Studiul Cabalei ne ofera conectarea cu Lumea Superioara. Despartirea de lumea noastra si lumea spirituala este un abis, o bariera, un zid de fier care este imposibil de miscat. Doar Lumina Superioara este in stare sa il sparga.

De aceea noi nu ne putem conecta la lumea spirituala, Superioara in alt fel decat studiind sursele primare autentice: scrierile lui Rabash, Ari, Baal HaSulam si Rabash. Doar datorita acestora Lumina care Reformeaza vine la noi.

Trebuie sa le studiem scrierile in mod constant, astfel dand Luminii sansa sa isi continue munca. Vei simti ca unitatea pe care am primit-o la conventie se va imprastia de la inceputuri pana la la Zece Sefirot si va obtine implinirea. Ma astept ca asta sa se intample foarte repede, si fiecarui participant de la Conventie.

Trebuie inca sa simtim ce fel de incluziune reciproca  am obtinut fiecare, barbatii, femeile, chiar si copii. Fiecare din noi a obtinut un mai larg, multi-stratificat si complex Kli (vas), in care deja ne putem primi Lumina.

Acum, dupa Conventie, daca toti traim intr-o anumita tema studiind munca Cabalistilor la lectie, vom fi conectati la Lumina  pe care o contin. Suplimentar, ne vom uni cu toti prietenii care trec prin acelasi material ca si noi, in aceasi zi, in timpul acelorasi 24 de ore. Nimic nu ne poate uni mai tare decat prezenta la lectii.

Petru ca vom atrage in mod constant noi portii de Lumina Inconjuratoare in fiecare zi, ceea ce s-a nascut intre noi la Conventie, pentru care am asezat fundatia, aceea samanta pe care am sadit-o in pamant, va continua sa se dezvolte si va da cei Zece Sefirot ai sai. Vom simti in ei Lumina Superioara, revelarea Creatorului.

Suntem acum la inceputul acestui proces. Este un proces cumulativ, cum este scris: „Ban dupa ban se aduna intr-un cont mare”. Unitatea care s-a ridicat la conventie, conectarea care a avut loc intre noi este o mare realizare. Este inceputul unui nou stadiu a dezvoltarii noastre spirituale.
Din Discutie de la Ceremonia de Inchidere a Congresului Mondial de Cabala   2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cineva a calculat odata ca sunt 3,800 de religii si credinte diferite in lume, si toate se invart in jurul celor doua notiuni: corp si suflet. Totusi, daca nu percepem nimic in afara corpului fizic, existam ca si animalele. Ni se pare ca avem un suflet, un fel de viata in „spatele corpului”. Cineva  doreste sa stie care este scopul vietii mele. De ce traiesc?

Chiar si asa ne sunt date aspiratii si intrebari pentru a cauta raspunsuri in sistemul legilor naturii, ne intoarcem spre misticism, fara  presupuneri fundamentate si le luam ca baza pentru intelegerea noastra asupra scopului vietii, sfarsitul ei „aici” si continuarea „acolo”.

Intrebarea despre cum se sfarseste viata noastra ne deranjeaza. Asta pentru ca noi percepem timpul, si nu suntem atasati unui anumit moment, cum sunt animalele. Noi ne gandim la viitor, si vrem sa stim ce se intampla in  urmatorul moment. Totusi, intrebarea „de ce traiesc si ce se intampla dupa ce mor?” fac deja parte din  natura noastra.

De aceea umanitatea a inventat religii si credinte: trebuie sa compenseze lipsa cunoasterii sau faptele cu credinta, insemnand acceptarea fara dovada. Nu suntem nici macar constienti de asta dar asa se lucreaza la toate nivelele, in cele mai mici lucruri, in fiecare moment, la fiecare pas, in orice directie sau nivel al vietii.

Completez fiecare lipsa a dovezilor cu credinta, si cred ca exact asa si trebuie sa fie. Cateodata asa e, cateodata nu. Si asa trece viata noastra.

In fiecare parte a existentei noastre, in fiecare parte a timpului, miscarii, spatiului si existentei in realitate, este o mare necunoscuta, si anume:

1. Cauza, care vine de Sus,
2. Consecinta, determinata de Sus, si
3. Noi, determinati de cauza si consecinte, intr-un gol de perceptie a vietii

De aceea suntem obligati sa compensam toate necunoscutele cu credinta. Oamenii cred ca acolo este o Forta Superioara, „un spirit”, care se transforma in tot ceea ce exista, ii da viata si determina destinul. Asta este esenta materiei determinata de „suflet” care ii da viata.

Asta pentru ca egoismul nostru vrea sa creada ca apartine eternitatii. Nu exista nici o dovada pentru asta, ne este bine sa gandim asa. Mecanismul de aparare a organismului nu ne permite sa credem ca aceste lucruri pot fi diferite.

Altfel, aceasta viata ar fi imposibila. Daca o persoana nu se simte eterna, daca simte cu adevarat ca viata ii este limitata, nu va fi in stare sa traiasca. Imagineaza-ti ca ti s-ar spune data exacta a mortii tale. Asta pune o cruce peste toata viata ta, incepand cu astazi. Asta pentru ca, de acum incolo vei continua sa traiesti cu intelegerea iminentei tale morti. Nimeni nu poate trai asa.

Cea mai naturala senzatie care ne este data de natura este sufletul, care cumva a trait inaintea nasterii noastre si va continua sa traisca si dupa moartea noastra, o mantie in corpul nostru, si principala recompensa si pedeapsa din lumea urmatoare, nu de aici. Ne asteptam rasplata pentru munca noastra de acum.

Nici macar nu trebuie sa fi fost invatat asa. Va gandi asa, cu siguranta. Nu putem sa ne separam de aceste iluzii, la fel cum nu putem sa ne separam de egoismul nostru pana cand nu ne ridicam la lumea adevarului, nu dupa moartea corpului, ci dupa moartea egoismului.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Religie - Niciun comentariu→

O persoana poate crede ca trebuie sa isi depaseasca egoul independent, sa avanseze catre spiritualitate si sa se indrepte spre „Israel Torah si Creatorul sunt una”. Asta de fapt nu-i asa!

In lumea noastra, intotdeauna asteptam ca un copil sa faca o actiune independent ori urmand exemplul nostru sau gandind la ceva singur, cum ar fi sa construiasca ceva fara constrangeri.

In spiritualitate, dezvoltam un grad care este peste lumea fizica. Acolo trebuie sa obtinem o a doua natura, in timp ce in lumea fizica tot ce trebuie sa facem este sa avansam, sa invatam despre ce este deja in noi si sa descoperim ce este in fata. Asta deja pentru ca totul deja starea sa finala, intreaga realitate este dezvaluita.

Trebuie cumva sa ne „agatam” de spiritualitate, sa incepem a simtim, sa vedem si sa o dezvaluim. Pentru ca acum, lumea spirituala ne este neclara.

Trebuie sa intelegem in termeni simpli, care intamplator sunt si destul de greu de implementat: cand vorbim despre razbatere, aspiratii, atingerea scopului, dezvaluirea Creatorului si eforturile noastre, toate aceste lucruri trebuie sa fie in apelul nostru catre Creator pentru a fi auzite. Nu putem face in alt fel, decat sa ii cerem intr-un mod corespunzator Creatorului.

Pana cum nu am atins punctul in care realizam ca „nu exista nimeni in afara de El”, ca El este cel care conduce toate actiunile si ca noi suntem simple obiecte in aceste actiuni putem doar sa ridicam MAN (Mayin Nukvin – „apele feminine”) astfel incat Creatorul sa aiba grija de aceste actiuni.

Inca ne referim la spiritualitate in aceasi fel in care ne referim la aceasta lume, unde simtim ca putem face lucruri cu „mainile noastre”. Ne risipim eforturile in diferite directii, in loc sa ii cerem Creatorului.

Daca nu formulam o cerere interioara catre Creator, atunci nu aspiram catre daruire. De fapt, este destul de evident ca singuri nu suntem capabili de daruire. De aceea trebuie sa ii cerem ajutorul Creatorului. Grupul nu poate constientiza si  explica corect fiecarei persoane ce fel de actiuni trebuie sa facem impreuna.

Este spus: :”Fii lui Israel au plans pentru aceasta munca”. Ei au vrut sa construiasca singuri frumoasele orase Pithom si Ramses . Dupa ce le-au construit, au vazut ca totul a fost consumat de dorinta lor egoista de a primi placere. Atunci l-au chemat pe Creator si a facut schimbarile.

Cu alte cuvinte, noi doar asteptam sa se intample. Dar forta executanta care ne va schimba va veni doar daca o vom chema sa vina. Putem auzi aceste lucruri de sute, mii de ori, dar doar Lumina Superioara ne va da posibilitatea sa le percepem.

Totusi, opinia grupului ne poate aduce mai aproape de asta. Daca fiecare persoana va incerca in mod constant sa isi aminteasca si chiar sa se forteze singur sa se gandeasca ca trebuie sa ne unim in cererea noastra adresata Creatorului, atunci este considerat ca efortul tuturor. Este rugaciunea celor multi (Tefilat Rabim) care va deschide calea spre spiritualitate.

Din pregatirea pentru Lectie, 11/19/10

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastr, Cabalistii au mers in paralel cu gandirea filosofica, pana cand flacara sa s-a stins. Prin toata isoria noastra am fost propulsati de cresterea dorintei noastre de a ne bucura, care impinge fiecare noua generatie sa realizeze fapte deosebite in ceea ce priveste egoul. Actualizand dorinta noastra, folosim logica motivului egoist pentru a obtine, a strange, a dezvolta si asa mai departe.

Dar astazi, dezvoltarea egoista a ajuns la sfarsit; a sosit timpul pentru corectie. Egoul in lumea noastra este obosit, fiind dezvaluit la adevarata sa marime cum era nevoie.

Acum, privind lumea inchisa in aceasta „mantie”, nu putem gasi altceva cu ce sa ne umplem viata. Si cand reinoirea se opreste si nu mai este nimic care sa ne bucure, omul se afla in dificultate.

Aceasta este situatia in prezent in lume. In ce directie ne dezvoltam? Ar trebui sa zburam spre Marte sau cel putin pe Luna? De ce? Sa ne scufundam pe fundul oceanului? Pentru ce? Sa cautam specii noi pentru stiinta? Pentru ce?

In aceste zile nu avem nevoie de nimic altceva. Dorinta egoista a fost manifestata din plin si nici un moft sau aspiratie nu mai apare in noi. Jocul s-a sfarsit. Acesta este semnalul de sfarsit al filosofiei si, in general sfarsitul intregului consum rational care ne spune sa ne folosim scopul pentru a ne implini dorintele. Dorintele dezamagesc si mintea care este consecinta lor directa isi preda pozitia.

In curand vom vedea cum omenirea se va prosti. Vazand asta din punctul de vedere al Cabalei, va fi categoric socant sa vezi ce vorbesc oamenii, ce scriu, ce emisiuni de TV urmaresc. Ajungem la punctul in care oamenii devin asemene copiilor mici, jucandu-se „jocuri” care ar fi fost considerate demente acum 50 sau 100 de ani.

De aceea filosofia este pe moarte. De-a lungul ultimelor decade au fost incercari disperate sa se salveze, fiind lasata pe marginea drumului istoriei. Nu mai este luata in serios de cand cantitatea de provizii de dorinte s-a terminat.

Nu mai cautam nici o implinire mareata. Deci, nu mai avem nevoie de un scop omenesc si astfel majoritatea sunt aproape fericiti limitandu-se singuri la nivelul animal. Ciclul este complet si acum trebuie sa acordam incredere „muncii terminate”.

Deci, in timp ce filozofii erau „in varf” Cabalistii au tacut asteptand ca dezvoltarea egoismului sa fie concludenta. Si acum ca este, ne gasim la punctul de ruptura: avandu-i pe  cei mai vechi in spatele nostru, trebuie sa dezvaluim stadiul urmator.

Lectiei zilnice de Cabala11/24/10, The Zohar, Introduction, “The Night of the Bride”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

Am inceput pregatirea noastra pentru Conventie cu multe luni inainte; am anticipat unitate cu ceilalti, spargerea egoului nostru, obtinerea unitatii. In spiritualitate, intotdeauna este nevoie de perfectiune, orice mai putin este imposibil. De fapt, daca vrei sa sari pe masa, trebuie sa te pregatesti sa sari mai sus decat masa, si apoi vei ateriza pe ea. Asta se aplica la tot.

Fixam un scop pentru noi la conventie: sa ajungem la revelarea Creatorului. Cu siguranta, fiecare zi trebuie sa fie scopul nostru. Dar de aceasta data chiar aspiram la ea si de aceea am facut un pas mare in fata. Am obtinut un nou statut. Am creat un nou Kli (vas) in care senzatia de conectare, unitate, scop si calea pe care le obtinem s-a manifestat deja.

Unii simt caau venit mai aproape, iar altii nu prea. Cativa experimenteaza din afara (vaselor) Kelim si cativa din partea Luminii. Cei care simt ca nu sunt inca parte din asta obtin realizarea raului; ei descopera cat de mult mai au de corectat.

Am experimetat impreuna o multime de stari diferite pana acum. Am descoperit ca mediul actionand asupra unei persoane poate face orice cu el pentru ca persoana este complet susceptibila la influenta lui.

Desigur, ne lipseste constanta influenta a mediului. Desigur, acum nu suntem in stare sa ne anulam in relatie cu el. Si cu siguranta, mediul nu isi desfasoara o forta suficient de puternica pentru a determina directia fiecaruia.

Totusi, cu siguranta am devoltat conectarea dintre noi. Si cred ca in curand vom incepe sa revelam mai multa si mai multa implinire.
Din Discutii in timpul Ceremoniei de Incheiere  a Congresului Mondial de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→