Întrebare: De ce nu vedem schimbări în comportamentul extern al profesorului în stări de ascensiuni și coborîri, în timp ce vedem astfel de schimbări la prieteni? Cum reușiţi să fiţi atât de plin de energie tot timpul, în timp ce alții sunt în stări de urcare și coborâre?

Răspuns: Am trecut deja prin stările în care voi vă aflați acum. Cu mult timp în urmă am obținut recunoașterea faptului că aceste stări sunt trecătoare și că după seară vine noaptea, că după noapte vine dimineața și apoi ziua și că ele sunt toate stări utile.

Am înțeles că trebuie să-mi plec capul și să aștept și chiar că pot grăbi timpul zorilor – lumina spirituală. Acesta este motivul pentru care sunt întotdeauna într-o stare în care mă pot ocupa făcând ceva.

Sunt stări în care trebuie să urmăresc un program TV sau social, care mă ajută să gândesc, astfel încât să pot construi vocabularul și terminologia necesare și să înțeleg mai bine ce se întâmplă în lume etc.

În afară de asta, scriu postări pe Twitter, am întâlniri cu scriitorii care scriu articole în presă, de mai multe ori pe săptămână. Particip la sesiuni de filmare a programelor pe o varietate de subiecte diferite legate de înţelepciunea Cabalei, psihologie etc. și predau lecții de seară despre Cartea Zohar. Deci, puteți vedea că lucrez tot timpul.

Vreau să vă împărtășesc un secret: mă angajez în diferite părți ale Înțelepciunii Cabalei în funcție de starea în care mă aflu. Nu este nevoie, de exemplu, de o sensibilitate specială pentru a studia „Prefața la Înțelepciunea Cabalei” sau “Studiul celor zece Sefirot”. Așadar, când sentimentele mele amorțesc și devin ca un buștean, mă îndrept spre aceste părți. Pe de altă parte, când sentimentele mele prind viață, mă angajez în studierea articolelor din Shamati sau a articolelor din Rabash.

În fiecare zi trebuie să mă pregătesc pentru lecția de a doua zi. Dacă lecția începe la trei dimineața, mă trezesc cu două ore înainte de lecție, fac un duș fierbinte, mă încălzesc și mă asigur că nu voi adormi. Trăiesc conform acestui program de peste patruzeci de ani și așa am dezvoltat acest obicei.

Îmi iau munca foarte în serios. Deși cunosc materialul, îl parcurg înainte de lecție pentru a intra în subiect, pentru a intra în starea în care mă pot conecta cu elevii și pentru a fi pregătit pentru contactul cu ei, pentru a-i simți, astfel încât şi să mă poată simţi.

La începutul fiecărei lecții, le prezint tema timp de zece-cincisprezece minute și încerc să le-o prezint într-un mod nou. Aceasta înseamnă că este o muncă extrem de creativă care necesită un efort mental constant, așa că, aceste gânduri nu mă părăsesc chiar și atunci când dorm, și experimentez totul în interiorul meu.

Studenții sunt cel mai important lucru pe care îl am. Mă raportez la ei cu mare uimire. Ei sunt baza vieții mele.

Cred că cei care vin fizic la lecții sau care le privesc virtual, simt asta și avansează de la o zi la alta.

Ei primesc în fiecare zi o porțiune de cunoștințe spirituale, sentimente și o nouă perspectivă etc. În plus, nu este doar un eveniment sau un fenomen, ci o adevărată reînnoire interioară, este o muncă reală.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 02.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce înseamnă să pofteşti la soţia vecinului tău?“

Stările în care progresăm ar trebui să fie îndreptate doar spre dăruire și nu spre propriile beneficii.

Starea noastră este foarte interesantă raportat la calea noastră spirituală. Pe de o parte, suntem singuri și întreaga lume este înăuntrul nostru, așa cum este scris: „O persoană este o lume mică”.

Pe de altă parte, toate dorințele noastre interioare apar ca personaje existente în afara noastră. Același lucru este valabil și pentru prietenii noștri care gândesc la fel: ni se pare că există în afara noastră și, ulterior, începem să vedem treptat că toți sunt în interiorul nostru.

„Vecinii” se referă la acești prieteni ai noștri cu gânduri similare.

Pentru a progresa spiritual, adică pentru a descoperi conexiunea noastră cu Creatorul, trebuie să procesăm dorințele prietenilor, care sunt numite „soții”, dintr-un grad spiritual, adică un grad de dăruire. Aceasta înseamnă că trebuie să ne îmbrăcăm în aceste dorințe și să lucrăm la ele în beneficiul prietenilor, și nu în beneficiul propriu.

Acest lucru nu are nicio legătură cu sexele, așa cum le înțelegem în lumea noastră. Partea feminină reprezintă dorința de a primi, materia fundamentală a creației, iar partea masculină reprezintă dorința de a dărui, care este natura Creatorului.

Prin urmare, lucrând pentru a beneficia din dorința de a primi și nu pentru a o folosi în folosul propriu, acționăm la un nivel spiritual, ca Însuși Creatorul, și punem astfel în aplicare porunca: „Să nu râvnești la soția aproapelui tău”. Cu alte cuvinte, operăm la un nivel de „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”.

Cele Zece Porunci sunt situate la nivelul celor zece Sefirot. Porunca „Să nu râvnești la soția aproapelui tău” este cea mai serioasă dintre toate poruncile, deoarece se ocupă de cea mai joasă calitate egoistă internă, și anume folosirea dorinței de a primi pentru a primi doar pentru propriul beneficiu.

Interzicerea unei astfel de intenții ne permite să aplicăm pe deplin dorinței noastre de a primi o intenție de a dărui, astfel încât să putem intra într-o conexiune reciprocă între noi la un nivel spiritual superior, unde nu suntem împărțiți după sex.

Bazat pe emisiunea TV, „Stări spirituale” cu Cabalist ul dr. Michael Laitman pe 26 decembrie 2019. Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să mă raportez la criticile pe care mi le adresează oamenii?

Răspuns: Nu răspund la criticile care îmi sunt aduse, decât dacă sunt la obiect și văd că ar trebui să profit de această critică pentru a-mi schimba puțin metodele de instruire, exprimarea mea sau pentru a acorda mai multă atenție la un anumit aspect etc. Salut orice critică care mă poate ajuta practic în diseminarea înțelepciunii Cabalei.

Ignor orice altceva care se spune despre mine și nici nu citesc ceea ce scriu oamenii despre mine. Am auzit că s-au scris multe lucruri neplăcute în presă, dar nu mă simt ofensat de niciunul în niciun fel. Aceasta este natura umanității înainte de a fi corectată.

Din  emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Paștele este o sărbătoare extrem de importantă, o stare care stă la baza întregii dezvoltări spirituale a omului. Paștele înseamnă o tranziție, adică părăsim un loc și intrăm în altul; facem tranziția de la dorința de a primi de dragul nostru la dorința de a primi de dragul dăruirii.

Direcția acestei dorințe se schimbă: să dăruiască aproapelui și prin ea să dăruiască Creatorului.

De aceea Paștele este atât de important pentru noi. Construiește întreaga bază a unei persoane spirituale. Prin faptul că omul este atras să afle mai multe despre această sărbătoare, puteți simți în el o bază spirituală puternică.

Dorința de a deveni asemenea Creatorului se exprimă într-o cerere către El de a corecta dorința noastră egoistă: pentru restricționarea ei, pentru ecranul care nu ne permite să folosim dorința de dragul nostru și pentru tranziția sa treptată în dorința acordare.

Toate acestea se întâmplă cu ajutorul luminii reformatoare numită lumina Paștelui. Acestea sunt forțele superioare care vin la noi și, la fel ca un adult, ia un copil de mână și îl conduce, așa că lumina ne scoate din dorința noastră egoistă spre dorința de dăruire. Această tranziție se numește exod din Egipt.

Nu există nimic mai important în dezvoltarea spirituală decât ieșirea din Egipt. Prin urmare, toate acțiunile ulterioare de acordare se bazează pe memoria părăsirii Egiptului, adică au devenit posibile deoarece am făcut această tranziție de la egoism la acordare.

Această acțiune este cauzată de lumina reformatoare, adică o iluminare specială a Creatorului de sus pentru a dărui, care ne afectează din ce în ce mai mult și crește dorința de a obține dăruire în noi. Începem să ne simțim neimportanți în această lume, deși s-ar părea că avem totul pentru împlinirea egoistă. Dar vrem ceva mai mult.

Nu știm încă ce ne lipsește, dar ne apropiem de dorința de dăruir. În acest fel, Creatorul ne aduce mai aproape de El de departe, din interiorul egoismului nostru El crește un germen al dorinței de dăruire, o formă în alta.

Apoi vom învăța să atragem lumina care se reformează și vom vedea acțiunea sa în noi înșine: cum răstoarnă dorința egoistă, face o restricție asupra ei și apoi o direcționează spre dăruire. În acele locuri, în dorințe, unde am căutat împlinirea egoistă, dorim acum să fim umpluți altruist.

Este ca un copil care crește. În timp ce este mic, el apucă totul și îl trage spre el. Dar când crește, înțelege că prin conectarea cu ceilalți te poți împlini mai mult și, oferind cuiva iubit, te poți împlini. Chiar și în această lume constatăm că este posibil să ne bucurăm de acțiunile de dăruire. Astfel, o persoană crește treptat de la nivel animat la nivel uman.

Ieșirea din Egipt, de la egoism la dorința de a dărui, este începutul adevăratei dezvoltări spirituale a omului. Prin urmare, acesta este un proces foarte dificil și de lungă durată și până când omul nu va trece prin toate detaliile care i-au fost atribuite în funcție de rădăcina sufletului său, nu va fi demn să părăsească Egiptul.

În esență, întreaga omenire trece prin aceste etape de dezvoltare. De aceea existăm în această lume. Dar există oameni care au simțit deja nevoia să cunoască rădăcina vieții, rădăcina spirituală. Prin urmare, nu trebuie decât să actualizăm această ieșire în spiritualitate: să încheiem întregul proces de dezvoltare în Egipt, în dorința noastră egoistă, să-l urâm, adică să ne dăm seama de răul său și să ne rugăm Creatorului.

Apoi Creatorul va acționa asupra noastră cu o lumină specială, o forță care ne poate scoate din egoism și întru dăruire. Și dacă ne unim pentru a fi o singură națiune, un singur grup, vom ieși din intenția noastră egoistă și vom simți că ne ridicăm deasupra ei până la forța acordării. Atunci vom începe să experimentăm lumea spirituală dincolo de Egipt, dincolo de apele Mării Finale.

Din lecția zilnică de Cabala  10.03.2021 „Pesach (Paște)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul se realizează prin puterea rugăciunii. Întregul nostru viitor, starea noastră, totul în general depinde de întoarcerea către forța superioară.

Omul este născut animal deoarece în lumea noastră nu există altceva decât nivelurile mineral, vegetal și animal. Și dacă continuăm să ne dezvoltăm în același plan, atunci nu vom părăsi niciodată nivelul animal, așa cum se spune: „Toți suntem ca niște animale muritoare”.

Omul se poate ridica de la nivelul animal la nivelul uman dacă își schimbă modul de existență. Adică, el va înceta să acționeze ca stăpânul vieții, schimbând lumea cu ajutorul puterii animaliste pe care i-a dat-o natura, lucru pe care omenirea l-a făcut de-a lungul istoriei sale.

Revoluția constă în faptul că omul încetează să mai folosească forța egoistă care i-a fost dată de la naștere, pe care a dezvoltat-o ​​în toate modurile posibile și se mută către o altă forță, cea altruistă. El vede că nu mai este posibil să rămânem în egoism. Experiența vieții arată că oamenii se nasc și mor, iar omul nu are nicio putere asupra vieții și morții sale.

Și cel mai important, nu înțelege pentru ce trăiește și că toate eforturile sunt irosite. Treptat, începe să simtă și să-și dea seama de dependența sa de forța superioară, adică că există o anumită putere superioară în viața noastră care ne controlează.

Simte că nu poate să-și controleze viața și este forțat să stabilească contactul cu puterea superioară. Și asta în ciuda faptului că oamenii moderni sunt foarte educați în știință, tehnologie, filozofie și este dificil pentru ei să admită că unele forțe intangibile ne guvernează viața.

Chiar și apartenența la o religie este mai degrabă o tradiție culturală care nu duce la o legătură reală cu Creatorul, despre care vorbește știința Cabalei.

Oml simte nevoia de a găsi sursa vieții. Nu este aici printre noi în planul material și este imposibil să o descoperim îmbunătățind simțurile noastre naturale. Necesită atribute superioare inerente forței care ne-a dat naștere. Prin urmare, au existat chiar înainte de noi și deasupra noastră.

Și după mulți ani de astfel de căutări, omul ajunge la disperare și își dă seama de neputința sa completă și de incapacitatea de a-și gestiona viața. Înțelege că totul depinde de apelul său către forța superioară prin grupul de zece. Și dacă Creatorul nu-l ajută, atunci nu există nicio șansă să găsească sursa vieții, ceea ce înseamnă că s-a născut ca animal și va muri la fel.

Trecerea de la dorința egoistă, cu care s-a născut, la dorința opusă de dăruire, adică de a dobândi puterea Creatorului, este posibilă numai dacă omul dorește cu adevărat să se întoarcă către Creator, o face și nu îi lasă Creatorul altceva de făcut decât să-l ajute și să-i dea puterea de dăruire din puterile Sale.

Din lecția zilnică de Cabală 05.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există  egalitate în natură?

Răspuns: Nu există egalitate în natură și nu poate exista. Dacă da, ar fi pe niveluri.

Dimpotrivă, trebuie să existe diversitate în natură, adică diferență, inegalitate și tot felul de contradicții între obiecte și fenomene. Acesta este ceea ce oferă bogăția tuturor culorilor și proprietăților care sunt în natură. Altfel, nu ar fi fost nimic.

Dacă unul ar fi la fel cu celălalt, cum s-ar conecta între ei, cum se vor completa?

Întrebare: Deci, egalitatea nu este identică cu egalizarea, așa cum s-a încercat în unele țări?

Răspuns: Nu. De aceea nu a funcționat. Mai mult, egalitatea în sine este extrem de contrară naturii umane. Din anumite motive, toți vrem să fim egali, dar nu înțelegem acest lucru.

Dacă toată lumea ar fi absolut identică în ceva sau în toate, atunci nu ar fi viață. Nu am putea face schimburi, să primi și să dăruim reciproc. Nu am fi putut să ne dezvoltăm.

Din emisiunea de pe KabTV„Stări spirituale” din 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii au luptat pentru libertate toată viața. Declarația Drepturilor Omului spune: „În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare va fi supus doar limitărilor stabilite de lege numai în scopul asigurării recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților celorlalți și a îndeplinirii cerințele corecte ale moralității, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică. ” Ești de acord cu asta?

Răspuns: În măsura în care nu trece peste natură.

Problema este că oamenii proclamă sloganul „libertate, egalitate, fraternitate” pe baza a ceea ce înțeleg în funcție de educația pe care au primit-o, ceea ce se află în fața lor în viață. Iar Cabala vorbește despre legile naturii. Acest lucru este mult mai larg și poate suna diferit.

Din punct de vedere al naturii, o persoană nu poate fi liberă pentru că se află în egoismul său. Cum ieșim din asta? Aceasta este problema. Sunt din fire așa, el este diferit: amabil, supărat, nervos, invidios etc. Avem o mulțime de tot felul de calități rele și bune. Ce ar trebui sa facem?

Întrebare: În general, aceasta este o întrebare filosofică. Natura omului este rea sau bună?

Răspuns: Este furie absolută, deoarece mă gândesc doar la propriul meu beneficiu. Poate că nu-i doresc rău celeilalte persoane, dar dacă este bine pentru mine, atunci îi voi face rău. Există o astfel de „zonă gri” aici.

Din punctul de vedere al Cabalei, o persoană care există în această lume este rea! Deci, se spune în Tora că natura umană este o dorință egoistă de a se bucura pe cheltuiala oricui. Așa am fost creați! Dacă hrana, sănătatea și reproducerea unui animal sunt limitate de instinctul lor, atunci omul dorește să înghită întreaga lume.

Prin urmare, nu avem libertate de acțiune. Suntem conduși de o înclinație rea. Indiferent dacă vrei sau nu, îi vei folosi pe alții, pentru că te-ai născut așa. La aceasta, desigur, adăugăm educație, legi restrictive, opinia societății, dar, în general, omul în sine este rău.

Tora spune: Înclinaţia rea ​​a omlui vine din esența sa. Chiar înainte de a se naște, există deja rău în el.

Din emisiunea de pe KabTV„Stări spirituale” 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ştergând distanţa(interioară)”

În timp ce evreii din întreaga lume se pregătesc pentru Pesah, care sărbătorește exodul vechilor israeliți din aservirea în Egipt, se pare că întreaga lume se confruntă într-o oarecare măsură cu un „Egipt global”. În timp ce Covid nu chiar ne-a înrobit, cu siguranță ne-a oprit. Dar, mai important, modul de a scăpa de Covid este același mod prin care evreii au scăpat din Egipt.

Astăzi, omenirea se află într-o situație similară. Povestea Egiptului ar trebui să ne servească drept alegorie. Dacă omenirea alege același instrument pe care l-au folosit vechii evrei, și anume unitatea, și noi vom fi eliberați din cătușele Covid și, cu adevărat, din toate adversitățile care au venit asupra noastră în secolul trecut sau acum și cele care ne sunt destinate să vină, dacă nu alegem unitatea.

După ce Iosif, care era în același timp conducătorul evreilor și viceregele Faraonului, a murit în Egipt, starea evreilor s-a deteriorat continuu. Au devenit dispersați și dezintegrați și au vrut să se amestece între egipteni. „Să fim ca egiptenii” au spus ei (Midrash Rabbah, Shemot). La rândul lor egiptenii, care până atunci erau foarte apropiaţi de evrei, au devenit din ce în ce mai ostili față de ei. Midraș continuă să ne spună despre asta: „Din cauza [dispersiei lor], Domnul a transformat în ură iubirea cu care egiptenii i-au iubit”.

În cele din urmă, israeliții s-au trezit separați, urâți și abuzați de gazdele lor, prietenoase anterior. Au rămas așa până când Moise, care era în același timp evreu și prinț al Egiptului, și a crescut ca nepot adoptiv al Faraonului, s-a întors la rădăcinile sale ebraice și a început să lupte pentru poporul său. Lupta lui a fost grea. A trebuit să lupte nu numai împotriva Faraonului, ci și împotriva propriului său popor, care nu dorea să se unească sub conducerea sa.

Dar, odată ce au fost de acord să înceapă să lucreze la unitatea lor, au fost eliberați din Egipt, au fugit în deșert și, în cele din urmă, și-au consolidat conexiunea într-o asemenea măsură încât au atins un nivel de unitate fără precedent, care i-a făcut „ca un singur om cu o singură inimă”, după cum spunea RASHI marele comentator al secolului al XI-lea.

Astăzi, omenirea se află într-o situație similară. Povestea Egiptului ar trebui să ne servească drept alegorie. Dacă omenirea alege același instrument pe care l-au folosit vechii evrei, și anume unitatea, și noi vom fi eliberați din cătușele Covid și, cu adevărat, din toate adversitățile care au venit asupra noastră în secolul trecut sau acum și cele care ne sunt destinate să vină, dacă nu alegem unitatea.

În timp ce lumea noastră a devenit din ce în ce mai interconectată, inimile noastre au devenit din ce în ce mai îndepărtate unele de altele. Alienarea și narcisismul ne îndepărtează și ne poluează relațiile mult mai mult decât poluează planeta combustibilii fosili. Înclinația noastră spre sine a devenit atât de nocivă și atât de antisocială încât a devenit necesar să ne separăm unul de celălalt. Acesta este momentul în care Covid a intrat în lumea noastră, forțând o închidere globală a întregii umanități, dar în principal a celor mai dezvoltate părți ale lumii, centrate pe sine, și anume SUA, Europa de Vest și China.

Ar fi trebuit să nu folosim timpul dat de blocaj în consumismul excesiv, exploatarea și abuzul reciproc ci pentru a ne apropia inimile, similar cu ceea ce au făcut israeliții în Egipt, când au fost copleşiți ca urmare a propriei lor dezintegrări sociale. Nu am făcut-o. În schimb, am așteptat dezvoltarea vaccinurilor și am dorit momentul în care ne putem relua viața toxică. Acum avem vaccinuri, dar nu vom putea relua vremurile pre-Covid. Din moment ce nu am lucrat la apropierea inimilor noastre, ele s-au separat mai mult. Încercând să ne reluăm vechiul mod de viață, vom descoperi că pur și simplu nu ne mai bucurăm de el.

În absența plăcerilor în viață, depresia oamenilor se va intensifica și extremismul va înflori în nenumărate feluri. Omenirea va dezvălui ce este mai rău în natura umană, până când va spune „Destul!” și se va hotărî să șteargă distanța interioară dintre noi toți și să construiască o umanitate unită.

Așa cum consimțământul vechilor israeliți de a lucra la unitatea lor a fost suficient pentru a-i elibera din Egipt, consimțământul umanității de a lucra la unitate între toți oamenii este suficient pentru a ne elibera de Covid și de orice adversitate care ne afectează în prezent. Atât timp cât rămânem pe calea unității și o îmbunătățim în continuare, ne vom întări. Dacă ne întoarcem la înstrăinare, plăgile se vor întoarce.

Pentru prima dată în istorie, avem un plan de lucru clar, o cale de ieșire din mizerie pentru întreaga omenire: să încercăm să ne conectăm și vom reuși. Abandonând conexiunea vom suferi. Aceasta este ceea ce vom descoperi, doar dacă vom începe să lucrăm la ștergerea distanței dintre inimile noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Lumea nu va fi niciodată dreaptă dacă gândurile noastre sunt toate greșite”

Chiar dacă facem toată producția de energie regenerabilă, eliminăm materialele plastice, oprim producția de arme și distrugem toate armele existente, lumea noastră nu va fi deloc mai sănătoasă, mai curată, mai sigură sau mai bună . Vom găsi alte modalități de a ne încurca viața, de a provoca suferințe tuturor ființelor vii, și mai ales nouă înşine. Chiar dacă vom corecta tot ceea ce nu este în regulă cu lumea, vom crea în continuare greșeli noi, mai grave, până când vom închide fabrica care produce toate nenorocirile noastre: gândurile noastre rele despre celălalt.

Ce nu am încercat? Energie regenerabila? Bifat! Mașini electrice? Bifat! Mȃncare vegană? Bifat! (chiar dacă mȃncarea vegană este un paradox), interzicerea armelor nucleare? Bifat! Dar niciuna dintre acestea nu a început nici măcar să schimbe traiectoria negativă a lumii. Creăm mai multă poluare, ucidem mai multe animale și tăiem mai multe păduri pentru a le face loc de hrană, producem mai multe arme și amenințarea nucleară planează în continuare deasupra capului nostru. Pe scurt, nici măcar nu am început să rezolvăm ceva prin toate acordurile și evoluțiile noastre. De asemenea, schimbarea nu se va întâmpla niciodată atât timp cât nu le vom face pentru o raţiune corectă: pentru a face tuturor viața mai bună, și nu pentru profituri egoiste.

Când facem totul pentru a obține dominație și control, nu ne putem aștepta la rezultate bune. Gândurile noastre negative despre ceilalți transformă fiecare lucru bun pe care îl facem, fiecare idee nobilă pe care o avem și fiecare cuvânt pozitiv pe care îl spunem, în activități dăunătoare, fără de care lumea ar fi mai bună. Pentru a îndrepta greșelile din lume, mai întâi trebuie să ne corectăm gândurile și apoi totul va fi bine.

De fapt, chiar dacă nu ne putem controla gândurile și, cu siguranță nici reaua noastră voință unul față de celălalt, doar să știm că acestea sunt rădăcina a ceea ce este rău în această lume, este suficient pentru a începe să îmbunătățim lucrurile. Vom învăța cum să ne schimbăm gândurile negative și rea-voința față de fiecare de-a lungul drumului, dar mai întâi trebuie să începem să o practicăm. Știm că practica ne perfecţionează, deci nu trebuie să ne facem griji cu privire la rezultate chiar acum, ci doar să practicăm bunăvoinţa, dorind să creăm apropiere în inimile noastre, un sentiment familial față de străini sau cel puțin față de oamenii din mediul nostru pentru care nu dorim binele.

Nu trebuie să ne facem griji pentru nimic altceva. Există o zicală în Cabala că totul este examinat în gând. Înseamnă că dacă ai gânduri bune, tot ceea ce faci se va dovedi a fi bun. Dacă ne simțim apropiați unii de alții, nu vom exploata, patrona, înjosi sau să tratăm rău în orice alt mod alte persoane. Numai acest lucru ne va schimba radical viața și ne va face să ne simțim confortabil cu ceilalți, încrezători și fericiți.

Drept urmare, nu va fi nevoie să consumăm lucruri inutile doar pentru a ne simți bine cu noi înșine sau pentru a ne simți superiori celorlalți și nu va trebui să ne înarmăm sau să ne protejăm, deoarece ne vom simți aproape unii de alții. Întreaga societate se va schimba ca urmare a noilor noastre relații și vom opri consumul excesiv, poluarea va scădea, cursele de înarmare vor înceta și nenumăratele probleme de nerezolvat pe care le avem astăzi vor dispărea singure odată ce nu trebuie să ridicăm ziduri în lumea ostilă din jurul nostru. Prin urmare, dacă vrem să trăim într-o lume bună, în care viața este ușoară și plăcută, trebuie doar să practicăm schimbarea modului în care ne gândim unii la alţii, de la negativ la pozitiv.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Interacțiunea corectă dintre oameni presupune că ei primesc ceva de la societate și îi dau înapoi ceva?

Răspuns: Desigur, ca într-un organism viu.

Întrebare: Care este regula pentru o astfel de interacțiune? De unde știu cât ar trebui să primesc și cât ar trebui să dăruiesc?

Răspuns: Acest lucru nu este reglementat. În măsura în care sunt în stare să dau, dau și în măsura în care trebuie să primesc pentru a putea dărui pe deplin, primesc.

Întrebare: Există șapte miliarde de oameni pe planetă, fiecare determină cât de mult are nevoie?

Răspuns: Aceste șapte miliarde au existat doar în ultimele sute de ani. Înainte de asta, eram două miliarde de oameni. Deci, cantitatea nu contează aici.

Am evoluat de-a lungul a mii de ani. Astăzi ne dăm seama treptat că ne dezvoltăm incorect și trebuie să ajungem la o altă interacțiune, la homeostazie internă între noi, pentru a menține un echilibru în comunicare. Natura însăși, toate calitățile noastre, toate stările noastre, ne învață acest lucru. Deci, va dura câteva sute de ani încă, dar omenirea va ajunge totuşi la acest lucru.

Întrebare: Înțeleg corect că există forțe în natură pe care noi înșine le putem invoca și ele însele vor produce acest echilibru?

Răspuns: Sigur. Nu noi înșine. Noi suntem sub forțele naturii.

Întrebare: Deci, aceste forțe vor echilibra cât trebuie să primesc de la societate și cât să dăruiesc?

Răspuns: Da. Treptat, vom deveni mai înțelepți. Vom chema din natură apariția acelor forțe care vor acționa asupra noastră și ne vor schimba. Vom intra într-o astfel de stare de conexiune între noi, într-o astfel de corelație încât vom primi unul de la celălalt atât cât este necesar și vom dărui cât este necesar pentru a menține societatea într-un echilibru ideal, absolut.

Întrebare: Dar înțelegi că aceasta este o teorie care trebuie testată?

Răspuns: Aceasta nu este o teorie. Într-o zi, vremurile noastre vor deveni istorie, iar apoi această teorie va deveni realitate.

Din emisiunea de pe KabTV “Stări Spirituale”, 13.05.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→