Întrebare: Există vreo metodă în Cabala care permite unei persoane să comute de la calea suferinței în această viață către calea blândă și bună?

Răspuns: Da, această metodă există. Prin grup, mediu, prieteni și garanția reciprocă, poți să-ți organizezi condiții specifice, unde mediul și nu suferința, te trage către scop într-o manieră grijulie, minunată și iubitoare. Vei înlocui loviturile pe care le primești din spate, care îți sunt trimise constant de către Creator, în timp ce El te împinge, ca pe un măgar, cu un băț ascuțit.

În loc de conducătorul măgarului, îngerul special de Sus care împunge dorința ta de primire a plăcerii, măgarul tău (Hamor în Ebraică, care vine de la cuvântul Homer sau materie), forțându-te să avansezi, primești un înger bun, care te împinge înainte și îți arată calea.

Acest înger se numește forța grupului și tu ești cel care îl construiește. Singura modalitate de a avansa pe calea bună fără probleme, suferințe, boli și războaie, este printr-un puternic mediu care te trage înainte, ca un adult care îl trage pe copil de mână, fie că vrea sau nu.

O persoană știe că nu are nicio șansă și că trebuie să fugă pentru a se salva de la tsunami sau de armata Faraonului care îl urmărește. Grupul te va trage împotriva dorinței tale, pentru că, natural, tu nu vrei. De aceea ai nevoie de grup, pentru a munci în acest fel cu tine.

Pentru asta, trebuie să te conectezi cu mediul și să le ceri să facă tot ceea ce vor cu tine, atâta timp cât te iau cu ei. Sunt gata pentru orice, îi las să îmi lege brațele și picioarele, voi plăti pentru asta. Voi face totul pentru grup! Nimeni nu mă poate duce către scop, sau să mă tragă acolo, decât ei.

Dacă nu ar fi ei, loviturile în creștere m-ar prinde din urmă, deoarece Creatorul nu își abondonează planul. Asta este singura modalitate prin care te poți salva de lovituri. Natura nu face compromisuri.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 10/17/10, “Esența și scopul Religie”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul se dezvoltă ca un măr care se coace într-un copac, până când ajunge la starea finală dorită. Omul, pe drumul său, trece cu siguranță prin stări foarte opuse. El se simte ca un măr vâscos, acru, necopt. Totuși, cu toate aceastea, poate el să urmeze calea Luminii în loc de calea suferinței și să simtă faptul că se apropie în mod constant de bine?

Atunci când urmăm calea suferinței, dorințele noastre de a primi plăcere, primesc constant lovituri, în timp ce cresc fără a primi împlinire. Totuși, atunci când urmăm calea Luminii, ea ne duce prin aceleași stări în mod conștient și, în loc să trăim în dorințele noastre, trăim în intențiile care ne permit să revelăm lumea opusă; lumea dăruirii.

În ea, primesc plăcere din dăruirea către Creator. Kli-ul egoist (vasul) este dorința și Kli-ul altruist este Lumina Reflectată, intenția de a dărui, Ohr Hochma (Lumina Înțelepciunii).

Nu doar accelerez dezvoltarea mea cu ajutorul Luminii ci, de asemenea, percep această cale ca plăcere, pentru că mă îndrept către scopul dorit. Sunt de acord cu planul Lui și fiecare moment mă aduce mai aproape de el.

Totuși, cu cât sunt mai aproape de scop, cu atât mai puternic simt cât de opus sunt față de el. Simt asta pentru că, în mod constant, noi ne creștem sensibilitatea față de diferența dintre noi și Creator, așa cum este scris, The Creator is critical of the righteous to the thickness of one hair Creatorul este decisiv asupra drepților în măsura grosimii unui fir de păr.

La primul nivel, am simțit faptul că diferența noastră nu este așa de majoră: Mare lucru, eu primesc și El dăruiește. Apoi, de la primul nivel mă ridic la al doilea și, chiar dacă devin mai mult ca El, de fapt chiar datorită acestui lucru, simt că diferența dintre noi nu mai este minus 10 ci minus 100. M-am ridicat (în alte cuvinte, am obținut o corecție) și ea a funcționat ca o lupă unde am văzut defectele mele de 100 de ori mai puternice decât înainte.

Chiar dacă am devenit cu un grad mai apropiat de Creator, am devenit de asemenea de 100 de ori mai sensibil. Înainte, nu mă deranja o diferență de mărimea unui colac de cabluri, acum mă supără chiar și un fir de păr.

Singurul element care se poate schimba în cei patru factori ai dezvoltării (fundația, felul de dezvoltarea al fundației, mediul și modurile de dezvoltarea ale mediului) care influențează un măr care crește sau o persoană, gena sa spirituală, este influența mediului. Numai mediul determină dacă mărul are condiții propice de creștere: soare suficient și umezeală.

Le fel se întâmplă și cu sufletul.  Atunci când primim condiții bune pentru  creștere, nu vom avea nevoie de războaie și suferințe. Dacă dorim ca mărul (sufletul) nostru să crească, trebuie să fie în echililbru cu mediul.

Pentru a face asta, este necesar să stabilim o conexiune cu acest mediu și să obținem Forța Superioară prin el, pe Creator care se schimbă în mediu și îl corectează, astfel încât eu, mediul și Creatorul să ne unim într-un singur întreg.

Din partea a patra a lecției zilnice de Cabala 10/17/10, “Esența și scopul religiei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Garanția reciprocă se referă și la femei?

Răspuns: Și femeile și bărbații, indiferent de sex, trebuie să obțină starea de garanție reciprocă. Când spunem că barbații au stat la Muntele Sinai și femeile i-au înconjurat, asta reflectă proprietățile spirituale interioare ale fiecăruia dintre noi.

Femeia reprezintă dorința de a primi plăcere, în timp ce bărbatul este simbolul învingerii acestei dorințe. Bărbatul este Gever în Ebraică, care vine de la cuvântul Hitgabrut sau învingere. Este dorința de dăruire, care descoperă proprietatea opusă Muntelui Sinai, muntele urii din interiorul lui.

Dar unirea și garanția reciprocă aparțin tuturor. Femeile trebuie să încerce să se conecteze cu toată lumea intern, la fel ca și bărbații. Dar barbații trebuie să exprime asta și extern, în timp ce femeile o experimentează în interior.

Mai mult, femeile îi presează pe bărbați. Asta pentru că, conform naturii sale, bărbatul tinde să o asculte pe femeie, pe soția sa. Soția sa este mama pentru el; așa o percepe.

Prototipul bărbatului este Zeir Anpin, care este localizat între două femei, două Nukvas: Malchut și Bina. Mama sa este Bina și soția sa este Malchut. Primește dorințe de la Malchut și le întoarce către Bina pentru împlinirea lor.

În alte cuvinte, este incapabil să se întoarcă la Bina fără Malchut și, odată ce s-a întors către ea, este lăsat fără nicio altă alegere decât să treacă tot ce a primit de la Bina la Malchut. Ăsta este modul în care operează bărbatul. Și de asta, în subconștient, soția sa îi înlocuiește în multe feluri mama.

Din lecția zilnică de Cabala 11/12/10, Shamati 1

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Ce înseamnă să ating Infinitul? Atunci când intru în Infinit, devin Malchut al Lumii Infinitului, ceea ce înseamnă că eu conțin pe toată lumea în mine. De fapt, iubește-ți aproapele ca pe tine însuți înseamnă că toți cei pe care îi văd și simt acum ca în afara mea, devin componente esențiale ale sufletului meu. Sufletul meu primește înapoi toate părțile sale, împrăștiate și distanțate și devine un suflet complet, întreg.

Tot ceea ce pare să existe în afara mea, cum ar fi obiectele nemișcate (imaginează-ți că înghiți toate stelele!), sunt corespunzătoare nivelului mineral al dorințelor egoiste, toate plantele sunt asociate nivelului vegetal și toate animalele nivelului animal. Toate acestea sunt o amprentă a dorinței tale egoiste, care îți arată toate aceste lucruri ca fiind localizate în afara ta.

Totuși, de îndată ce începi să îți crești un organ, atributul dăruririi, începi să le vezi ca existând în tine. Sunt toate părți din tine și simți ca asta este adevărat. Totuși, pentru moment, este foarte dificil pentru tine să înțelegi, deoarece tu trăiești înăuntrul egoului tău și numai înăuntrul lui.

Fizicieni pretind că, chiar atunci când privești un anumit obiect de la distanță, actul observării afectează ceea ce este observat. Deci, nu îl vezi așa cum este de fapt, ci ca ceva mediat din atributele tale și din realitatea adevărată. De fapt, tot ceea ce vezi, percepi în funcție de propriile calități. Totul depinde de organele tale senzoriale și de cum decodezi ceea ce vezi.

Totuși, într-o zi, după lungi examinări, întrebări și discernăminte, începi deodată să simți că de fapt totul este diferit. Vei vedea totul dintr-un unghi diferit și apoi vei înțelege că această nouă viziune este adevărată. Este ca și cum îți pui o nouă pereche de ochelari.

Din Lecția 6, Convenția mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ați revelat răul care nu vă lasă să intrați în lumea spirituală, ca un zid care stă în fața voastră. De asemenea, nu îl puteți sparge singuri, numai împreună.

Pentru a face asta, trebuie să vă uniți într-un grup, care este singura acțiune liberă pe care sunteți capabili să o faceți. Fiind adunați împreună, trebuie să atragem puterea Creatorului și să spargem cu aceasta zidul!

Acum, eu stau în fața aceluiași zid egoist, dar nu mai sunt singur; stau ca multe puncte în inimă conectate împreună și numite un grup Cabalist. Este o forță imensă care poate cu ușurință să spargă zidul. Îl revelăm pe Creator înăuntrul conexiunii dintre noi, pentru că fără Creator suntem incapabili să ne conectăm.

Îi cer Creatorului și el mă conectează cu ceilalți. Ceilalți îi cer Creatorului același lucru și sunt și ei, de asemenea, conectați. Prin asta, introducem forța Creatorului între noi. El ne unește și cu aceași forță spargem zidul. Și asta pentru că zidul nu este în afara noastră, este între noi. Lucrând la conexiunea cu ceilalți, tu te pregătești de fapt pentru străpungere.

Ce înseamnă că poporul Israel a ieșit din Egipt? Ei s-au unit cu o asemenea forță, încât zidul s-a prăbușit; ei s-au ridicat deasupra egoismului lor. Asta înseamnă fuga din Egipt.

Nu există ziduri în afară. Zidul ne este revelat pentru a ne arăta faptul că nu vrem să ne conectăm unul cu celălalt; este revelația zidului dintre noi. Acum, aduceți-l pe Creator să îl spargă. Asta este, nimic altceva nu este necesar!

Ar trebui să continuăm fără să fim prea deștepți. Munca noastră principală este făcută în ascundere, inconștient; este perioada de pregătire. Astfel, este important să urmați metotdologia, chiar dacă nu o înțelegeți complet, la fel cum un copil nu înțelege cum crește. Zidul este între noi și singura noastră acțiune liberă este direcționată împotriva lui.

Cineva poate lucra la această conexiune chiar dacă urmărește lecțiile acasa la TV (sau Internet) pentru că această conexiune nu este fizică; nu ne conectăm unul cu celălalt prin cătușe sau lanțuri de oțel, ci numai prin dorința interioară. De aceea, chiar dacă sunt departe de centru, mă pot alătura ca și cum aș fi chiar în centru. Distanța nu contează; contează numai dorința și devotamentul către scop.

Același zid pe care îl simțim acum între noi, se va schimba în cleiul care ne va lega împreună la sfârșit. Același Faraon care stă între noi, va deveni Creatorul. Asta înseamnă că noi fugim de Faraon și ajungem la revelația Creatorului.

Nu ne mișcăm nicăieri; totul este făcut înăuntrul grupului dar, în loc să simțim spargerea și respingerea, revelăm cleiul și conexiunea. Este doar o problemă psihologică pe care o vom depăși și, deodată, dificultățile se vor schimba în puterea conexiunii, îngerul morții în îngerul sfințeniei și mormântul în pântecul mamei.

Din partea a patra a lecției zilnice de Cabala 10/16/10, “Esența și scopul religiei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

La Stiri: (tradus de pe MediaPortal.ru): Sergei Litvintzev un psihiatru din Saint Petersburg a sugerat ca rusii ce se simt fericiti sunt bonlavi mental. De fapt, 72% din populatia Federatiei Ruse se considera ca fiind fericiti.

Dr. Litvintzev a afirmat ca sentimentul de fericire fara vreun motiv anume este  un simptom al unor dezechilibre mentale. De exemplu “oamenii cu sindromul maniacal simt euforia fara vreun motiv”, spune el.

Comentariul meu: Intr-adevar, poate ca e mult mai bine asa. Dar egoismul crescand al umanitatii va elimina in cele din urma sentimentul fericirii din noi toti.

Filed under: Stiri - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să ceară ca punctul în inimă să se trezească în cel drag?

Răspuns: Dezvoltarea noastră este similară cu cea a unui embrion în pântecul mamei. Fiecare parte se dezvoltă conform unei anumite viteze și într-o anumită ordine. Nu înțelegem de ce se întâmplă asta, dar în timp ce studiem Sefirot și cele trei linii – KaHaB, HaGaT și NHY – această dezvoltare ne devine mai clară (este explicată în detaliu în Studiul celor zece Sefirot, partea 11 și 12).

Nu pot vorbi despre începutul individual al dezvoltării pentru că asta depinde de rădăcină sufletului individual. În timp ce copiii sau nepoții mei este posibil să nu aibă ce face cu Cabala și pot fi indiferenți față de spiritualitate, o persoană se trezește undeva în Alaska și nu poate trăi fără asta.

Asta depinde dacă sufletul și-a atins dezvoltarea. De asta nu ar trebui să mă rog Creatorului să schimbe ordinea normală de dezvoltare a embrionului. Trebuie doar să lucrez în grup cât mai mult posibil. Principalul nostru obiectiv este de a obține unitatea între noi!

Prin asta, vom turna un flux de sânge proaspăt, rapid și puternic în  acest fetus în dezvoltare. Vom accelera dezvoltarea normală și toată lumea se va dezvolta mai repede în timp ce își mențin hotărârile corespunzătoare. De aceea trebuie să ne accelerăm dezvoltarea și prin aceasta să accelerăm dezvoltarea generală.

Din lecția 8 Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zoharul, Introducere la Zohar, BeLaila De Kala (Noaptea miresei), paragraful 128: …Zeir Anpin se unește cu Malchut și ea își vede soțul… Pentru că ea nu va fi în stare să-și vadă soțul până când nu sunt împreună. Și depind unul de celălalt.

Malchut încorporează toate sufletele. Fără ele, ea este doar un punct în Lumea Atzilut, un punct de Keter care nu are nimic al ei.

Sufletele sparte, în alte cuvinte eu și grupul, se găsesc dedesubt, în lumile BYA. Vreau să mă unesc cu prietenii mei și dorințele mele se ridică către Malchut. De acolo, ea le ridică către Zeir Anpin și de acolo chiar mai sus, către Infinit (Ein Sof). Apoi, ca răspuns de la ea, eu primesc puterea de a urca. În acest fel, singurul lucru care merge la Malchut este dorința mea de a deveni parte din grup, atunci când eu mă strădui pentru asta.

O vreau chiar mai puternic și numai acest tip de presiune se ridică deasupra și devine încorporată în Malchut de Atzilut. Numai ea constituie MAN, cererea adevărată pentru corecție.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/15/10, “Hakdama, Laila de Kale (Noaptea miresei)”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Capitolul BeShalach (Când Faraonul a trimis), paragraful 470: … așa cum este scris, Pentru că sigur voi șterge de tot memoria lui Amalek. Șterge de tot este sus, Voi șterge de tot, jos. Memorei înseamnă memoria de sus și de jos.

Sus și jos nu vorbesc despre lumea noastră, deoarece nu aceasta este subiectul corecției: nu există nimic de corectat în ea. Această lume în care trăim, în corpurile noastre (exact ca alți oameni),  înainte ca punctul din inimă să se trezească în noi și să găsim un grup prin care ne conectăm cu spiritualitatea, nu are nimic de a face cu corecția și/sau cu spiritualitatea.

Vorbim despre dorințe care au originea în punctul din inimă și, mai târziu, sunt încorporate în grup (adică în ansamblul celorlalte puncte în inimă cu care trebuie să ne reconectăm împreună). Zoharul vorbește numai despre acest proces. Restul realității pe care o observăm în jurul nostru nu are nicio legătură cu corecția sau spiritualitatea.

Vedem o imensă lume materială în jurul nostru, dar ea nu există în spiritualitate. Ne este dată doar pentru a ne servi ca baza din care pornim viețile spirituale. Relativ la lumea spirituală, lumea noastră nu există. Este o realitate imaginară, din care putem intra în spiritualitate în mod independent, de unii singuri.

Creatorul ne-a doar un punct în inimă care ne permite să avansăm. Dacă trecem starea noastră interioară printr-un filtru care separă lumea spirituală (autentică) de ce nereală, numai punctele în inimă ar trece prin acest filtru. Restul acestui tărâm ar fi oprit de filtru și ar dispărea, pentru că pur și simplu nu există.

În alte cuvinte, realitatea noastră imaginară are numai un singur scop: să permită punctelor în inimă să intre în spiritualitate. Trebuie să continuăm să trăim în această realitate până când reușim să conectăm toate punctele în inimă într-un singur tărăm spiritual și astfel să ajungem la o corectarea completă (Gmar Tikkun). După aceea, această lume imaginară va dispărea.

Până atunci, lumea noastră nu dispare. În fiecare acțiune a corectării (de la prima la ultimă), trebuie să stăm în această imagine nereală a lumii noastre materiale pentru că aici începem de fiecare dată o nouă rundă a corecției.

Este scris despre Rabbi Shimon (atutorul Cărții Zohar), faptul că înainte de ultima sa corecție, s-a identificat ca Shimon de la  piață, adică a căzut în această lume și a simțit numai această dimensiune a vieții. Din această lume, a reușit să obțină cel mai înalt nivel al corecției.

Acesta este motivul pentru care realitatea imaginară pe care o numim lumea noastră este așa importantă: ea ne furnizează o senzație a separării de spiritualitate. Pentru că simțim separarea, noi reușim în mod independent să ne corectăm fiecare parte a dorințelor necorectate. O facem cât timp stăm în această lume, din absență, în care tărâmul spiritual este total absent.

De aceea este această lume este așa de importantă. Fiecare trebuie să ducă o viață normală: să aibă o slujbă bună și o familie, să studieze și să completeze ceea ce această lume ne cere. Fără această lume nu vom deveni similari cu lumea spirituală; nu ne vom corecta sau nu vom intra în spiritualitate.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 11/15/10, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Capitolul BeLaila DeKala (În noaptea miresei): … Sitra Achra are doar o mică iluminare a Malchut. Este privită ca Shoresh (rădăcină) și este suficientă pentru persistența Klipot… Această Shoresh este denumită și un fir subțire, adică o rădăcină mică pentru păcate. Este scris despre asta: La început, este înrudită cu o pânză de paianajen și, mai târziu, devine ca un colac de cabluri.

Klipa sunt Kelim care nu sunt capabile să se corecteze încă, prin intenția de dăruire. Vorbim despre dorințe foarte puternice și importante, în care cele mai mărețe Lumine vor fi revelate mai târziu, la corecția finală. În principiu, nu avem posibilitatea să facem nimic cu dorința pentru plăcere. Putem numai să sortăm părți din ea și să decidem cu care dintre acestea suntem în stare să lucrăm în condiții variate.

Cât despre restul dorințelor, trebuie să le închidem și să le păzim constant astfel încât să nu iasă și să ne atace. Toți inamicii lui Israel, adică aceia care urăsc aspirația direct către Creator, sunt chiar dorințele egoiste cele mai mari, pe care nu le putem corecta încă. Tora le numește națiunile care nu lasă Israelul să existe.

Desigur, înțelegem că războaiele din ea sunt trezirea egoismului, care este în beneficiul unei persoane. Ele îi permit acesteia să aleagă dorințele necorectate și să le ucidă, adică să găsească mereu părți noi în ele, care pot fi corectate și atașate ei pentru a fi folosite de dragul dăruirii.

De fapt, eu le simt înăuntrul meu. Nu este suficient ca să le tai, pur și simplu și să nu le mai folosesc. În faza curentă eu le corectez, dându-le o mică iluminare, simbolizată prin litera Kuf (ק), a cărei parte de jos coboară sub linie, aducând puțină luminescență în lumile BYA și în Klipot care există acolo.

Este la fel ca în cazul unei persoane bolnave din camera de urgență, conectată la o mașină care îi asigură funcțiile vitale. Nu înseamnă că pretind că aceste dorințe nu există în mine, ci din contra, admit că există și că eu le conduc. Reise că ele depind de mine, pentru că eu asigur o mică scânteie de viață  în ele.

Avem nevoie de Klipa pentru că, ca o coajă, ea protejează fructul în perioada creșterii. Fără aceste acțiuni, nu suntem în stare să o corectăm pe Malchut.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/18/10, Zoharul

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→