Este bine că egoul meu își pierde speranța!
Baal HaSulam, Shamati 59, ”Despre băț și șarpe”: Dimpotrivă, dacă mintea nu o înțelege, dar se opune rațiunii sale, atunci omul trebuie să spună că credința este de o importanță superioară rațiunii sale. Apoi, el coboară rațiunea sa și spune că ceea ce înțelege în rațiune este că rezistă căii Creatorului, și atunci credința devine mai importantă decât rațiunea sa. Deoarece toate conceptele mentale care sunt în contradicție cu calea Creatorului sunt concepte fără valoare.
Dimpotrivă, ”ei au ochi și nu văd, au urechi și nu aud”, adică ei anulează tot ceea ce aud și văd. Este ceea ce numim că ei merg dincolo de rațiune.
Dacă încerc să dobândesc puterea mediului și Creatorului și să continui să urmez drumul spiritual, deși pare inutil și fără speranță, asta înseamnă că muncesc în credință și dăruire, deoarece neglijez ceea ce mintea îmi spune.
Pot încă spera să primesc ceea ce doresc într-o zi, să văd un anumit avantaj după aceea, deși nu îl văd acum. În acest caz, muncesc în rațiune, că accept pur și simplu o anumită extensie și sper să văd totul aproape.
De asemenea, pot percepe asta ca o oportunitate de a renunța la recompensă, de a mă ridica la nivelul de dăruire și de a urma această cale fără a ține cont de interese viitoare personale și fără nici o speranță de a primi ceva în viitor. Chiar nu vreau să am astfel de speranțe, ci doresc pur și simplu să continui, știind că nu există nimic în asta pentru mine și că nu va fi nimic, și doresc să pot să fac asta astfel încât, cu prietenii, vom aduce plăcere Creatorului.
De aici, am dreptul să cer putere. Nu trebuie să caut suport material atunci când simt disperare, ca ”Mai târziu, voi vedea. Lucrurile sigur se vor aranja pentru mine. Răscumpărarea va veni deoarece ea sosește dintr-o dată, brusc”. Iată cum se simt oamenii care investesc în piața bursieră atunci când depozitele scad, sperând o creștere în viitor, liniștindu-se singuri că există confort în problemele maselor.
Totuși, am prins acest moment de disperare pentru a spune că ”nu văd recompensă, și este în întregime o mare nenorocire în care nu există nimic pentru mine, și este bine că este astfel!” Recompensa este în faptul că pot acum să efectuez acțiuni fără nici o recompensă. Voi primi carburant de Sus.
Mi se dau astfel de condiții acum, când nu există nici un motiv pentru mine de a mă mișca și nu există carburant pentru a mă deplasa. Mașina mea nu va funcționa fără carburant, dar acum trebuie să primesc carburant de Sus. Înțeleg că am nevoie de Creator și voi cere această putere de la El.
Sunt mai multe puncte delicate aici care vor fi clarificate în viitor.
Din Lecția zilnică de Cabala, 20.04.2014, Shamati 59, Shamati 190
Întrebare