Întrebare: Ce înseamnă Faraonul cel bun care-i primește pe evrei?

Răspuns: Trebuie să examinăm acest concept referindu-ne la o persoană.

Noi credem că egoul ne conduce mai departe în civilizație, expansiune, în creștere. „Vom zbura la stele, vom ajunge să descoperim și să știm totul! Noi, noi, noi!” Acesta este egoismul sănătos. Este esențial, fiindcă altfel nu ne-am dezvolta.

Dacă, de exemplu, nu am fi răbdători cu copilul și l-am limita tot timpul, el nu s-ar dezvolta. De aceea, noi îi permitem constant să se dezvolte, fie și egoist, nu contează cum și, când el ajunge la o anumită vârstă, să zicem 13 ani, începem să-l învățăm cum să se limiteze.

Să nu uităm că până la această vârstă, un om este cufundat numai în înclinația lui rea, iar de la vârsta de 13 ani, binele poate apare sub influența educației. Vârsta de 13 ani este un termen de raportare. Baal HaSulam vorbește despre asta în „Introducere la Cartea Zohar”.

Îmi amintesc că fiul meu, care a studiat într-o școală religioasă, obișnuia să spună: „Ce vrei de la mine? Am numai 9 ani, așteaptă să împlinesc 13!”.

Asta se numește șapte ani de belșug, când nația este satisfăcută cu tot. Noi încercăm să ne unim și, la început, totul merge bine. Egoul este răbdător cu noi spunând: „Cooperează, totul e bine, totul e în regulă!”. Apoi, încep să izbucnească între noi disputele.

Asta este ceea ce se întâmplă și între oamenii care se iubesc, când încep să trăiască împreună sau, în relațiile internaționale: „Acum vom munci împreună și vom face anumite lucruri! Noi, noi, noi!” Totul este în regulă, egoismul e bun și totul este minunat și, dintr-o dată, apare din interior ceva negativ. Nu contează ce facem, în cele din urmă va apărea o piedică, se va ridica Faraonul cel rău.

Când începi ceva, va trebui să știi că dacă faci acțiuni care nu sunt conduse cu ajutorul iubirii și al conexiunii reciproce, folosind Înțelepciunea Cabalei pentru a ține echilibrul între bine și rău, răul care pare la început este atractiv și încântător, mai târziu te va omorî. Îngerul morții te atrage și te ademenește, îți dă o picătură de otravă și ești mort.

Acesta este motivul pentru care tu va trebui să ai grijă de echilibrul dintre cele două forțe ale binelui și răului, oriunde și în orice acțiune.

Din KabTv „Convorbiri despre Pesah” 18/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un om trebuie să simtă întunericul Egiptului ca pe o stare intolerabilă, astfel ca el să vrea să iasă din el. Ce trebuie să facă, nu doar pentru a scăpa de acest sentiment neplăcut, dar și pentru a accepta dominația Creatorului?

Răspuns: Din cauza naturii noastre, nu suntem în stare să rămânem într-o stare neplăcută, decât dacă nu avem încotro, dacă mă ține și mă presează cineva. Vreau să scap, dar nu pot, așa că rămân în condiția neplăcută. Acest lucru poate fi fizic când, de exemplu, mă ține cineva să-mi facă o injecție, așa cum facem noi cu bebelușii, sau societatea mă presează și atunci n-am ce să fac și fac ceea ce mi se cere. Deci, sunt în condiția în care sufăr, dar sunt presat și nu pot să scap.

Prin natura mea, fug de tot ce nu-mi place. Aceasta este dorința de plăcere. Dacă simt „un gram” de disconfort, vreau să fug de el. Dar există diferite circumstanțe convingătoare, probleme și calcule, care mă forțează să continui să sufăr, neavând de ales, nu pentru că vreau, ci pentru că este pusă o presiune asupra mea. Această presiune se numește exil, sunt presat să rămân în acea stare și să sufăr.

Ceea ce întrebi tu, este opusul. Cum să fac să pot simți o suferință cât mai mare, ca să simt astfel că sunt în întunericul egiptean, într-un așa de mare rău, încât să vreau să ies din el? Atunci pare să nu fie niciun fel de problemă că mă pun într-o stare de suferință.

Dar ca să mă pot aduce la o astfel de stare de suferință, ea trebuie să fie justificată într-un fel: de presiunea publică sau, de o cauză care iluminează de departe, ca un dar, ca o recompensă. Dacă sunt dorință de primire nu pot să-mi fac singur rău dacă nu primesc în schimb o recompensă care să depășească presiunea pe care o trăiesc sau, eforturile pe care le fac. Cum să mă aduc la starea de a simți exilul în Egipt?

Întâi, mă aduc în exil în Egipt pe diferite căi, nelegate de spiritualitate. Asta înseamnă că nu îmi provoc durere sau mă fac să duc o viață grea. Nu pot să fac asta. Egiptul trebuie să fie o stare foarte specială pentru mine, în care să sufăr că nu mă pot conecta cu celelelate bucăți sparte ale sufletului comun, fiindcă suntem dominați de Faraon. Această stare mă presează și nu am ce să fac. Nu pot scăpa, în ciuda eforturilor mele, de prezența lui în conexiunea dintre noi. Asta se numește Egipt, când sunt gata să dau totul pentru a-l ucide pe Faraon, pentru a-l scoate din sistemul meu sau, pentru a mă ridica deasupra lui.

Sunt aici multe judecăți interioare: în el, în afara lui, de ce se spune „Lasă poporul meu să plece”, de ce este imposibil să fii liber în Egipt, cum ieșim din Egipt și, de ce luăm vasele cu noi și în Egipt rămâne numai Faraonul. Cu adevărat, în Egipt rămâne numai Faraonul. Tot restul este luat din Egipt. Acele dorințe mor acolo sau, sunt scoase.

Toate aceste definiții nu au nimic de-a face cu suferința pământeană, ci sunt numai depre un anumit lucru, conexiunea dintre noi, pentru a-L descoperi în ea pe Creator făcându-i astfel plăcere. Până la urmă, Creatorul vrea să fie descoperit. De aceea, noi trebuie să lucrăm continuu în grup la acest punct și să simțim că singurul lucru care ne lipsește este conexiunea. Dacă vrei doar să ieși din ego (și probabil că asta este de fapt ceea ce vrei), este numai fiindcă el îți aduce o mulțime de necazuri. Încerci atunci să schimbi egoul tău mic cu unu mai mare, mai sofisticat dar, încă lucrezi pentru Faraon.

Să lucrezi în afara Faraonului este posibil numai dacă-ți dorești conexiunea pentru a putea descoperi calitățile Creatorului și, astfel, să-i faci Lui plăcere, atunci când iei forma Lui și dorești să te asemeni Lui. Trebuie să examinezi acest punct foarte atent.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 13/4/ 2015, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Pesach Haggadah, povestea exilului din Egipt, începe cu aceste cuvinte: ”Suntem sclavi în Egipt…”

Răspuns: Încă suntem sclavi, dar nu realizăm asta. Ne considerăm o națiune liberă, care trăiește în ”pământul lui Israel”, dar nu este pământul lui Israel. Nu este încă nici Egiptul. ”Egipt” înseamnă că realizăm că Faraonul ne conduce. Totuși, noi gândim diferit.

Uită-te ce se întâmplă! Ce fel de joc se joacă egoul cu poporul Israel! Suntem adânciți în numeroase dispute, bârfe… Suntem complet scufundați în tot felul de probleme. Guvernul nostru și întreaga țara este împărțită în numeroase fragmente. Suntem chiar aproape de un război civil!

Suntem foarte departe de Paște! Suntem încă în sclavia egipteană cea mai adâncă și întunecată, a celor ”șapte ani de foamete”. Nu realizăm faptul că egoul este cel care ne guvernează, se joacă cu noi, și ne întărâtă unul împotriva altuia.

Paștele vorbește despre decizia de a scăpa de sclavie, de a ieși din puterea egoismului, din starea în care ne ”înfulecăm” unul pe altul, așa cum este spus, ”iar copiii lui Israel au gemut din cauza muncii… ”

Întrebare: Suntem sclavi astăzi?

Răspuns: Nu, nu suntem, deoarece un ”sclav” înseamnă omul care își simte sclavia și realizează dependența de natura sa rea. Admitem că ne urăm  vecinul și că suntem constrânși să ne certăm și să luptăm unul cu altul. Nu știm de unde vine această dorință. Răsare din interior și nici măcar nu suntem conștienți de ea, nici nu simțim că forța care ne guvernează ne este străină. Credem că noi alegem să ne comportăm astfel.

Mulți oameni fac lucruri rele, dar nu le consideră greșite. Totuși, sunt oameni care realizează: ”Sunt sătul de răutatea mea, nu știu ce să fac cu acest corp al meu, cu natura mea, nervii, dispoziția în care sunt… Mă uit la alții și vreau să îi distrug. Nu îmi iubesc nici soția, nici familia. Vreau să abandonez această lume. Să ardă complet! Nu am nicio idee unde să fug de această viață! Nu m-ar deranja să trăiesc pe o insulă părăsită.”

Înțelepciunea Cabala explică faptul că natura umana a fost creată rea în mod intenționat, pentru ca să ajungem să realizăm răutatea acesteia. Mai întâi, nu simțim că suntem răi. Credem că este natural ca oamenii să fie răi. Apoi, învățăm gradual să ne diferențiem de natura noastră și să realizăm că suntem construiți din două puteri: ”noi”  și opusul nostru, înclinația rea numită ”Faraon”.

În acest moment, îl privim pe Faraon ca înclinația rea care trăiește în noi și ne gândim: ”Poate ar trebui să încerc să evit puterea lui? Să tratez pe toată lumea bine. Nu contează cum se vor termina încercările mele, dar totuși vreau să învăț cum să mă controlez”. Faraonul închide constant ”viziunea noastră duală”, care este stabilită pentru a putea face diferența între ”noi” și ”el”. Ne face să îi tratăm rău pe alții.

În cele din urmă, ajungem la realizarea faptului că Faraonul este rău și o putere ostilă, cu scopul de a ne face conștienți că există un străin în noi, astfel aducându-ne la dorința de a a fugi de el. Nu avem puterea de a lupta cu el, dar putem să ne detașăm de el. Această detașare de puterea rea se numește  ”ieșirea din Egipt”. Răul rămâne intact, noi suntem cei care nu ne mai asociem cu el.

Răul este încă în noi, undeva în cele mai adânci straturi, dar nu îi permitem să ”iasă la suprafață”; îl suprimăm și ne detașăm de el. Detașarea de rău prin ridicarea deasupra se numește ”ieșirea din Egipt, o evadare de sub puterea lui Faraon. ” În acest punct, obținem mântuirea. Nu suntem încă oameni liberi pe pământ liber. Nu am trecut încă de la sclavie la libertate. Doar am fugit de sub sclavie, dar nu am obținut încă libertatea.

În acest punct, avem nevoie, cu disperarea, să ne detașăm de Faraon. Această starea se numește ”Paște”. Începe să corectăm proprietățile asociate cu Egipt și Faraon. Nu avem altă natură. Tot ce avem este înclinația rea, pe care trebuie să o corectăm și să o schimbăm în benevolență. Pentru a obține această stare, după ieșirea din Egipt, ne trebuie o putere specială care ne permită să facem clarificări asupra noastră – corecția. Această perioadă se numește ”a număra zilele lui Omer”.

În Egipt avem destulă pâine. În timpul primei săptămâni după ieșirea din Egipt, am mâncat o pâine simplă, numită ”mața”. Mai târziu, am revenit la pâinea normală. Această perioadă se numește ”a număra zilele lui Omer”. ”Omer” este un snop de grău.

Verificăm dorințele noastre rele, pe toate cele 49. Aceste dorințe se numesc ”Sefirot”. Șapte Sefirot sau șapte părți ale dorinței se numesc “Hesed, Gevura, Tifferet, Nețah, Hod, Yesod și Malhut.” Fiecare se împarte în 7 părți. Astfel, avem 7 X 7 = 49 de dorințe diferite, care sunt  pregătite de corectare.

Am ”abandonat” aceste dorințe în momentul ieșirii din Egipt, adică am încetat  să le mai folosim. Acum, începem să le testăm din nou. Verificăm fiecare dorință și o evaluăm, dacă o folosim ca să facem rău altora,  să bârfim, să ne luptăm, etc. Trebuie să găsim o cale pentru a folosi aceleași dorințe pentru a aduce beneficiu altora.

Ar trebui să trecem de la înclinația rea la cea bună, în fiecare dintre dorințele noastre. Trebuie să ne facem un ”inventar” al răutății noastre. Trebuie să găsim o cale de a folosi dorințele noastre în scopuri bune.

Până acum, nu era încă vorba despre detașarea de starea noastră anterioară. În timpul nopții de Paște, ieșim și ne ascundem toate dorințele. Le verificăm și încercăm să înțelegem cum arată dorințele noastre. Le contemplăm de la un nou nivel, fiind deja ”ieșiți din Egipt” și departe de puterea Faraonulului.

Ne uităm la dorințe și ne îngrozim că anterior le-am avut. Totuși, acum ne-am distanțat deja de ele, nu le mai considerăm ca fiind ale noastre. Ne identificăm cu punctul care iese din Egipt și este în afara oricărei dorințe egoiste.

În acest moment, de la o nouă ”înălțime”, verificăm fiecare dorință, una câte una, toate cele 49. Se numește ”numărătoarea celor 49 de zile ale Omer”, deoarece de la noul nivel pe care tocmai l-am obținut, începem să numărăm și să testăm toate dorințele și să vedem dacă suntem capabil să le folosim în scopuri bune, în loc de cele rele dinainte.

Acest lucru este posibil datorită Faraonului care ne revelează răutatea noastră. Acum, putem gradual să schimbăm răul în bine. Numărarea celor 49 de zile ale lui Omer este pregătirea pentru ziua 50, numită ”Șavuot” – Dăruirea Torei.

Pe de o parte, se numește ”Șavuot” pentru că numărăm toate dorințele noastre și facem un ”inventar” al lor, iar pe de altă parte se numește ”Dăruirea Torei” deoarece primim Lumina care Reformează. Creatorul a spus: ”Am creat înclinația rea și am creat Tora ca mirodenie pentru ea”

În acest moment, vedem clar răul, deoarece am făcut un inventar al dorințelor noastre. Acum, avem nevoie de o Lumină specială, o forță specială, numită ”Tora”, care ne va ajuta să ne folosim dorințele una după alta și toate împreună, de dragul dăruirii altora , pentru că legea principală a Torei este ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este nivelul pe care eventual îl vom obține.

Din emisiunea de pe Kab Tv ”O viață nouă” din 24.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Înaintea exodului din Egipt, omul trece prin „49 de porți de impuritate”. Deci, de acum încolo el nu mai crede în nimic, nu mai așteaptă nimic, vede că tocmai nu mai are nicio legătură cu Forța Superioară și că îi este imposibil să schimbe ceva în viața lui. Unde este această forță numită „Nu e nimic în afară de El”? Totul este sub controlul Faraonului și este imposibil să facă ceva împotriva egoului care îl controlează.

Omul nu înțelege și nu crede în „binele care face bine”. A mai rămas numai un fir subțire care îl conectează la Spiritualitate și este atât de fragil, că el nu mai crede că îi va veni ceva din asta. Disperarea este atât de mare, iar firul care îl susține este o răbdare dincolo de intelect și logică.

Această situație se acumulează treptat și, dacă omul obține cu adevărat cele 49 de porți de impuritate, atunci Forța Superioară acționează împotriva lor, obținând pentru el răscumpărarea.

Aici trebuie menționat că „fiecare acțiune lasă o urmă”, de fiecare dată, încă puțin, și încă puțin mai departe și, astfel, numărăm 400 de ani, perioadă în care omul acumulează clarificări și eforturi, chiar și căderi, și urcări, pe care el reușește să le facă singur sau cu ajutorul Creatorului.

Întreaga noastră luptă de a trăi în Egipt este sub controlul Creatorului, „Nu este nimic în afară de El” și „Binele care face bine”. Iar Klipa (forța egoistă) neagă în fiecare mod posibil Providența Superioară a „Nu e nimic în afară de El”.

Sclavia, exilul (Galut) diferă de eliberare, răscumpărare (Gheula) prin litera „Alef” , numită Domnul (campionul) Lumii. Omul trebuie să se concentreze constant pe acest punct și pe nimic altceva. Trebuie să ne ascuțim constant tocmai această clarificare, lupta împotriva naturii noastre, împotriva Faraonului, fiindcă „nu e nimic în afară de El”, Binele, și acesta face bine.

Noi nu cerem de la cineva să schimbe ceva; nu ne rugăm pentru soarta noastră. În schimb, cu cererile noastre, doar ne adresăm Creatorului. Asta înseamnă „nu e nimic în afară de El” adică, tot ceea ce se întâmplă, legăm doar de El. Numai El face fiecare acțiune, pregătind astfel, din interior, lupta împotriva tuturor tulburărilor în care s-a îmbrăcat El însuși. Noi Îl descoperim și ne adresăm Lui.

Exil înseamnă că noi nu suntem încă gata dar, dorim foarte mult să descoperim sursa a tot ceea ce se întâmplă, după cum e spus „Eu, și nu un mesager”. Acesta este un moment foarte important. Aceasta este singura noastră muncă și depinde de noi dacă suntem gata pentru ea.

Este foarte important să rămânem în acest punct, ca un vapor sau un avion pe care îl navigăm pentru a rămâne mereu pe drumul cel bun, în ciuda vântului și a diverselor turbulențe. Acest lucru este posibil numai cu un echipaj bun.

Totul este construit în așa fel ca omul să nu fie pregătit să mențină singur această poziție. Problemele cad pe el și, apoi, greutatea este luată de la el și i se dă o altă oportunitate. Dar această șansă este tocmai pentru a-și construi echipa corectă, astfel ca, împreună cu ei, să poată să-și mențină direcția.

Trebuie reamintit permanent că toate aceste tulburări vin de la Creator și nu de la Faraon sau de la armata lui și, că nu există niciun accident și niciun mesager. Totul vine în schimb direct de la Creator. Sarcina noastră este să descoperim Creatorul în locul tuturor celorlalte surse de energie și acțiuni. Prin asta, sclavia noastră, loviturile și toate celelalte evenimente din povestea exodului din Egipt, sunt revelate. Totul este o luptă de localizare a Creatorului printre toate aceste tulburări care se găsesc între noi și Creator.

La început nu există nicio conexiune între noi și Creator fiindcă suntem opuși. Iar tulburările vin anume în așa fel ca noi să le folosim pentru a construi conexiunea cu Creatorul. Astfel, vedem că Faraonul ne aduce mai aproape de Creator, vedem că înclinația rea este ajutorul împotriva noastră (Geneza 2:18), iar noi transformăm asta în conexiune cu Creatorul.

Dacă muncim constant în acest fel și încercăm să construim conexiunea, atunci, treptat, ridicăm o conexiune din ce în ce mai puternică, precum verigile unui lanț și cădem în tulburări și mai mari, într-o lipsă și mai mare de conexiune. Și iar încercăm să construim Pitom și Ramses și iar cădem pierzând conexiunea și plângând și devenind confuzi, negând orice control de la Creator.

Ca rezultat al eforturilor noastre, trecem prin cele 49 de porți de impuritate. Dacă ajungem la a 49-a poartă înseamnă că am făcut o multitudine de corectări la conexiunea noastră cu Creatorul. Dar acest lucru ne este ascuns. Pentru o fracțiune de moment descoperim ceva și apoi cădem imediat. În acest fel trebuie să descoperim toate tulburările contrare faptului că „nu e nimic în afară de El”.

Și, dacă suntem gata să descriem Forța Superioră în ciuda tuturor tulburărilor, descoperirea este făcută după principiul „Eu, și nu un mesager”. Exilul ne este dat pentru ca noi să putem să-l simțim pe Creator, să-L localizăm în „ceva din nimic”. Astfel obținem răscumpărarea, eliberarea.

Astfel este imposibil să uităm că, toată munca pentru răscumpărare este pentru a determina faptul că „nu e nimic în afară de El”, atunci când avem în față tot felul de tulburări care vin, desigur, de la Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 01/04/ 2015 –Șamati 190

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal Ha Sulam, Șamati 159, „Și s-a întâmplat pe parcursul acestor zile multe”: Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca în Egipt. Acesta este înțelesul la „dar s-au amestecat cu națiunile și au învățat muncile lor”.

Asta înseamnă că, dacă Israel este sub dominația unei anumite națiuni, acea națiune îi controlează, iar ei nu se pot retrage de sub dominația lor, fiindcă au gustat destul de mult din gustul acelei munci și nu mai pot fi răscumpărați.

La început, omul este în dorința lui de plăcere și vede că muncește de dragul egoului său. Învață și acumulează cunoștințe și simte că este deasupra celorlalți, fiindcă el înțelege și simte mai mult decât ei.

Înțelepciunea Cabalei deschide în fața lui întreaga esență a vieții în această lume și el se uită în jos, cu compătimire, la ceilalți oameni care se târăsc în jurul lui pe această planetă și nu înțeleg nimic. El simte că este mai sus, mai important, superior lor și, egoul lui e plin de mândrie.

El primește explicații despre bine și rău și schimbă totul în favoarea lui, pentru a se calma. Acum, el are un scop tentant. El vede Înțelepciunea Cabalei ca pe propria-i răscumpărare și, ca pe răspuns la toate necazurile, fiindcă el a ajuns la această Înțelepciune destul de deprimat deoarece fusese bătut de viață. Aici găsește dintr-o dată toate răspunsurile și tot confortul. Este bucuros că e nevinovat de tot răul pe care l-a făcut și se așteaptă ca lucrurile să fie mai bune ca în trecut. Pe scurt, este foarte satisfăcut.

Acest lucru este intenționat, asemenea copiilor mici care primesc de la Creator energia de a fugi de colo colo, de a învăța totul, nu să stea nemișcați și leneși. Astfel, ei pot învăța repede despre lume și se pot dezvolta. La fel se întâmplă cu omul când începe să studieze, după cum e scris: „Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca din Egipt, asta înseamnă ”dar s-au amestecat cu națiunile lumii și au învățat muncile lor””.

Națiunile lumii sunt stări în care conduce numai dorința de plăcere, iar Israel sub dominația Egiptului este o stare în care dorința de dăruire, trezită în mine, lucrează în beneficiul dorinței egoiste. Rezultă că pot avea mult succes decât alții. Mă liniștesc; înțeleg și simt mai mult că am niște oportunități și, de aceea, simt că sunt mai bun.

Acestea sunt ceapa, usturoiul și dovlecii pe care i-am mâncat în Egipt. La această stare inițială, pot să schimb tot răul revelat în beneficiul egoului meu. Asta înseamnă că sunt sclavul Faraonului. Totul deservește dorința egoistă, chiar și cea mai mică dorință de dăruire pe care o am în mine datorită studiului și conexiunii mele cu grupul.

În acest fel folosesc metoda până când, la un anumit punct, este o schimbare bruscă în simțirea mea. Asta se numește „Și regele Egiptului (care a fost bun cu mine) a murit”. Apoi, este ca și când apare o nouă dominație. Eu nu mai simt deloc că am atât de mult succes și că această afacere este chiar atât de simplă. Nu mai pot folosi Înțelepciunea Cabalei ca să-mi îmbunătățesc viața mea obișnuită, corporală, egoistă.

Aici încep să simt sclavia. Dorința rămâne aceeași dorință, același rege, dar pentru mine e mort. Începe o nouă fază: „și copiii lui Israel au gemut din cauza robiei”. Pentru cine muncim dacă nu de dragul nostru? Și ce se va alege de noi?

Noi ne-am conectat cu speranța de a descoperi Forța Superiaoră, fiindcă am crezut că este bine pentru egoul nostru, dar acum, deodată, descoperim că nu e binele pe care le-am așteptat și conexiunea care am crezut că va fi. Începem să înțelegem binele și conexiunea în adevăratul lor sens, ceea ce înseamnă că suntem conștienți de faptul că fructul nu va fi revelat în dorința de plăcere, ci în dorința de dăruire.

Noi încă nu înțelegem ce înseamnă primirea unei plăți în dorința de dăruire, dar acest lucru ni se va revela. Sperăm să ne simțim bine, dar ce este bun în dăruire? Trebuie să ne schimbăm percepția în ceea ce privește următoarea schimbare.

Asta înseamnă „regele Egiptului a murit”, înseamnă că toată dominația regelui din Egipt – el le-a dat mâncare și cele necesare vieții – a murit. De aceea, ei au avut loc pentru rugăciune și au fost imediat salvați. Și atunci când au mers în deșert și au ajuns la starea de Katnut (micime), au râvnit sclavia pe care au avut-o înaintea morții regelui Egiptului. Asta înseamnă că ei au ieșit de sub dominația Faraonului.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 30/03/2014 – Șamati 159

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce numai înţelepciunea Cabala are un răspuns la întrebarea legată de menirea vieţii?

Răspuns: Căutăm răspunsul într-o manieră clară, ştiinţifică şi nu credem ce a scris cineva în anumite cărţi. Trebuie să obţin răspuns eu însumi. Înţelepciunea Cabala este bazată pe o realizare concretă, aşa cum este spus: „un judecător are doar ceea ce ochii săi văd”. Realizarea este cea mai clară înţelegere pe care o poate avea omul. Asta este calea care trebuie să fie.

De aceea, atunci când ne angajăm în metoda Cabala, obţinem instrumente de căutare ştiinţifice şi descoperim totul până când nu mai avem niciun dubiu. Prin înţelepciunea Cabala descopăr instrumentele, oportunităţile şi atributele din mine, prin care îl revelez pe Creator, reţeaua care conectează întreaga creaţie şi lumea superioară.

Trăiesc în două lumi. Corpul meu trăieşte în această lume şi, în acelaşi timp, simt realitatea superioară. Dar doar o simt, deoarece doar o realizez. Oricine care doreşte să simtă acelaşi lucru trebuie să treacă prin aceeaşi cale a studiului şi exerciţiilor, iar apoi va atinge gradual revelarea realităţii superioare.

Întrebare: Vorbeşti tot timpul despre revelaţie, revelarea forţei care înconjoară totul, singura forţă care operează în natură. Înseamnă că există ceva acum, dar eu pur şi simplu nu simt? Ce înseamnă să revelezi?

Răspuns: Există multe fenomene de care nu eşti conştient şi pe care nu le detectezi. Percepi sau recepţionezi undele radio? Nu. Există multe fenomene care au loc în jurul nostru, dar nu le putem percepe şi recepţiona. Am construit diferite instrumente prin care putem detecta astfel de fenomene. Dar, conform cu înţelepciunea Cabala, nu putem construi instrumente externe. Noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm intern, pentru că percepţia noastră, mintea şi sentimentele, sunt limitate, trebuie să le extindem. Pentru că trebuie să descoperim forţa generală a naturii, care se numeşte Creator, care vine de la Bo-Re (vino şi vezi), trebuie să obţinem starea în care Îl vom vedea, adică să îl revelăm.

Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când obţin revelarea realităţii superioare?

Răspuns: Revelarea te obligă, la fel cum te obligă orice revelaţie din această lume, să te comporţi în mod diferit, pentru că tu de fapt te schimbi, conform cu ea. Atunci te umple această nouă cunoaştere şi noile senzaţii.

Întrebare: Dar cum mă umple revelarea realităţii superioare, a Creatorului?
Răspuns: Simţi că eşti umplut de iubirea pentru alţii. Este o schimbare imensă prin care trece cineva. Şi asta pentru că iubirea aproapelui ca pe tine însuţi, legea garanţiei reciproce, este legea generală a realităţii superioare, iar noi trebuie să urcăm tot drumul către ea şi să existăm în ea.

Din programul de radio israelian 103 FM din 18.01.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțelepciunea Cabalei vorbeşte despre forţa unică ce conectează toate forțele naturii în cadrul acesteia, care gestionează acest joc întreg numit viața noastră. Cum este această lege atunci când o persoană începe să o recunoască și să o atingă?

Răspuns: Această lege generală se numește Arvut (garanția reciprocă). Toate părțile naturii, mineral, vegetal, animal, și vorbitoare, toate forțele, toată natura în plinătatea și integralitatea ei sunt conectate într-un singur sistem, iar toate părțile se sprijină reciproc pentru a construi o formă completă.

Întrebare: Această lege acționează, de asemenea, la nivel uman?

Răspuns: Da. Dar problema este că omenirea trebuie să îşi umple nişa. Acest lucru se face în mod intenționat, astfel că vom atinge nivelul acestei puteri unice, devenind partenerii săi.

Această putere exclusivă conține toată realitatea în ea, toate timpurile și toate lumile, cu excepția lumii noastre. Este mai sus de timp, loc, mișcare și mai sus de conștiința noastră, ca o sferă imensă în care funcționează o singură forță.

Noi nu numai că putem descoperi această forță, dar, de asemenea, ne putem ridica la nivelul său. Trebuie să atingem acest obiectiv aici, în viața noastră.

Apoi vom deveni liberi de toate limitările de timp și de distanță, viață și moarte; pentru noi, nimic din toate astea nu există.

Vom obţine lumea noastră în această viaţă.

De la Programul israelian Radio 103FM, 1/18/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cred că egoismul este o calitate pozitivă, fără de care nu putem să ne dezvoltăm. Dacă un copil nu ar avea calitatea de egoism, nu s-ar strădui să înveţe şi să crească.

Răspuns: Căutarea pentru cunoaştere, educaţie, cultură, să vezi lumea, să zbori în spaţiu, acestea nu se numesc egoism rău. Înclinaţia rea o reprezintă relaţiile rele dintre noi dorinţa de a-i folosi pe alţii, de a-i suprima.

Doar dorinţa de a creşte şi de a deveni un mare om nu este egoism, pentru că prin asta aş putea să vreau să aduc un beneficiu umanităţii. Egoismul este o dorinţă de a subjuga alţi oameni, de a-i face sclavi.

Faraonul, regele Egiptului, este chintensenţa întregului rău. Această putere specială, inerentă în fiecare fiinţă umană prin natura ei, se numeşte înclinaţia rea, care ne strică relaţiile cu ceilalţi. Numai despre acest lucru vorbim, nu despre dorinţa omului pentru dezvoltare.

Faraonul se numeşte regele Egiptului pentru că domneşte asupra noastră, fără să ne consulte dorinţele. Doar ne ordonă ce să facem – ne încarcă cu muncă grea.

Faraonul ne comandă să construim, adică să ne unim. Dar, de îndată ce vrem să ne unim, el stă între noi şi ne facem să ne certăm unul cu altul, şi se bucură de asta.

Astăzi, fiinţa umană este sclava unei forţe speciale numită Faraon. În natură, există o foră care face să avanseze întreaga lume în procesul de evoluţie. Duce la dezvoltări în tehnologie, ştiinţă, cultură şi educaţie.

Dar în această dezvoltare, există o forţă care ne face să ne tratăm unul pe altul într-o manieră proastă, egoistă, să ne bucurăm de faptul că suntem superiori altora, că îi putem înjosi.

Toată lumea vrea să fie Faraonul şi să îi controleze pe alţii. Dacă are abilitatea să îi pună jos pe alţii, ca să nu mai aibă unde să scape, primeşte plăcere din asta. Asta înseamnă că Faraonul trăieşte în fiecare dintre noi.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 24.03.2015

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cea mai mare avere nu este nici măcar dacă voi trece sau prin Machsom (bariera); mai degrabă, este faptul că Creatorul m-a adus să studiez. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: Este Creatorul care aduce persoana la o soartă bună și nu putem influența acest lucru în nici un fel. Putem încerca doar ca, venind la studiu, să devenim capabili să ne dăm seama.

Întrebare: Dar de ce suntem atât de puțini, un atât de mic procent?

Răspuns: Nu suntem chiar atât de puțini; avem foarte mare putere spirituală, mai mare decât întreaga lume. Ce fel de putere are întreaga lume dacă este complet gestionată de sus, în comparație cu o singură persoană care are libertatea de a alege și capacitatea de a influența realitatea? Este imposibil de a compara toate aceste lucruri. Puterea totală a fiecărei persoane care trăieşte în lume este egală cu o persoană care studiază într-un grup cabalistic.

Dacă doresc să influențeze lumea spirituală, fiecare dintre oameni la nivelul lor trebuie să se conecteze împreună pentru a fi egali cu unul dintre prietenii noștri. Este la fel ca și când toate din mineral sunt egale cu unul din mediul vegetal, toate din mediul vegetal sunt egale cu unul din mediul animal, precum și toate din mediul animal sunt egale cu un singur om (Adam).

Deci, de asemenea, printre oameni, în cazul în care toate sunt gestionate de mai sus și este unul care nu este gestionat și are un fel de independență, astfel încât toți împreună sunt egali cu acesta. În cazul în care se conectează toţi la nivelul lor fizic prin anularea lor, devin egali cu cel care studiază înțelepciunea Cabalei. Aşa sunt relațiile dintre niveluri.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/31/14 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vrem să ieșim din Egipt, în primul rând, ce este atât de rău acolo?

Răspuns: Suntem făcuți din două părți: nivelul animal și nivelul uman. De aceea se spune, „Domnul va salva omul și fiara.” Totul depinde de măsura în care vă identificați fie cu animalul fie cu omul.Omul din mine tânjește să deschidă ochii la lumea spirituală, pentru a înțelege de ce trăiește, pentru a vedea calea de urmat, și să înțeleagă toată realitatea.

Animalul este atras de fotoliu și televizor pentru a se simți bine și confortabil. Se întoarce dintr-o parte în alta și nu vrea nimic. Acest lucru înseamnă că am de ales: fie această lume sau spiritualitatea. Noi ne balansăm între aceste două stări, şi cam aşa va fi până la sfârșitul corecției.

Vom primi ispite din ce în ce mai mari pentru a ne bucura în mod egoist și vom primi o întărire mai mare a inimii. Putem primi întărirea inimii, chiar și în starea noastră actuală, astfel încât nu vom fi capabili să ne deplasăm nici chiar un milimetru.

Dacă vă simțiți bine în această stare, atunci nu este nimic de discutat. Dacă nu simțiți nevoia de a avansa spiritual, trebuie să vă dezvoltaţi în această lume, în scopul de a descoperi inutilităţile sale.

Întrebare: Dezvoltarea înseamnă a primi lovituri?

Răspuns: Există o fază de dezvoltare a unei persoane în care primește lovituri, dar omul este încă în imposibilitatea de a înțelege de ce și de unde vine. El nu este dezvoltat suficient încă. El trebuie să primească un anumit număr de lovituri pentru a încerca să scape de ele în direcții diferite, până când începe să înțeleagă de ce se întâmplă acest lucru.

Înainte de asta a vrut doar să se ascundă de lovituri, iar acum el are deja o întrebare și vrea să știe de ce primește lovituri. Clarificarea motivului este deja un nivel superior. El nu vrea pur și simplu să şteargă ceea ce este rău pe nivelul actual, el tânjește să știe de unde vine și de ce. El a crescut deja. Apoi urcă la nivelul următor și află de ce loviturile ajung la el.

El începe să exploreze sursa lor, de ce viața noastră este așa cum este și care sunt legile în conformitate cu care este construit sistemul care îl pedepsește. Vrea să știe tot ceea ce-l determină. Apoi, el urcă chiar mai sus și vrea să știe nu numai modul în care funcționează sistemul superior, ci și obiectivul pe care îl exploatează pentru a şti ceea ce înseamnă şi dacă există vreun plan.

La urma urmei, el vede că sistemul funcționează în mod sistematic. Am avansat constant sub lovituri, dar eu nu acord atenție la lovitura în sine, ci de ce am primit și sursa acesteia. În cele din urmă am ridicat deasupra loviturile și doresc să descoper motivul pentru acestea.

Loviturile mă forțează să valorific motivul lor și apoi încep să mă detașez de sentimentele mele și las animalul să sufere. Este bine că el suferă, deoarece nu există nici un alt mod în care pot avansa. Vreau să mă identific și să mă conectez cu motivele pentru lovituri, ceea ce înseamnă cu cauza motivelor. De aceea accept avansarea mea cu bucurie .

Dar nu voi avansa dacă nu voi primi destule lovituri calitative pe fiecare nivel în funcție de întrebările mele, în funcție de aprecierea mea din lovitura trecută.

Dacă aș primi o lovitură, este lipsită de importanță pentru mine și ceea ce este important este de la cine am primit-o și pentru ce moti, aceasta este o situație total diferită. Creatorul mi-a adus toate acestea, astfel că voi descoperi că El este cel care îmi dă aceste lovituri.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/31/14 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→