Întrebare: Senzaţiile spirituale sunt în mine, în sufletul meu. Unde este aici conexiunea cu alţi oameni?

Răspuns: Nu poţi să simţi lumea superioară, câmpul comun numit Creator, dacă nu ajungi la El prin perceperea celorlalţi ca pe tine însuţi. Nu vei avea un senzor prin care să simţi starea superioară.

Întrebare: Există un proces invers al corectării dorinţei? Omul cu dorinţe necorectate, care ajunge la un grup și care şi-au corectat sufletul, poate coborî nivelul acelui grup?

Răspuns: Desigur, trebuie să îl acceptăm şi să începem să îl atragem către noi, deoarece toată lumea care ajunge la grup are dreptul de a fi încorporată în acel grup. În acelaşi timp, putem să împărţim grupul în studenţi mai vechi sau mai noi şi, gradual, să aducem nivelul studenţilor noi la nivelul celor mai vechi. Acesta este modul de avansare.

Întrebare: Să faci o realitate nedistorsionată înseamnă să nu pui nicio etichetă?

Răspuns: Da, adică să nu participi la ea.

Atunci când obţin atributul dăruirii, mă gândesc cum să fac bine altora pentru a le umple dorinţele. Nu mă includ în asta, doar tânjesc să le dau ceea ce vor. În acest caz, lumea superioară mă primeşte fără nicio problemă sau obstacole şi eu sunt încorporat în mod paşnic în ea.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 27.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul are un corp fizic. Sufletul are un corp?

Răspuns: Corpul sufletului se numeşte dorinţa de a dărui.

Întrebare: Este posibil să nu fim confuzi legat de faptul că toate cuvintele şi toată realitatea se află în mine şi că sentimentul meu este că totul se află în exteriorul meu?
Răspuns: Este imposibil, asta o poţi face doar dacă începi să simţi realitatea superioară. Între timp este o întrebare pur psihologică.

Întrebare: Odată ce obţinem această lume egoistă, corporală, ne amintim de starea iniţială, spirituală, dacă ea deja a existat?

Răspuns: Nu, nu ne amintim. Putem doar să ne imaginăm şi să ne-o descriem, nimic mai mult. Totuşi, nu este nevoie de asta. Trebuie să avansăm şi nu să ne adâncim în trecut.

Întrebare: Poţi să dai un exemplu concret de iubire şi dăruire în sensul spiritual al lumi?

Răspuns: Conectează-te cu prietenii în grup în asemenea măsură în care să îi simţi ca un singur întreg şi, în acelaşi timp, încetează să te mai simţi pe tine însuţi. Aceasta este o senzaţie spirituală. Nu are rost să cauţi acţiuni spirituale în afara grupului şi în afara prietenilor.

Întrebare: Cum se schimbă realitatea atunci când încep să văd munca forţei superioare prin mine şi gândurile celor din jurul meu, cu ajutorul înţelepciunii Cabala?

Răspuns: Atunci când te conectezi cu forţa superioară, începi să înţelegi cum trebuie să îi dărui şi te concentrezi pe scop în mod conştient pentru a schimba realitatea corporală. În acelaşi timp, tânjeşti să obţii o asemănarea totală şi o echivalenţă cu singura forţă superioară de conducere, astfel încât tu şi acea forţă deveniţi un întreg. Asta reprezintă corectarea omului.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 27.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că incluziunea în alţii va schimba percepţia realităţii. Cum are loc asta?

Răspuns: Vorbim constant de asta în lecţiile zilnice.

Pentru a simţi lumea superioară, trebuie să construim un organ de simţ, în alte cuvinte un vas de primire.

Trebuie să construim acest vas din dorinţele egoiste ale grupului de zece, astfel încât să devină o sumă a tuturor calităţilor bune care sunt îndreptate către dăruire şi iubire.

Pentru a face asta trebuie să ne ridicăm deasupra propriei persoane, să interacţionăm corect unul cu altul, pentru a ne conecta cele zece puncte din inimă.

Dacă avem succes, ne vom transforma în calitatea dăruirii şi iubirii şi vom deveni un instrument pentru primire.

Apoi, toată Lumina Superioară care este în jurul nostru, ne va umple. Acest câmp superior se va numi Creatorul.

De aceea, trebuie să construim un vas al sufletului în care Lumina sufletului să intre.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 27.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sunt doua tipuri de conexiune cu sistemul superior de conducere. Pe nivelul obisnuit o persoana nu poate afecta independent sistemul superior in niciun mod; functioneaza in el instinctiv. Acest sistem exercita o influenta asupra lui de sus, iar el reactioneaza instinctiv la aceasta influenta, fiind conectat la sistem in nenumarate modalitati.

Totusi, un nivel superior de conexiune cu sistemul superior de conducere este posibila, iar Cabalistii detin asta. Si niciun obiect exterior, sau actiuni exteriorare nu sunt necesare pentru aceasta deoarece acesta este un proces interior, experimentat de individ.

Intrebare: In totusi, traditiile Iudaismului nu sunt doar actiuni exterioare; nu au acestea radacini mai adanci?

Raspuns: Poruncile au radacini, insa actiunile fizice in sine nu detin putere spirituala. Noi nu ar trebui sa credem ca forta superioare este continuta intr-o mezuza. Mezuza doar simbolizeaza aceasta forta si ne ajuta sa invatam despre ea. Ne demonstreaza ca in natura exista o anumita forta, numita “mezuza”, care pazeste “casa”. Iar ceea ce numim “casa” este sufletul. Si in modul acesta ajungem sa intelegem ca este un “suflet” si ca in interiorul lui este o “mezuza”. In modul acesta suntem introdusi in conceptele spirituale.

Nu este nicio divinitate in mezuza fizica ce este batuta in cuie la intrare in casa. Doar indica spre o forta in lumea spirituala, fata de un rol particular al Creatorului fata de suflete. Intreaga sa divinitate este continuta in aceasta untelegere. In lumea noastra nu este nicio divinitate. Mezuza este un simbol care indica spre faptul ca daca imi construiesc sufletul, atunci, in interiorul lui va fi o anumita putere protectiva, numita “mezuza”.

Intrebare: Ce inseamna sa construiesti sufletul?

Raspuns: A construi sufletul inseamna sa faci corectii: restrictia dorintei omului, ecranul si Lumina Reflectata. Pentru asta am nevoie de conexiunea cu altii, ca noi sa fim cel putin zece, “Minyan” (numarul necesar de zece) si ca in tipul corect de conexiune dintre noi construim sufletul, “casa”.

Toate poruncile ale acestei lumi sunt doar simbolice. Dovada acestui lucru este Abraham care a distrus toate simbolurile deoarece oamenii au inceput sa le atribuie puteri spirituale si sa le idolatrizeze.

Insa in realitate aceste obiecte doar simbolizeaza actiunile spirituale pe care o persoana este obligata sa le faca: sa construiasca o conexiune cu ceilalti, deasupra egoismului persoanal din fiecare pentru ca sa creeze in aceasta conexiune un loc pentru revelarea fortei superioare a daruirii si iubirii care sa locuiasca intra ei. Acesta este scopul actiunii spirituale: pentru a se conecta cu ceilalti deasupra egoismului personal. Asta se numeste iubire.

Intrebare: Daca fac o asemenea actiune, conectandu-ma cu ceilalti, voi atrage catre mine o anumita forta care ma va proteja?

Raspuns: Desigur! Insa tu nu te vei mai gandi la asta deoarece tu vei obtine puterea iubirii si toate telurile tale vor fi directionate spre a-i ajuta pe ceilalti, pentru a trai in ei si sa le oferi tot ceea ce au nevoie. Asta se numeste “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” atunci cand tu esti pregatit sa-i oferi singura ta perna. Numai aceasta forta de protejeaza in viata, nu este nicio alta protectie.

Din emisiunea de pe KabTV “O viata noua” #819, 01/26/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce mod „noi” este mai bun decât „eu”? Pentru că nu există probleme sau senzaţii în „noi”, aşa cum sunt în limitarea „eu-lui” meu?

Răspuns: Desigur. Şi mai mult, atunci când obţinem conexiunea dintre noi, aici, acum, în această viaţă, vom începe să obţinem o nouă existenţă. Chiar dacă corpul fizic moare, nu va fi o piedică, pentru că trăim deja în următoarea dimensiune

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 30.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Deuteronomul 21:10: Dacă mergi la război împotriva dușmanilor tăi.

Este vorba despre un război al unei persoane cu natura sa, care este egoistă.

Pe de-o parte, asta este o muncă foarte dificilă, iar Tora o descrie foarte precis ca un război. Până la urmă, tu trebuie să te lupți cu proprietățile tale interioare, opiniile, gândurile și cu descoperirea constantă că totul este direcționat spre beneficiul corpului tău, pentru confortul tău.

Trebuie ca tot timpul să te ridici deasupra acestui lucru, pentru a prefera confortul celorlalți, iar prin ei, confortul Creatorului, deoarece Creatorul este personificarea a tot ceea ce este în afara ta. Acesta este un război imens cu tine însuți.

Desigur, că sunt forțe care ajută lupta și care determină cum să alegi anumite metode, oportunități, timp și circumstanțe, pentru ca, într-un anumit mod, să te ridici deasupra ta și să-ți întorci gândurile spre acțiunile care sunt pentru beneficiul celorlalți și al Creatorului și nu pentru propriul tău beneficiu. Însă, în general, aceasta este o muncă foarte dificilă.

Cel mai important lucru este că, deși această muncă este atât de dificilă prin presiunea interioară a omului, toți oamenii din lume trebuie s-o ia asupra lor. Acesta este cel mai incredibil lucru.

Asemenea gânduri sunt tipice acelor puțini din lume care au punctul din inimă. Ei înțeleg nevoia pentru atingerea scopului creației și pentru îndeplinirea planului. Ei au cunoștințe elementare despre noua dorință care îi arde din interior.

În față îi așteaptă o mare luptă. “Du-te la razboi” așa cum spune Tora. Totuși, ei au cel puțin o dorință inițială pentru asta. Pentru restul oamenilor aceasta este într-o stare interioară latentă. Totuși, din întreaga umanitate, ei sunt mai puțin de câteva zeci de oameni care au o dorință cu adevărat puternică, pentru a se ridica deasupra naturii lor și sunt pregătiți pentru orice.

Până la urmă, tot va afecta pe toată lumea, deoarece omenirea trebuie să se ridice la o natură complet nouă, cu legi noi și forțe noi.

Din KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/5/16

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Munca spirituală este o suprimare a unei dorințe egoiste printr-o altă dorință?

Răspuns: Ce fel de muncă spirituală este asta? Schimbi o dorință cu alta, ca la piață, asta este tot.

De exemplu, am vrut să stau întins pe canapea și să mă uit la fotbal. Iar soția spune: “Du-te la piață și cumpără cartofi”. Mă gândesc la ce este mai bine pentru mine: să mă uit la un meci de fotbal sau să mă duc să cumpăr cartofi.

Dacă nu mă duc la piață, copilul va rămâne înfometat, soția va face o scenă și mă va costa mai mult. Fac un calcul: mai bine sar peste meciul de fotbal și mă duc să cumpăr cartofi.

În lumea noastră nu pot exista calcule altruiste. Impulsurile cele mai mari ale omului sunt în întregime egoiste.

Întrebare: Ce înseamnă să te angajezi în munca spirituală fără un calcul egoist? Poți să oferi un exemplu?

Răspuns: În lumea noastră nu este niciun exemplu.

Să spunem că am transferat o parte din salariul meu către cei infometați din Africa. Nimeni nu știe asta. Iar oamenii din Africa nu știu că au primit de la mine, iar eu nu voi ajunge niciodată să-i cunosc, eu doar am transferat. Așa că, de ce am făcut asta? De unde am luat energia și dorința pentru a face așa?

Ideea este că, dacă noi suntem numai o dorință egoistă de a ne bucura, atunci luăm o anumită plăcere din acțiunile noastre, altfel nu aș avea puterea să fac nici măcar o mișcare. Atomul nu ar putea să se învârtă, moleculele și electronii nu ar putea să circule în corpul nostru, dacă nu am vedea beneficiile în fața noastră.

Și cu cât mai de neatins este acest beneficiu, cu atât mai multă energie ne poate da, ca de exemplu un beneficiu psihologic sau romantic. De exemplu, pentru a-mi câștiga mâncarea și pentru a avea o masă bună, pot să-mi consum o zi, însă pentru a câștiga iubirea sau pentru a mă răzbuna pe cineva, sunt gata să consum întreaga viață. Pentru că este deja un calcul legat de dorințe. “Iubirea și foametea conduc lumea”.

Întrebare: Ce motivează un om în spiritualitate?

Răspuns: De asemenea, iubirea și foametea, doar că e diferit calculul: schimb importanța de la iubirea pentru mine însumi, la ceilalți – către întreaga omenire. Asta îmi oferă oportunitatea să experimentez Creatorul, să fiu că El.

Din KabTV lectia in limba rusa 12/18/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cam în jur cu doi ani în urmă mi s-a întâmplat un anumit lucru. Mă plimbam cu soția și cu cei doi copii. Mergeam în josul străzii, era sâmbătă, nu erau mașini pe stradă, iar totul era foarte liniștit și pastoral. Ne-am îndreptat spre o trecere de pietoni și am traversat strada liniștiți, deoarece nu era niciun suflet în jur.

Dintr-o dată, am observat că fiul nostru a ezitat puțin în timp ce traversăm și, exact în acel moment, a apărut o mașină care mergea cu o viteză nebună și l-a lovit, arucându-l de pe bicicletă pe stradă.

Nu am putut să înțelegem de unde a venit, nu erau mașini în jur. Și cum să lovească șoferul pe copil, nu a văzut întreaga stradă? Mai târziu am aflat că șoferul era preocupat de o conversație cu un pasager. Întreaga poveste s-a încheiat cu bine, iar fiul meu practic a fost nevătămat.

A fost exact ca un film! E dificil de crezut cum să se întâmple așa ceva și să se termine fără pierderi mai mari; riscul implicat putea fi fatal. Într-o situație ca aceasta este o protecție a persoanei de sus sau nu?

Răspuns: Nu este nicio protecție personală. Conducerea personală este direcționată numai spre a aduce individul la o conexiune conștientă cu sistemul naturii. Iar orice altceva se întâmplă numai conform nevoilor sistemului de a se îndrepta spre revelarea forței care acționează în el. Dacă s-a întâmplat un asemenea eveniment înseamnă că trebuia să se întâmplă într-unul din elementele sistemului.

“Conducerea persoanală” înseamnă că unul din elemente iese în evidență din întregul sistem, prin propriile calități interioare unice și care a întrecut toate părțile rămase ale dezvoltării sale. Acest tip de dezvoltare l-a ridicat la un nivel diferit față de generația sa, deoarece a trebuit să se ridice și să îndeplinească o anumită misiune.

Însă, în incidentul mașinii și a copilului nu este nicio conducere personală. Sistemul a trebuit să relizeze aceste evenimente în modul acesta, pentru a oferi anumite cunoștințe și senzații copilului, întregii familii și șoferului.

A trebuit să intrați în contact între voi, posibil numai pentru un moment, iar apoi să vă despărțiți și să mergeți către viitoarea dezvoltare. Dar, indiferent ce se întâmplă, se întâmplă numai pentru a ne avansa spre dobândirea forței care conduce sistemul. Nu este nimic care să se întâmple în afara acestui program și a acestui scop.

Protecție specială de sus există numai pentru acei oameni aleși, care au realizat o anumită dezvoltare individuală față de forța superioară. E ca și cum părăsesc masele generale și încep să-și dezvolte percepția și înțelegerea, să lucreze individual cu sistemul și să preia funcțiile forței superioare. Aceștia se conectează în sistem într-un mod special și intră sub conducerea individuală.

Însă, asta este așa numai pentru că s-au ridicat deasupra conducerii generale. Ei nu mai aparțin acesteia, însă vor să funcționeze conform conducerii personale. Au o misiune specială și aceștia sunt oameni speciali. Este similar modului în care numai o mână de oameni stau la capul conducerii și iau decizii pentru întreaga țară. Deși în viața obișnuită nouă ni se pare că guvernul decide ceva, totuși, în realitate, este în totalitate în mâinile conducerii superioare.

Conducerea generală implică faptul că totul se întâmplă în această lume prin ordinul sistemului superior. O conducere personală este atunci când omul începe să-și dezvolte conștiința personală, recunoscând acest sistem și luând în mâinile sale controlul asupra lui. Numai el primește conducerea persoanală, deoarece el preia funcții în plus pe care le poate executa, acestea luându-le de la forța superioară.

Asta este numai față de dezvoltarea interioară a omului și nu față de evenimentele exterioare care se petrec în viețile noastre. Acesta este singurul lucru în care este libertate de alegere pentru individ: să ia volanul în mâinile sale.

Din KabTV “O viata noua” nr. 818, 01/26/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Libertatea de a alege”: Separarea dintre oameni este sursa fiecărei calamități și nenorociri.

Însă, față de concepte și idei este complet diferit: Unitatea și lipsa de critică sunt considerate sursa oricărui eșec și împiedicarea tuturor progreselor și a fertilizării didactice. … Cu cât sunt mai multe contradicții între opinii și cu cât sunt mai multe critici, cu atât este mai mare cunoașterea și înțelepciunea se mărește, iar lucrurile devin mai potrivite pentru examinare și clarificare…

Prin urmare, evident, toată baza surselor fizice este măsura unității societății, iar baza sucesului inteligenței și a cunoașterii este separarea și dezacordul între ei.

În societatea umană obișnuită, cu cât e mai multă pace și înțelegere, cu atât este mai bine, ca între copiii cuminți. Însă, dacă vrem să creștem, această creștere este posibilă numai dacă se intensifică, de asemenea, și contradicțiile, critica reciprocă și dezacordurile și, în același timp, “iubirea acoperă toate păcatele”.

Trebuie să înțelegem că ne certăm doar pentru că s-au revelat dorințe mai mari în noi, care ne împiedică să ne conectăm unul cu altul. În consecință, noi cerem unificarea deasupra dezacordurilor.

O conexiune obișnuită este posibilă într-o familie sau între oamenii primitivi, care au existat înainte de spargerea Babiloniană. În Babilonul antic, multe națiuni obișnuiau să trăiască precum o singură familie și vorbeau o singură limbă.

Însă, dintr-o dată, egoismul a izvorât și a făcut ca dorințele lor să se contrazică între ele. Au început să se lupte, iar ceea ce a rezultat a fost construirea Turnului Babilonului. De atunci au apărut două metode pentru a rezolva această problemă. Prima metodă a fost propusă de Nimrod, care a spus: “Sa ne separăm și să ne împrăștiem în diferite direcții, cât mai departe unul de altul”.

Mai târziu, egoismul din noi a crescut și mai mult, fiecare grup a început lupta din nou și ne-am divizat mai departe. Luptele noi au dus la separări noi. Și așa am ajuns la lumea contemporană, unde toți trăiesc pentru ei înșiși și nu vor să vadă pe nimeni în apropierea lor. Telefoanele mobile și calculatoarele – asta este tot ceea ce ne trebuie. Vrem să fim lăsați în pace la casele noastre și să nu fim deranjați de nimeni.

Curând mâncarea va fi livrată către noi prin elicoptere, biomasa cu orice gust la cerere, ca să nu fie nevoie nici măcar să ieșim din casă. Asta este metoda lui Nimrod, care a luat naștere în Babilonul antic și care, în zilele noastre, a ajuns la ultima sa manifestare.

A mai fost, de asemenea, și metoda lui Abraham, care s-a gândit să se unească deasupra tuturor dezacordurilor. Adică diferențele de opinii ar trebui să rămână și cu cât sunt revelate mai mult, cu atât mai bine, cu atât mai puternică este conexiunea care ar trebui să fie construită.

Urmașii lui Abraham, care s-au numit poporul Israel, au reușit să ajungă la vârful unității, numită construirea Primului Templu. Însă nu au reușit să se țină de el. Nu s-a putut, deoarece a trebuit să se treacă prin spargere și să se împrăștie printre națiunile lumii, pentru a le transmite dorința de a se uni.

Conform metodei lui Abrahm, dezacordurile rămân, însă “iubirea acoperă toate păcatele”. Astfel, ajungem la adevărata libertate, atunci când scăpăm de conducerea îngerului morții și ne ridicăm deasupra lui. În mod specific, deasupra egoismului, ne unim cu ceilalți pe un nivel chiar și mai înalt.

Mulțumită unificării deasupra dezacordurilor, am început să înțelegem, să simțim și să dobândim diferența dintre întuneric și lumină, care ne-a dat senzația realității spirituale, deși noi înșine suntem complet corporali.

Aceasta este esența metodei lui Abraham. Nu sunt alte metode decât acestea : fie ne distanțăm unul de altul, conform metodei lui Nimrod, fie ne unim deasupra diferențelor, conform metodei lui Abraham.

Din prima parte a lectiei zilnie de Cabala 1/3/17 “Educatia pentru concesii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă fiecare lucru corporal are o radădăcină spirituală, familia mea nu mi-a fost dată nici ea fără rost. Dacă Creatorul există, asta înseamnă că ar trebui să îl descopăr aici, în familie?

Răspuns: Există componente spirituale şi corporale.

Componenta corporală este familia şi ar trebui să trăieşti în acest cadru şi să ai grijă de ea. Iar cealaltă componentă aparţine numai spiritualului, adică sufletului. Nu ar trebui să le confundăm pe cele două.

În lumea noastră, trebuie să am grijă de copiii mei, de soţie, rude şi de părinţi, dar asta nu are nimic de a face cu sufletul meu. Aşa cum este spus în Tora: „De aceea, bărbatul trebuie să îşi părăsească tatăl şi mama şi să se alăture soţiei sale”.

Întrebare: Cum putem examina realţiile în familie numai ca animalele? Dacă oamenii discută şi rezolvă diferite probleme spirituale în familie şi ascultă opiniile rudelor, şi asta este o înclinaţie corporală?

Răspuns: Acestea sunt familii diferite, în funcţie de ceea ce discută şi ceea ce gândesc. Este treaba lor. Nu resping familia, dar cred că deciziile familiei, chiar şi cele mai serioase, nu au nimic de a face cu spiritualitatea.

Comentariu: Ai spus că relaţiile bune dintre un soţ şi soţie pot să îi ajute să reveleze prezenţa Creatorului.

Răspuns: Pot, desigur, doar dacă au succes în asta.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 11.12.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→