În realitate, nu este grupul cel care te influenţează, ci tu însuţi eşti cel care trebuie să te acordezi la grup. Atunci când spunem că grupul trebuie să influenţeze o persoană, vrem să inspirăm fiecare persoană să dăruiască grupului.

Răspunsul grupului poate fi puternic sau slab, dar asta nu va afecta o persoană. Asta pentru că interacţiunea şi conexiunea noastră este cu grupul interior, nu cu cel extern. Comportamentul extern al prietenilor nu joacă un rol aşa de substanţial.

Aici, totul depinde de cât de puternic mă acordez la ei, cât de mult încerc să le simt aspiraţiile interioare, care nu depind de mine sau de ei. Asta este realitatea spirituală, unitatea între noi la nivelul Infinitului.

De aceea, grupul te influenţează în măsura în care tu te acordezi la el şi doreşti să primeşti influenţa sa, dăurirea sa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo fază în munca spirituală în care o persoană poate spune exact dacă, prin calităţile ei, este sau nu similară cu Lumina?

Răspuns: În diferite faze, ne simţim mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi dar, cel mai corect exemplu este atitudinea unei persoane faţă de grup: Cât de mult simte faptul că esenţa interioară a grupului este locul în care trebuie să se acordeze, în care vrea să se dizolve, ca un embrion în pântecul mamei, ca un copil în mâinile mamei, să dispară şi să se piardă?

Dacă o persoană are  ceva care încă  nu a dispărut, care nu s-a pierdut, înseamnă că egoismul ei este încă în viaţă. Dar, de îndată ce o persoană se dizolvă în grup, din acel moment începe să crească spiritual. Înăuntrul senzaţiilor sale, dorinţelor, intenţiilor şi eforturilor, o persoană poate atunci să se măsoare unde este: în care Reshimot, în care Sefirot, în care stare şi câtă Lumină intră în Kelim–urile sale.

Măsoară totul exclusiv prin relaţiile cu mediul corect. De fapt, o persoană nu poate măsura nimic în relaţie cu Lumina. Lumina este un fenomen în interiorul vasului şi nu o noţiune de sine stătătoare. Conform cu definiţia lui Baal HaSulam, tot ce intră în vas se numeşte Lumină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem nevoie pentru a explica lumii principiul roţilor dinţate?

Răspuns: Noi toţi depindem unul de celălalt în procent de 100%. În zone diferite, asta se manifestă în grade variate; totuşi, orice procentaj în afară de 100 este o minciună. Chiar dacă numai un procent este vizibil, înseamnă că restul de 99% este ascuns înăuntru.

Într-un fel sau altul, interdependenţa noastră este absolută, chiar dacă nu arată chiar aşa. Oriunde te uiţi, noi suntem legaţi cu lanţurile de oţel ale conexiunii reciproce şi nu este niciun loc în care să fugi de asta.

Cu cât se manifestă mai clar, cu atât mai tare va striga umanitatea. De fapt, înseamnă că tu depinzi de duşmanii şi rivalii tăi, de fiecare şi de toţi şi nu ştii ce să faci în legătura cu asta.

La fel cum în familie, soţul şi soţia descoperă ura între ei, precum şi totala dependenţă a unuia de celălalt. Suntem inseparabili; nu este niciun loc în care să plecăm. Aici este apartamentul nostru mic, copii noştrii, frigiderul, lucrurile noastre. Şi, în vârful acestora, ne urâm de moarte unul pe celălalt şi nici măcar nu putem muri.

Un medicament aşa de nesuportat trebuie să fie cumva atenuat, uşurat. De fapt, asta este ceea ce numim naşterea unei noi lumi, contracţiile înainte de sosirea lui Messia.

Nu ar trebui să sperăm că, realizând ce se întâmplă, lumea va ştii cum să acţioneze. În Scrierile Ultimei Generaţii, Baal HaSulam scrie că oamenii nu vor înţelege niciodată asta şi niciodată un duşman nu va fi de acord cu un duşman. Deci, vedem importanţa circulaţiei Cabalei şi unificare noastră, ca un model pentru toată umanitatea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala12/26/10, “pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este responsabilitatea mea relativ la lume? Dacă în timpul zilei nu am reuşit în ceva, asta se reflectă în lume?

Răspuns: Cu siguranţa că da. De fapt, tu eşti o rotiţă dinţată în mecanismul comun al creţiei. Creatorul a creat sistemul în care toată lumea este egoistă. Acest sistem este împărţit pentru tine în 125 de grade ale stărilor spirituale: de la separarea completă de alţii la o apropiere crescută şi o legătură mai strânsă a rotiţei tale cu ceilalţi, până când voi toţi veţi deveni un întreg.

Pe lânga asta, iată cum ţi se arată numai ţie: în realitate, nu există o mulţime de oameni ci numai Adam HaRishon. Tu eşti afectat de aceaşi lege care lucrează asupra celorlalţi. Voinţa ta de primire (dorinţa) este pur şi simplu mai mare decât a celorlalţi. Ei sunt satisfăcuţi cu bagatele, în timp ce tu doreşti să consumi şi lumea spirituală.

Punctul din inimă nu este încă dăruire. Din contra, cele mai adormite dorinţe de primire a plăcerii se descoperă în spiritualitate. Şi numai atunci, când acest abis se deschide, o persoană este pregătită pentru transformare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De sunt necesare plăgile Egiptene, dacă o persoană a ales deja calea spirituală?

Răspuns: Eşti sigur ca a ales-o? Într-o secundă, ea va fi atrasă de altceva. Este posibil să te bazezi pe dorinţa cuiva? Cu numai o mică împingere, făra a sta pe gânduri, ea va începe să vâneze o nouă momeală.

Înţelepţii noştrii spun: Nu crede în tine însuţi până în ziua în care mori. Nu crede în tine până când nu ai suferit cele zece plăgi Egiptene şi ai decis că trebuie să ieşi din Egipt. Nu crede până când Faraonul din tine nu va auzi: Lasă poporul Meu să plece ca să mă servească pe Mine! Nu crede până nu te-ai ridicat deasupra dorinţei tale.

Până atunci, o persoană este o maşină controlată de dorinţa din ea şi de plăcerea din afară. Din descrierea Torei, vedem prin câte trebuie să treacă cineva.

La început, fii lui Iacob i-au rezistat lui Joseph, care i-a adunat (Osef) împreună pentru o muncă specială. În Egipt, şapte ani de bogăţie dau drumul la şapte ani de foamete. Apoi, opresiunile Faraonului încep, urmate de plăgi, asta este, dezastre care vine peste egoism. Numai atunci începe o persoană să nu se mai identifice cu egoismul, iese din el şi îşi construieşte un ecran.

Plăgile ne deconectează de dorinţa noastră şi primim o şansă să ne uităm la ea din afară. De fapt, o persoană se retrage în mod natural de ceea ce o face să sufere. Dar înainte ca plăgile Egiptene să ajungă, ea încă nu simte că dorinţa ei şi ea însăşi nu sunt acelaşi lucru.

Nu este vorba doar de problemele care sunt implicate. Este scris: Vino la Faraon. Creatorul apare lângă tine şi spune: stai cu Mine mai degrabă, decât cu dorinţa ta şi, împreună, vom merge la Faraon. Păşeşti în afara dorinţei tale şi te ridici deasupra ei şi despre asta este vorba în exodul din Egipt: timp după timp, plagă după plagă, până când toate cele zece Sefirot au fost epuizate.

Nu pot ieşi din egoism până când nu realizez că este rău. Numai atunci pot să mă eliberez de îmbrăţişarea lui şi să văd limpede cât de străin, rău şi opus îmi este mie. Şi ajung în final la un întuneric total, întunericul Egiptului.

Dorinţele nu mai mă interesează. Cum să trăiesc acum? M-am schimbat, renunţând la tot ce am folosit şi pentru ce am trăit toate calităţile, ideiile şi dorinţele. Ridicându-mă, mă uit la toate şi nu înţeleg ce trebuie să fac acum. Acesta este pragul eliberării, fugirii din Egipt în noapte.

După asta, obţinem puterea Torei şi începem să muncim conştient cu luminile, corectând dorinţele. Şi apoi, în intenţia noastră, primim Lumina Hochma (Înţelepciune), îmbrăcată în Lumina Hassadim (Milă). În alte cuvinte, intrăm pe pământul lui Israel.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mi-am împlinit încă toate dorinţele materiale, dar deja am ajuns la Cabala. Ce înseamna asta?

Răspuns: Nu este o problemă, continuă [cu studiul]. Aşa cum statuează Tora şi cum explică Baal HaSulam în Introducere la TES, o persoană nu trebuie să se abţină (înfrâneze). Calea nostră nu este una a privaţiunilor; avansăm numai prin metoda Luminii care Reformează. Lucrând în grup şi punând corect intenţia în timpul studiilor, atragem Lumina şi ea ne reformează.

Corpul nostru nu are nimic de a face cu asta; nu este niciun motiv să îl torurezi sau să duci o viaţă sub limitări stricte. Înţelepciunea Cabala nu cere nimic altceva unei persoane, decât sa studieze cu intenţie. Totul se va rezolva, în ciuda răului nostru, înclinaţiilor, poftelor trupeşti şi gândurilor irelevante. Lasă Lumina să lucreze şi fă tot posibilul să nu stai în calea ei.

Atunci când ne simţim deştepţi, tindem să acţionăm independent, inventând restricţii artificiale, ca şi cum am ştii ce este bine şi ce este rău pentru dobândirea spirituală. Este o abordare complet incorectă. Dacă îi dăm minţii puterea absolută, nimic nu va fi obţinut. De fapt, mintea ta derivă tot timpul din egoism, dorinţa coruptă. Cum poate ea defini unilateral pasul următor pentru corecţie?

Deci, noi doar aranjăm condiţiile corecte pentru ca Lumina să lucreze asupra noastră. Despre asta este vorba în această metodă. Nu este nevoie de nimic altceva. Nu interfera cu Lumina; din contra, asist-o cu cele mai bune abilităţi ca ea să te influenţeze.

Foloseşte tot ceea ce evocă influenţa Luminii: grupul, unificarea, întâlnirile prietenilor, diseminarea, studiile, evenimentele şi întâlnirile. De fapt, Lumina te duce numai la unitatea sufletelor, din locul din care a plecat în timpul spargerii şi unde se reîntoarce daca sufletele fac un efort pentru a se reuni.

Mai întâi şi cel mai important lucru, trebuie să faci munca interioară în fundalul acţiunilor externe, cu toate fibrele sufletului nostru şi continuă să încerci să te uneşti cu prietenii, anticipând Lumina care va veni şi ne va unifica cu adevărat. Aceasta este sursa corecţiei.

În lumea noastră, nu sunt alte mijloace, nici înăuntru nici în afara unei persoane. Numai asta îţi va permite să te reformezi, tu şi întreaga lume care se scufundă într-o criză globală.

Astazi, tot ceea ce am obţinut în mii de ani începe să se destrame, demonstrăndu-ne faptul că Kli-ul (vasul) este o dorinţă goală cu care trebuie să facem ceva. În zilele noastre, goliciunea a devenit soarta comună.

De aceea, trebuie să revelăm metoda corectă care este bazată pe unitate. Trebuie să găsim locul spargerii şi să atragem Lumina care Reformează, asta este, ne uneşte şi ne aduce înapoi la sufletul colectiv. Numai Lumina Superioară care apare în unitatea noastră ne va înzestra pe noi cu senzaţia unei vieţi autentice.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

35) Ce este Keter? (Partea 2, Capitolul 1, Ohr Pnimi, paragraful 200)

Impactul Shoresh asupra unui grad se numeşte Keter (Coroană). Vine de la cuvântul Machtir (cel care încoronează), adică înconjurător. Pentru că este cel mai pur dintre toate gradele, orbitează în jur şi deasupra întregului Partzuf.

29) Ce este Hochma? (Partea 2, Capitolul 1, Ohr Pnimi, paragraful 200)

Să cunoşti rezultatul precis al fiecărui detaliu din întreaga realitate, se numeşte Hochma (lit. înţelepciune)

7) Ce este Bina? (Partea 2, Capitolul 1, Ohr Pnimi, paragraful 200)

Bina este observarea derulării de la cauză la efect, în scopul examinării tuturor consecinţelor care derivă din ceva – cauza.

24) Ce este Zeir Anpin? (Partea 2, Histaklut Pnimit [Reflecţie interioară], paragraful 13)

Zeri Anpin înseamnă Faţă mică. Ohr Hochma se numeşte Ohr Panim, aşa cum este spus: Înţelepciunea unui om îi face faţa să strălucească. De aceea Partzuf of Keter general în Olam Atzilut se numeşte Arich Anpin, adică Faţă mare pentru că el constă în principal din Ohr Hochma.

De aceea, Behina Gimel (faza a treia), a cărei esenţă este numai Ohr Hassadim (dăruire, milă) care se extinde de la Bina, dar care are de asemenea He’arat Hochma (înţelepciune), deşi esenţa ei nu este Hochma, se numeşte Faţa diminuată. În alte cuvinte, se numeşte Zeir Anpin pentru că Lumina Panim-ului său este diminuată şi scăzută comparată cu Behina Aleph (prima fază).

39) Ce este Malchut? (Partea 2, Capitolul 1, Ohr Pnimi, paragraful 200)

Ultima Behina se numeşte Malchut pentru că autoritatea care se extinde de la ea este fermă şi în control deplin, aşa cum este frica de Rege.

Surse cabaliste

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eşti înăbuşit în acelaşi suc cu grupul, începi să simţi ura îndreptată către prieteni. Cum aplic mintea spirituală, pentru a mă ridica deasupra urii? Ce ar trebui să fac mai exact?

Răspuns: Tu vrei să găseşti o soluţie la o problemă, la nivelul în care nu înţelegi că problema a apărut pentru a te trage în alt loc. Vrei să o rezolvi, sau să scapi de ea? Trebuie să te mişti în alt loc, până când descoperi ura şi resentimentul încă odată şi va trebui să te muţi şi din acel punct, la fel.

La sfârşit, pentru a ne ridica deasupra urii, trebuie să ne corectăm de fiecare dată conexiunea noastră reciprocă. Câteodată, se poate face cu ajutorul unei mese comune, o acţiune concomitentă, câteva schimbări artificiale şi, altă dată, prin studiul împreună; sau, poate, timpul o va rezolva.

Totuşi, cel mai de încredere mijloc este o rugăciune. Atunci când eşti într-o stare de inspiraţie, atunci când simţi ura şi simultan realizezi că trebuie să te ridici deasupra ei, încearcă să scrii o rugăciune şi lasă grupul să o citească în fiecare zi, ca un act al unităţii. Va merge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/29/10., “Vino la Faraon – 2″

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Să îl iubesc pe altul la fel cum mă iubesc pe mine, înseamnă să devin îmbibat cu dorinţele altuia ca fiind ale mele şi chiar mai mult decât ale mele. Ca Bina, eu absorb aceste dorinţe cu AHP (Awzen, Hotem, Peh) pentru a-i furniza tot ceea ce îşi doreşte.

Asta înseamnă iubire. În acest fel îşi iubeşte o mamă copilul. De o iubire ca asta am nevoie pentru a atinge gradul spiritual Bina, trecând prin gradul Hafetz Hesed (ieşind, ridicându-mă deasupra dorinţelor mele). La început, atunci când un punct inimă se trezeşte în mine, obţin liber arbitru, intru în grup şi studiez în timp ce rămân în intenţia egoistă, Lo Lishma (nu pentru Numele Ei).

Apoi, urc la primul nivel al intenţiei altruiste, Lishma, (pentru Numele Ei), care este privit ca Hafetz Hesed. La acest nivel Bina, obţin mai întâi dorinţa de dăruire GE (Galgalta ve Eynaim), urmată de dorinţa de a primi pentru a dărui, AHP. Mă ridic deasupra muntelui de egoism la gradele zero, unu şi doi (GE) şi, după aceea, deauspra muntelui de egoism al gradelor trei şi patru (AHP).

La sfârşti, îmi angajez AHP pentru a mă asocia cu alţii, aşa cum Bina se asociază cu Malchut. În acest punct, este o intenţie completă Lishma, gradul spiritual al iubirii. De ce iubire? Este iubire pentru că eu sunt inclus reciproc în ceilalţi, le absorb dorinţele şi le satisfac.

În acest fel începem să îi iubim pe ceilalţi. În această dragoste, găsim iubirea pentru Creator care înseamnă sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/31/10, “Nevoia pentru iubirea prietenilor”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Initial, Lumina Superioara este in repaus absolut. Are o singura directie si o singura atitudine fata de dorinta de placere pe care a creat-o.

Lumina nu se schimba. Toate schimbarile vin din dorinta ce face contactul cu Lumina si trece prin variate stadii, atingind starea de cine sau ce este. Treptat dorinta absoarbe calitatile si actiunile Luminii, chiar daca toate acestea sint „facute sa creada”.

Din punctul de vedere al Luminii, nu exista actiuni sau schimbari, in timp ce dorinta pentru placere se schimba in Lumina, dind nume diferitelor stadii si actiuni si atribuindu-le Luminii. Totusi, in realitate schimbarile nu vin de la Lumina; este doar dorinta cea care se schimba.

Atunci dorinta da o definitie „transgresiunii” si „poruncii.” Defineste acestea in concordanta cu ceea ce este revelat in contactul cu Lumina, in conexiunea cu aceasta. O porunca este similaritatea dorintei cu Lumina, aspiratia de a fi precum Lumina, echivalenta de forma pe care o doreste. Dorinta pentru placere reveleaza aceasta din lucrurile care i se intimpla, din reactiile sale si din impresii.

Si din contra, separarea de Lumina, cauzata de o lipsa a echivalentei de forma, este o „transgresiune”. Aceasta deoarece este contrara dorintei Luminii.

De aceea, cind o noua dorinta se trezeste deasupra dorintei egoiste a persoanei si incepe sa se raporteze la Lumina in concordanta cu intentiile persoanei, aceasta determina atunci nivelul atitudinii sale. Ea isi considera atitudinea fata de importanta Luminii.

In loc sa se teama de suferintele ce il conduc, sau de atractia pentru placerea ce il ademeneste, el transfera constant importanta actiunilor sale, de la recompensa si senzatia personala, la Cel Superior, nivelul de unde el primeste Lumina.

Lumina este Daruitorul. Pe cit de mult este capabila o persoana sa respinga propria dorinta pentru placere si sa se mute de partea Daruitorului, atit de mult ea apreciaza poruncile pe care acum le implineste.

De aceea, cind o persoana isi da seama de maretia Celui Superior, de maretia Luminii, el isi determina stadiul, chiar daca e un pacat sau o porunca, si deasemeni il masoara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→