Din Tora, Cartea Leviticului, 26: 1-2: „Sa nu va faceti idoli, nici chipuri cioplite; nici stalpi sa nu va ridicati; nici pietre cu chipuri cioplite in dalta sa nu va asezati in pamantul vostru, ca sa va inchinati la ele, ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Zilele de odihna ale Mele sa le paziti si locasul Meu cel sfant sa il cinstiti, ca eu sunt Domnul.”

Sa nu va inchinati, inseamna sa incercati sa fiti cat de independenti posibil – liberi.

Acesta este un paradox, dar libertatea si independenta trebuie sa fie formatate sub sloganul „caci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”, care implica lipsa absoluta de libertate. In aceasta lipsa absoluta de libertate, eu realizez ca trebuie sa fiu liber complet, ceea ce inseamna sa ma ridic deasupra mea si sa fiu unit cu Creatorul.

De fapt, in aceasta unire cu El, eu obtin independenta completa. Este greu de inteles acest paradox, datorita dualitatii lui, dar asa este. Oamenii de stiinta care se ocupa cu fizica cuantica, incep si ei sa realizeze acesasta dualitate. Desi ei nu o percep, teoretic ei inteleg ca asa este.

Cu toate acestea, cum putem integra aceste doua oponente? Este absolut imposibil. Este imposibil in perceptia noastra a unei singure dimensiuni. Noi nici nu ne putem imagina ce inseamna sa fim liberi, conform unirii noastre cu forta Creatorului. In acest scop, trebuie sa avem un sistem intern care combina ambele oponente.

Intrebare: Asta inseamna ca trebuie sa fiu liber de toti idolii si icoanele pe care le urmez.

Raspuns: Idolii si icoanele sunt necesare dezvoltarii mele. Trebuie sa ma sprijin pe ceva, ca un copil care tine o anumita jucarie, o suzeta, sau o patura, si nu se poate descurca fara ele. Eu simt lumea prin ele.

Este imposibil sa avansez fara idoli si icoane, caci noi ne dezvoltam in masura in care ne ridicam deasupra lor. De fiecare data schimb diferitele zeitati, pana cand depasesc aceste stari, astfel devenind complet liber de idoli si in acelasi timp, sunt total dependent de Creator.

Acest fenomen este tipic vremurilor noastre, cand idolii si icoanele dispar treptat, si o persoana are impresia ca atarna in aer. Incepem sa ne curatam de ele, dar, in acelasi timp, ele se inmultesc si se imprastie. In curand vom vedea o mai mare atractie catre religie, si mai multe razboaie care se presupun a fi placute Domnului.

Umanitatea trebuie cumva sa taie aceasta stransa si complexa conexiune, si sa faca ceva cu economia si politica, si cu raul care l-au cauzat in lume.

Si totusi, nu vor rezolva nimic prin aceasta metoda. Singura alternativa pentru toate suferintele, este educatia adecvata a oamenilor, si aducerea lor la constientizarea a ceea ce se intampla in lume. Nu exista nimic altceva, nicio alta metoda de schimbare a omului, sau de a ne pune in presiune, din partea naturii sau a societatii. Acest moment critic se apropie.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 19/11/14

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că, în timpul cinei festive în cinstea începerii Paștelui trebuie să le spunem copiilor noștri despre exodul evreilor din Egipt. Ce anume ar trebui să le spunem? Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l știe?

Răspuns: În primul rând, nu cred că există o diferență între adulți și copii. Se spune: „spune-i fiului tău”, adică fiecare care nu știe aceste lucruri și vrea să învețe este ca un fiu pentru noi. Toată lumea ar trebui să-şi dea seama ce înseamnă „Exodul” și modul în care acesta este diferit de eliberare.

Noi ar trebui să știm dacă suntem încă în stare de exil și continuăm să cautăm răscumpărarea. Exilul este o stare care este opus răscumpărării. Ele sunt două senzații interne opuse; până acum, suntem în imposibilitatea de a defini oricare dintre aceste statusuri din noi.

Vorbind despre Egipt … A fost așa de rău pentru evrei? La început, s-au bucurat din plin de alimente și au dus o „viață de regi”. „Faraonul i-a tratat foarte bine; a fost un adevarat paradis. De ce dintr-o dată șapte ani de sațietate au fost înlocuiţi cu șapte ani de foamete și evreii au recunoscut că sunt în exil?

Oamenii au pierdut scopul vieții. Nu înţeleg de ce o trăiesc. Astăzi, foarte mulți oameni pot face aceeaşi mărturisire: „Nu știu de ce am trăit. Aceasta otrăvește viața mea, în măsura în care nu vreau să rămân în viață. ” Oamenii aleg să devină teroriști din disperare, în căutare de Lumină în viața lor. Ei caută un ideal pentru care merită să trăiești. Lupta cu lucruri care nu se potrivesc cu idealurile lor îi face să simtă că sunt eroi în cucerirea dușmanilor. Acest lucru face să aibă senzația că viața lor are un scop; în caz contrar se simt morţi. În zilele noastre, mulți oameni sunt preocupați de găsirea scopului în viață.

Fără ţel vital, existența noastră își pierde gustul și chiar moartea arată mai bine pentru noi decât acest tip de viață. Abundența de carne egipteană și usturoi nu ne mai satisface. În Egipt am întâlnit tot felul de dorințe umane: mâncare, sex, familie, bani, putere, și cunoștințe.

A fost un paradis pentru toată lumea, iar evreii au fost cei mai respectabili și bogaţi din toată populaţia egipteană. Deci, ce le lipsește? Numai scopul vieții. Când acest tip de întrebare se trezește într-o persoană o otrăvește pierzând senzația de viață. Suntem de părere că trăim într-o cușcă de aur și suntem în imposibilitatea de a ieși din ea.

Aceasta este ceea ce se numește „sclavie.” Viața noastră prosperă ne sufocă și ne omoară. În cazul în care în existența noastră nu am fost la fel de „sătui” ar justifica dorința noastră de a fugi de ea. Cu toate acestea, egoismul nostru nu ne permite să respingem o existență confortabilă. Ego-ul nostru primeşte placere de la viaţa egipteană. În același timp, suntem conduşi de o întrebare: „De ce trăim? Suntem oameni sau doar animale? „Aceasta este ceea ce se întâmplă în lume în zilele noastre.

Vă putem oferi tot ceea ce avem nevoie pentru a trăi o viață bună, dar tot ceea ce avem este îmbibat cu amărăciune. Întrebarea despre esența vieții este mult mai importantă decât beneficiile materiale obișnuite. Ea ne aruncă din partea de sus a muntelui în abis, făcând astfel să ne recunoaștem obscuritatea noastră totală. E foarte frecvent în lumea modernă și în special în rândul generațiilor mai tinere.

Începem să simțim că suntem în exil, în egoismul nostru care ne ține sub conducerea sa și nu ne lasă să plecăm. Aceasta stare se numeste „robia egipteană.” Noi trebuie să ne eliberăm de ea.

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/31/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Paștele este o sărbătoare specială. Toată lumea o respectă, atât persoanele laice cât şi cele religioase. Toată lumea se pregătește pentru Passover Seder (masa festivă de Paşte), curăţenie în casă, cumpărarea de haine noi, invitând oaspeți și intenționând să sărbătorească Passover Seder cât mai bine . Vreau să înțeleg esența și semnificația simbolică a acestei sărbători. Cel mai important simbol pentru Paşte este Matzach. Ce înseamnă?

Răspuns: Matzach simbolizează starea în care folosim doar vasele noastre de dăruire, fără interferențe din eul nostru, voința noastră de a primi. Este interzisă utilizarea dorințelor egoiste, deoarece acestea sunt proprietatea lui Faraon. Noi trebuie să ne ridicăm deasupra lor. Detaşarea de dorinţele noastre egoiste semnifică „pâinea frugală” sau Matzach. Trebuie să ne raportăm la fiecare numai cu dragoste și dăruire în măsura în care aceasta este posibil pentru noi. Noi nu suntem pregătiți pentru asta încă, nici nu înțelegem pe deplin ce înseamnă.

Paștele este o „stare mică” (Katnut), care este asociată cu lipsa de energie. Sărbătoarea semnifică exodul nostru din puterea construcţiei egoismului și trecerea la jurisdicția de unitate și dragoste între noi. Numele sărbătorii, Pe-Sach, înseamnă tranziție, sărind de la egoism la iubire și dăruire. Această trecere este un simbol al sărbătorii.

Paștele este o sărbătoare a libertăţii; este o fugă de la ego-ul devastator care ne îngroapă în viață. Ca urmare a răscumpărării, ajungem să fim o națiune liberă într-o țară liberă, adică independenţi de dorințele noastre (țară sau Eretz derivă din Ratzon sau dorință). Ne oprim din a ne „înghiţi” unii pe alții ca mai înainte. Mai degrabă, ne străduim să devenim poporul lui Israel, să ne unim și să devenim un întreg.

Acesta este de fapt exodul din Egipt. Nu este o noțiune geografică sau fizică; este o senzație internă de a ajunge la libertatea interioară, scăpând de îngerul morții. Viața noastră de zi cu zi este o dovadă că natura noastră rea funcţionează ca un înger al morții care ne îngroapă.

Nu ne permite să primim plăcere şi mereu ne obligă să ne luptăm și să ne certăm, și chiar ne conduce la războaie internaționale. Egoismul nu înseamnă dorința noastră de a primi plăceri standard, de familie, copii, mâncare bună, vacanţe, sau de a călători. Ego reprezintă o atitudine inadecvată a unei ființe umane spre un alt om.

Este o dorinţă de a primi placere în detrimentul altora. Aceasta explică de ce exodul din ego înseamnă o evadare din ura faţă de vecinii noștri, de la gelozia constantă, incapacitatea noastră de a-i tolera pe alții, detașarea și divizarea în numeroase partide, și sectoare.

Întrebare: Trebuie să renunțăm la ceva?

Răspuns: Trebuie să respingeţi ego-ul, care este măsurat doar prin gradul vostru de negativism față de ceilalți.

Întrebare: Pe termen lung, voi câștiga sau voi pierde în senzația mea internă de fericire și mulțumire?

Răspuns: Sunt absolut pozitiv că putem câștiga doar și nu avem nimic de pierdut. Noi suferim daune pentru că ne tratăm unii pe alții rău.

Întrebare: Dacă ne întoarcem la simbolurile Paștelui, ce înseamnă Matzach astăzi, în Israelul din 2015? 

Răspuns: Trebuie să începem să ne tratăm bine reciproc. Aceasta va declanșa o atmosferă aparte, care va aduce binele printre noi. La început, relațiile noastre viitoare vor părea prea „simple”, deoarece îi vor lipsi mai multe nuanţe şi gusturi care rezultă din argumentele noastre fără sfârșit și din neînțelegeri. Vom fi ca niște copii buni ale caror mame îi imploră să nu se lupte unii cu alții, dar ei nu simt viața în comportament pașnic.

Abia după ce se implică în conflicte cu prietenii lor primesc impresii diversificate. Acesta este motivul pentru care, la prima vedere se numește „pâine frugală” sau Matzach. Mai târziu, vom începe dezvoltarea relațiilor noastre care permit nu numai să ne detașăm de răutate prin diminuarea în a mai trata prost pe vecinii noștri , promovând tot ceea ce ne permite să ajungem la relații bune, binevoitoare printre noi.

E ca şi cum am parcurge un tunel îngust și am putea ajunge treptat la un drum puternic, larg, de relații binevoitoare dintre noi toți. Apoi, „pâinea frugală” se transformă în cel mai bun tort, așa-numita „pâine a iubirii.”

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/24/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Levitic” 26: 3-26: 4: Dacă veţi urma legile Mele și veţi respecta poruncile Mele și le veţi împlini, vă voi da ploi la timpul lor, câmpiile vor da roadele lor, și pomii vor da rodul lor.

Poruncile Creatorului sunt legile naturii – atât legile naturii lumii noastre pe care o vedem în parte cât și legile naturii superioare a căror înţelegere este ascunsă de la noi – care se bazează pe atributele iubirii și dăruire, cooperare reciprocă, și înțelegere.

Treieratul va dura până la culesul viilor și culesul viilor va dura până la semănat; veți mânca până vă veţi sătura, și veți trăi în siguranță în țara voastră. (Leviticul 26: 5). Acest lucru înseamnă că totul va reveni la starea sa normală, nu numai în viața noastră corporală atunci când o persoană are tot ceea ce are nevoie, şi de asemenea, în viața spirituală.

Dacă vom începe să păstrăm legile Torei, vom primi o răsplată la nivelul la care le-am îndeplinit, fie pe nivelul spiritual sau pe cel al nivelului corporal, sau pe ambele niveluri împreună. Sistemul este construit în așa fel încât, dacă suntem încorporaţi în mod normal în ea și îndeplinim rolul nostru, luând locul noastru în natură, toate vor funcționa armonios, umplându-ne astfel pe fiecare dintre noi cu armonie.

Întrebare: Care este semnificația cuvintelor „veți mânca până vă veţi sătura, și veți trăi în siguranță în țara voastră”?

Răspuns: Aceasta se referă la două niveluri. Un nivel este nivelul nostru uman în care ne aflăm, în scopul de a ne aduce și de ne adapta la al doilea nivel, la nivelul spiritual. Pâinea este întruchiparea atributului Hassadim (Bina dăruirii).

„Veți mânca până vă veţi sătura,” înseamnă conectarea la Bina și atingerea pe deplin a acestui atribut. Cuvântul, ţară, provine de la cuvântul dorinţă (Ratzon). „Și veţi trăi în siguranță în țara voastră”, înseamnă că trebuie să îndeplinim toate condițiil din dorința noastră, iar apoi toate dorinţele vor fi umplute. Tora descrie structura sistemului care operează şi ne influenţează, care se numeşte sistemul lumilor spirituale: Adam Kadmon, Atzilut Beria, Yetzira, și Assiya.

Am avansa în aceste Sfiroturi, și cooperarea noastră reciprocă cu ele este posibilă doar atunci când suntem conectaţi reciproc într-un mod drept, armonios, completându-ne și realizând un nou domeniu al întreagii umanităţi în interiorul acesteia.

Dacă vom continua această condiție, ne aflăm în armonie totală cu Sfira externă, ca urmare a dorințelor noastre comune (dorință de ţară adică), iar tot ceea ce este bun ne umple. Ne simțim în acest sistem într-un mod perfect, și ne simţim în același mod, și, astfel, lucrăm împreună.

De la a KabTV „Secretele din Cartea Eternă” 11/12/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→