Creatorul a vrut să creeze o creatura identica cu El. Şi acest lucru este o adevarata binecuvantare. De ce atunci nu a devenit creatura ca si Creatorul în primul rând? Deoarece creatura trebuie să se construiască.

Relaţia dintre Creator si creatura se realizează prin primire si daruire. Creatorul cu usurinta conferă împlinire creaturii şi, în plus, oferă oportunitatea ca si creatura să facă acelaşi lucru în schimb. Cu cat mai important este Creatorul în ochii creaturii, cu atat mai mult poate da El. În final, acesta va deveni într-adevăr independent şi egal cu Creatorul.

Astfel, acestea stabilesc reciprocitatea totala. Omul primeşte îndeplinirea, ridicandu-se la nivelul Creatorului, dar numai dacă vrea să devină identic cu El.

Aceasta dorinta suplimentara pe care avem nevoie s-o găsim se numeşte aspiraţie. Ea provine din intelegerea importanţei Creatorului. Observăm acelaşi lucru în lumea noastră: Dacă cineva este important în ochii mei, mă străduiesc să dau ceva acelei persoane. De exemplu, un copil este important pentru părinţi şi se străduiesc să-i dea cadouri.

Se pare că am de lucrat în mod constant în direcţia realizării importanţei acestei trepte, proprietatea numita „Creator.” În acest fel, vom realiza asemănarea cu Creatorul, natural găsind ceea ce este important pentru noi: proprietatea de a darui.

Din partea 1-a a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/10, „Creatorul a creat Înclinatia Rea şi Tora ca Mirodenie”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi evaluam totul numai prin modul în care împlinirea este pentru noi, şi există două tipuri de împlinire: de dragul nostru propriu şi de dragul de a dărui. Dacă eu doresc să mă satisfac, eu nu pot primi mai mult decat lumea noastră materială. Am un vas enorm (dorinţă), dar tot ceea ce as putea să primesc în ea este o parte infimă numita „această lume.” Şi chiar ceea ce am putea primi este compus din plăcerile temporare care intra in mine şi pleacă imediat. Şi aceasta este întreaga mea viaţă.

Astfel, în cursul istoriei, am continuat căutarea plăcerii la un nivel din ce în ce mai mare: în continuare, vegetativ şi animal. Dar în cele din urmă, am simtit un gol si mai mare  . La început, dorinţa mea era mică şi, treptat, a crescut mai mult şi mai mult până când a ajuns la limitele sale: secolul al XXI-lea.

Nu sunt împliniri egoiste mai mari decat în acest moment pentru că am ajuns la limita gradulului de a consuma, absorbi. Prin urmare, eu întreb: „Ce am realizat în toata istoria mea, în mii de încarnări ale mele (Gilgulim)? Care este scopul existenţei mele în această lume de mii de ani ? „Inregistrări informaţionale (Reshimot) cu privire la deplasările efectuate care s-au păstrat în mine, şi, prin urmare, cer un raspuns.

Şi la acest punct, o genă specială informaţionala (Reshimo) se desfăşoară în mine prin care am început brusc sa experimentez partea exterioara a dorintei de a primi (dorinţa), care ma trage inainte, impingandu-ma spre dezvoltare. Dar mai întâi, abordez aceasta noua dorinta externa într-un mod vechi şi verific cum pot primi în ea, sa absorb ceva. Eu nu înţeleg că am nevoie de o abordare total diferită şi plăcerea nu trebuie să provină de la primire, ci de la daruire.

Imi ia timp pentru a ajusta acest gând nou, începand să-l înţeleg şi sa trec la exterior din interior. La acest lucru le referim prin timp de pregătire, atunci când am ajuns treptat să înţelegem că plăcerea se află în daruire, nu in primire.

Baal HaSulam priveşte acest lucru ca „bariera psihologica” (Machsom)-ul). Eu trebuie să inteleg că actul de conexiune reciprocă şi daruire, un gând despre altcineva, poate aduce placere. Începem să facem astfel de exerciţii în grup, absorband treptat natura exaltanta a daruirii.

Dacă am rămane în acest lucru singuri, am putea repeta experienţa comunista din Rusia. Dar avem o componenta in plus, Lumina care reformeaza, şi în mod constant ne influienteaza pe măsura efortului nostru. Este acea Lumina care reformeaza natura noastră! Incep brusc sa pretuiesc cu adevarat valoarea daruirii şi sa simt plăcere în ea.

Acesta se numeşte miracol. Am descoperit brusc că există plăceri infinite ascunse în daruire şi capacitatea de a darui este nelimitata! Dar cea mai importantă şi confuza componentă pentru noi este Lumina care reformeaza. Deocamdata, încă ne scapă.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/10, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că, cu cât încercăm să venim mai aproape unul de celălalt, cu atât mai mult fiecare dintre noi descoperă faptul că îi urăşte pe ceilalţi. Asta pentru că, de fiecare dată când mă apropii de tine, descopăr cât de opus îmi eşti. Şi, cu cât vin mai aproape de tine, cu atât mă îndepărtez de locul din care am venit, unde eram singur.

Să presupunem că fac paşi către tine, adică că încep să te cunosc din ce în ce mai mult. Cu cât te cunosc mai bine, cu atât ura mea către tine creşte. De ce? Pentru că am câştigat o mai mare realizare a cât de opus îmi eşti tu mie. Asta pune un obstacol avansării.

Al doilea obstacol este faptul că, cu cât mă apropii mai mult de tine, cu atât mai mult mă îndepărtez de mine însumi. Pentru a te cunoaşte, trebuie să îmi las calităţile mele şi să le obţin pe ale tale.

Să spunem că tu eşti un vânzător şi eu un cumpărător. Tu spui un preţ şi eu îl spun pe al meu şi, gradual, ne târguim, ajungând la un compromis. Dar cu cât merg mai mult în direcţia ta, cu atât mai mult mă îndepărtez de cuvintele mele iniţiale. Imi devine din ce în ce mai dificil, pentru că las deoparte opinia mea anterioară, pentru a veni mai aproape de tine. Chiar dacă şi tu creşti distanţa faţă de opinia ta, asta nu mă îngrijorează. Sunt îngrijorat numai de mine însumi.

Astfel, în măsura în care vin mai aproape de tine, descopăr: 1) Opoziţia ta, 2) Distanţarea faţă de mine însumi. De aceea, cu cât avansăm şi ne apropiem de Creator, către corecţie, cu atât Aviutul nostru sau grosimea (densitatea) dorinţei, creşte şi greutatea pe care o simţim creşte, de asemenea,  exponenţial. Imi devine din ce în ce mai dificil să realizeze că tu îmi eşti opus şi că trebuie să mă îndepărtez de tine mai mult.

În măsura în care avansăm, obţinem întotdeauna Kelim adiţionale, dorinţe pentru corecţie şi le mărim. Descoperim deodată dorinţe care sunt mult mai mari decât am crezut înainte. Şi asta este bine pentru că atunci am ce să corectez şi am mult mai mult decât înainte. Anterior, m-am gândit: Ce contează, trebuie să corectez doar 10 grame. Dar, deodată, descopăr că nu sunt 10 grame şi 50 de kilograme. Totuşi, corectându-le, câştig 50 de kilograme de Lumină.

Întrebare: Atunci când se întâmplă corecţia?

Răspuns: Corecţia se va întâmpla atunci când tu respingi marea ură pe care o simţi şi neglijezi marea separare de tine însuţi, pentru că cel mai important lucru pentru tine va fi să te conectezi cu mine. Asta este o respingere a noastră, împreună. Vrei să exişti în iubire? Atunci arată că iubeşti! Cum? Respingând ura şi neglijând separarea de tine însuţi. În lumea noastră, totul este simplu: Cumperi un inel pentru mireasă şi ea este a ta. Dar în spiritualitate, această respingere este foarte dificilă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala Kabbalah 12/20/10, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ceea ce simţim şi vedem în jurul nostru, este doar un joc între Lumină şi vas (Kli), Lumină şi dorinţă. Şi, deoarece ele diferă în proprietăţi, lumea, realitatea pe care o percepem, este în mijlocul lor. Reprezintă exact ceea ce ne lipseşte încă, pentru a atinge lumea Infinitului.

De aceea cuvântul lume (Olam) înseamnă ascundere (Alama). Toate formele de viaţă pe care le observăm în jurul nostru, adică nivelele mineral, vegetal, animal şi vorbitor, fie în lumea materială fie în cea spirituală, ne arată deficienţele pe care trebuie să le umplem pentru a atinge Infinitul.

După ce toate acestea dispar, vedem numai Lumina care umple complet toate dorinţele, întreaga sferă; indică faptul că am obţinut starea corectată. Până atunci, simţim toate tipurile de forme şi asta este un semn că nu am corectat toate dorinţele pentru a deveni similari cu Lumina, proprietatea dăruirii.

Din Cabala pentru începători “Percepţia realităţii” 10/20/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine sunt eu şi cum mă pot separa eu însumi de spectacolul realităţii? Dacă toate gândurile si senzaţiile mele sunt doar un film, atunci unde sunt eu?

Răspuns: În acest moment, eşti incapabil să te separi de filmul pe care îl urmăreşti, pentru că tu eşti în el, înăuntrul dorinţei de a primi plăcere. Totuşi, dacă reuşeşti să trăieşti înăuntrul ambelor dorinţe (dorinţa de a primi plăcere şi dorinţa de dăruire), atunci vei comanda ambele puteri: puterea Creatorului şi pe ce a creaturii. Dacă Lumina te iluminează şi îţi acordă proprietatea de dăruire, vei fi în stare să faci diferenţa dintre tine şi film.

Astăzi, eşti incapabil să îţi analizezi propria lume, penru că ai numai o dorinţă: de a primi plăcere. Nu ai niciun indiciu dacă Lumina lucrează sau nu asupra ta. Eşti ca un bebeluş care nu ştie cine are grijă de el şi ce se întâmplă. Bebeluşul strigă pentru că se simte rău, dar nu ştie nici măcar cui să adreseze tipătul lui pentru ajutor.

Din Cabala pentru începători, “Percepţia realităţii” 10/20/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→