Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 2-a

Ce anume din rugăciune se află sub controlul omului?

Este scris: „M-am trudit și am găsit”. Efortul este sub controlul unei persoane, dar rezultatul nu este. De ce? Pentru că lucrăm la sufletul nostru fără a-i cunoaște structura sau căile de dezvoltare. Trebuie doar să încercăm, să depunem efort, atât cantitativ, cât și calitativ; nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la rezultate, calea sau evenimentele pe care le-am putea întâlni. Nu ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la ritmul progresului nostru sau la forma noastră finală. Acest lucru se datorează faptului că nu numai că nu ne cunoaștem forma finală, dar în fiecare stare nouă, nu avem idee unde vom ajunge. Chiar și un mare cabalist precum rabinul Şimon Bar-Yochai știa că el urcă la nivelul corectării finale (Gmar Tikkun) doar pentru că a recunoscut partea posterioară a acesteia. Dacă nu i-ar fi văzut spatele, nu ar fi știut la ce nivel era pe cale să ajungă. O stare nouă se trezește în fiecare moment. Este născută dintr-o memorie internă numită ”Reşimo” (înregistrare).

Oamenii cred că un cabalist știe și vede totul de la început până la sfârșitul lumii. Un cabalist însă, știe doar ce a străbătut pe calea lui spirituală. Ei știu ce au atins până la nivelul lor actual și nu ceea ce nu au experimentat încă. Prin urmare, nivelurile spirituale sunt denumite „ascensiuni” și „descoperiri”, descoperiri a ceea ce era necunoscut anterior.

Într-o ascensiune spirituală, efortul ar trebui astfel îndreptat deasupra înțelegerii noastre actuale, împotriva înțelegerii și gândurilor din starea noastră prezentă. Aceasta este întotdeauna relația dintre nivelul inferior și nivelul superior, deoarece partea posterioară a unui nivel superior este mai întunecată și mai puțin corectată decât nivelul inferior.

Efortul în sine nu conține nicio indicație a rezultatului. Nu are o corelație directă cu măreția obiectivului. Omul lucrează la o anumită chestiune și primește un rezultat la care nu s-a așteptat niciodată, deoarece de fiecare dată o nouă parte a sufletului său i se dezvăluie, care i-a fost ascunsă anterior.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea este atunci când ieși să mănânci și îi dai cuiva majoritatea cartofilor tăi prăjiți fără a-i face să-ți dea vreunul din ai lor (Chrissy, 6 ani).

Întrebare: Este aceasta iubire?

Răspuns: Da, este iubire.

Întrebare: De ce, puteți să explicaţi de parcă aţi explica asta unui copil?

Răspuns: Pentru că el dă ceva ce îi place lui însuși. S-ar simţi bine să o aibă, dar el o dă.

Întrebare: Acesta este un răspuns simplu? Îmi doresc foarte mult să  mănânc, dar dau prietenului meu. Și asta se numește iubire?

Răspuns: Da, asta este iubirea.

Comentariu: Un alt răspuns de la grupul de copii care au fost întrebați ce este iubirea:

Iubirea este ceea ce te face să zâmbești când ești obosit (Terri, 4 ani).

Răspunsul meu: Asta este tot iubire. Pentru că făcând asta, înalți un alt om, îl înalți, îl faci să se simtă bine împotriva voinței sale.

Întrebare: Deci asociați asta cu zâmbetul pentru o altă persoană?

Răspuns: Da.

Iubirea este atunci când îi spui unui tip că-ți place cămașa lui, apoi el o poartă în fiecare zi (Noelle, 7 ani).

Răspunsul meu: Acest lucru vorbește mai mult despre iubirea băiatului care poartă cămașa față de cea care l-a complimentat.

Întrebare: De ce asta este iubire?

Răspuns: Pentru că băiatul care poartă cămașa vrea să-i facă pe plac celei căreia îi place.

Nu ar trebui să spui „te iubesc” decât dacă vrei să spui serios. Dar dacă vrei să spui serios, ar trebui să spui multe. Oamenii uită (Jessica, 8 ani).

Răspunsul meu: Nu cred că un astfel de comportament ar trebui predat unui copil.

Întrebare: Dar acesta este răspunsul copilului, un copil de opt ani. Deci, dacă nu iubești, ar trebui să spui că o iubești?

Răspuns: Nu, nu ar trebui să minți.

Întrebare: Și dacă iubești, ar trebui să spui că o faci?

Răspuns: Probabil, da, dar cred că nici în acest caz, nu în totalitate.

Comentariu: Câștigătorul concursului pentru găsirea celui mai grijuliu copil judecat de Leo Buscaglia a fost un băiețel de patru ani al cărui vecin era un domn în vârstă care și-a pierdut recent soția. Când l-a văzut pe bărbat plângând, băiețelul a intrat în curtea vecinului, s-a urcat în poală și a stat acolo. Când mama lui l-a întrebat pe băiat ce i-a spus vecinului, băiatul a răspuns: „Nimic. L-am ajutat să plângă.”

Răspunsul meu: Acestea sunt povești oarecum incredibile pentru un copil de patru ani.

Întrebare: Dar ajutând pe cineva să plângă, ce părere aveţi despre acest moment de compasiune?

Răspuns: Este bine.

Întrebare: Chiar ajută?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Deci copilul se așează, se uită la tine și plânge cu tine?

Răspuns: Da, dar asta este prea mult. Este oarecum ireal.

Întrebare: Înțeleg. Deci, iată o întrebare: unde se duc toate acestea după aceea? Chiar și toate aceste răspunsuri — conțin o puritate atât de copilărească! Unde se duce? Cum devenim răzbunători, războinici, ucigași, criminali? Unde se duce copilul din noi? Acest copil care a crescut așa?

Răspuns: Egoismul crește și consumă tot ce există.

Întrebare: Și asta este?

Răspuns: Asta este.

Întrebare: Acest copil rămâne în noi sau mai…?

Răspuns: Există posibilitatea de a începe să ne dezvoltăm antiegoist, de a suprima acest ego din noi.

Întrebare: Ne putem întoarce la acest copil, măcar puțin?

Răspuns: Da, dar nu va mai fi un copil.

Întrebare: Este un copil adult atunci?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi că un bătrân este ca un copil. Un om înțelept este ca un copil. Ce vreţi să spuneţi când spuneţi asta? Că copilul nu moare în noi, că rămâne?

Răspuns: Da, copilul nu moare în noi, ci rămâne pentru că ne dorim să experimentăm natura și viața în mod direct, precum copiii.

Întrebare: Există această spontaneitate în aceste răspunsuri?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 25/03/24

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un pește Îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, poți face oceanul mai mic?” „De ce?” Dumnezeu este surprins. „Pentru că nu știu să înot.” Dumnezeu răspunde: „Învață să înoți și oceanul ți se va părea mai mic.”

Trăim în această lume și adesea ne plângem de viață. În esență, nu știm să înotăm în acest ocean al vieții. Cum putem învăța să înotăm?

Răspuns: Nu avem abilități naturale pentru asta. Am fost creați în egoism. Ne putem critica unii pe alții, dar rareori gândim bine unul despre altul. Atingerea unei stări în care fiecare om este un prieten, tovarăș și frate pentru ceilalți este în esență, o fantezie.

Întrebare: Atunci, de ce a umplut Creatorul acest „acvariu” și ne-a plasat în el ca peștii, fără să ne învețe cum să înotăm?

Răspuns: El ne-a dat ocazia să învățăm singuri.

Întrebare: Ce îmi oferă asta?

Răspuns: Ne oferă șansa de a fi creatorii propriilor noastre vieți.

Întrebare: Deci, sunt în esență un om cu „înotatoare” și „branhii”, echipat pentru această apă, dar nu știu să înot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să dezvolt aceste „aripioare și branhii”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum și când ajungem să înțelegem asta?

Răspuns: O înțelegem când nu mai avem altă opțiune. Fie ne aliniem și mărșăluim spre prăpastie, fie învățăm să înotăm.

Întrebare: Deci trebuie să fim aduși în această fundătură?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ar trebui să percepem corect acest ocean al vieții?

Răspuns: Este deschis în faţa noastră. Totul depinde de modul în care relaționăm unii cu alții. Asta încă este o problemă. Ne gândim mereu că dacă alții se descurcă bine, nouă ne va fi cumva mai rău.

Cum se poate convinge omul că nu este cazul? Ci dimpotrivă, să lucrăm asupra noastră înșine pentru ca toată lumea să se simtă bine și tu să te simți bine cu toată lumea și toată lumea să se simtă bine cu tine. Dar oamenii rezistă acestei idei.

Întrebare: Deci, chiar și aici, peștele îi cere lui Dumnezeu: „Fă oceanul mai mic”. Nu spune: „Dă-mi capacitatea; Învață-mă să înot.” Deci, nu cerem: „Învață-ne să înotăm în acest ocean”. Nu cerem asta Creatorului, sau nu?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Cerem ca oceanul să fie diferit?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este și acest lucru inerent în noi?

Răspuns: Bineînțeles că ne este dat! Nu ne putem schimba pe noi înșine. Egoismul nostru este cu adevărat opusul naturii.

Întrebare: Ce înseamnă spiritual să înveți să înoți?

Răspuns: „A învăța să înoți” din punct de vedere spiritual înseamnă să simți marea iubirii Creatorului în jurul tău și să știi cum să rămâi în ea.

Întrebare: În această iubire?

Răspuns: Da, iar când în sfârșit vom învăța să ne mișcăm puțin brațele și picioarele, vom începe să înțelegem că știm să înotăm.

Dar putem învăța să „înotăm” cu adevărat doar atunci când ne întoarcem exclusiv către Creator. Pentru că marea, oceanul, valurile, cerul, pământul, totul, este El. Trebuie să învățăm să fim în interiorul Lui. Și a fi în El înseamnă a exista în calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii cu toată lumea. Asta înseamnă să înveți să „înoți”.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/10/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Privighetoarea cânta unui trandafir în fiecare seară. Într-o zi, trandafirul a întrebat: „De ce îmi cânți?” Privighetoarea a răspuns: „Pentru că ești frumos”. Trandafirul s-a gândit la asta și a spus: „Dar eu te împung cu spinii mei, cu țepii mei”. „Așa este frumusețea ta”, a spus privighetoarea, „fără spini nu ai fi atât de încântătoare.”

Răspunsul meu: În mod clar, privighetoarea…

Întrebare: Este îndrăgostită?

Răspuns: Da, poate să cânte și să fluiere.

Întrebare: Vă rog să-mi spuneți, de ce adaugă spinii frumusețe? De ce sporesc frumusețea în faţa privighetoarei?

Răspuns: Pentru că iubește.

Întrebare: Îi place să fie înțepată?

Răspuns: Ea iubește și de aceea iubește chiar și spinii.

Întrebare: Deci iubirea este oarbă?

Răspuns: Nu este oarbă, uniformizează totul.

Întrebare: Credeţi că este posibilă căsătoria fără spini, în iubire și prietenie constantă?

Răspuns: Dacă doi nebuni se unesc și decid cumva între ei cum să trăiască, atunci, desigur, ei pot fantaza.

Întrebare: Dar va merge viața cu spini?

Răspuns: Da, absolut.

Comentariu: Deci credeţi că este imposibil să trăiești ca…

Răspunsul meu: Nu, desigur că nu. Pentru ce trăim? Trăim pentru a învăța să trăim cu spini. Dacă toată lumea este egoistă, atunci cum poate fi? Ei ar trebui să aibă o înțelepciune specială, pentru a înțelege că este mai bine să se forțeze să trăiască în pace și înțelepciune.

Întrebare: Deasupra spinilor?

Răspuns: Deasupra spinilor.

Întrebare: Dar trebuie să fie spini?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vă rog spuneţi-mi cum să iubesc o soție cu spini? Are ţepi, te umilește. Așa este ea pentru tine. Ea te doboară și își bate joc de tine. Cum poate funcționa asta? Dar dvs. spuneţi că tot se poate.

Răspuns: Trebuie să o înțelegi. A avut o anumită copilărie, o anumită educație și calități de caracter. Cred că nu ar trebui să te concentrezi pe faptul că eşti înțepat așa.

Întrebare: Ce îmi va oferi această înțelegere a motivelor? Pe mine mă doare.

Răspuns: Nu, vei începe să înțelegi că acestea sunt toate reacțiile ei naturale asupra cărora ea nu are niciun control.

Întrebare: Pot acoperi totul cu iubire? Este ceea ce ei numesc „a acoperi cu iubire?”

Răspuns:: Da, iubirea acoperă toate păcatele.

Întrebare: Spuneți-ne, vă rog, putem crea artificial „tepi?” Luați un cuplu, adică așa cum spuneți „fără spini”. Pot mima „tepii”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Pentru a crește iubirea?

Răspuns: Pentru asta trebuie să fii înțelept.

Întrebare: Numiți asta înțelepciune?

Răspuns: Dacă omul folosește slăbiciunea altuia pentru ca aceste slăbiciuni să conducă la un contact și mai mare între ei, atunci aceasta este înțelepciune.

Întrebare: Așadar, dacă vreau să introduc un fel de „spini” pentru ca noi să avem un contact mai mare, iubirea ar crește cumva între noi – sunt toate acestea necesare?

Răspuns: Sigur.

Întrebare: Voi pune o întrebare generală. De obicei dezvăluim totul până la nivel global. Mă întreb, dacă un om trăiește într-o țară. Țara asta înțeapă tot timpul oamenii cu taxe, războaie, sărăcie, tot felul de umilințe. Dar omul continuă să trăiască acolo și spune că este frumos, și o iubește, iar aceasta este patria lui. Ce este asta?

Răspuns: Deci îi place. Adică, chiar dacă aparent totul este așa, el simte așa.

Întrebare: O simte?

Răspuns: Da, simte că totul este rău, dezgustător, crud și așa mai departe; totuși, în adâncul lui este atașat de ea și o iubește.

Întrebare: Atunci poți dezvălui din nou conceptul de iubire? Acum aţi spus „el iubește”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Iubirea este atunci când în ciuda a toate, în toate relațiile dintre unul și celălalt — nu contează dacă este un bărbat, o țară, o femeie, o familie, indiferent ce — iubirea este atunci când prețuiești felul de a fi al altui om. Este ca la matematică când nu iei în calcul dacă este un plus sau un minus.

Întrebare: Este posibil să trăiești așa?

Răspuns: Văd că uneori este posibil. Iar asta se numește iubire.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 12/8/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo modalitate de a măsura dezvoltarea în grupul de zece? De exemplu, o relație în grupul de zece este ca prima clasă în educație. Manifestarea altor relații este clasa a II-a de studiu etc. Știu că în primii zece ani de muncă în grupul de zece i-am petrecut în clasa I, următorii zece ani în clasa a II-a?

Răspuns: Trebuie să simți asta pentru tine. Nu pot să vă spun nimic pentru că nu poate fi exprimat în cuvinte. Adică, atunci când începi să vezi, nu doar să simți, ci să-ți compari stările posibile, atunci poți vorbi mai precis despre simţirile tale.

Și astfel nu e nimic de vorbit, aşa cum faci cu un bebeluș cu care se gângurește și atât. Așa că să sperăm că în curând veţi începe să bolborosiţi.

Întrebare: Există vreun parametru senzorial pe care să te poți baza? Să spunem că nu mă pot ridica la oră, ceea ce înseamnă că sunt în clasa a doua; Nu pot vorbi cu prietenii mei, ceea ce este un plus pentru mine, clasa a treia.

Răspuns: Nu există așa ceva. În fiecare etapă, în fiecare stare, se manifestă forțe negative și pozitive, iar în acest fel le adaptezi la tine și înveți din propria experiență. Și să-ți spun din timp ce cursuri vei avea, oricum nu te va ajuta. Pot de exemplu, să numesc toate cele 125 trepte pe care ar trebui să le urcăm, dar nu vă vor spune nimic.

AB, SAG, Ibur, Yenika, Mohin, ascensiuni și coborâri — tu studiezi toate acestea, dar încă nu ai simțiri adecvate, și prin urmare, nu știi unde te afli. Când vor veni simțirile potrivite, vei începe imediat să le dai nume din ceea ce ai studiat.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a atinge scopul creației, trebuie să ne unim între noi, să devenim ca o singură persoană cu o singură dorință, adică cu o singură inimă, și să ne gândim doar la cum să atingem scopul.

Aceasta înseamnă să-L dezvăluim pe Creator astfel încât El să se manifeste ca centrul sistemului spiritual și să realizăm care este scopul creaţiei, pentru ce trăim și pentru ce existăm. Acesta este scopul lecţiilor noastre.

Atingerea Creatorului depinde de eforturile noastre, de faptul că încercăm să nu pierdem lecțiile, că suntem uniți unul cu celălalt, că notăm punctele principale ale studiului și că punem întrebări pe această temă. Astfel, în câteva luni vom începe să simțim conexiunea dintre noi și lumea superioară în centrul acestei conexiuni.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, “Ne-am adunat aici”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A deveni partener cu Creatorul în dorința de a dărui altora înseamnă că omul dorește să ajungă într-o stare în care să facă totul pentru a-i ajuta pe oameni să atingă calitatea dăruirii, adică să-și transforme dorinţele egoiste inerente în unele altruiste.

Prin urmare, implementarea zilnică corectă a conexiunii dintre grupul de zece și Creator implică străduința noastră de a ajuta pe toți oamenii din lume să se apropie de calitatea dăruirii, de conexiunea cu ceilalți și de corectarea colectivă.

Întrebare: Ce ar trebui să audă grupul de zece de la Creator odată ce sunt conectați?

Răspuns: Ei ar trebui să audă cât de măreț este Creatorul în gândurile Sale, cât de atotputernic este El în acțiunile Sale și cum acțiunile Lui influențează pe toţi.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/4/24, Scrierile lui Rabaș – Art.344-“Mergi înainte”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ajungem prin iubirea prietenilor către iubirea pentru Creator și nu funcționează, este perceput ca un eșec, ca o lovitură. Cum poate fi justificat acest lucru și transformat într-o trambulină pentru un nou grad?

Răspuns: Întregul grup de zece ar trebui să îmbrățișeze și să încerce să stoarcă tot felul de gânduri și simţiri care vă împiedică să fuzionați unul cu celălalt.

Strângeți tot răul, toate emoțiile negative, ca pe puroiul dintr-o rană. Este o purificare atunci când umpli golul eliberat cu un sentiment pozitiv.

Din Lecția zilnică de Cabala 1/11/24, „Paraşat(Porţiunea) Noe”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→