Întrebare: Există în prezent multe tehnici de dezvoltare personală care spun: „Asumați-vă responsabilitatea, stabiliți-vă obiectivele, acționați, lucrați!” O persoană aflată pe drumul nostru se confruntă adesea cu faptul că, Creatorul introduce bețe în roțile sale. Cum se poate acționa corect pentru a face ceea ce este necesar la nivel material și a nu ne abate de la calea noastră spirituală?

Răspuns: În primul rând, este necesar să înțelegem planul Creatorului. Planul este de a aduce o persoană într-o stare absolut liberă. Așa că nicio presiune din partea Creatorului nu este îndreptată împotriva unei persoane, doar către o persoană. Dacă omul percepe corect acest lucru, atunci găsește contactul corect cu Creatorul.

Apoi, trebuie doar să implementați această practică. Veți înțelege treptat că exact această practică vă face liberi, ridicându-vă deasupra egoismului. Vă ridică la calitatea dăruirii și această calitate vă face liberi.

Ni se pare că atributul dăruirii, iubirea, dăruirea către aproape și iubirea pentru aproape, ne subjugă cumva, ne limitează, ne face să ne gândim la alții și să lucrăm pentru alții. Nu. De fapt nu este cazul, fiindcă doar așa putem primi energia superioară, simțirea superioară, fiind o cale de ieșire din această lume, ceea ce se simte ca fiind libertate.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 17/11/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În imaginea și asemănarea cu sufletul

Întrebare: În Cabala și în surse se spune clar că există oraș, porți și Templu. Ce sunt aceste concepte?

Răspuns: Totul este aranjat în funcție de sistemul Lumii Superioare, după chipul și asemănarea sufletului nostru.

Remarcă: Odată ai spus că dacă zidurile nu înconjoară așezarea, nu este un oraș.

Comentariul meu: Da. Există doar câteva astfel de orașe în Israel, care au fost cândva înconjurate de ziduri. Acestea sunt Ako, Ierusalim, Safed ( Țfat) și Tiberias (Tveria). Chiar și astăzi în Tiberias există încă resturi de ziduri antice.

Întrebare: Ce simbolizează zidurile orașelor din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Zidul care înconjoară orașul este ca o Parsa (întoarcere). Aceasta este ceea ce separă orașul de forțele externe, adică separă Forțele Spirituale Superioare de cele inferioare, calitatea dăruirii de calitatea primirii.

Există un spațiu în afara orașului care se numește „70 Amah” și care se referă încă la oraș.

Porțile orașului simbolizează o intrare specială în Lumea Superioară, unde o persoană trebuie să se corecteze într-un anumit fel, pentru a i se acorda dreptul de a intra în orașul care este la nivel spiritual. Prin urmare, a intra prin porțile orașului nu este o simplă acțiune.

Întrebare: Putem spune că zidul este un fel de condiție necesară?

Răspuns: Un zid este un ecran care separă orașul de tot ceea ce există în afara lui. Adică, există o calitate a dăruirii în oraș și există o calitate egoistă, malefică a primirii, în afara orașului și, prin urmare, orașul se restrânge cu calitatea dăruirii.

La urma urmei, de obicei, există bandiți, adică egoiștii rătăcind în afara orașului. Ei nu se pot apropia de perete pentru că acesta îi îndepărtează sau ei, înșiși se îndepărtează de el. Peretele parcă îi obligă să fie dăruitori, amabili și acest lucru nu este deloc în natura lor.

Întrebare: Deci, înseamnă că folosind limbajul rădăcinilor și al ramurilor, cabaliștii au luat concepte familiare precum „oraș”, „zid” și „porți” și, fiindcă și-au simțit rădăcina lor spirituală, le-au folosit pentru a explica?

Răspuns: Da, dar în afară de asta, ei au înțeles de ce noi, în lumea noastră, ne aranjăm într-un asemenea fel, de ce construim case, colibe, corturi, căsuțe și temple într-un anumit fel. Ei au simțit-o ca pe o consecință a Forțelor Spirituale.

Întrebare: Într-adevăr, marii cabaliști, în special Ari, au scris că există o casă, o curte, un câmp și un deșert. A fost vorba despre unele dorințe specifice care pot fi folosite de dragul Creatorului și de cele care nu pot fi folosite?

Răspuns: Da, O persoană din interiorul casei este partea interioară a sufletului, iar casa în sine, curtea, câmpul și deșertul sunt deja părțile exterioare ale sufletului său, pe care trebuie să le corecteze.

Din KabTv „Fundamenetele Cabalei” 28/01/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cele patru stări de materie, lichid, solid, gaz și plasmă sunt ramurile HaVaYaH?

Răspuns: În mod natural. Cu toate acestea, înțelegând HavaYaH, ex. numele a patru litere, tiparul naturii, care este în fiecare parte a naturii și în întreg, este o problemă pentru toată lumea care este nu numai în lumea noastră, ci de asemenea și în spiritualitate, deoarece HaVaYaH este scheletul întregului univers.

De la proprietatea dăruirii (altruismul absolut) la proprietatea primirii (egoismul absolut) trec patru stări.

Nimic altceva nu există în natură, doar proprietatea dăruirii (altruismul absolut) și proprietatea primirii (egoismul absolut), plus și minus, în toate variațiile sale. Între ele sunt patru etape care conectează aceste două forțe opuse.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 10/27/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coborârea în cascadă a forțelor superioare în lumea noastră

Întrebare: Ce înseamnă secvența rădăcinilor care se revarsă în jos pe calea cauzei și consecinței?

Răspuns: Sunt două stări: primară și secundară, cauza și consecința. Întreaga creație este creată printr-un proces de cauză și consecință.

Noi vrem să revelăm creația de la cea mai înaltă rădăcină, care este Creatorul. El este cauza a tot, iar tot restul este consecința Lui și anume cascada graduală a tuturor legilor, calităților în lumea noastră, în jos la fiecare din noi. Asta este munca Creatorului, natura.

Creatorul sau natura este unul și același lucru, doar că „natura” este sensul larg al lumii, care include totul.

Întrebare: Ce înseamnă termenul „se revarsă în jos”?

Răspuns: Creatorul este calitatea dăruirii, iubirii și emanației. Aceasta este o calitate absolut bună, absolut completă, din care emană toate forțele, toate calitățile lumii noastre, așa încât noi toți suntem sub El. Prin urmare, forțele reprezintă revărsarea de la El (Creator) la noi.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 8/18/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Șamati, 35, “Despre vitalitatea din Kedusha”: …există o regulă care spune că de Sus, ei ne dau dăruirea, iar de luat, nu iau înapoi (tot ce se dă de Sus nu se întoarce, ci rămâne acolo) De aceea, dacă o persoană extinde ceva de Sus și apoi murdărește ceea ce a primit, darul rămâne jos, doar că nu alături de om. El cade în marea de Sitra Ahra.

Am atras lumina și nu pot să o mențin. În prima clipă am atins echivalența de formă cu Lumina și ea s-a revelat în dorința mea. Dar în momentul imediat următor, s-a revelat în mine o nouă înregistrare informațională necorectată (Reshimo), care trebuie să fie adaptată și ea la noua lumină. Eu, însă, nu fac nimc, iar lumina de mai înainte se îndepărtează. De fapt, ea rămâne, doar că eu încetez să o mai simt pentru că dorința mea s-a reînnoit.

Din iluminarea primită, trebuie să învăț cum să continui data viitoare: să pregătesc dorințele, fundamentul, forța, garanția reciprocă și siguranța, toate pentru a atrage lumina de dragul dăruirii. De fiecare dată, implicarea mea ar trebui să crească.¹

În fiecare moment care urmează, se revelează un nou Reshimo care nu se potrivește cu starea anterioară. Este revelată o dorință și mai puternică și, în paralel cu ea, lumini tot mai mari, iar eu trebuie să aduc această dorință la echivalența cu lumina, făcând un efort mai mare. Cu toate acestea, eu nu fac efortul, nu sunt pregătit, de aceea îmi pierd iluminarea stării anterioare.

Inițial, sistemul este construit în așa fel încât să nu fiu niciodată pregătit să primesc lumina imediat. În fond, vasul meu este spart; dorința spartă se revelează și în opoziție cu ea, lumina, pe care evident că nu o pot primi deocamdată. Despre toate acestea este scris, „Nu există niciun om drept în țară, care să fi făcut bine și să nu fi păcătuit”. După fiecare păcat este revelată corecția, porunca, pentru că ”omul nu îndeplinește o Mițva dacă mai înainte nu a greșit în ea”.  

La început apare întotdeauna o revelație a spargerii, astfel încât noi mergem când în coborâre, când în urcare. Fără cădere nu este posibilă nici urcarea, adică folosirea corectă a dorinței de a primi, deoarece dorința revelează senzația căderii.²

Dorința devine potrivită pentru muncă doar după ce primește impresii din calitățile luminii. Acest lucru se întâmplă în timpul spargerii. Spargerea are loc pentru că lumina intră în dorințe; limita dintre dorința de a primi și dorința de a dărui se sfărâmă și aceste dorințe se amestecă.

Iar în interiorul ființei create, calitățile luminii se amestecă cu calitățile vasului. Și, ca rezultat al spargerii, ființa creată își însușește calitățile Creatorului chiar dacă se simte coruptă, spartă. Însă, această senzație neplăcută vine tocmai din senzația opoziției față de Creator, mai precis, deoarece Creatorul se găsește în creatură și se revelează în ea.

Aceasta este întâlnirea dintre ei, contactul și revelația. Ca atare, doar după spargere și de la ea încolo, este posibil să vorbim despre o adevărată ființă creată care stă în opoziție cu Creatorul. Ființa creată Îl poate ignora pe Creator și poate dori să se conducă singură: forța impură (Sitra Achra) este natura noastră reală care simte că este opusă Creatorului.

Este o stare avansată, pentru că în interiorul ființei create există deja conexiunea cu Creatorul și recunoașterea opoziției sale. Creatura Îl cunoaște pe Creator și se cunoaște pe sine, insistând că „Eu voi guverna!” Din acest punct încolo devine posibilă corectarea și nu mai înainte. Toate acestea au avut loc în timpul distrugerii Primului Templu și al exilului care a urmat; de aceea, abia astăzi, noi suntem pregătiți pentru corecție, spre deosebire de cei dinaintea noastră.³
Din partea întâi a lecției de dimineață Daily Kabbalah Lesson 12/4/19, Scrierile lui Baal HaSulam, Șamati 35, “Despre vitalitatea din Kedusha“
¹ Minutul 29:35
² Minutul 32:00
³ Minutul 41:20

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Dacă totul este predeterminat, inclusiv faptul că, prin alegere, vom suferi mai mult sau mai puțin, atunci de ce avem nevoie de Cabala? Răspuns:  Cabala este necesară pentru a ne ridica deasupra egoismului nostru, într-o stare în care nu ne vom supune nimănui. Știința Cabalei este despre cum să scăpăm de robia egoismului nostru, prin a ne ridica deasupra lui și a primi astfel un sentiment de libertate. Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 11/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Bazele Înțelepciunii Cabala

Baal HaSulam, „Esența Înțelepciunii Cabala”: „Această înțelepciune nu este nici mai mult și nici mai puțin decât o secvență de rădăcini, care se leagă in modul cauză și efect, prin reguli fixe și determinate, care se împletesc într-un singur și înalt scop, descris drept „revelarea Dumnezeirii Sale, creaturilor Sale în această lume”.

Înțelepciunea Cabalei spune că, fiind în lumea noastră, putem, cu ajutorul studiului constant și a descoperirii legilor naturii, să ajungem la atingerea lumii superioare, a forței superioare, a Creatorului. Mai mult decât atât, Îl vom dezvălui ca o lege superioară absolută, clară, care leagă toate părțile creației. Descoperind Creatorul, vom atinge pe deplin întreaga creație, deoarece El include totul.

Totul este înăuntrul Lui, inclus în noi. Doar că, pe calea atingerii acestei unități, a forței superioare a sistemului comun, suntem derutaţi de diferite forțe și conexiuni mici, personale. Cu toate acestea, în general, dezvăluim numai Creatorul, pentru că nu există nimeni în afară de El.

Și, așa cum este scris, de asemenea, că „Nu există altceva în afară de El”, aceasta este prima condiție pentru a stabili care este baza înțelepciunii Cabala. Adică, înțelepciunea Cabala se ocupă cu revelarea Creatorului de către o persoană din lumea noastră și, care, în cercetarea ei, parcurge întregul lanț de forțe, de la sine la Creator și, astfel, treptat, ÎL descoperă.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 18/08/19

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința deasupra rațiunii este subiectul la care trebuie să revenim constant. În raport cu ea, vom suferi urcări și coborâri, toată munca noastră fiind concentrată în jurul ei. Credința deasupra rațiunii înseamnă că dăruirea devine mai mare decât primirea, adică o persoană ajunge la starea când trăiește cu forța dăruirii. Desigur, cineva se ridică și cade din nou, dar persoana începe deja să cucerească acest teritoriu, „câmpul pe care Creatorul l-a binecuvântat”, unde înțelege, conștientizează și își dorește să adere la credință.

Dacă nu verific ceea ce am primit, se numește credință sub raţiune. Până la urmă, nu am cunoaștere și nu am măsurat ceea ce am primit, ci pur și simplu am luat-o pe cuvânt. Se dovedește că credința mea este chiar mai mică decât rațiunea, fiindcă nu există cunoaștere, ci doar credință oarbă. În spiritualitate, aceasta nu este considerată credință, ci doar în religie.

Pentru credință mai presus de rațiune, mai întâi trebuie să am părerea mea și să știu ce se întâmplă, în conformitate cu aceasta. Știu că în plic nu există 1.000 de dolari, ci 999 USD sau chiar doar 1 dolar, dar îl accept ca fiind 1.000 de dolari. Această diferență îmi determină gradul spiritual. Am nevoie de aceste două puncte clare : rațiune și credință, Malchut și Bina.¹ (Minutul 6:20)

Credința deasupra rațiunii înseamnă că accept 999 USD ca 1.000 USD, din adâncul inimii mele. În mod clar, nu este recomandat să faceți acest lucru într-un magazin. Nu vorbim despre această lume, ci doar despre cea spirituală. În spațiul spiritual, trebuie să trecem prin credință mai presus de rațiune, deoarece ne construim atitudinea față de Creator, mai presus de rațiunea noastră, crescând astfel. Spiritualitatea nu se bazează pe forța cunoașterii, ci pe forța credinței.

Avansez bazându-mă pe ceea ce spun Cabaliștii, pentru că nu vreau să mă bazez pe opinia egoismului meu. Cu cât mă pot anula mai mult înaintea celui superior, cu atât dobândesc forța credinței, cu care pot avansa cu mintea și inima celui superior.

În lumea materială, aceasta nu funcționează, deoarece există un singur spațiu în ea. Cu toate acestea, în spațiul spiritual, există două grade: eu și cel superior (AHP-ul superior) și merg conform opiniei AHP-ului superior. Mă includ în opinia Celui de Sus și, din moment ce mă despic prin ea, mă pot ridica împreună cu ea. Asta doar pentru că i-am acceptat părerea, care devine credința mea.

Aceasta este diferența dintre gradele superioare și cele inferioare. În percepția (în Kelim) celui superior aceasta este de 1.000 de dolari, iar în percepția mea (în Kelim) este de 999 $. Înțeleg, simt și știu că sunt 1 dolar mai puţin și am doar 999 USD în buzunar, nu 1.000 USD. Cu toate acestea, în Kelim din partea superioară, am 1.000 de dolari; Umplu această zonă goală cu forța celui superior și mă simt complet datorită lui. ² (Minutul 11:50)

Este scris despre credință mai presus de rațiune: „Au ochi, dar nu vor vedea; au urechi, dar nu vor auzi”. Am ochi, urechi, inimă, minte; sunt o persoană inteligentă și înțeleg și simt totul în gradul meu, judecând doar după ceea ce văd ochii mei și stau ferm pe pământ. Cu toate acestea, întrebarea este cum să mă ridic la gradul superior, prin care să urc? Unde este acest lift, acest mijloc, cu ajutorul căruia îmi voi schimba sentimentele și rațiunea în sentimentele și rațiunea gradului superior, pentru a mă ridica de la starea de „Eu” la „Eu+1”? Pentru a face acest lucru, trebuie să trec prin credință mai presus de rațiune. ³ (Minutul 27:40)

De Sus, mi se dezvăluie tot timpul un spațiu gol și trebuie să-l umplu cu credință. Când îl umplu cu credință, simt cum pentru mine se umple de rațiune. Apoi, din nou descopăr întunericul, spațiul gol care trebuie umplut cu credință. Iar cu această forță a credinței, trec la gradul următor, care din nou se va transforma în rațiune. Și, astfel, creștem. prin concepție-alăptare-maturitate (Ibur-Yenika-Mochin), de fiecare dată în creștere și percepând întunericul și golul care ni se dezvăluie ca parte a gradului superior, următorul grad deasupra noastră. ⁴ (Minutul 1:29:10)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/5/19, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi știm că toată calea noastră este formată din urcări și coborâri. Este imposibil să te ridici la o etapă până când omul nu a primit o suplimentare a dorinței egoiste, care trebuie depășită. Asta înseamnă ridicarea la următorul pas, așa cum este scris: „A fost noapte și a fost dimineață, o zi”. Totul începe cu noaptea, cu întunericul, revelația dorinței stricate și prin corectarea ei noi ajungem la zi.

Trebuie să înțelegem că dacă am făcut o treabă bună și ne-am ridicat foarte mult la marele congres European din Bulgaria, acum ar trebui să simțim o cădere. Însă aceasta va fi o cădere diferită, deoarece ne-am extins Kli-ul. Tot ce se întâmplă nu are loc doar într-un singur grup de zece, care se ridică și coboară mai adânc de fiecare dată și aduce o îngreunare a inimii tot mai mare.

Deja avem experiența unor astfel de coborâri, căderi și înțelegem că sunt inevitabile și ne bucurăm de ele ca pregătire pentru următorul pas, următoarea urcare. Însă acum acest proces va deveni încețoșat și se va manifesta nu în forma urcărilor și coborârilor, ci ca expansiune și contracție. Acest lucru este un pic diferit și omul trebuie să învețe să facă distincția între asemenea schimbări. Deoarece urcările și căderile se pot întâmplă în relație cu Kli-ul interior, cât și pentru Kli-ul pentru lumina înconjurătoare, ele se manifestă în feluri diferite.1

Creatorul ne revelează o parte suplimentară a sufletului spart și vrea ca noi nu numai să simțim întunericul, lipsa puterii și neajutorarea noastră, ci să înțelegem că acesta este începutul unei noi etape care a venit de la Creator. Însă, de regulă, această conștientizare îl calmează pe om și acesta se predă stării noi, justificându-și slăbiciunea și inabilitatea de a acționa. Omul crede că totul vă trece de la sine într-o zi sau două; nu e înfricoșător și pot să aștept.

Experiența face ca omul să se obișnuiască cu căderile și este de acord cu ele, fără să încerce să iasă din ele. Însă acolo este o oportunitate de a face un efort. Pe de-o parte, noi trebuie să fim de acord cu întunericul și cu senzațiile neplăcute și să fim fericiți că a venit căderea de la Creatorul care controlează toate stările. Însă, în același timp, în întuneric, în nopțile întunecate, avem oportunitatea ca să adaugăm la munca noastră.

În asemenea stări, când simțim lipsa puterii, noi ar trebui să încercăm să le analizăm și să le schimbăm în stări de muncă așa încât, cât mai curând posibil, prin toate acțiunile necesare, să ajungem la singurele mijloace eficiente: la rugăciune. Această rugăciune nu este despre a lua mai multă lumină și simțire, ci despre oportunitatea de a încânta Creatorul prin prieteni. Un loc unde întunericul și sentimentelor domnesc, este chiar locul pe care trebuie să îl reînviem. Acesta este locul principal pentru munca noastră.

Dacă învățăm această abordare într-un mod corect, noi vom putea să o rafinăm de fiecare dată, adăugând tot mai multe detalii și atunci vom înțelegem că trebuie să lucrăm și să avansăm în întuneric și că munca noaptea este cea mai binecuvântată. Noi, înșine vom căuta oportunitatea de a lucra în întuneric, pentru a genera lumină din întuneric. Aceasta nu va fi lumina care vine de la Creator, ci lumina pe care noi o simțim din faptul că putem să muncim în întuneric, lumina credinței, lumina Hassadim ridicată de noi.

Atunci vom înțelege că ziua și noaptea pot veni de la Creator, însă ele pot fi provocate de om. Până la urmă, omul este capabil să ilumineze în noapte și să o schimbe în zi, trezind zorii. Aceștia sunt alt fel de zori provocați de munca omului, nu cei veniți de Sus.

Prin urmare, noi trebuie să vedem cum, în starea de întuneric, să nu ne detașăm de Creator, de „nu este nimeni în afară de El”, din grupurile de zece și de la sfințenie, pentru a ne strădui și căuta puterea dăruirii, Hassadim, ca singura împlinire.2

Din prima parte a lecției zilnice de dimineața 11/12/19, „O lecție a îngreunării inimii – o invitație pentru urcare”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 5:10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Locul abandonat de forța spirituală

Întrebare: Ai mers vreodată la Ierusalim sau la Marea Moartă cu învățătorul tău, cu Rabaș?

Răspuns: Am mers la Ierusalim. Cu toate că Rabaș nu avea un respect special pentru acest oraș sau pentru zidul plângerii, așa cum scriu cabaliștii, după ce a fost distrus, forța spirituală a abandonat Ierusalimul și poate fi reinstaurat doar dacă poporul lui Israel își revitalizează atitudinea reciprocă bună.

De aceea, așa cum sugerează cabaliștii, Ierusalimul se găsește într-un punct foarte înalt azi, dar este înalt în sens rău și nu într-unul bun.

Întrebare: Și totuși, Ierusalimul și Marea Moartă sunt apropiate de creație. De ce nu ați fost acolo? Ele reprezintă Zeir Anpin și Malchut?

Răspuns: Într-adevăr, nu am mers niciodată la Marea Moartă, iar la Ierusalim doar de câteva ori. Aceste excursii au fost speciale pentru a ne întâlni cu familia, prietenii sau cu un alt scop precis.

Întrebare: Cu alte cuvinte ne este imposibil să extragem forțe spirituale de acolo?

Răspuns: Nu, nu am observat ca Rabaș să primească vreun fel de energie, hrană sau conexiune cu lumea superioară în Ierusalim. Ne-am aflat acolo cu rudele și prietenii lui și am mers la diverse evenimente. Am mers la zidul plângerii o singură dată și doar pentru câteva clipe.

Așadar, cu excepția Muntelui Meron și a mormântului lui Rașbi, nu am mers în alte părți, nici măcar la Hermon sau la peștera Machpelah.

Remarcă: Este ciudat, Hermon este considerat punctul cel mai înalt, calitatea Creatorului. S-ar părea că de acolo ar trebui să ne extragem forțele spirituale.

Comentariul meu: Nu, practic nu am călătorit niciodată mai sus de Tiberias. Am mers la Tiberias și Muntele Meron. Apoi am mai mers în parcuri, în locuri liniștite, unde oamenii pot să stea împăcați, pot vorbi și studia.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→