My new article on Linkedin “Burning Books without Education Lights Up Hate”

În Ontario, Canada, școlile au ars recent aproape 5.000 de cărți care erau considerate jignitoare pentru indigeni. În New York, statuia lui Thomas Jefferson care a fost realizată în 1833 și care se află în camera Consiliului orașului din 1915, este programată pentru îndepărtare. Anul trecut, aproape 100 de monumente confederate au fost îndepărtate. Arderea, spargerea sau ștergerea trecutului nu este modalitatea corectă de a repara greșelile. Fără a recunoaște trecutul și a educa oamenii despre ce este bine și ce este greșit, nu vom învăța niciodată. Vom continua să fim tiranici unul față de celălalt și, în timp ce tiranii se vor schimba, oamenii vor suferi în continuare.

Doar educația ne schimbă; violența doar asuprește. Dacă credem că oamenii sunt egali, ar trebui să ne educam în acest sens. Ar trebui să o facem prin exemplu, arătând modul în care fiecare contribuie la societate, modul în care diversitatea crește rezistența unei națiuni și modul în care uniunea deasupra diferențelor culturale și etnice ne întăreşte națiunea. De când actele de ură au adus vreun beneficiu cuiva? De când au crescut iubirea?

Pentru a construi noi valori sociale, trebuie să știm să ne mutăm din cele vechi. Luați sclavia, de exemplu. A fost abolită pentru a elibera americanii de culoare, care fie s-au născut în sclavie, fie au fost aduşi în America în acest scop. Cu toate acestea, în loc să-i elibereze pe sclavi, i-a făcut sclavi pe majoritatea tuturor: negri, albi, asiatici și latino-americani. Poate că nu o numim sclavie și poate fi jenant să recunoaștem asta, dar adevărul este că niciunul dintre noi nu este liber. Cu toții am fost înrobiți în mod egal și o numim piață liberă sau capitalism. Comunismul, apropo, nu este mai bun. Știu asta; am venit de acolo.

Dacă vrem ca oamenii să fie liberi și egali, trebuie să-i învățăm un singur lucru: cum să se iubească unii pe alții. Nu există sclavie sau inegalitate într-o familie iubitoare. De asemenea, dacă oamenii ar avea grijă unii de alții, nu am vorbi despre inegalitate sau grupuri dezavantajate.

Familia este un exemplu grozav de a reconstrui mai bine, apropo. Dacă există o dispută între frați, iar familia vrea să facă pace între ei, îl va denigra sau umili pe unul pentru a-l liniști pe celălalt? Desigur că nu! Creșterea iubirii până la un punct care este mai mare decât mânia, este singura modalitate de a-i aduce înapoi împreună.

Prin urmare, dacă o națiune dorește să-și unească membrii și să-i facă egali, singura modalitate de a realiza acest lucru este prin creșterea unității, a iubirii și a responsabilității reciproce între toate facțiunile națiunii. Dacă ne concentrăm asupra acestor trei elemente, nu va trebui să ne îngrijorăm cu privire la inegalitate sau bigotism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Consulatul SUA pentru palestinieni în Ierusalim, ce ar însemna pentru Israel”

Intenția administrației americane Biden de a redeschide un consulat pentru palestinieni la Ierusalim ar trebui să fie un avertisment declanșator pentru Israel.

Consulatul a fost închis în 2018 de fostul președinte Trump, când ambasada SUA a fost mutată de la Tel Aviv la Ierusalim. Închiderea a oprit speranța inamicilor noștri pentru împărțirea capitalei Israelului, o speranță care va fi reînviată dacă va fi redeschis.

O decizie unilaterală a Administrației Biden în această privință, fără acordul Israelului, nu numai că ar contrazice dreptul internațional, dar ar transmite și un mesaj că zi de zi renunțăm la controlul crescând asupra aproape a orice — asupra Ierusalimului și a teritoriilor, asupra structurii națiunii și identităţii, asupra transferului exorbitant de bani în Gaza, care ulterior se transformă în arme împotriva noastră. Am renunța la noi înșine, la dreptul nostru de a fi în Țara lui Israel.

Dacă această tendință ar continua, am putea anticipa un mare pericol pentru statul Israel. Acest proces va avea loc dacă nu realizăm că în condițiile actuale, dacă nu ne apărăm suveranitatea, dacă nu suntem capabili să prevedem pericolul care ne așteaptă și să ne apărăm casa, nu suntem potriviţi pentru acest pământ, incompatibili cu esenţa statului care ar trebui să existe pe pământul israelian. Această situație nefericită s-a concretizat rapid și mă doare din interior. Nu mai am puterea să vorbesc despre asta, deși nu am de ales.

Credem că noi evreii suntem oameni puternici. Pentru că am supraviețuit Holocaustului și am înființat Statul, ne-am învins dușmanii în războaie asupra pământului și a tuturor imperiilor care au vrut să ne distrugă de-a lungul istoriei, așa că nici de data aceasta nu vom fi vătămați. Este o greșeală. Nu suntem un popor puternic prin noi înșine – nici din punct de vedere emoțional, nici mental, nici fizic. Puterea noastră vine doar de la Forța Supremă care ne protejează; este hotărârea Naturii care ne îndrumă să suportăm circumstanțe extraordinare.

O astfel de rezistență specială nu este dată de sus din cauza a ceea ce suntem – un popor divizat – ci din cauza a ceea ce trebuie să fim – un popor care ar trebui să trăiască după marea regulă din Tora, „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, și să insufle acest principiu în lume.

Teoretic, sentimentul de slăbiciune în fața scenariului amenințător din țară ar trebui să ne determine să mobilizăm forțe pentru a ne proteja. În viața reală, acest lucru nu se împlinește. Slăbiciunea noastră ne-a dus într-un loc rău, până la punctul de deteriorare în care ne aflăm astăzi. Nu este timp să întreţinem vreo fantezie deșartă, în care brusc să ne dăm seama că suntem pe pantă în jos, să alegem să rămânem indiferenți și oricum să prosperăm frumos până la final. Aceasta este o iluzie.

Nu spun că nu există speranță. Nu am ajuns încă într-o astfel de situație în care să nu mai avem de ales pentru că totul este pierdut. Dar trebuie să ne trezim și să interiorizăm că, de fapt, adevăratul pericol care ne amenință vine din interior, rezultat al separării noastre unul de altul. Astfel, de noi depinde să remediem problema.

Trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna cine suntem și în ce scop existăm. Trebuie să recunoaștem care este de fapt coloana vertebrală a națiunii. Națiunea noastră nu este doar un grup aleatoriu de exilați, ci un grup anume reprezentativ compus din oameni din toate națiunile lumii ca o replică diversă a umanității, o amalgamare care ar trebui să servească drept exemplu de coeziune pentru toate popoarele. Îndeplinirea acestui rol este chemarea noastră și sursa puterii noastre, iar puterea noastră de a-l îndeplini constă în Forța Supremă pe care o atragem atunci când ne ridicăm deasupra diferențelor noastre și ne unim ca o unitate solidă indivizibilă.

După cum este scris: „Dacă o persoană ia un mănunchi de trestii, nu le poate rupe pe toate deodată. Dar luate pe rând, chiar și un copil le va rupe. Tocmai așa, Israelul nu va fi răscumpărat până când nu vor fi toți un mănunchi.” (Midraș)

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Tristul adevăr al existenței noastre și ce putem face în privința lui ”

Majoritatea dintre noi nu este conștientă de motivele acțiunilor noastre. Trecem prin viață pe pilot automat ca să spunem așa, și rareori ne gândim la ceea ce ne determină să facem ceea ce facem, să spunem ceea ce spunem și să gândim ceea ce gândim. Există un motiv bun pentru asta: nimeni nu vrea să realizeze că motivația acțiunilor noastre este frica. Suntem în mod constant în evadare, iar gândul ăsta este insuportabil.

Unul dintre vecinii de alături de blocul în care locuiesc este îngrozit de banca lui. El are datorii groaznice, iar banca i-ar putea bloca toate plățile și ordinele permanente în orice zi. Un alt vecin este îngrozit de poliție. A fost prins DUI(conducând sub influene) și se teme că poliția va veni să-i percheziționeze apartamentul. Dar mai ales, îi este teamă că poliția ar putea intra în biroul lui cu mandat de percheziție și să-l facă de rușine în fața colegilor săi.

Cu toții suntem așa, cu frică de ceva, de multe lucruri. Ne este frică de ce vor crede oamenii despre noi și ce vor spune despre noi. Ne temem pentru copiii noștri la atât de multe niveluri, încât nici nu putem începe să descriem. Ne este frică de virus, frică de climă, frică de teroriști, frică de a fi folosiți de colegi și șefi și ne este teamă pentru viitorul nostru și al copiilor noștri.

În mod concis, suntem fără să vrem o rețea de temeri care ne modelează și ne determină viața în fiecare moment. Mai mult, prin această rețea simțim că suntem vii, că existăm. Presiunile pe care le primim de la tot ce ne înconjoară – de la minerale la plante și animale, la oameni – ne fac să simțim această lume și pe noi înșine în ea.

Cu toate acestea, este un sentiment negativ. Ne este frică de tot. Încercăm să ne bucurăm de viață, dar tot ceea ce primim sunt presiuni din partea guvernului, a băncii, a șefului, a copiilor, a Securității Sociale, a orice. Suntem într-un punct în care ne considerăm fericiți dacă nimeni și nimic nu ne deranjează. Dar aceasta nu este fericirea; este absența suferinței.

Nu putem înceta să ne fie frică; este modul în care este construită lumea și modul în care suntem construiți. Cu toate acestea, putem schimba lucrurile care ne sperie, ceea ce la rândul său ne va schimba sentimentele.

Suntem ființe care caută plăcerea. Ne este frică când simțim că am putea fi răniți sau nu ne bucurăm. Prin urmare, frica noastră este determinată de ceea ce vrem să ne bucurăm. Dacă vrem să ne bucurăm de alte lucruri decât cele pe care le dorim acum, ne va fi frică de lucruri diferite și întreaga noastră viziune asupra lumii, și într-adevăr întreaga noastră lume, se va schimba în consecință.

Trucul pentru a ieși din starea deprimantă și tristă a existenței noastre este să ne schimbăm atenția de la concentrarea asupra noastră înșine la concentrarea asupra celorlalți. Priviți mamele concentrate pe creșterea copiilor. Atât mamele umane, cât și mamele din regnul animal dau un mare exemplu al curajului și puterii pe care le obțin din grija față de ceilalți, și anume de puii lor.

Ar trebui să învățăm din asta. Iubirea unei mame vine de la sine, dar să iubeşti străinii necesită pregătire și practică, precum și un consens social larg pentru acest proces. Totuși, de asta avem nevoie astăzi, și cu disperare. Trebuie să învățăm să ne fie frică că nu ne pasă suficient, că nu dăm suficient. Presiunea noastră trebuie să fie presiunea mamelor iubitoare, presiunea care creează viață, nu presiunea dușmanilor care doresc să-și distrugă adversarii. Aceasta din urmă este presiunea pe care o simțim acum și ne ucide pe noi și lumea în care trăim.

Suntem într-o stare disperată. Nici planeta noastră, nici umanitatea nu vor mai rezista mult timp presiunii negative pe care o punem unul asupra celuilalt și asupra mediului. Dacă nu ne întoarcem preocupările și temerile de la grija pentru noi înșine la grija pentru alții, concentrarea noastră centrată pe sine va aduce asupra noastră propria distrugere.

Pentru mai multe despre acest subiect, căutați cartea mea Interesul propriu vs. Altruism în Era Globală .

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt câteva modalități bune de a reconcilia conflictele familiale?“

În primul rând, acceptă conflictele familiale ca fiind normale, bune și normative.

Dacă nu avem conflicte, atunci este ceva în neregulă cu relațiile noastre.

Discordia este o parte integrantă a unei relații. Când spunem că „iubirea va acoperi toate crimele”, înseamnă că nu poate exista iubire fără crime, așa cum nu poate exista pace fără confruntare.

Nu vă temeți de conflicte. Deoarece suntem egoiști prin natură, apoi prin conflicte, argumente și neînțelegeri, putem învăța cum să creăm un echilibru între noi.

Conflictele ne permit să studiem natura fiecărei părți în conflict și cum putem lega aceste două forme ale naturii.

Apoi, putem ști cum să acoperim conflictele, astfel încât să existe o conexiune deasupra lor. Ajungem apoi într-o stare care în înțelepciunea Cabalei este numită „bărbatul și femeia, şi divinitatea între ei”. Aceeași abordare funcționează pentru o întreagă familie, precum și în general, pentru toate persoanele care doresc să construiască o rețea corectă de relații.

Bazat pe videoclipul „Cum să te raportezi la certurile din familie”. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→