Trăim într-o lume care a devenit integrala. Interconectarea tuturor ţărilor şi a statelor dovedeşte acest lucru.

Astăzi, nu trebuie să mergem la război unul impotriva altuia. Este suficient sa rupem legătura unei ţari cu alta şi aceasta va cadea. Dacă se interzice importul şi exportul de mărfuri, nu va putea să existe. Aceasta este măsura în care suntem interconectati.

Se pare că trebuie să învăţăm să coexistam unul cu altul. Din moment ce suntem interconectati, nu putem exista în opoziţie continuă unul fata de altul, precum membrii unei familii care se luptă în mod constant, dar trăiesc sub acelaşi acoperiş. Trebuie să facem ceva in legatura cu asta.

Acesta este motivul pentru care ar trebui să avem educatia pentru adulti. Nu este pur şi simplu educatie, ci crearea de sisteme complet diferite de interconectare şi de comunicaţii între naţiuni şi între organizaţii, de fapt, între toată lumea. Natura ne cere să fim integrali şi alaturati. Aceasta este exact starea la care societatea noastră trebuie să ajungă.

Astăzi, mai mult de zece mii de oameni de stiinta studiaza interactiunile integrale. Noi am acumulat o bază de date vasta, care este disponibila pentru oricine. Am stabilit o conexiune cu numeroase organizaţii care studiază acest fenomen. Nu este pentru că noi pur şi simplu dorim sa facem asta, ci pentru că procesul natural de dezvoltare umană ne-a adus la acest punct.

Dintr-un Discurs la Universitatea din Šiauliai, Lituania, 22/03/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris, ” Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”. Ce simbolizeă în munca noastră?

Răspuns: Lumina vine de Sus și este toată dăruire. Este bună și benevolentă și a creat ”existență din absență”, ceva din nimic, o dorință care este controlată în mod absolut de primire. Vrea numai să se simtă bine.

Apoi, Lumina începe să dezvolte dorința, trecând-o prin patru faze. Ca rezultat, ea nu se simte ca Lumina ci ca cineva care primește, care este opusă sursei. Asta face să apară rușinea, un sentiment teribil, și nu mai are nimic mai mult de asta.

Reiese că primirea este un lucru bun și că nu este nimic rău în a fi opus, dar acești doi factori crează împreună în mine un sentiment pe care nu îl pot suporta. Mă rupe în bucăți și sunt gata să fac orice, doar să nu mai rămân în această stare nici măcar încă o secundă. Sunt gata să fac orice. Chiar să mă sinucid, nu ar fi nicio problemă. Principalul lucru este să nu sufăr, să nu mai îndur această opoziție.

Aceasta este adevărata rușine. Nu o cunoaștem încă. Folosim cuvântul, dar nu știm ce înseamnă. În prima parte din Introducere la Studiul celor Zece Sefirot, în ”Intorspecțiune”, Baal HaSulam spune că rușinea a fost pregătită pentru sufletele înalte și ele trebuie să o descopere. Asta pentru că, pentru a realiza asta cineva trebuie să simtă Creatorul, dăruirea Lui pură și trebuie să simtă și primirea sa pură, până în cele mai mici amănunte. Una contrazice pe alta.

Procesul care este descris aici curge de sus în jos și se numește ”cele patru faze ale Luminii Directe”. Deci, prin influența ei, Lumina conduce dezvoltarea ființei create. Aceasta este structura HaVaYaH: vârful lui Yod, Yod, Hey, Vav, Hey. Această structură este fixă și apara așa de sus în jos.

Până acum, dezvoltarea a fost făcută de către Lumina Directă. Din acest punct, este rândul tău. Totuși, simți o rușine teribilă. Pur și simplu te arde din interior și nu o poți suporta. De aceea, de acum încolo, nu vei putea să te mai relaxezi până când nu echilibrezi rușinea.

Mai întâi vrei să scapi de ea, dar asta nu schimbă nimic. Totul rămâne la fel. Nu este posibil să te relaxezi și trebuie să te schimbi tu însuți, dar cum poți face asta?

Ființa creată ”înebunește” pur și simplu. Rușinea o rupe în bucăți, o îndepărtează de dorințe și continuă să o împingă înainte către capătul drumului. Nu se poate odihni până când cel care primește și cel care dăruie nu devin egali în dăruirea lor.

Numai când atingem Gmar Tikun (sfârșitul corecției) vom înceta să ne mai schimbăm. Atunci rușinea va dispărea, iar opoziția dintre Creator și noi va dispărea.

Deci, Creatorul spune: ”Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”, ceea ce înseamnă numai că am adus acest proces în jos. Totuși, asta este suficient pentru a nu ne permite nouă să ne odihnim până la Gmar Tikun. Numai atunci vom atinge armonia și vom începe să ne schimbăm împreună cu El, conform cu El. Creatorul nu va fi primul. Ne vom contopi cu El într-un întreg, în așa măsură încât toate diferențele din gând, din dorința noastră și din orice alt fel, vor dispărea. Vom începe totul împreună, în cooperare.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 3/30/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Până la exodul din Egipt trecem prin multe perioade diferite, prin aventuri și stări care sunt chiar dramatice atunci când stăm înaintea forței egoiste, încercând să facem ceva cu ea. În principal, nu trebuie să ne luptăm cu ea, trebuie doar să ne concentrăm asupra conexiunii corecte dintre noi. Apoi această forță ne va ajut.

Este evocată constant, creând întreruperi și probleme, pe care ar trebui să le rezolvați prin cooperare reciprocă cu alții. Le rezolvați ridicându-vă deasupra lor: construiți iubirea deasupra urii.

Este  imposibil să realizezi ceva fără obstacole. Ele reprezintă ajutor pentru ca noi să ne unim, la fel cum alte obstacole și probleme minore dau gust iubirii. Altfel, ar fi un sentiment continuu, care ar fi fără gust și total de neînțeles.

Ar trebui să ne pregătim pentru aceste stări, astfel încât de fiecare dată, când suntem îndepărtați de unitatea dintre noi, vom răspunde imediat în mod corect.

Dacă omul este deprimat, se simte nesatisfăcut, dezamăgit, fără putere, ar trebui să înțeleagă că trebuie să se ”aducă” în mod forțat la grup, iar apoi ochii lui se vor deschide imediat. Și va simții viața și emoții diferite

Din emisiunea Fundația unei societăți integrale din 1 dec 2012 de pe KabTV

Filed under: Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intrebare: Lituania este o tara mica. Suntem doar 3 milioane. Protejam cu strictete mentalitatea noastra culturala, limba noastra materna si radacinile etnice. De aceea suntem ingrijorati; ne vom dizolva in lume daca progresiv ne  vom integra cu ea?

Raspuns:  Te inteleg perfect.  Am locuit in Lituania in urma cu ceva ani,  cand se resimtea presiunea vecinilor, si anume Rusia. Iti inteleg grija fata de poporul tau, fata de natiune, pentru identitate si identificare.

Cu toate acestea, vorbim despre necesitatea ca omul sa nu se mai simta individual, separat, in opozitie,  departe de vecinul sau, ci dimpotriva, sa se simta unit cu toata lumea.

Vorbim despre faptul ca omul  este o parte a lumii comune si trebuie sa lucreze in ea in concesinta,  ca un organ mic intr-un organism unitar.

Diferite organe ale corpului, inima, plamanii, rinichii, ficatul, fiecare lucreaza in directia sa, insa impreuna se supun aceleiasi legi fixe, si de aceea corpul traieste. O multime de procese opuse se intampla in interior, dar toate sunt coordonate de o actiune de control mai mare.

De aceea, miscarea integrala de avansare, ne va face, pe noi lumea intreaga,  sa ajungem  la un nivel global, insa sub nicio forma  nu neaga individualitatea unei persoane, a unei tari, a unui popor,  natiuni sau a unei societati. In nici un caz!

Individualitatea ramane, ca si unicitatea fiecarei celule  sau a fiecarui organ al corpului. Dar acest lucru se intampla pentru ca ele se armonizeaza cu restul corpului si astfel corpul traieste.

Apoi, planeta noastra Pamant, are de asemenea posibilitatea de a exista, si la randul sau face acest lucru fiecare popor, fiecare natiune, fiecare stat in interiorul sau, care au propria lor cultura, obiceiuri, unitati si asa mai departe.

Am auzit de multe ori ca frica apare in oameni: „Eu trebuie sa ma anulez complet? Este ca si cum nu as exista? Trebuie sa ma dedic complet altora si societatii?”

Nu, in nici un caz! Si acelasi lucru este valabil si pentru o tara sau o natiune, pentru a pastra tot ce ai!

Atunci cand se lucreaza la integrare, atunci se creaza o societate normala si sanatoasa in interior, si pe de alta parte ajungi in contact cu orice altcineva cu bunavointa.

Ca inima si plamanii, ce sunt diferite, dar care lucreaza in parteneriat, printre altele,  in scopul de a sprijini tot organismul. Astfel, directia integrala, unitatea, nu duc la o nivelare sau anulare a individualitatii.

Dintr-o lectura de la Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca jumatate din populatia umana nu va munci , atunci nu va aparea o opozitie intre cei care lucreaza si trebuie sa dea si celor care nu fac nimic decat studiaza tot timpul?

Raspuns: Intai de toate,  este nevoie sa se uite la cei care muncesc si cei care studiaza ca si cum toata lumea urmeaza aceeasi directie. Nu va exista un astfel de concept ca „muncitor sau nemuncitor”.  Conform cercetarilor noastre si datelor statistice, 1-2% din populatia Pamantului poate produce toate produsele alimentare necesare si inca 6-7% din oameni pot produce orice altceva are nevoie omul. Tot ceeea ce este necesar, este clar? Sa aspunem ca este vorba de 10% din intreaga populatie umana, atunci cum ramane cu restul oamenilor? Ce ar trebui facut cu ei? Sa ii distrugem?

Trebuie sa intelegem ca o persoana nu ar trebui sa munceasca in stilul in care o face astazi. Cu exceptia catorva secole trecute, nimeni nu a muncit niciodata de dimineata pana noaptea. Munca a devenit cel mai important lucru pentru om. Si pentru a fi si mai usor, gradinitele sunt constituite aproape de sediile firmelor. Munca in general, a obtinut statutul de centru al vietii.

Dar de ce ar trebui sa fie in acest fel? De ce nu poate o persoana sa vina la lucru pentru doar doua ore pe zi, si sa studieze in restul timpului? Astfel, lucreaza la auto-educarea lui si dezvoltarea integrala. El se alatura acestui proces si de fiecare data, in fiecare zi, pe masura ce se schimba, trebuie sa ajunga la un echilibru mai mare cu natura. Si aceasta este o reinnoire constanta. Vom fi obligati sa facem acest lucru. Nimeni nu trebuie sa renunte la nimic, toata lumea este egala in acest sens.

Astazi, and comunicati cu o persoana, mai intai de toate vei afla: cine e, unde e, care este ocupatia lui si cat castiga. Asta e tot ce ne intereseaza.  Dar acum  tindem spre o societate diferita. Nici pamantul, sau resursele naturale, sau mediul (asa cum  l-am poluat pana acum) nu ne vor permite sa ne comporatm  in continuare in acest fel. Vedem deja acest lucru.

In niciun caz nu incercam sa convingem pe cineva, la fel ca restul oamenilor de stiinta, ca trebuie sa procedam  in acest fel si nu altfel; noi doar  oferim o posibila solutie. Vom fi bucurosi sa auzim alte propuneri. Suntem, de asemenea, mereu in cautarea, completarea acestei metodologii cu date noi. In general, acest lucru face parte din cercetare. Daca m-ati fi intrebat cu 10 ani in urma, atunci ati fi auzit doar o mica parte din ceea ce spun astazi. In plus, am descoperit o multime de colegi din intreaga lume, cu care cooperam indeaproape.

Dintr-o lectura de la Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Acum suntem într-o stare in care întregul nostru grup iese din Egipt şi întreaga umanitate il urmeaza. Trebuie să realizam ieşirea grupului nostru din egoism. După ce vom reuşi să facem asta, întreaga omenire va veni automat după noi.

Omenirea va simţi că nimeni altcineva nu are vreo metoda de salvare. Oamenii vor simţi că nu mai pot exista dacă nu ne urmeaza.

În fiecare zi, acest lucru se va manifesta mai mult şi mai mult. Oamenii vor începe să descopere că lumea este de fapt goala, că nu are nicio idee. Asta este interesant: Lumea a fost întotdeauna plina de idei diferite: socialiste, comuniste, politice, ştiinţifice, şi aşa mai departe. Iar astăzi, totul treptat dispare.

Şi vom începe să ne dezvoltam impotriva fundalului acestei imagini. Grupul spiritual va radia puterea, metoda şi scopul- absolut totul! Nimeni altcineva nu va avea asa ceva.

Cu toate acestea, din cauza lipsei de putere, din cauza incertitudinii, mai multe forţe reacţionare se vor trezi şi tot felul de crize, conflicte, şi, eventual, vor apărea războaie .

Dar aceasta depinde de cât de repede ne ridicam si cat de repede vom reuşi în diseminare, astfel incat toată lumea sa vada că există o metodă precisă de salvare şi că nu este irealizabila. Oricum, nu există nici o altă alegere – trebuie să fim în conformitate cu această forţă veşnică a naturii, care este gata să ne ajute doar dacă vom lucra în armonie cu ea.

Dintr-un program de televiziune „Bazele Societăţii Integrale ” 1/4/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem urca din nou la nivelul conectarii pe care am avut-o la Convenţia de la Arava? Cum ne putem asigura că munca noastră este directă, fără întrebări?

Raspuns: Totul depinde de intenţia noastră, dacă in fiecare secunda, indiferent de ceea ce as putea spune, face, sau auzi, mă gândesc la o apropiere mai mare, la unificare şi la crearea unui sentiment comun în care Creatorul, Lumina, să fie clarificata.

Este precum o persoană care are fie o mare problemă, fie o mare bucurie. Să presupunem că  pe seara mă aşteaptă o intalnire foarte placuta, cum ar fi o cina cu oamenii dragi inimii mele sau un eveniment special. In timpul zilei, trebuie să lucrez, sa interacţionez cu colegii şi sa rezolv probleme, dar imi rămâne toată ziua în anticiparea a ceea ce va veni seara. Alături de problemele şi preocupările cu care am de-a face in fiecare minut, sunt absorbit în gândul că seara ceva minunat şi plăcut mă aşteaptă. Am două gânduri!

Acelaşi lucru se întâmplă aici. Putem sa fim in interactiune sau sa facem orice. Intenţionat ne inchidem fata de toată lumea, în scopul de a asigura o concentraţie maximă a intenţiei între noi. Această intenţie ar trebui să fie constantă. Orice am asculta, face, sau spune, trebuie să simtim în mod constant tensiunea, cautarea şi nazuinta spre senzaţia de unitate dintre noi, conexiunea în care Creatorul trebuie să se manifeste pe Sine. Aceasta este ceea ce trebuie să facem.

În al doilea rând, ai spus că am simţit asta în unificarea noastra trecuta, în deşert. Nu vreau să-mi amintesc de acest lucru; a fost în trecut. Acum, vreau să ma ridic şi să simt o stare viitoare complet noua. Nu vreau să ma întorc în trecut sau macar sa ma gandesc la el. De fiecare dată stau în faţa a ceva complet nou, iar aceasta noua stare va fi mai buna şi mai profunda decât cea trecuta. Acesta este singurul mod in care ar trebui să gândim.

Prin urmare, nu încercaţi să treziti sentimente trecute în voi; ele vor provoca doar daune. Nu trăiti în trecut!

Acţiunile noastre următoare ar trebui să fie direcţionate spre apropierea practica si crearea unui nou organ senzorial. Acest lucru ar trebui să fie mult mai puternic, mult mai evident şi clar decât ceea ce am avut în deşert sau în alte locuri.

Împreună cu toţi prietenii noştri din întreaga lume, noi trebuie să simtim că ne ridicam colectiv, dezvoltand în noi un nou organ de simţ şi creand condiţiile pentru a-L simti pe El. Îl vom simţi. Este doar dupa colt, există deja în noi. Doar un pic mai mult, iar El va începe să se manifeste.

Din Convenţia de la Vilnius, 23/03/12, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simbata viitoare este în mod tradiţional numita Sâmbăta Mare (Şabat HaGadol), care conduce spre sarbatoarea eliberarii, Pesach. Ce face specială lucrarea spirituala care se desfăşoară in aceasta sâmbătă?

Răspuns: Sambata aceasta se numeşte „mare”, deoarece Lumina suplimentara este prezenta în ea. In munca spirituala, aceasta Sâmbăta Mare nu ajunge la o persoană în conformitate cu un calendar de pe un perete, ci se poate întâmpla în orice moment al anului.

Cu toate acestea, există o legătură între ramura materiala şi rădăcina sa spirituala, iar sâmbăta viitoare este intr-un fel unica. Lumina suplimentara actioneaza în timpul Sâmbetei Mari şi este capabila sa trezeasca o persoană pentru a ieşi din exilul pentru care este dedicata sarbatoarea de Pesach. Tot acest timp este special şi extrem de favorabil pentru munca interioara.

Această influenţă apare la nivelul neinsufletit, dar si noi, fara indoiala, răspundem la acest tip de influenţă. Este simtita în toate aspectele vieţii. Chiar şi natura se trezeste; este primavara!

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 30/3/2012, Shamati # 190

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sărbătoarea de Pesach începe mâine. Trebuie să înțelegem ce reprezintă aceasta. Mai întâi, ”Pesach” este cea mai importantă stare. Ne amintim această ieșire din Egip în toate corecțiile care urmează. De ce? Pentru că reprezintă fundația de unde începe scara spirituală. În al doilea rând, Pesach este nașterea spirituală a ființei umane.

În al treilea rând, vorbim despre întuneric, în care construim faza de pregătire pentru corectarea noastră, pentru că nu avem nimic altceva să corectăm decât ce a fost dezvăluit în ”Egipt”. Acești ani de pregătire sunt folositori pe de o parte, pentru că ei au revelat dorințele corpute. Pe de alta, sunt grei, deoarece exilul este un lucru neplăcut.

Totuși, în realitate, totul depinde de cum acceptăm ceea ce se întâmplă, încercând din greu să înțelegem și să recunoaștem această stare, cât de mult suntem conștienți de necesitatea acesteia în grup și cât de mult simțim înflorirea în ea.

Similar, în Evul mediu, a existat o perioadă neagră în istorie, care a fost caracterizată de confuzie, brutalitate umană, cruzimea inchiziției, agresiunile religioase. Totuși, mergând mai adânc, vedem că a fost etapa de pregătire pentru Renaștere, pentru dezvoltarea științei și a altor realizări ulterioare.

Până la sfârșitul Evului Mediu, umanitatea a obținut vase mari, dorințe. Apoi, a avut loc o explozie culturală, iar Epoca Iluminării a început, timp în care am folosit ceea ce a fost pregătit înainte. Acum, ne apropiem de un rezultat logic – criza tututor dorințelor care s-au epuizat și nu mai este nimic de făcut în lumea noastră.

Dacă tragem o paralelă cu spiritualitatea, pregătirea curentă ne permite să atingem sfârșitul corecției și să folosim dorințele noastre în mod corect. De fapt, am revelat răul din noi în perioada exilului Egiptean. De aceea toate corecțiile ulterioare sunt numite „memorii” ale ieșirii din Egipt.

În acest caz, răul ne este revelat numai în relațiile dintre prieteni. Dacă percepem corect problemele care apar între noi, ne pregătim pentru ascensiune. Trebuie să cerem corectare de la aceste stări; totuși, în condițai în care vrem să ne unim, simțim nevoia pentru asta, vedem că nu putem și totuși continuăm să împingem. Cu cât mai puțin reușim, cu atât mai mult pune presiune.

Trebuie să revelăm dăruirea exact în această presiune reciprocă dintre noi. Chiar dacă în loc de asta noi din contra, descoperim primirea, răul, manifestat deasupra binelui, nu ne retragem, nu re relaxăm și nu disperăm.  Mergem până la capăt, până la starea despre care se spune în Tora: „iar copiii lui Israel au oftat din muncă” (Exod 2:23)

Nu va fi doar un oftat; vom simții cu adevărat că suntem neputincioși să facem ceva. Asta se întâmplă atunci când o persoană își ridică mâinile către Creator și se alătură rugăciuniii colective.

Astfel, ar trebui să respectăm perioada curentă. Nu putem ieși din ea până când nu pregătim dorința pentru corecția ulterioară. Este imposibil să primim revelație de Sus dacă nu împingem, forțând forța superioară să ne reveleze răul nostru.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Scrierile Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Spuneti ca educatia  integrala nu este numai esentiala, dar este cel mai important lucru in viata. Ce este atat de important la ea?

Raspuns: Astazi, natura ne pune intr-un cadru foarte dur, iar o persoana nu are nevoie de nimic cu exceptia unei existente normale, echilibrate si rezonabile. Trebuie sa facem o tranzitie de la o societate de consum  nestapanit, nelimitat desi anterior ne-am gandit ca consumul ar creste la nesfarsit!

Eram inca un copil atunci cand americanii au inceput sa sustina cultura de consum. Ei au crezut ca ar fi infinite, eterna, la fel ca propaganda comunista de pe cealalta parte a lumii. Dar cum ar putea o astfel de societate sa fie eterna, daca extragem tote resursele naturale din pamant si cu ajutorul lor fabricam  bunuri cu uzura morala anticipata, astfel incat dupa o scurta perioada de folosinta, le aruncam intr-un depozit de deseuri? Ca urmare, orasele sunt inconjurate de gropi de gunoi imense, care polueaza sursele noastre de apa, tot mediul  inconjurator si resursele naturale. Este nevoie sa cheltuim sume imense doar pentru a obtine ceea ce este necesar pentru existenta noastra: aer curat, apa, mancare, suplimente biologice si vaccinuri si statii de epurare usiase, etc. Acest lucru inseamna ca lumea devenit din ce in ce mai dificila din cauza supraproductiei inutile, astfel ca doar cativa oameni (500 sau 1000 oameni din lume) au conturi bancare cu niste sume exorbitante care intr-un final nu le vor fi de nici un folos nici pentru ei, si totusi nu vor intelege asta din pricina limitatiilor lor. Si pentru aceasta ei distrug singura noastra casa, Pamantul?

Eu nu fac parte din nicio miscare de mediu in niciun fel. Pur si simplu vorbesc despre legea naturii care ne obliga sa actionam diferit. Pastram regula esentiala a existentei noastre. Acestea nu sunt doar cuvinte frumoase, care sa ne invete ceva frumos, este o necesitate. Incepem sa percepem acest lucru in viata noastra de zi cu zi.

Ar trebui sa intelegem ca orele de munca ar putea fi reduse pentru un numar mare de persoane angajate in industria prelucratoare, avem nevoie de acest lucru pentru a neridica la un alt nivel de dezvoltare, un nivel de armonie cu natura. Apoi vom incepe sa percepem  natura diferit, care ne conduce, asa cum a făcut acest lucru pe parcursul  multor ani de dezvoltare noastre, spre un scop anume – sa devenim egali cu aceasta.

Ce inseamna a deveni egal cu natura? Cand ne uitam la modul in care exista  partile mineral,  vegetatal si animat, este clar ca ele exista pur si simplu. Deci, care este scopul existentei omului? Este doar pentru a trai o viata obisnuita, ‚umana’? Apoi, avem in vedere nivelul uman ca doar o parte a lumii animale. Sau exista un alt obiectiv, care este mai presus de perceptia noastra?

Din emisiune de pe KAB TV “Bazele societatii integrale” 2/26/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→