oprit în niciun fel, chiar dacă este dăunător societăţii.
Adevărul este că Zohar-ul nu vorbește deloc despre lumea aceasta ci, numai despre Lumile Superioare. (Cartea Zohar, „Va iețe”)/
Întrebare: