Intrebare: Dupa doi ani de reconstructie, cel mai mare accelerator al unei particule din lume, care este la granita dintre Franta si Elvetia, a fost in sfarsit deschis. Fizicienii cauta particula elementara, „particula divina”. Asta inseamna ca lumea este in cautarea a ceva superior?

Raspuns: Oamenii de stiinta trezesc interesul publicului la aceasta cercetare, pentru ca astfel le pot satisface curiozitatea, si sa aiba si o ocazie de a lucra. Este absolut imposibil sa gasesti „particula divina” in acest fel. Este imposibil sa atingi ceva aflat deasupra materiei. Oamenii de stiinta vor sa descopere „particula divina”, dar e un paradox. Daca este o particula fizica, nu poate fi o „particula divina”.

Dumnezeu este spiritual; nu este perceput de simturile noastre sau de aparatele noastre lipsite de viata. Asa ca, este imposibil sa percepem „particula divina” cu acceleratorul pe care l-au construit. Oricum, deja au cheltuit miliarde, care ar fi putut fi folosite pentru ceva util. Aceste experimente sunt finantate pentru ca exista speranta, ca multumita lor, sa fie posibil pana la urma sa cream o bomba si mai puternica.

Intrebare: Nu exista o conexiune intre spiritual si materie, intre o radacina si o ramura? Nu putem descoperi lumea spirituala prin aceasta particula?

Raspuns: Este absolut imposibil. Cum poate fi o conexiune intre orice fenomen fizic revelat de constiinta noastra egoista, si ceva care exista doar in lumea daruirii absolute.

Nu exista nicio conexiune intre lumea materiala si cea spirituala; nu exista niciun pod. Noi nu putem construi un pasaj de la o lume la alta. Este o mare distanta intre ele. Oamenii de stiinta nu inteleg ce este divinitatea si ce inseamna spiritualitatea, desi au existat minti stralucite ca Einstein si Huge Everet III, care au realizat ca nu inteleg asta, si au vorbit deschis despre limita teoriilor lor.

Intrebare: De ce este imposibil sa descoperim un fenomen spiritual prin cercetarea bosonului Higgs, cu LHC (Large Hadron Collider)? Materia nu afecteaza spiritualitatea? Daca nu, atunci de ce avem discutii sub forma de atelier, si credem ca vor avea un efect asupra oamenilor?

Raspuns: Noi cream un accelerator special de corectare in cercuri. Acesta este deja un proces total diferit, care nu are nimic de a face cu fizica cuantica, ci este legat de intelepciunea Cabala. Intr-adevar, ceva nou este format in interior, care este creat de gandurile oamenilor ce isi anuleaza egoismul si vor sa se conecteze. Astfel, ei se transforma intr-un amplificator, un mare accelerator spiritual, dar niciun aparat fizic nu poate masura aceasta actiune. O persoana iese din cerc foarte impresionata, dar este imposibil sa evaluam si sa masuram astfel de sentimente care sunt rezultatul conexiunii. Nu exista nicio legatura intre ele. Aceste fenomene pot fi rezultatul unor motive nesfarsite, caci ele sunt doar fenomene fiziologice ale corpului nostru fizic. Nu exista nicio legatura intre materie si spiritualitate. Niciodata nu a fost, si nu va fi niciodata.

Intrebare: Munca spirituala nu afecteaza viata fizica?

Raspuns: Eu imi corectez vasele interioare de perceptie, prin munca spirituala, si dupa aceea, eu vad si percep lumea din interiorul meu intr-un fel nou, pentru ca vasele mele interioare de perceptie s-au schimbat. Vad o lume diferita, reflectata diferit in constiinta mea. Acesta este rezultatul schimbarii insusirilor mele, acceleratorul interior, pe care il formam in cerc, ne schimba insusirile si noi vedem o lume diferita, o lume mai buna. Cand cineva participa la un atelier, este incorporat intr-o masina care ii accelereaza evolutia. El este sub influenta Luminii, forta superioara a naturii. Astfel, el deodata descopera ca este posibil sa fim conectati, ca este chiar bine si ca noi trebuie sa facem asta. Oamenii ies din atelier cu o mare senzatie de euforie. Acesta nu e rezultatul convingerii, ca intr-o conferinta, ci efectul direct al Luminii care actioneaza asupra noastra si ne avanseaza evolutia.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 8/04/15, Scrierile lui Rabash
 

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Confucianism, Religie și societate

Întrebare: Astăzi, Singapore, Macao, Hong Kong, Taiwan și țările în care majoritatea populației sunt chineze sunt zone în curs de dezvoltare rapidă. Fenomenul este în legătură cu atributele psihologice speciale sau filozofice ale poporului chinez? La urma urmei, confucianismul este baza filozofiei lor, care include loialitate față de națiune, moderație, și păstrarea legii.

Răspuns: Da, este relevant și semnificativ într-o anumită măsură, deoarece confucianismul înlocuiește religiile care stau la baza ritualului religios în celelalte țări din Asia și Europa. Confucianismul este religia societății. Statul și societatea trebuie să devină zeul unei persoane, iar persoana devine robul lor. Confucius a pus bazele unui sistem serios care se potrivește cu natura națiunii care este exprimată prin loialitatea nelimitată faţă de societate și disponibilitatea cuiva să renunțe la tot ce are de dragul ei.

Înțelepciunea Cabalei și confucianismul

Întrebare: Putem vedea vreo legătură între confucianism și înțelepciunea Cabalei, prin aceea că unul dintre cele mai importante componente ale acestor psihologii sau filosofii este abilitatea de a amâna consumul pentru a doua zi? Chiar și astăzi, există legi rigide în Singapore care reglează consumul. Dacă faci o anumită sumă de bani, mult mai mult decât ai avea nevoie să o poţi cheltui pentru tine, trebuie să dai o parte la un fond special care se adună pentru educaţia ta, pentru îngrijirea sănătății, precum și pentru pensiile viitoare. Acest lucru înseamnă că totul se reduce la normele de consum înțelept.

Răspuns: Asta-i adevărat. Ai atins un punct foarte important: legătura dintre înțelepciunea Cabalei și confucianism. Înțelepciunea Cabalei cere iubire faţă de prietenul tău ca pentru tine însuți. Dacă săpăm mai adânc în confucianism, vom vedea că el aspiră, de asemenea, la unitatea poporului și la a furniza nevoile sale de bază, normale, în timp ce tot ceea ce depășește nevoile normale ale unei persoane trebuie să fie îndreptate în beneficiul societății.

Întrebare: Este de fapt datorită acestor fonduri ale economiei din Singapore care înfloreşte atât de rapid. Tu investeşti banii pentru viitorul tău, și este investit de fapt în dezvoltarea economiei, care, la rândul său, duce la ridicarea nivelului de trai al fiecărui membru din societate.

Răspuns: Din păcate, încercările făcute în China, Singapore, și în alte țări se vor prăbuşi în cele din urmă, deoarece acestea sunt deconectate de la natură. Situația lor actuală este temporară, și va ține până ce egoismul în societate crește în așa măsură încât ele nu vor putea să rămână în cadrele vechi și legile în vigoare. Acest lucru va duce la luarea de mită și furturi pe care nu le-am văzut nici în Rusia și nici în SUA, pe scară largă.

Întrebare: Cu toate acestea, există încă oameni printre liderii acestor țări care înțeleg pericolul iminent. Actualul preşedinte chinez, de exemplu, este pentru combaterea corupției cum nimeni nu a făcut-o vreodată înaintea lui.

Răspuns: Nu vom putea face nimic, cu excepția cazului în care vom reînnoi valorile educaționale ale națiunii. Nu este vorba despre o nouă educație chineză, ci o educație de tip cabalist. O persoană trebuie să simtă că ea poate ajunge la un nou nivel de dezvoltare prin educație și, în același timp, ea câștigă starea sa eternă. Dacă nu, ea va putrezi ca un animal. Este unua dintre cele două variante. Oamenii cu bucurie vor fi de acord să se limiteze la nivel corporal pentru că o astfel de recompensă promite doar rezultate pozitive, fiind forma sensibilă de consum, și vor fi mai grijulii cu alţii, deoarece ei vor simți că sunt în legătură şi că pot dobândi cadrul în care vor simţi următoarea dimensiune.

Constituția lui Israel: iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți

Întrebare: Nu am adus aceste țări ca un exemplu aleator. Aceasta se datorează faptului că este mai ușor pentru a ilustra anumite beneficii într-o zonă geografică mică. Poate fi demonstrată ideea ta în Israel de exemplu?

Raspuns: Aş fi bucuros să se pună în aplicare această idee printre chinezi și în alte locuri îndepărtate, dar se poate lucra numai în Israel cu oamenii săi egoişti, încăpățânaţi. Pentru că este ştiut că din această națiune astfel de idei vor pleca înspre întreaga lume. Eu cred că este necesar să lucrăm cu oamenii noștri, că vom simți nevoia urgentă de o schimbare în paradigmă, de la baza reală a punctului nostru de vedere mondial și de la atitudinea noastră față de noi înșine, faţă de stat, națiunea și lume. În momentul de față, nu avem toate astea; în acest moment nu există nici o națiune și nici un stat.

Întrebare: Nu există încă nici o constituție în Israel.

Răspuns: Este de fapt o constituție veche. Este ascunsă în elementele de bază ale înțelepciunii Cabalei: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Cred că vom fi în măsură să o îndeplinim în viața noastră când ne vom apropia de toate sectoarele națiunii, când ne vom întâlni cu oamenii, când vom vorbi cu ei, în mod direct nu prin guverne.

De la „Conversații cu Michael Laitman” KabTV din 4/1/15

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 26:6-26:8: Și Voi trimite pace pe pământ și nimeni nu vă va tulbura; Voi goni fiarele sălbatice și sabia nu va trece prin pământul vostru; veți alunga pe dușmanii voștri și vor cădea de sabie în fața voastră; cinci din voi vor birui 100 și 100 din voi vor goni 10 000 și vor cădea dușmanii voștri de sabie în fața voastră.

Dușmanii sunt diferite dorințe necorectate care apar deodată în om și s-au revelat în el. Nu există alți dușmani decât calitățile noastre interioare, dar care se revelează la exterior, fiindcă lumea noastră este o replică a calităților nostre interioare.

Este spus: „ veți alunga pe dușmanii voștri și vor cădea de sabie în fața voastră; cinci din voi vor birui 100 și 100 din voi vor goni 10 000 și vor cădea dușmanii voștri de sabie în fața voastră” fiindcă omul va avea întotdeauna puterea, forța Luminii, pentru a învinge dușmanii care se ridică în fața lui, va avea puterea să-i învingă și să continue.

Întrebare: Eu totdeauna cred că este vorba despre o alegorie care se referă la un stat mic numit Israel, care arată ca o ureche de ac pe harta lumii. Este înconjurat de mulți dușmani dar, va fi în stare să-i învingă dacă va fi compatibil cu legea dăruirii?

Răspuns: Chiar mai mult de atât. Nu va avea niciun dușman. Dușmanii vor apărea pentru un moment și imediat vor deveni prietenii noștri, cei care ne vor ajuta, fiindcă noi vom fi protejați de calitățile dăruirii și iubirii.

Întrebare: Nu ți-a venit niciodată să renunți fiindcă acest lucru nu se întâmpla atât de repede pe cât ți-ai fi dorit să se întâmple și că, de fapt, în acel moment se întâmpla invers?

Răspuns: Trebuie să simțim în felul acesta fiindcă am ieșit din Egipt numai în starea de întuneric total. De aceea, aștept nerăbdător această stare, aștept vremea în care vom fi cu toții în stare să ne supunem ei.

Oamenii care sunt atrași de revelarea Creatorului trebuie să înțeleagă că trebuie să trecem prin aceste faze, că trebuie să ne susținem unul pe altul și că trebuie în orice situație să avansăm sau să ne furișăm dacă nu avem puterea să o facem așa. Nu există nicio altă cale. „Numai acela care urmează calea o va depăși”. Sper că vom fi în stare să fim cu toții, cel puțin pe cea mai grea parte a acestui drum, așa încât să nu lăsăm oamenii în Egipt.

Întrebare: A început deja perioada cea mai grea?

Răspuns: Da și sunt bucuros că a început. Nu vom vorbi desprea ea prea mult fiindcă altfel nu i ne vom supune. Vom începe să ne liniștim: „Totul e în regulă, așa trebuie să fie, totul este încă în fața noastră.” Atunci, într-adevăr nu vom fi în stare să reușim în nimic. Vedem ce face Creatorul: „Vino cu mine la Faraon încă o dată! Și încă o dată!” – și atunci, ar trebui să-i calmez pe toți cei aici de față? Din contră, trebuie să se supună la toate astea.

Tora spune: „Și a fost seară și a fost dimineață, o zi” Ceea ce înseamnă că fără noapte nu există zi; fără noapte nu există nicio zi întreagă, fără noapte nu există nicio Lumină. O zi! Ea este numai după seară, noapte, sau întunericul cu care obținem Lumina. Fiecare stare, oricare ar fi ea, trebuie să înceapă din partea negativă.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 12/11/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că, în timpul cinei festive în cinstea începerii Paștelui trebuie să le spunem copiilor noștri despre exodul evreilor din Egipt. Ce anume ar trebui să le spunem? Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l știe?

Răspuns: În primul rând, nu cred că există o diferență între adulți și copii. Se spune: „spune-i fiului tău”, adică fiecare care nu știe aceste lucruri și vrea să învețe este ca un fiu pentru noi. Toată lumea ar trebui să-şi dea seama ce înseamnă „Exodul” și modul în care acesta este diferit de eliberare.

Noi ar trebui să știm dacă suntem încă în stare de exil și continuăm să cautăm răscumpărarea. Exilul este o stare care este opus răscumpărării. Ele sunt două senzații interne opuse; până acum, suntem în imposibilitatea de a defini oricare dintre aceste statusuri din noi.

Vorbind despre Egipt … A fost așa de rău pentru evrei? La început, s-au bucurat din plin de alimente și au dus o „viață de regi”. „Faraonul i-a tratat foarte bine; a fost un adevarat paradis. De ce dintr-o dată șapte ani de sațietate au fost înlocuiţi cu șapte ani de foamete și evreii au recunoscut că sunt în exil?

Oamenii au pierdut scopul vieții. Nu înţeleg de ce o trăiesc. Astăzi, foarte mulți oameni pot face aceeaşi mărturisire: „Nu știu de ce am trăit. Aceasta otrăvește viața mea, în măsura în care nu vreau să rămân în viață. ” Oamenii aleg să devină teroriști din disperare, în căutare de Lumină în viața lor. Ei caută un ideal pentru care merită să trăiești. Lupta cu lucruri care nu se potrivesc cu idealurile lor îi face să simtă că sunt eroi în cucerirea dușmanilor. Acest lucru face să aibă senzația că viața lor are un scop; în caz contrar se simt morţi. În zilele noastre, mulți oameni sunt preocupați de găsirea scopului în viață.

Fără ţel vital, existența noastră își pierde gustul și chiar moartea arată mai bine pentru noi decât acest tip de viață. Abundența de carne egipteană și usturoi nu ne mai satisface. În Egipt am întâlnit tot felul de dorințe umane: mâncare, sex, familie, bani, putere, și cunoștințe.

A fost un paradis pentru toată lumea, iar evreii au fost cei mai respectabili și bogaţi din toată populaţia egipteană. Deci, ce le lipsește? Numai scopul vieții. Când acest tip de întrebare se trezește într-o persoană o otrăvește pierzând senzația de viață. Suntem de părere că trăim într-o cușcă de aur și suntem în imposibilitatea de a ieși din ea.

Aceasta este ceea ce se numește „sclavie.” Viața noastră prosperă ne sufocă și ne omoară. În cazul în care în existența noastră nu am fost la fel de „sătui” ar justifica dorința noastră de a fugi de ea. Cu toate acestea, egoismul nostru nu ne permite să respingem o existență confortabilă. Ego-ul nostru primeşte placere de la viaţa egipteană. În același timp, suntem conduşi de o întrebare: „De ce trăim? Suntem oameni sau doar animale? „Aceasta este ceea ce se întâmplă în lume în zilele noastre.

Vă putem oferi tot ceea ce avem nevoie pentru a trăi o viață bună, dar tot ceea ce avem este îmbibat cu amărăciune. Întrebarea despre esența vieții este mult mai importantă decât beneficiile materiale obișnuite. Ea ne aruncă din partea de sus a muntelui în abis, făcând astfel să ne recunoaștem obscuritatea noastră totală. E foarte frecvent în lumea modernă și în special în rândul generațiilor mai tinere.

Începem să simțim că suntem în exil, în egoismul nostru care ne ține sub conducerea sa și nu ne lasă să plecăm. Aceasta stare se numeste „robia egipteană.” Noi trebuie să ne eliberăm de ea.

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/31/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Paștele este o sărbătoare specială. Toată lumea o respectă, atât persoanele laice cât şi cele religioase. Toată lumea se pregătește pentru Passover Seder (masa festivă de Paşte), curăţenie în casă, cumpărarea de haine noi, invitând oaspeți și intenționând să sărbătorească Passover Seder cât mai bine . Vreau să înțeleg esența și semnificația simbolică a acestei sărbători. Cel mai important simbol pentru Paşte este Matzach. Ce înseamnă?

Răspuns: Matzach simbolizează starea în care folosim doar vasele noastre de dăruire, fără interferențe din eul nostru, voința noastră de a primi. Este interzisă utilizarea dorințelor egoiste, deoarece acestea sunt proprietatea lui Faraon. Noi trebuie să ne ridicăm deasupra lor. Detaşarea de dorinţele noastre egoiste semnifică „pâinea frugală” sau Matzach. Trebuie să ne raportăm la fiecare numai cu dragoste și dăruire în măsura în care aceasta este posibil pentru noi. Noi nu suntem pregătiți pentru asta încă, nici nu înțelegem pe deplin ce înseamnă.

Paștele este o „stare mică” (Katnut), care este asociată cu lipsa de energie. Sărbătoarea semnifică exodul nostru din puterea construcţiei egoismului și trecerea la jurisdicția de unitate și dragoste între noi. Numele sărbătorii, Pe-Sach, înseamnă tranziție, sărind de la egoism la iubire și dăruire. Această trecere este un simbol al sărbătorii.

Paștele este o sărbătoare a libertăţii; este o fugă de la ego-ul devastator care ne îngroapă în viață. Ca urmare a răscumpărării, ajungem să fim o națiune liberă într-o țară liberă, adică independenţi de dorințele noastre (țară sau Eretz derivă din Ratzon sau dorință). Ne oprim din a ne „înghiţi” unii pe alții ca mai înainte. Mai degrabă, ne străduim să devenim poporul lui Israel, să ne unim și să devenim un întreg.

Acesta este de fapt exodul din Egipt. Nu este o noțiune geografică sau fizică; este o senzație internă de a ajunge la libertatea interioară, scăpând de îngerul morții. Viața noastră de zi cu zi este o dovadă că natura noastră rea funcţionează ca un înger al morții care ne îngroapă.

Nu ne permite să primim plăcere şi mereu ne obligă să ne luptăm și să ne certăm, și chiar ne conduce la războaie internaționale. Egoismul nu înseamnă dorința noastră de a primi plăceri standard, de familie, copii, mâncare bună, vacanţe, sau de a călători. Ego reprezintă o atitudine inadecvată a unei ființe umane spre un alt om.

Este o dorinţă de a primi placere în detrimentul altora. Aceasta explică de ce exodul din ego înseamnă o evadare din ura faţă de vecinii noștri, de la gelozia constantă, incapacitatea noastră de a-i tolera pe alții, detașarea și divizarea în numeroase partide, și sectoare.

Întrebare: Trebuie să renunțăm la ceva?

Răspuns: Trebuie să respingeţi ego-ul, care este măsurat doar prin gradul vostru de negativism față de ceilalți.

Întrebare: Pe termen lung, voi câștiga sau voi pierde în senzația mea internă de fericire și mulțumire?

Răspuns: Sunt absolut pozitiv că putem câștiga doar și nu avem nimic de pierdut. Noi suferim daune pentru că ne tratăm unii pe alții rău.

Întrebare: Dacă ne întoarcem la simbolurile Paștelui, ce înseamnă Matzach astăzi, în Israelul din 2015? 

Răspuns: Trebuie să începem să ne tratăm bine reciproc. Aceasta va declanșa o atmosferă aparte, care va aduce binele printre noi. La început, relațiile noastre viitoare vor părea prea „simple”, deoarece îi vor lipsi mai multe nuanţe şi gusturi care rezultă din argumentele noastre fără sfârșit și din neînțelegeri. Vom fi ca niște copii buni ale caror mame îi imploră să nu se lupte unii cu alții, dar ei nu simt viața în comportament pașnic.

Abia după ce se implică în conflicte cu prietenii lor primesc impresii diversificate. Acesta este motivul pentru care, la prima vedere se numește „pâine frugală” sau Matzach. Mai târziu, vom începe dezvoltarea relațiilor noastre care permit nu numai să ne detașăm de răutate prin diminuarea în a mai trata prost pe vecinii noștri , promovând tot ceea ce ne permite să ajungem la relații bune, binevoitoare printre noi.

E ca şi cum am parcurge un tunel îngust și am putea ajunge treptat la un drum puternic, larg, de relații binevoitoare dintre noi toți. Apoi, „pâinea frugală” se transformă în cel mai bun tort, așa-numita „pâine a iubirii.”

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/24/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Holocaustul, care a lovit poporul evreu, a fost cel mai tragic eveniment din toata istoria noastra. Dar, cand vedem cum anti-semitistii cresc in numar in intreaga lume, se pare ca in loc sa devina un fapt al trecutului, Holocaustul este posibil chiar si astazi. Holocaustul poate avea loc din nou?

Raspuns: Scopul procesului in care ne aflam, este sa ne mantuim de natura noastra egoista, si sa cerem sa o inlocuim, sa inlocuim ura cu o iubire frateasca. Si, pentru a realiza asta, noi trebuie sa invatam despre intregul program al creatiei.

Intelepciunea Cabala explica faptul ca intreaga creatie este un sistem inchis, iar toate partile lui sunt interconectate la toate nivelurile, intr-o singura sfera. Astfel, fiecare element afecteaza toate celelalte elemente, si ele iau parte armonios in acest sistem, cu exceptia omului.

Imagineaza-ti o sfera care contine natura fixa, plante si animale, care traiesc intr-o simbioza totala intre ele. Chiar daca vedem cum una dintre ele mananca pe alta, este doar din cauza ca omul, cea mai dezvoltata creatura, este rau si egoist din fire.

Egoismul ne separa si ne obliga sa benefeciem pe contul celorlalti, sa concuram si sa platim razboiul. Fiecare persoana se simte mai bine daca reuseste sa o ia inaintea celorlalti, in loc sa ii lase pe ei sa il ocoleasca.

Natura umana este opusa naturii perfecte, globale, integrale, care este un sistem rotund, inchis. Dar, in cele din urma, omenirea trebuie sa ajunga la echivalenta cu natura, si sa atinga o stare minunata, perfecta, unde toate tarile din lume sunt unite.

Exista un popor special, numit poporul lui Israel, care are metoda de a ajunge la unire. Acest popor a trait intr-o astfel de unitate, timp de 1600 de ani, din timpul Babiloniei antice.

Cand a iesit din Babilonia antica, poporul evreu a trecut prin tara lui Canaan, Egipt, si desertul Sinai, iar apoi a ajuns in tara lui Israel, unde a trait pana la distrugerea Templului, si expulzarea lui in ultimul exil. Timp de cca 1500 de ani, acest popor a trait sub principiul iubirea aproapelui ca iubirea de sine.

Poporul evreu a trait atingand starea naturii generale a unirii, si in virtutea ei, a insusit legile naturii generale, a ajuns la „Creator”, sau perfectiune, iubire reciproca, si daruire.

Dupa aceea, noi am cazut de la inaltimea iubirii, in ura, si asa am devenit egali tuturor popoarelor lumii, printre care traim pana in zilele noastre. Dar, acum cca o suta de ani, poporul evreu a avut sansa de a se reintoarce in tara lui Israel, pentru a crea aici inca odata, tara lui Israel.

Statul Israel trebuie sa fie creat conform programului nostru, legile sub care am trait inainte, adica legile unirii poporului si statului. Fara o astfel de unire, care se potriveste poporului evreu, si anume, „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, nu putem deveni o natiune. De aceea, inca suntem numiti o adunare a exilatilor.

Doar folosind metoda unirii care ne-a fost data, noi vom crea statul Israel. Altfel, nu putem fi considerati un stat. Se pare ca locuim impreuna, intr-o tara, dar, in realitate, fiecare persoana este de una singura. Asa traim astazi. Multi oameni chiar ar prefera sa plece, si ar parasi fericiti tara, daca ar avea posibilitatea sa traiasca bine in strainatate.

Nu exista niciun spirit al unui popor aici, care traieste intr-o tara, pe pamantul ei. Este mai mult un refugiu, unde ne-am adunat pentru ca nu am avut alta solutie. Oricum, in timp ce in generatiile trecute, imediat dupa Holocaust, cand evreii au evadat aici din alte tari, Israel se asemana cu un refugiu, astazi nu mai este unul, pentru ca astazi fiecare persoana are posibilitatea sa calatoreasca in lume, si sa traiasca oriunde doreste. Poti intalni evrei in fiecare colt al lumii. Adica, inca odata, noi suntem imprastiati in intreaga lume, ca si cum pericolul ar fi trecut, si noi am putea sa iesim din refugiu.

Dar, conform planului creatiei, noi trebuie sa devenim o natie, si nu cu scopul de a trai bine, ci de a da tuturor exemplul corect. Asta inseamna sa devenim „Lumina deasupra popoarelor lumii”.

Va trebui sa ajungem la acea unire, fie ca vrem sau nu. Altfel, vom avea tot felul de probleme, in interiorul statului Israel, impreuna cu ura oribila si anti semitismul din afara, din alte tari, pana cand toate acestea ne vor obliga sa ne unim. Dar, putem deveni noi insine constienti de necesitatea de a ne uni, si sa incepem sa lucram in acest scop, conform metodei Cabala, care explica cum sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Atunci, nu va trebui sa fim impinsi de la spate spre asta, prin cearta din interior si ura din exterior.

Din „O viata noua”, Kab TV, 12/04/2015

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu putem lua exemplu din grup, fiindcă nu văd pe nimeni în jurul meu care să merite asta. Singura persoană de la care pot lua exemplu este profesorul. Este corect sau nu?

Răspuns: Nu e corect. Trebuie să faci eforturi să vezi prietenii într-un fel frumos dar, tu te uiți la ei incorect, în funcție de idea ta, pentru tine ei sunt proști și puturoși.

Tu îi descrii astfel, în caz contrar, egoul și mândria ta nu te vor lăsa să trăiești. Vei fi dezamăgit tot timpul fiindcă prietenii tăi sunt mai sus decât tine și sunt și aceia care deja au trecut Mahsom-ul (bariera) și tu nu ai obținut încă nimic. Dacă vei vedea adevărul, nu vei putea să reziști. De aceea, nu ți se arată asta și tu poți să-i disprețuiești pe ceilalți. Nu ai nicio posibilitate să-i vezi în forma lor reală și să primești din asta aspirație. Nu poți să lucrezi vis a vis de profesor cum lucrezi vis a vis de prieteni. Munca ta raportată le prieten este să-l faci măreț în ochii tăi.

Întrebare: Dar tu spui că dacă studentul nu respectă profesorului lui, nu va învăța nimic.

Răspuns: Dar ce ne trebuie anume ca să învățăm? Omul învață de la profesor (Rav) cum să-și respecte prietenii pentru a-L revela pe Creator între ei. Profesorul este ghidul care arată direcția de mers. El nu te cheamă să vii cu el ci, îți spune să mergi într-o anumită direcție! Acesta este rolul lui.

În zilele noastre am ajuns la o situație specială, nouă, care nu are conducător sfânt așa cum era obiceiul în neam de-a lungul generațiilor, fiindcă azi, întreaga națiune trebuie să-L reveleze pe Creator.

Poporul trebuie să fie direcționat către Creator, nu să-și idolatrizeze liderul. Asta a fost odată, dar acum, au venit timpuri complet diferite. Înainte, nu exista altă cale. Neamul a avut nevoie de niște conducători care să poată să aibă grijă de el, astfel ca omul să știe că cineva mare se roagă pentru el și îi va aranja viața.

Azi însă, timpurile sunt complet diferite fiindcă azi, noi toți trebuie să cunoaștem adevărul, măcar un pic. Cineva este de clasa întâi și cineva este de clasa a patra și cineva este la Universitate și cineva este profesor – nu contează la ce nivel este – fiecare trebuie să obțină într-un fel adevărul.
Noi ne aflăm deja în acele zile și trecutul nu se va întoarce. Nu vor mai fi alți lideri pentru corectarea spirituală a lumii, fiindcă fiecare trebuie să-L reveleze și să-L cunoască pe Creator. De aceea Hasidicii nu mai au niciun loc, fiindcă e scris „…Și ei toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei..”

Omul vine să-l respecte pe Rav din devotament constant și interior, nu prin ritualuri. Nu este loc pentru așa ceva în vremurile noastre. Sau faci ritualuri și folosești amulete sau îi ajuți pe oameni să înțeleagă ce este pentru ei munca pentru Dumnezeu. Lumea are nevoie de corectare și, pentru asta, trebuie să muncim după un anumit sistem, unul pentru toți.

Timpul manifestărilor exterioare s-a terminat, fiindcă totul este concentrat în interior. Desigur că pentru un om simplu este greu să stea pe cale dacă nu are ajutorul influenței unui „om sfânt”, incluzând toate însemnele lui exterioare. Omul are nevoie ca cineva să aibă grijă de el, ca un tată mare și important dar, acest lucru îl deviază de la calea lui. De aceea, nu vor mai fi manifestări exterioare, fiindcă cu ele, e posibil să-i atragi pe aceia care nu sunt capabili să muncească la corectarea lor.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 2/04/2014 – Scrierile lui Rabaș

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Scrisoarea 66”: Şi într-adevăr, spunem de sărbătoare de Paşte: „De la început, strămoşii noştri au fost adoratori de idoli, iar acum ne apropiem de Omniprezent pentru a-i servi Lui” şi aşa mai departe.

Pentru a înţelege ideea de a ne învăţa pe noi ce au fost ei înainte, trebuie să explicăm prin etică. O persoană trebuie să ştie când este implicată cu ideea ieşirii cuiva din exilul egiptean, vedem că toate Miţvot (legi) depind de acest concept, pentru toate aceste lucruri spunem: „O aducere aminte a Exodului din Egipt”.

Toate Miţvot sunt corecţii în mici porţiuni ale dorinţei de a primi, care pot fi implementate de cineva care se ridică deasupra Mahsom (barieră). După ce trece prin Mahsom, începe să treacă prin părţile dorinţei de a primi de deasupra Mahsom.

Mai întâi, persoana trece prin Mahsom şi îşi transformă dorinţa de a primi în „de dragul dăruirii”, iar după aceea se întoarce în jos şi îşi ridică dorinţă după dorinţă. Toată această activitate se numeşte penitenţă, în alte cuvinte el întoarce dorinţa de a primi la o intenţie de dragul dăruirii. Fiecare acţiune de genul acesta se numeşte Miţva şi se face prin Tora, adică prin Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) care transformă corecţiile în posibilităţi. Prima acţiune se numeşte Exodul din Egipt.

Când sunt sub Mahsom, nu am o conexiune cu Lumina. Deasupra Mahsom însă, am deja Lumina, puterea dăruirii şi o pot folosi pentru avansare şi corectare. Am conştienţa, senzaţia, inteligenţa şi puterea unei persoane mature, capabile. Mă transform într-un expert al corecţie, în condiţiile în care Lumina este în mine. Lumina este puterea dăruirii care acţionează în mine, iar cu ajutorul Ei pot să conectez noi şi noi dorinţe, una după alta, şi să le corectez. Mă îndrept către un nivel mai înalt şi primesc putere în plus de la el, pentru părţile inferioare pe care vreau să le corectez, corectându-le şi conectându-le mie.

În aceste proces sunt trei parteneri: Creatorul – originea puterii, eu – cel care vrea să corecteze şi dorinţa – locul pe care vreau să îl corectez.

Cu Lumina care este în mine, mulţumită conexiunii mele cu Creatorul, văd cu precizie ce este gata de corectare în mine şi cer puterea de la El. Lucrez cu El ca partener, pentru că nu mai sunt sub Mahsom, sunt împreună cu El, îl simt. De aceea, încep să clarific cum este posibil să muncesc cu dorinţa stricată, cum este posibil să o trezesc şi să o ridic. Asta înseamnă ca vreau să o transform din de dragul primirii în de dragul dăruirii. Deci, cer asta.

Nu primesc nicio plăcere din această activitate, în timp ce o simt ca dorinţa mea. Pentru mine devine mult mai preţioasă decât dorinţa mea, aşa cum este scris: „Fă ca dorinţa Lui să fie dorinţa ta” (Pirkei Avot 2:4) – ca o mamă cu copilul ei. Învelesc dorinţa Lui în dorinţa mea şi astfel încep să o ridic cerând Creatorului să o corecteze pentru mine, aşa cum aş face eu pentru copilul meu.

Apoi, primesc puterea, inteligenţa şi senzaţia necesară pentru a face asta. Eu nu ştiu cum să corectez ce este jos, pentru că este un sistem complet separat, AHP care este construit în mine, pântecul spiritual.

Asta înseamnă că mai întâi cresc pentru a-l corecta. Accept noul sistem şi mă alătur la ce este sub mine. Deci, după corecţie suntem juxtapuşi unul faţa de altul. Astfel sunt îmbrăcaţi mulţi Parţufimi unul în altul.

Întrebare: Este important ca oamenii care sunt implicaţi în diseminare să fi trecut prin Mahsom?
Răspuns: Nu mi se pare că cel care a trecut prin Mahsom va avea mai mult succes în diseminarea exterioară. Nu sunt sigur că Rabaş ar fi avut mai mult succes în diseminare decât o persoană medie din grupul nostru.

Baal HaSulam scrie că este posibil chiar să plătim oameni profesionişti pentru a face asta. De fapt, este necesar să ne apropiem de oameni cât de mult posibil. Cu siguranţă, este clar că ei ar trebui să ştie direcţia, scopul, un pic din explicaţii, dar nu foarte adânc, numai conform oamenilor spre care se îndreaptă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 18.04.2014, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt cei patru fii la care se referă Hagada (Povestea) de Pesah: unul deștept, unul rău, unul prost și unul care nu știe să pună întrebarea?

Răspuns: Toți cei patru fii examinează aceeași întrebare: „Cum ne putem ridica peste egoism?”. Fiul cel inteligent filosofează și spune că aceste legi pot fi interpretate într-un fel sau altul, dar nu există nicio soluție care să ne permită să ieșim din Egipt adică, să ne ridicăm peste egoul nostru.

Fiul cel rău spune: „Dar de ce trebuie să te ridici peste el?” El nu vrea deloc să facă asta și întreabă: „Care este folosul acestei munci împotriva egoismului? Lasă-mă-n pace, mi-e bine așa!” Astfel, în ochii noștri el este rău, fiindcă nu-și dorește să se ridice peste starea lui curentă, cu toate că e rea. El ia totul așa cum e și nu vrea să iasă din Egipt.

Fiul cel prost spune că aceste legi nu sunt de înțeles și nu e clar de ce am ieșit din Egipt. El nu este conștient că este în robie și, nu-și dă seama cum să se ridice din ea.

Stăm în jurul mesei festive, unul simte ca fiul cel înțelept, celălalt ca fiul cel prost și al treilea ca fiul cel rău, iar al patrulea fiu este cel care nu știe cum să întrebe. Acest al patrulea fiu, care nu știe să întrebe trebuie să spună în acea zi: „Aceasta este în onoarea a ceea ce a făcut Creatorul pentru noi, scoțându-ne din Egipt”.

Acest fiu nu știe cum să întreabe nu fiindcă e prost sau rău sau filosof (greu de înțeles). El înțelege că este ceva, un mod de a ieși afară din natura noastră, ceva ce nu putem percepe și recunoaște.

Toți musafirii de la masă se întreabă și ei: „De ce e nevoie să ieșim și unde? Unde ați văzut voi că puteți scăpa de egoul vostru? Așa ceva nu există în natură.” Toți se întreabă aceste întrebări și înțeleptul și răul și prostul.

Dar acela care nu știe cum să întrebe, nu pune întrebarea, știind că acolo este ascuns un secret despre care nimic nu poate fi întrebat fiindcă, este complet inaccesibil nouă. Este ceva dincolo de viețile noastre, dincolo de egoismul nostru în ale cărui mâini suntem.

Este un motiv pentru care am fost creați și făcuți să existăm în acest fel mizerabil. Dar nu este clar ce se poate face cu asta, nu putem vedea ieșirea. De aceea este spus că este nevoie ca acest lucru să fie explicat. Într-adevăr, dacă omul se dezvoltă la o astfel de stare în care nu are nimic de spus pentru a-și justifica egoismul atunci, el găsește o soluție.

Oricine poate deveni fiul care nu știe cum să pună întrebarea. Acestea sunt cele patru faze de dezvoltare ale omului. Fiecare din noi are stagiile lui de dezvoltare și, astfel, se poate recunoaște în unul din cei patru fii, în funcție de întrebarea pe care o pune.

Din KabTv „O viață nouă” 31/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde se termină „cei şapte ani de saţietate” şi unde încep „cei şapte ani de foamete”?

Răspuns: Şapte ani de saţietate aparţin spiritualităţii şi nu corporalităţii. La începutul studiului, o persoană este fericită că a găsit prieteni, studiul, învăţătorul, scopul. Toate acestea o iluminează şi de aceea este fericită, plină de energie şi gata pentru acţiuni eroice.

Dar după aceea trebuie să înţeleagă într-o manieră emoţională că progresul depinde de conexiunea cu alţii. Şapte ani de saţietate în exil nu este o stare simplă. Nici măcar nu a intrat în Egipt. Şapte ani de saţietate încep când cineva înţelege că trebuie să progreseze şi îndeplineşte toate condiţiile indicate de Cabalişti şi în acord cu ele.

Este dispus să se conecteze cu alţii, să studieze, să disemineze, înţelegând că numai dacă descoperă unitatea înăuntrul lui va găsi lumea spirituală. Asta înseamnă că Iosif îşi aduce fraţii, pe fiii lui Iacob, în Egipt

Nu există altă cale. Nu există un drum diferit, pentru că există o singură lege a echivalenţei Luminii cu dorinţa. Totul este determinat de cele patru faze ale Luminii Directe şi nu se poate face altceva.

Întrebare: Dacă nu sunt satisfăcut cu tot ce am şi sunt în perioada celor şapte ani de saţietate, ce ar trebui să fac: să vreau să trec peste ea cat mai repede posibil, ca să vină cei şapte ani de foame?
Răspuns: Să tânjeşti numai pentru realizarea a ceea ce este scris, că ne vom afla în unitate, urmare a studiului, diseminării şi că totul este direcţionat pentru a aduce încântare Creatorului.

Gândeşte-te numai la conexiune, iar Iosif te va duce în Egipt. Iosif este punctul conexiunii între noi şi Sefira Yesod. Când după toată căutarea şi experienţe de evitare a conexiunii, vei fi de acord şi vei începe să te conectezi, adică să îţi corectezi sufletul, atunci te vei afla în Egipt.

Fraţii lui Iosif vin în Egipt numai atunci când începe foametea în pământul Canaan; înseamnă că ei nu pot progresa. Fiecare dintre ei creşte, dar viitoarea creştere este posibilă numai mulţumită conexiunii.

Este similar cu ceea ce se întâmplă în lumea noastră, care creşte în egoul nostru, obţine abundenţă dar nu se înţelege ce să se facă mai departe. Acum, numai conexiunea generală poate salva lumea, dar vedem cât de dificil este să o obţinem.

Va trebui să trecem prin starea de foamete în lume, şi în aspectul fizic, corporal, şi în spiritual. Apoi vom fi pregătiţi să ne conectăm. Căderea din Egipt este căderea din conexiune. Iar asta nu este de dorit pentru calităţile interioare ale cuiva şi pentru toţi oamenii. Fraţii sunt de acord să accepte sfatul lui Iosif, dar cu multe dubii; au multe frici.

Nu vor să intre în Egipt pentru că îi obligă să fie o singură naţiune, un singur grup, o familie, unită, pentru că vor trăi printre egipteni, adică trebuie să fim pregătiţi să muncim pentru ca conexiunea să curgă spre dorinţa de a dărui.

Yesod este un punct care dăruieşte lui Malhut şi poate dărui numai atunci când toate calităţile anterioare şi toate Sefirot se conectează la ea. Haideţi să ne întrebăm dacă suntem sau nu într-o asemenea stare? Vrem să ne conectăm pentru a fi dăruitori, acesta este câmpul unde se va revela Malhut între noi?

S-a spus despre grupul numit „fii lui Iacob” că ei merg şi progresează către dăruire, nu vor să intre în Egipt şi de aceea, trebuie să intre în asemenea stări.

Dar scopul trebuie să rămână constant de-a lungul întregului drum, şi anume de a obţine dăruirea, conexiunea reciprocă; în ea se va revela Creatorul şi vom simţii cum Îi aducem Lui mulţumire. Şi prin asta vom obţine adeziunea cu El.

La aceste întrebări pot da un singur răspuns: faceţi eforturile pentru a ieşi din Egipt şi veţi vedea că totul va avea succes.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 09.04.2014, Şamati nr. 54

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→