Richard S. Hirschhaut, director al Comitetului Evreiesc American (AJC) din Los Angeles se întâlnește cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pentru a discuta rolul evreilor față de umanitate.

Lumea noastră este atrasă în mod natural spre o conexiune tot mai mare. Aceasta este legea progresului nostru de evoluție. Cu cât suntem mai mult în echilibru cu acest trend, cu atât mai mult beneficiem de la natură, iar dacă mergem împotriva lui, noi suferim.

Pentru a opri suferința și pentru a urma calea spre fericire, noi trebuie să învățăm cum să ne conectăm deasupra atitudinilor noastre egoiste a unuia față de celălalt. Umanitatea nu poate să avanseze spre această conexiune fără grupul poporului Israel. De ce? Deoarece aceasta este esența lor ca un grup. Ei au dobândit o conexiune specială în urmă cu aproape 3800 de ani prin Abraham, în jurul principiului “iubirea acoperă toate transgresiunile”, unde exact într-o perioadă de intensificare a divizării sociale, ei au aplicat metoda pentru a se conecta deasupra tendințelor de divizare crescătoare.

Prin urmare, în aceste zile, este o nevoie crescătoare asupra poporului evreu, pentru a se conecta conform cu ceea ce ei au primit prima dată de la Abraham și să arate lumii metoda conexiunii umane. Aceasta este problema educației și a ridicării conștientizării nevoii pentru această metodă. Atunci când evreii realizează că ei sunt un fel de “lipici social” și încep să-și efectueze rolul, atunci sentimentul anti-semit se va calma. Oamenii ar înțelege atunci că unitatea evreiască este ceea ce ei au vrut de la poporul evreu, iar sprijinul va înlocui ura.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelepții au spus: „Drumul lung este scurt, iar drumul scurt este lung”. Creatorul vrea să ne vedem pe noi înșine nu ca fiind cei drepți care nu au nimic de corectat, ci ca fiind păcătoși și să ne ridicăm peste defectele noastre, peste separarea și incapacitatea noastră de a dărui.

Aflu că sunt un păcătos și mă străduiesc să devin drept. Cel drept este cel care îndreptățește Creatorul. De la noi nu se cere nimic în afară de această justificare, orice altceva se face de Sus.

Prin drumul lung sau scurt decid asupra capacității mele de a-l justifica pe Creator. Poate că sunt doar la începutul căii, dar mă alipesc complet Creatorului. Nu este condiția în sine care contează pentru Creator, ci eforturile depuse de noi, așa cum noi apreciem eforturile unui bebeluș în chestiuni neimportante obținute de ei, mai mult decât succesele mari ale unui copil mare.

Persoana însăși stabilește unde se află. Poate că este departe de Creator, dar folosește această înstrăinare ca ocazie pentru a-și arăta devotamentul și apropierea de El. Și atunci, drumul lung devine scurt. Un drum scurt poate fi lung dacă o persoană crede că este deja aproape de Creator. Deci, noi nu judecăm după senzațiile noastre, ci doar prin capacitatea noastră de a justifica Creatorul și abia atunci putem realiza corectarea. (Minutul 7:50)

Din articolul lui Baal HaSulam, „M-ai făcut cu spatele și cu fața”: „M-ai făcut cu spatele și cu fața”, ceea ce înseamnă revelarea și ascunderea feței Creatorului. Acest lucru se întâmplă pentru că, într-adevăr, „Împărăția Sa stăpânește peste toate” și totul se va întoarce la rădăcina sa, deoarece nu există niciun loc fără El. Dar diferența este în prezent sau în viitor, pentru că cel care leagă cele două lumi, descoperă în prezent acoperirea Lui, că tot ceea ce se face este o acoperire pentru a revela Șhina [Divinitatea].

O persoană pentru care prezentul și viitorul sunt unul, el le simte la fel fiindcă are deja revelația Creatorului; adică tot ceea ce se întâmplă este o manifestare a acțiunilor Forței Superioare.

Dacă îmi imaginez că nu eu acționez acum, ci Creatorul este cel care acționează în mine, atunci prezentul și viitorul sunt conectate pentru mine și nu mai rămâne nimic decât acest moment. Timpul nu există. Dacă momentul următor contează pentru mine, atunci sunt într-o stare defectuoasă.

Viitorul există doar pentru a-l anula și a-l trage în prezent. Pentru aceasta, trebuie să-mi imaginez că Creatorul mă stăpânește în fiecare moment și pentru mine nu există un moment următor pentru că sunt complet în puterea Lui. (Minutul 18:20)

Creatorul vrea să aflăm că El ne controlează tot timpul, ca un călăreț cu un cal și El ne mână spre bine. Dacă mi se dezvăluie un bun management superior, atunci pentru mine dispare diferența dintre prezent și viitor și totul se termină în momentul prezent. Imediat ce mă contopesc cu Creatorul, timpul dispare pentru că nu contează pentru mine ce va face El cu mine, nu aștept nimic nou. (Minutul 20:48)

Este o greșeală să cred că în trecut am decis ceva singur și am făcut ceva greșit, ceea ce a dus astăzi la o stare proastă. Se dovedește că refuz unicitatea Creatorului dacă afirm că în trecut nu am fost guvernat de El, ci m-am condus singur.

Tot ceea ce s-a întâmplat până în acest moment s-a întâmplat în conformitate cu voința celui mai înalt management și mi se interzice să regret trecutul. Trebuie să rămân la momentul prezent.

Libera alegere a calului nu este să acționeze împotriva voinței călărețului și nici măcar să-i ghicească dinainte dorințele. Libertatea calului este să acționeze împotriva voinței sale. În asta se dezvăluie libertatea de alegere: să fii în puterea Creatorului tot timpul și să fuzionezi cu El. Starea nu poate fi înghețată; se schimbă tot timpul. Și eu trebuie să mă schimb, rămânând în continuă fuziune cu Creatorul, în ciuda schimbării condițiilor. (Minutul 25:00)

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 06/12/19 – „Scrierile lui Baal HaSulam – M-ai făcut cu spatele și cu fața”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare dintre cei zece oameni din grupul de zece va spune ceva diferit; să ajungem la o rugăciune comună este posibil numai cu ajutorul de sus. Dar ajutorul de sus nu va veni până nu cerem. Ce ne împiedică să cerem? Cu toții avem un singur obstacol: inima noastră de piatră  nu vrea să simtă pe nimeni altcineva; este incapabilă și nepregătită pentru aceasta. Motivul este Creatorul însuși, care stă între noi și nu ne permite unitatea, până când nu vom cere corect.

El este cel care se amestecă între  noi, pentru că El a creat înclinaţia rea. Prin urmare, trebuie să-L implorăm, să strigăm și să ne rugăm ca „fiii Mei m-au învins” să se împlinească. Suntem deja în posesia acestei comori; trebuie doar să găsim o suflare comună pentru a convinge Creatorul. El vrea acest lucru și așteaptă, dar El ne tolerează și ne reține, suferind mai mult decât noi.

Este nevoie să ne gândim la acest atac, ca în timpul războiului, să mobilizăm toate mijloacele și forțele pentru această cerere, să plângem constant, să cerem și să-l enervăm pe Creator, fără a înceta să simţim că El este cel care ne stă în cale și nu ne lasă. Trebuie să vă gândiți la asta împreună 24 de ore pe zi. Să presupunem că nu ne simțim unii pe alții, dar putem simți acest punct comun pentru noi: Creatorul, care intervine în unirea noastră. Și totul se realizează numai prin conexiune – începutul sufletului este acolo.

Aceasta se numește „traversarea Machsom-ului”. Creatorul stă la granița lumii spirituale și trebuie să-L convingem să ne lase să intrăm. El nu este dușmanul nostru, ci doar insistă asupra acestei condiții: conexiune, unitate și sprijin reciproc. Este necesar să investim tot timpul în acest efort, făcându-ne drum către răspuns, bătând constant într-un punct. (Minutul 5:10)

Nimeni nu este pregătit pentru această muncă și cu cât persoana este mai mare, cu atât egoul este mai mare. Dar, în ciuda dezamăgirii, trebuie să vă ajutați unii pe alții și să vă ridicați din nou. Nu trebuie să ne gândim la eșecurile noastre, ci la cum să trezim inimile prietenilor noștri. Apoi, nu vor fi probleme. Dacă voi avea grijă de prietenii bolnavi, voi uita de propria mea boală, precum o mamă care are grijă de un copil bolnav. Deci, mă voi recupera repede.² (Minutul 9:55)

Creatorul nu aude o persoană, ci cel puțin două și chiar și atunci numai în condiții speciale. Dar El va auzi cu siguranță grupul de zece, dacă se adresează Lui ca o singură persoană. În lumea spirituală, o singură unitate sunt zece, uniţi ca unul.³ (Minutul 19:26)

Cu toții vorbim cuvinte diferite, chiar și în limbi diferite, dar esența cererii noastre este aceeași: îi cerem Creatorului un singur lucru – conexiunea. În primul rând, vrem să ne conectăm și, din unitatea noastră, vom înțelege deja ce avem nevoie. Ce vrem atunci? Vrem apoi o conexiune și mai mare și mai puternică. Și așa este de fiecare dată, din ce în ce mai mult, nimic altceva decât asta. Acest lucru trebuie făcut de către Creator: „Cel care face pace mai Sus, va face pace asupra noastră și asupra întregului Israel.”⁴ (Minutul 28:45)

A te îndrepta către Creator înseamnă a-ți imagina că te afli într-o sferă care te acoperă și determină totul. Apoi mă îndrept spre această dorință, spre puterea acestei sfere care ne organizează și ne controlează întreaga viață până la cel mai fin detaliu, la cea mai mică moleculă din corpul meu. Cer acestei forțe să-mi alinieze viața cu această sferă pentru a exista în armonie cu ea.⁵ (Minutul 32:35)

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de cabala 12/24/19, Scrierile lui Rabash, „Ce să urmarim în Adunarea prietenilor”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Războiul dintre Hasmoneieni și Greci este un război intern într-o persoană care descoperă că ea conţine două forțe opuse, care trebuie să fie ținute în mod constant una împotriva celeilalte. Problema este că ne predăm forțelor negative, egoismului nostru, deoarece ne este mai convenabil să ne mulțumim, decât să luptăm cu ele tot timpul. Drept urmare, o persoană înțelege că nu există nicio cale de ieșire și că trebuie să apeleze la Creator să lupte pentru el, deoarece el însuși nu este în măsură să lupte cu înclinația sa malefică, care și aceasta vine de la Creator. O acțiune împotriva forțelor egoiste este apelul la Creator, în care o persoană, cu egoismul său, duce un război împotriva grecilor pentru o victorie completă.

Acest război nu se încheie până când o persoană nu câștigă și ajunge la lumină, chiar și dacă această lumină este mică în vasul Bina, dar acesta este deja începutul revelării sufletului.

În primul rând, trebuie să descoperim că suntem în pericol și nu putem scăpa de puterea egoismului nostru, care nu ne lasă să ne îndreptăm către Creator. Întregul război este doar pentru a ne îndrepta către Creator, căruia îi cerem puterea să ne unim. Succesul războiului se măsoară numai prin asta. Așa avansăm până câștigăm ¹ (Minutul 3:40)

Egoismul nu ne lasă să ne îndreptăm către Creator prin grupul de zece, dar nu ne împiedică să ne îndreptăm către El, personal. Întreaga lume face apel la Creator, dar acesta este Klipa, care este opusă spiritualității. Creatorul poate fi dezvăluit doar prin grupul de zece, iar dacă apelul nu este prin intermediul grupului de zece, atunci nu este către Creator.

Puterea apelului către Creator este puterea Macabeilor, puterea grupului de zece. În primul rând, trebuie să ne unim și să creăm o forță comună, poate mică, dar una clară, care să ne aducă  succes.

Poți deveni un erou prin cantitate și calitate. Cei care sunt deconectați sunt puternici în număr. Iar cei care sunt uniți ca o singură persoană posedă puterea calității.

Principalul lucru este să găseşti o ocazie să te îndrepți către Creator, deoarece acest întreg război are ca scop revelarea celui care stă în fața noastră și obținerea asemănării cu El. Unitatea nu este obiectivul final, ci mijlocul de a descoperi puterea superioară care a creat odată această unitate și apoi a spart-o.² (Minutul 6:10)

Cântecul de Hanukkah, „Puternica Stâncă a Mântuirii Mele”, ne spune că „Grecii ne-au atacat pe vremea hasmoneanilor și au spart peretele turnului…”, ceea ce înseamnă că trebuie să atingem un anumit nivel de conexiune, construind un zid împotriva egoismului. Și atunci vom simți cum „grecii” ne atacă, traversează zidurile cetății noastre, în sensul că atacurile de egoism încearcă să ne spargă gândurile, dorințele și să ne distrugă. ³ (Minutul 11:20)

Însă, dacă în grupul nostru de zece dorim ca măreția Creatorului să intre în întreaga noastră ființă, influenţându-ne ca și cum L-am vedea efectiv și L-am simți, atunci atragem lumina care se întoarce, care construiește acest sentiment în noi. Astfel, suntem deja în spatele zidului cetății. Și atunci grecii apar, dorind să treacă prin zidurile turnului nostru, care sunt tot felul de gânduri străine, din toate direcțiile, care încearcă să rupă credința noastră deasupra rațiunii.

Iar prin credința deasupra rațiunii, pentru că în rațiunea mea nu văd și nu simt nimic, primim o lumină de sus care mă ține în aer, aşa cum un magnet ține o bucată de metal. Și, datorită acestui lucru, mă aflu în turnul din spatele zidului. Acest turn și zidul au fost construite pentru mine de lumina superioară, deci, depind de ea.

Ca să mă facă și mai dependent de lumina superioară și să cer și mai puternic, Creatorul dezvăluie în mine greșeli numite „grecii”. Și trebuie să-L rog și să-I cer ca El să facă din nou o minune și să-mi dea putere să stau împotriva lor. Desigur, nu am puterea și dacă Creatorul nu va face o minune cu siguranță voi cădea. Prin urmare, nu am ce să sper, cu excepția Creatorului.

Totul funcționează conform unui singur sistem: Creatorul face ceva rău, Îl rog să corecteze acest rău și El face binele. Și așa se întâmplă la fiecare pas, de fiecare dată când apare aceeași poveste. În sfârșit, trebuie să înțelegem cum se întâmplă acest lucru și ce trebuie făcut astăzi: cum să ne îndreptăm către Creator, cerând puterea credinței deasupra rațiunii, pentru a avansa cu aceasta.

Creatorul construiește un zid și El îi trimite pe greci să-l distrugă. Creatorul operează pretutindeni și ne aflăm în mijlocul acestui câmp de luptă, între puterile binelui și răului, pentru a le combina pe amândouă, în interior. Atunci noi, ca ființe create de forța opusă Creatorului și primind o formă similară cu Creatorul, devenim una cu El.⁴ (Minutul 14:58)

Trebuie să cerem credința mai presus de rațiune, deoarece acesta este zidul în spatele căruia ne putem ascunde. Iar turnul este măreția Creatorului și este construit în interiorul zidului – credința deasupra rațiunii mai mare decât rațiunea și sentimentele noastre – doar datorită rugăciunilor către Creator și acțiunilor Sale. Trebuie doar să cerem împreună, fiindcă doar așa putem reuși.

Prin urmare, trebuie să punem laolaltă cunoștințele, rugăciunile, aspirațiile și dorințele noastre, pentru a înțelege exact ceea ce ne dorim. Fiecare ar trebui să se îndepărteze cât mai mult de propriul „Ego” și să aibă grijă de turn și de perete, adică de măreția Creatorului, care se află în interiorul credinței mai presus de rațiune. ⁵ (Minutul 23:20)

Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/19,, „Hanuka”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A sta împreună într-un marș de solidaritate este un act admirabil, dar dacă poporul evreu dorește să rezolve antisemitismul la rădăcina sa, trebuie să stea și să învețe împreună. Să începem învățarea în grupuri a făcut parte din ceea ce ne-a făcut evrei. Acesta datează din momentul în care am învățat să ne unim în conformitate cu porunca, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, sub îndrumarea lui Avraam, în urmă cu aproximativ 3.800 de ani. Pe de altă parte, marșurile nu au fost niciodată o activitate evreiască.

Prin urmare, în timp ce astăzi suntem solidari cu evreii din New York, ar trebui să recunoaștem totuși că unificarea pentru a „spune nu la ură și la teamă”, așa cum se menționează în promoția marșului, este departe de felul unității care ne-a făcut să începem ca popor evreu.

Esența unității noastre nu este reacția la ura care se ridică împotriva noastră, ci să ne conectăm pozitiv, cu o intenție comună de a ne egala cu legile naturii. Acesta este motivul pentru care am primit numele, „poporul lui Israel”, sub îndrumarea lui Avraam, fiindcă „Israel” rezultă din cuvintele „direct la Forța Superioară” („Yașar El”), printr-o intenție comună de a iubi și de a dărui, ceea ce este calitatea Forței Superioare.

Prin urmare, sper că vom împlini potențialul imens pe care îl deținem: să învățăm rolul nostru important în lume și să nu așteptăm mai multe acte de ură pentru ca teama să ne unească momentan, ci că ne vom lua viitorul în propriile noastre mâini, implementând metoda făcută pentru unirea noastră și să devenim pentru lume un exemplu pozitiv de conexiune. Am avea atunci un motiv foarte bun să fim mândri. Făcând acest lucru, vom dezrădăcina antisemitismul din rădăcina lui și vom asista la o inversare completă a sentimentului care ne înconjoară într-unul de sprijin, de încurajare și apreciere.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuti” este scopul ultim al naturii. Dar totuși mai există alte legi preliminare, dintre care una este “Nu fă altora ceea ce ție nu iți place”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Asta nu este despre iubire, ci despre a nu face rău. Asta este prima noastră lege.

Remarcă: Omul nu poate să facă nici asta. Dacă sunt un egoist, atunci prin a avea grijă de mine însumi eu tot fac rău altcuiva. Reiese că ne sunt date legi pe care nu le putem satisface de la început.

Pe de-o parte, spune că trebuie să faci asta și pe de altă parte, nu poți să faci ast,a deoarece este împotriva naturii tale.

Comentariul meu: Dacă ai orice înclinații, aspirații și dorințe pentru asta, dacă din studiul Cabalei realizezi că ai nevoie de ea și că aceasta este cu adevărat un scop universal, că nu poți să fugi de ea și de asemenea înțelegi cum trebuie să ajungă întreaga lume la asta, atunci trebuie să cauți o cale pentru a o realiza.

Cu toate acestea, se poate face doar cu ajutorul forței superioare, care ne va da abilitatea de a acționa deasupra naturii noastre.

Să presupunem că avem o bucată de fier în fața noastră. Gravitația pământului o trage în jos. Dacă pun un magnet peste el, fierul se va ridica și va atârna în aer. Adică ambele forțe vor fi echilibrate și bucata de fier va fi între ele.

În mod similar, dacă egoismul meu este plasat dedesupt și o forță opusă este pusă peste el, atunci eu voi “atârna” în aer și egoismul nu va avea putere asupra mea, voi fi independent de el, undeva la mijloc. Dacă forța superioară este atât de puternică încât mă lipesc de ea și tot egoismul meu rămâne dedesupt, atunci voi deveni o persoană total dreaptă.

Așa că, trebuie să descoperim această forță pentru ca ea să ne influențeze. Asta este tot ce este!

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Materiale legate:

Metoda corecției, partea 3

Metoda corecției, partea 2

Metoda corecției, partea 1

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă conexiunea mea cu Creatorul poate fi doar prin grup, atunci care este munca persoanei în privința Creatorului, în privința “locului”? Până la urmă. este spus că munca este divizată în două etape: munca în relație cu prietenul și în relație cu Creatorul (locul). “Locul” este grupul de zece. Întâi eu trebui să mă conectez cu toți prietenii și în acea măsură mă pot conecta cu “locul”. Nu este niciun Creator fără “locul” conexiunii noastre, nu este lumină fără vas. Locul este construit din conexiunea mea cu grupul de zece; altfel nu este niciun loc, nu este niciun Creator.

Munca unei persoane cu Creatorul deasupra rațiunii începe doar după ce omul și-a terminat munca dintre el însuși și prieten în rațiune. Până la urmă, prin conexiunea cu prietenul eu recreez sufletul comun, o parte a lui Adam HaRishon. În esență, așa revelăm întregul suflet al lui Adam HaRishon, însă la o scală foarte mică, redusă de un miliard de ori. Însă asta este deja real ca și cum m-aș uita la harta întregii lumi, însă la una foarte mică. Mai târziu, harta va fi mărită, însă realitatea nu se va schimba.

Așadar, noi trebuie să ajungem la conexiunea cu prietenii în rațiune: dorind să mă conectez cu ei, să-i iubesc, să-i sprijin – în rațiune. Asta arată o hartă a realității care trebuie să fie în mâinile noastre, structura sufletului care ne este dată de către Creator pentru a lucra asupra ei.

Totuși, în privința Creatorului noi lucrăm tot timpul deasupra rațiunii, deoarece El este deasupra Kelim-urilor noastre, a percepției noastre. Noi nu Îl cunoaștem, ci Îl revelăm în conformitate cu reacțiile noastre la influența Lui. Revelația Creatorului are loc în vasul “vino și vezi”, ca rezultat al muncii noastre între noi în rațiune.

Munca asupra conexiunii noastre trebuie să fie clară și definită, în rațiune; însă în privința Creatorului noi rămânem deasupra rațiunii, deoarece tot timpul este o componentă necunoscută nouă, care este deasupra noastră. Noi nu cunoaștem intenția superiorului, dăruirea Lui, programul Creatorului, ci trebuie ca tot timpul să o acceptăm cu bucurie, deasupra dorinței noastre.

Creatorul include în El însuși întreagă lumină a infinitului, întregul Kli corectat și de fiecare dată când noi trecem de la o stare la alta revelăm că este opusă tuturor ideilor noastre anterioare. Așadar, aceasta nu poate să fie o avansare obișnuită, ci tot timpul deasupra rațiunii. Prin munca preliminară dintre noi ne pregătim pe noi înșine să acceptăm lucruri care sunt opuse naturii noastre.1

Când va fi de acord inima mea de piatră că trebuie să mă conectez cu prietenii? Doar după multe căderi și dezamăgiri, când sunt sigur că viața se va sfârși și eu voi muri ca același animal care sunt acum, fără să obțin nimic dacă nu mă anulez în fața prietenilor. O persoană trece prin câteva asemenea spargeri și crize interioare și într-un final cedează și este de acord să facă orice este necesar.

Aceasta este organizarea de sus. Există oameni cu o dorință egoistă enormă, foarte încăpățânați și ei nu pot înțelege asta indiferent cât de mult aud sau citesc despre asta sau de cât de mult timp sunt în grup. Ei vorbesc chiar și despre conexiunea dintre prieteni, însă nu o îndeplinesc. Una este să vorbești și să explici asta altora și alta este să simți că asta este cu adevărat așa cum ar trebui să fie, să simți dorința de a te anula în fața prietenilor. Nu doar să accepți inevitabilul, ci să vrei să se întâmple asta.

Eu văd că este foarte bine că totul în natură este aranjat în acest fel. Apoi eu deja mă înmoi și încep să înțeleg și să iert mai mult și să particip mai mult la munca comună. Cu toate acestea, asta vine doar după multe spargeri, crize interioare, nopți nedormite și mulți ani de lucru a luminii superioare asupra voinței de a primi a unei persoane.2

A te anula în fața prietenilor înseamnă să cer pentru ceilalți în timp ce nu vreau nimic pentru mine, ca numai ei să primească totul. Aceasta va fi împlinirea mea. Până la urmă eu sunt în interiorul lor, îmi fac griji pentru ei și, prin urmare, eu cer pentru ei și numai în acest fel pot să fiu împlinit. Aceasta este măsura integrării mele cu prietenii.3

Din prima parte a lecției zilnice de dimineață 12/29/19, Scrierile lui Rabash, “În ceea ce privește  deasupra rațiunii”

1 Minutul 1:02:10 – 1:16:20

2 Minutul 1:04:58

3 Minutul 1:11:10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Richard S. Hirschhaut, directorul Comitetului evreiesc american (AJC) din Los Angeles, se întâlnește cu cabalistul Dr. Michael Laitman pentru a discuta despre rădăcinile urii împotriva evreilor și modul în care unitatea evreiască o poate transforma în dragoste.

7 din 10 evrei din SUA se tem de antisemitism. Conform înțelepciunii Cabalei, aceasta este o tendință care va crește doar până când poporul evreu își va da seama de o nevoie urgentă de unire.

Ce trebuie să se întâmple pentru ca poporul evreu să simtă nevoia de a se uni?

Există două modalități: una este prin amenințări externe și antisemitism, care reunesc evreii prin creșterea suferinței; iar a doua este o cale de conștientizare, una în care poporul evreu poate construi conexiuni pozitive mai presus de respingerea firească unul față de celălalt.

Pentru a urma o cale pozitivă și a diminua antisemitismul, este nevoie de un efort educațional larg, care să explice natura urii față de poporul evreu și, printr-o astfel de înțelegere, de a urma calea de a-l transforma în dragoste. În primul rând, evreii trebuie să învețe cine sunt, adică, ce îi face să fie evrei, care este rolul lor și cum dețin o metodă de se uni deasupra divizărilor și diferențelor. Apoi, prin implementarea unei astfel de metode, vor putea deschide calea către o experiență armonioasă de unitate și pace, devenind o imensă forță pozitivă  în lume.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Două contrarii într-un subiect – acesta este punctul principal care determină intrarea în lumea superioară, în dimensiunea spirituală, adică în spațiul în care Creatorul este sursa celor două forțe. Față de noi, ele sunt revelate ca forța răului și forța binelui, Klipa și sfințenie, primire și dăruire, două forțe opuse. În același timp, Creatorul nu conține nicio contradicție, totul fiind conectat într-unul.

Doar față de noi, față de simțurile și înțelegerea noastră, totul se manifestă sub forma a două forțe care se contrazic reciproc. Cu cât învățăm mai multe despre creație, cu atât mai mare devine distanța și conflictul dintre ele. De aceea, nu putem percepe spiritualitatea, așa cum este scris, „Căci în Isac va fi sămânța ta, și oferă-l acolo ca sacrificiu prin ardere.” Un lucru îl contrazice pe altul: pe de o parte ți se comandă să-l omori și pe de altă parte, el trebuie să fie continuarea căii tale.

Cum este posibil? Nu înțelegem toate acestea cu rațiunea noastră, fiind necesar să le abordăm cu mintea superiorului. Dacă ne străduim să respectăm aceste principii, vom atrage lumina reformatoare care construiește pentru noi o nouă realitate. În acest spațiu nou pe care îl revelăm, numit linia de mijloc, aceste două linii opuse pot coexista, în unitate, completându-se una pe alta.

Este ceva dificil, aproape imposibil de perceput. Trebuie să existe o societate și lumina reformatoare de sus care să conecteze cele două linii într-una de mijloc. Linia din mijloc este Creatorul. Revelația Creatorului sau conexiunea celor două linii opuse, care ne conduce treptat spre scopul creației, spre sfârșitul corectării. Pas cu pas, aceste contrarii cresc și se conectează tot mai mult. În aceasta constă munca noastră.

Ne-am pregătit deja suficient, timp de mulți ani și am strâns un număr mare de oameni capabili să facă acest pas. Restul societății va putea păși alipindu-se la cei care au trecut printr-o pregătire corectă. La fel ca în lumea noastră, copiii născuți astăzi, în secolul 21, adună tot progresul realizat de generațiile anterioare, atașându-se de părinți și primind de la ei tot ce dețin aceștia.

Tot așa stau lucrurile și într-un grup cabalist, nu contează cine este mai avansat și cine este mai puțin. Dacă fiecare încearcă să atingă scopul, pregătindu-se din toate forțele sale, el sau ea va reuși.

Sper că aveți o atitudine serioasă față de acest subiect, pentru că în înțelepciunea cabalei, în munca spirituală, în dobândirea Creatorului, în realitatea superioară și în perfecțiunea naturii nu există nimic mai important decât acest principiu al conexiunii celor două linii. Combinația contrariilor este spațiul spiritual revelat de om. Pătrunzând acolo, el începe să simtă lumea viitoare. Nu există niciun dubiu că muncind împreună vom putea avansa și realiza toate acestea, trăgându-i pe toți la acest nivel, adică pe pragul adevăratei scări spirituale.

Începând din acest moment înainte, vom continua exclusiv în trei linii, în credință mai presus de rațiune. Apoi, toată Tora și toată lumea ne vor deveni clare. Realitatea va începe să câștige perspectivă, divizându-se în trei linii care își revelează interacțiunile dintre ele. Pentru moment nu știm de unde vin plusul și minusul și nici unde ne conduc. Dar, dacă vom ști cum să legăm contrariile în mod corect, peste lumea noastră, peste rațiunea materială, cu mintea și simțurile spirituale, vom atinge revelația infinită, vom înțelege cum operează Creatorul, ce face El și ce trebuie să facem noi pentru a deveni ca El, „ca Dumnezeu, care știe binele și răul.”¹
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 12/23/19, “Două contrarii într-un subiect”

¹ Minutul 0:20

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Confortul dezvoltării poate fi criteriul corectitudinii sale?

Răspuns: Nu. Noi doar spunem că dacă facem ce trebuie ne simțim confortabil mulțumită acestui lucru. Ce înseamnă “confortabil”?

Se evaluează prin definiții complet diferite, nu de cele egoiste, deoarece cererile mele pentru lume, pentru viață, se schimbă. Și anume confortul ia o formă complet diferită pentru mine, viața capătă un conținut diferit.

Întrebare: Este știut că nu este niciun concept al timpului și spațiului în spiritualitate. Cum pot să determin că starea mea prezentă de dezvoltare este mai înceată decât ar trebui? Pe baza cărui criteriu este considerată calea mea ca fiind accelerată? Determin eu această accelerație?

Răspuns: Accelerația căii spirituale este determinată de tine și de mediu. Asta este în primul rând.

În al doilea rând, nu este timp în lumea spirituală. Cei 6000 de ani despre care vorbim nu sunt ani, ci numărul de stări prin care noi trebuie să trecem. Adică acestea sunt 6000 de nivele ale schimbărilor noastre consecutive, de la egoism complet și absolut, la un altruism complet, absolut.

Întrebare: Cum poate ca cineva să recunoască un asemenea mediu care îl va dezvolta pe parcursul căii luminii?

Răspuns: Pentru a face asta tu intrii într-un grup unde poți discuta despre asta. Doar în grup și nu afara. Tu poți, desigur, să dai lecții începătorilor și să aranjezi alte cercuri de studiu. Cu toate acestea, voi puteți discuta despre dezvoltarea spirituală doar între voi.

Întrebare: Ce ar trebui să facem atunci când sunt dezacorduri între prietenii individuali din grup? Ar trebui să învinuim Creatorul pentru tot sau ar trebui ca totuși să încercăm să echilibrăm disputa și să ajungem la o înțelegere?

Răspuns: Este imperativ să ajungeți la o înțelegere bazată pe faptul că, Creatorul este cel care provoacă tot felul de probleme și doar pentru ca voi să vă ridicați deasupra lor.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 7/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→