Gustă lumea spirituală astăzi
Este imposibil să ne imaginăm cum am trăi dacă ne-am vedea doar niște animale. Totuși, umanitatea are religie (credință) care o ajută să stăpânească, oarecum, egoismul său. Toate aceste sisteme de credință sunt bazate pe o singură idee: existența vieții după moarte.
Dar înțelepciunea Cabala crede altceva. Ea statuează faptul că este o stare numită moarte, în care noi existăm în prezent și mai există o stare diferită, numită viață.
Dacă este așa, atunci înseamnă că eu exist în această lume doar odată și nimic altceva nu mai rămâne din mine după ce mor? Dar ce se întoarce? Ce ai astfel încât să se poată întoarce? Corpul moare și își pierde forța care l-a făcut să se miște, ca un motor care a lucrat înainte și deodată s-a oprit. Unde s-a dus această forță? Crezi că s-a întors undeva Sus, la locul ei original? Nu, moleculele doar au încetat să se mai miște. A fost ceva spiritual în ele?
Cum se face că avem, deodată, asemenea fantezii? Totuși întreaga lume trăiește cu această credință. Cel puțin există o oarecare consolare că va fi ceva și după moarte.
Atunci, de ce cărțile Cabaliste spun că dacă nu ne corecctăm noi înșine în timpul acestei vieți, ne vom întoarce în această lume din nou și vom continua să ne reîncarnăm în acest fel? Asta este chiar așa; trebuie doar să realizăm ce înseamnă.
În Cabala, credință înseamnă realizare. Înseamnă a vedea și a simții lumea spirituală, așa cum este scris: Gustă și vezi că Domnul este bun. Îl probez pe El cu toate simțurile mele, în asemenea fel încât îl simt în toate fibrele corpului meu. Asta nu este credință; este cea mai reală senzație care poate fi.
Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp și suflet”
Zoharul nu vorbește despre moartea fizică. Vorbește doar despre dorința de a primi plăcere care devine corectată și obține similaritatea cu Creatorul. O persoană normală nu obține încă asta.
Dacă nu primim dorința de dăruire de la mediu, nu vom fi în stare să descoperim lumea spirituală prin propriile eforturi. Într-adevăr, plăcerea spirituală este infinit mai mare decât cea corporală. Chiar și cea mai mică plăcere pe care o primim urcând la primul grad spiritual este de 125 de miliarde de ori ai mare decât toate plăcerile lumii noastre combinate.
În articolul Corp și suflet, Baal HaSulam explică faptul că trăim într-o singură lume, dar ea ne apare ca impărțită în două: una aparentă și una ascunsă. De-a lungul istoriei, am devenit din ce în ce mai bine familiarizați cu lumea noastră, am descoperit noi continente, am examinat natura nemișcată, flora, fauna și spațiul cosmic. Realitatea se întinde mult dincolo de ochii noștrii.
Dragi prieteni, adresati va rog intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalistii. Comentariile din paranteze imi apartin.