Întrebare: Criza din 2008 a arătat că oamenii nu învaţă din loviturile slabe. Poate o catastrofă ecologică globală sau chiar o iarnă nucleară să fie deja cuprinse în programul naturii? Şi dacă acestea nu pot fi oricum evitate, nu este mai bine să nu ne gândim la ele?

Răspuns: Dacă ne aflăm în faţa unei catastrofe teribile – biologică, ecologică, financiară, de climat sau un război nuclear – nu ne uşurează de nevoia de a acţiona pentru a evita lovitura. Nu putem doar să aşteptăm calm până când se întâmplă.

Nu ai niciun drept să gândeşti astfel, pentru că înţelegem că nu se termină acolo. În acele scurte momente, omul se gândeşte „Ei, dacă mor, atunci o să mor”. Dar nu este aşa de simplu. Nu putem muri şi să dispărem, pentru că suntem într-un proces etern, în interiorul ciclurilor de viaţă, trăind şi născându-ne din nou şi din nou.

Toate aceste naşterii şi morţi sunt, de fapt, renaşterea mici noastre dorinţe animale de a se bucura, care creşte gradual şi se dezvoltă, luând noi forme.

Ciclul se poate termina numai atunci când începem să ne construim sufletul din două forţe opuse: egoismul pe de o parte, forţa negativă şi natura pe de altă parte, forţa pozitivă pe care trebuie să o obţinem şi să o adăugăm egoismului nostru.

Pe calea de mijloc, între aceste două forţe, vom putea să avansăm şi trebuie să o facem în înţelegere şi conştient. Există un drum al dezvoltării naturale, calea suferinţei, prin care natura ne forţează să avansăm.

Există, de asemenea, şi un timp al accelerării (Ahişena) spre care trebuie să ne îndreptăm. De fapt, trebuie să ne ridicăm la nivelul om (Adam), adică similar (Dome) cu forţa superioară a naturii, Creatorul, care simte, înţelege şi realizează întregul scop al creaţiei, conform dorinţei Lui şi liberei alegeri.

De aceea, nu vom putea doar să ne îngropăm capul în pământ şi să spunem „Ei, în cel mai rău caz vom muri, dar pe moment o să trăiesc şi să mă simt bine”. Aceasta este o abordare copilărească a vieţii, nepotrivită pentru un adult.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trăim într-un timp foarte special, când întreaga lume trece prin schimbări majore şi rapide. Ceea ce obişnuia să se întâmple în decade acum cincizeci sau o sută de ani, acum are loc într-un an. Fiecare om simte ca şi cum este prins într-un ciclu constant de evenimente în mişcare.

Astăzi, aproape nu mai există oameni în lume care să nu fie afectaţi de schimbările care au loc. Acestea au atins şi cele mai îndepărtate zone şi micile sate. Aşa cum explică Cabaliştii, acesta este un semn că lumea se apropie de corectarea generală.

De aceea, organizăm congrese internaţionale de Cabala, care simbolizează întreaga lume care doreşte să se unească. Mii de oameni, de diferite naţionalităţi şi culturi, vin din toată lumea pentru a se conecta împreună.

Singurul obstacol rămas este limba. Dacă nu vorbim aceaşi limbă, este dificil să comunicăm între noi, pentru că încă suntem în Babilon. Babilonul antic a început cu o singură limbă, apoi au început să se vorbească diferite limbi, iar ca rezultat au încetat să se mai înţeleagă între ei. Iar noi, trebuie să ajungem de la mai multe limbi, la una singură.

Atunci când stau cu oameni nefamiliari, cu mentalităţi diferite, spargerea, care a avut loc în Babilonul antic şi se revelează numai azi, se manifestă şi mai clar. Asta ne va împinge, mai departe, să ne unim. De fapt, trebuie să ne reîntoarcem în Babilon, pentru că întreaga lume devine un singur oraş.

La congres, ne simţim ca în vechiul Babilon, adunaţi din toată lumea pentru a ne unii din nou ca un singur om, o singură umanitate. Acum trebuie să facem aceaşi muncă pe care a vrut să o facă Avram în Babilonul antic. Nu a avut succes atunci, pentru răul încă nu era revelat.

Dar au trecut trei mii cinci sute de ani de atunci, iar în acest timp răul s-a revelat, gradual, din ce în ce mai mult. Ca rezultat, a atins un asemenea prag, încât întreaga lume începe să realizeze în ce stare de suferinţă se află. De aceea, acum este pregătită să înceapă să se unească.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala din 13.02.2017

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii de ştiinţă spun că oamenii mint pentru a-şi păstra valoarea în ochii altora. Conform cu ceea ce spun psihologii, este folosită în acest caz aşa numita „minciună albă”. Ce este o minciună din punctul tău de vedere?

Răspuns: O minciună este o reacţie de apărare naturală a organismului, care nu vrea să se vadă dezamăgit şi umilit. Ce contează pentru mine dacă este o minciună sau adevărul? Principalul lucru este să mă menţin la un anumit nivel. Dacă trebuie să mint, mint, iar dacă trebuie să spun adevărul, spun adevărul. Nu iau în calcul niciuna nici alta, pur şi simplu iau în considerare starea mea interioară.

De aceea, oamenii nu înţeleg ce este o minciună sau ce este adevărul. Totul este determinat numai în realaţie cu omul. Poţi să îi spui cuiva „De ce minţi?” El îţi va răspunde: „Nu mint, pentru mine este adevărat”. De ce este adevărat? Pentru că în acest mod, mă menţin în cea mai bună condiţie. Acesta este singurul adevăr!

Adevăr obiectiv nu există, pentru că natura noastră este numai dorinţa de a primi plăcere şi a ne menţine într-o stare de maxim confort, în orice moment. De aceea, ceea ce sprijină această stare este adevărul pentru mine, iar ceea ce nu o sprijină, este o minciună.

Întrebare: Ce este o minciună în sensul Cabalist?

Răspuns: În sens Cabalist, totul este evaluat în raport cu scopul creaţiei. Tot ceea ce este în acord cu scopul creaţiei este adevărul, iar ce nu este, este o minciună. Ceea ce duce la dăruire, iubire, adeziune cu forţa superioară şi urcarea la următorul nivel, este adevărul. Tot ce este opus, este o minciună.

Întrebare: Şi daca nu este raportat la scopul creaţiei şi există aşa cum noi existăm în această lume? Este adevăr sau minciună?

Răspuns: Nu se poate spune nimic despre asta. Vedem că în diferite epoci şi în diferite culturi sunt criterii total diferite pentru adevăr şi minciună.

Întrebare: Asta înseamnă că trăim într-o lume fără coordonate?

Răspuns: Desigur. Coordonatele indică cum se răsuceşte inima mea egoistă în mine. Pe moment pot spune „Da, acesta este adevărul” şi în următorul moment să spun „Nu, este o minciună.”

Din emisiunea de pe Kab TV „Ştiri cu Michael Laitman” din 01.03.2017

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde provine sentimentul de răzbunare?

Răspuns: Sentimentul de răzbunare apare ca rezultat al unei înfrângeri foarte dificile a ego-ului, un ego care experimentează umilinţă. Într-o astfel de situaţie, omul este gata să facă orice, nu are altă alegere. O situaţie în care tu insulţi, punctul central al ego-ului meu, dacă îmi arăţi că sunt un zero şi nu îmi laşi oportunitatea să exist, acest sentiment dă naştere în mine la un sentiment de răzbunare.

Întrebare: Este posibil ca într-un Cabalist să ia naştere un astfel de sentiment?

Răspuns: Cabalistul se va corecta până când va atinge o stare în care această emoţie nu va fi simţită ca o umilinţă, pentru că ea vine de la Creator, nu de la altcineva. Asta pentru că „Nu mai este altul în afară de El” (Deunteronomul 4:35).

Întrebare: De ce, între anumiţi oameni, răzbunarea este ridicată la rangul de tradiţie şi trece dintr-o generaţie în altă, în timp ce pentru alţi oameni nu este aşa?

Răspuns: Asta are legătură cu educaţia şi perioada în care trăiesc. Au fost perioade când „dihonia sângeroasă” era un obicei foarte răspândit. Era imposibil să se tolereze o înfrângere şi numai un duel putea şterge aceste sentimente.

În întreaga istorie a umanităţii, au fost multe perioade când omul, care simţea o mare umilinţă, calcula cum să procedeze. Astăzi, egoimsul a devenit atât de mare, încât a creat un mecanism special de protecţie. Altfel, la fiecare claxon de la o maşină în trecere, am vedea şoferii cum se împuşcă unul pe altul.

Astăzi, un Cabalist nu se raportează la insulte, iertări şi nu întreprinde acţiuni ca răspuns la o insultă. Practic, nu trebuie să punem la inimă pentru a nu ne simţi umiliţi, chiar dacă, de fapt, viaţa este o imensă sursă de umilinţă.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 21.08.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea noastră, noi creştem copii, muncim, studiem şi ne jucăm. Ce face sufletul?

Răspuns: Toate acţiunile din lumea noastră le experimentăm numai în conştiinţa noastră. De aceea, este scris că atunci când ne reîntoarcem în lumea superioară, înţelegem că tot ceea ce ni s-a întâmplat în această lume, a fost ca un vis.

Întrebare: Ce vom face când ne vom trezi?

Răspuns: Să te trezeşti înseamnă să obţii o conştiinţă reală. Apoi ne vom angaja în crearea sufletului, adică să ne unim pentru a obţine adevăratul univers, adevărata lume, adevărată şi eternă şi starea perfectă în unitatea noastră, ca un singur organism, numit Adam. În alte cuvinte, vom începe să creăm o stare reală deasupra somnului nostru.

Întrebare: Care este starea noastră reală? Ce fac oamenii acolo?

Răspuns: Nu oamenii, ci sufletele, adică dorinţele care sunt corectate pentru dăruire reciprocă una faţă de alta. Aceste dorinţe încep să simtă forţa superioară unificată, Creatorul, care există în ele, pentru că devin o singură dorinţă, ridicându-se deasupra înclinaţiilor egoiste „să primească totul pentru ele însăşi”, la intenţia „să dea totul altora” şi, astfel, să fie conectate reciproc.

Fiind incluşi în Creator, deasupra dorinţelor egoiste care ne despart, obţinem această forţă superioară, perfecţiunea ei, întregimea şi eternitate şi devenim ca ea. Acesta este scopul dezvoltării noastre.

Sufletele noastre sunt angajate numai în unificarea dintre noi toţi și la toate nivelurile spirituale. Acum începem să stăpânim această tehnică în mod practic, în grupurile de zece.

De aceea, sfătuiesc pe toată lumea să ni se alăture şi sub nicio circumstanţă să nu piardă lecţiile noastre practice de Cabala. Acesta este cel mai important lucru. Numai de dragul acestora merită să trăieşti 21 de ore pe zi, pentru a petrece cele trei ore cu noi, la lecţiile noastre.

Gândiţi-vă la asta şi decideţi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru mulţi, Creatorul pare crud. Nu există alt drum decât cel al suferinţei? Toţi oamenii de pe faţa Pământului suferă, chiar dacă nu sunt de vină, iar recunoaşterea acestui lucru este o suferinţă suplimentară.

Răspuns: Puteţi să daţi vina pe Creator, dar nu va ajuta. Nu are altă alegere.

Dacă studiem acţiunile Lui, începând de la prima operaţie în lumea Ein Sof și până la lumea noastră, descoperim că Lumina superioară este dăruire absolută, iubire absolută. Nimic nu există în El, în relaţie cu El însuşi, numai dorinţa de a crea o creaţie pentru a-i dărui plăcere şi a o umple cu Lumina completă, absolută şi eternă.

Plecând de la faptul că însuşi Creatorul este etern şi perfect, El vrea să acorde creaturii aceaşi plăcere eternă şi completă. Învăţăm asta din primele cinci faze ale extensiei Ohr Yaşar (Lumina Directă), acţiunea de Ţimţum (restricţie), crearea Masah (ecranului) şi apoi atragerea extensiei Luminii.

Creatorul nu se poate comporta altfel! Nu este o dorinţă sau un capriciu al Creatorului, ci o forţă pozitivă şi eternă care vrea să dea naştere la o stare echivalentă cu El.

Creatura trebuie să treacă prin schimbări de formă pentru a se echipa pe acest drum cu toate caracteristicile negative şi pozitive şi numai după aceea se întoarce şi devine egal cu Cretorul.

Dar nu trebuie să experimentăm toate caracteristicile negative ca să le transformăm în pozitive şi să devenim egali cu Creatorul. Asta se întâmplă numai la nivelul lumii noastre.

Întrebare: Nu este posibil să creăm pur şi simplu senzaţii şi griji emoţionale fără suferinţă fizică?

Răspuns: Aici vorbim de fizică pură.

Există o calitate a dăruirii, emanţia, forţa pozitivă, care vrea să creeze o forţă similară ei. Ar fi imposibil să creeze o forţă suplimentară identică, pentru că ar fi acelaşi lucru. Poate să creeze numai o forţă dublă, în care există opuse şi în afara ei există similaritate.

Asta se întâmplă în creatură şi cu ajutorul acesteia, ea obţine o asemănare şi echivalenţă absolută cu Creatorul. Dar depinde de ea să treacă prin două stări: dezvoltarea negativă de Sus în jos şi, apoi, dezvoltarea pozitivă de jos în Sus.

Întrebare: Asta înseamnă că un Cabalist justifică complet tot ceea ce i se întâmplă în această lume? Nu apare nicio îndoială în el?

Răspuns: Plângeri şi îndoieli apar tot timpul într-un Cabalist, dar în fiecare caz el încearcă să le justifice. Asta este avansarea noastră.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 20.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai menționat că nu există Creator și că nu există nimeni care să ne aducă plăcere. Am mai auzit, de asemenea, de la tine că suferința Creatorului este mai mare decât a noastră; de unde provin toate astea? Cum se poate ca El să nu sufere sau să sufere mai mult decât noi și să nu existe în același timp?

Personal aș vrea să existe Creatorul în viață mea, pentru că dacă nu ar exista și nu ar fi în viața mea, întreaga înțelepciune Cabală ar fi neinteresantă și practic goală, la fel ca viața noastră animalică.

Dacă nu există nimeni în afară mea, aș prefera să rămân în iluzia asta fără a mai căuta nu știu ce lume superioară. Deși am doar 24 de ani și am descoperit înțelepciunea Cabală la vârsta de 18 ani, aș dori să mă concentrez pe Creator, ca pe cineva care există și este în viață mea și mă simte, pentru că celelalte realizări nu mă interesează.

Sincer îmi este frică să descoper că nu există Creator. Înseamnă asta că înțelepciunea Cabală nu este pentru mine? Pentru moment, nu intenționez să studiez, pentru că nu am nicio garanție a existenței Creatorului în viața mea, dar dacă aud că există Creator în viață mea și că îmi spui tu că există (ceea ce este un lucru foarte important pentru mine), aș începe să studiez înțelepciunea Cabalei.

Răspuns: Tot ceea ce spunem despre Creator nu reprezintă esența Sa actuală și nu spunem nimic despre El, ci doar ceea ce putem exprima în senzațiile noastre. Mai târziu, simțurile se vor și vei putea să percepi complexitatea lumilor, iar contrariile ne se vor anula între ele, ci se se vor completa reciproc. Atunci nu vei mai avea întrebări.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Cine a fost autorul Cărții Zohar, Rabbi Shimon sau un grup de autori, membrii ai grupului său de zece? Nu înțeleg cum ar fi fost posibil să o scrie împreună.

Răspuns: Rabbi Shimon nu ar fi putut să scrie această carte singur, pentru că a trebuit, în primul rând, să o transmită prin intermediul studenților săi.

În prima fază, au discutat între ei, fiecare exprimându-și admirația și impresiile. Nu s-au completat între ei, ci au integrat și colectat totul într-o singură opinie, ridicându-se deasupra sinelui. Că rezultat, a apărut cea mai mare realizare, Cartea Zohar.

Unindu-se, au fost ridicați la nivelul următor, unde, aparent, au devenit un singur autor, o singură persoană.

Întrebare: Dar în surse este spus că Rabbi Shimon vorbea și Rabbi Aka nota…?

Răspuns: Trebuie înțeles ce înseamnă a “nota”. Nu înseamnă o notare fizică. În schimb, au atins o stare în care Lumina albă a fost scrisă pe un fundal negru, adică în interiorul lor.

A fost un efort colectiv al unei persoane generalizate, incluzându-i pe toți, când toți au devenit unul. Prin urmare, în Cartea Zohar este ascunsă o forță. Mai mult chiar, datorită acestui fapt, este necesar să fie citită împreună și nu de unul singur.

Dacă citim Cartea Zohar individual, nu avem nici un beneficiu. Pentru a citi, trebuie să ne adunăm zece bărabați (un Minyan), să ne conectăm într-un singur întreg și, citind textul împreună, la un anumit nivel, toată lumea începe să simtă ceea ce au simțim autorii Cărții Zohar.

Întrebare: Tu penetrezi Cartea Zohar sau Cartea Zohar te penetrează pe ține?

Răspuns: Cartea Zohar este Lumina care ne înconjoară. De aceea, în măsura în care cititorii se conectează împreună, dau posibilitatea Luminii să între în integrarea reciprocă dintre ei și să o formateze. Simțirea cărții provine din asta.

Este spus și în Tora, că sunt “litere albe puse pe fundal negru”, adică Lumina, care este scrisă peste dorințe.

Din emisiunea de pe Kab TV “Stiri cu Michael Laitman” din 25.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce depind limitările percepției noastre, conștiința noastră și realizarea? Ce ne împiedică de la început să atingem lumea superioară acum?

Răspuns: Numai narcisismul ne împiedică să atingem lumea superioară, deoarece dimensiunea superioară este construită pe dăruire și iubire. Și lumea fizică este construită pe primire și ură.

Întrebare: De ce? La urma urmei, eu nu urăsc pe nimeni. Sunt aceia pe care îi iubesc și aceia pe care doar îi plac.

Răspuns: Îi iubesc pentru că mă satisfac din punct de vedere egoist, deoarece dorința mea principală este să primesc plăcere. Iar din ceva ce nu primesc plăcere, urăsc.

Din Lecția de Cabala în Rusă 27/11/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Ce sunt Sefiroții?

Răspuns: O Sefira este ceva ce strălucește. Totul este foarte simplu. Ego-ul nostru, dorind să înghită totul în el, este un corp absolut negru care nu poate ilumina. Însă, dacă se închide pe sine și începe să lucreze într-o direcție opusă, cu intenția de a dărui, începe să reflecte lumina și tot ceea ce vine spre el.

Un corp negru, de exemplu, care înghite lumina, nu reflectă razele de lumina, așa că astfel nu putem vedea nici corpul în sine. Însă dacă strălucește și nu inghide razele de lumina ci, mai degrabă, le reflectă, atunci oricine îl poate vedea.

O Sefira este ego-ul corectat într-un anumit nivel, într-un anumit mod. Așadar, strălucesc și se numesc Sefirot (care vine din cuvântul din ebraică “sapphire”) – luminos.

Suntem aranjați astfel încât sunt zece părți în noi, iar noi trebuie să le facem să strălucească în întregime. Această stare se numește “corecția finală a omului” și atunci devenim oameni ai Luminii.

Întrebare: La asta se referă Tora când spune că Moise a strălucit?

Răspuns: Da. O rază de lumină venea din capul său. Însă din păcate, în traducere sună precum “coarne”, deoarece “raza” și “corn” sunt două înțelesuri ale aceluiași cuvânt.

Din emisiunea de pe  KabTV “Stiri cu Michael Laitman” 2/6/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→