Întrebare privind congresul de la Paris, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”

Întrebare: Dacă o persoană studiază singură și nu este în grup, poate să vină la acest congres?

Răspuns: Toată lumea poate veni la acest congres. Dacă o persoană are o șansă în viață să dobândească un pic de lume spirituală în timp ce este în această lume, ar putea să considere acest lucru lipsit de importanță? A subestima o astfel de oportunitate este cu adevărat o Klipa, un șarpe aflat în persoană ce-l împiedică să participe.

Un congres este ocazia de a lua și de a primi ceva într-o clipă. Două sau trei zile din congres acoperă și prind mult timp de muncă și studiu. Este un beneficiu clar.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabash, ”Trei rugăciuni”: Când Moise a venit să vorbească ”în numele Tău”, ceea ce înseamnă că ar trebui să muncească pentru binele Creatorului, ”răul a ajuns la acești oameni”, adică ei au devenit mai răi. Asta înseamnă că, înainte ca Moise să vină să le vorbească, a fost nevoie să lucreze doar pentru iubirea cerului, erau angajați în lucrarea lui Dumnezeu și credeau că erau drepți.

Ei au avut puterea și energia pentru a munci pentru că era clar pentru cine munceau. Dar, după ce Moise a venit cu mesajul că era nevoie să muncească în scopul de a dărui, au devenit răi. Astfel, pentru ei, era de preferat să nu se angajeze în munca ”Lo Lishma”.

Vedem că mulți oameni care vin să studieze simt forța, dorința și motivația egoistă. Asta continuă până când ei sunt impresionați de munca reală și înțeleg că asta trebuie să fie total deasupra egoului și împotriva lui.

Atunci puterea lor dispare. Până atunci ei erau aprigi, determinați și plini de energie și brusc, totul dispare și pierd puterea de a face ceva. Cu ce energie pot munci, cu ce carburant? Apoi, cu toții cad și doar cei care pot avansa trăgând puterea dăruirii și cei care sunt pregătiți pentru acțiuni în scopul de a dărui pot trece la un alt combustibil, la energia dăruirii.

Întrebare: Care este combustibilul alternativ de dăruire?

Răspuns: Combustibilul de dăruire este respectul pentru Creator, măreția Superiorului. Prin urmare, trebuie să simțim măreția grupului, măreția profesorului și a tuturor cabaliștilor din trecut, și apoi măreția Creatorului.

Constant, trebuie să muncim asupra acestei grandori și asupra aprecierii sale și prin asta, vom putea primi puterea de a avansa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 22.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot acest proces pe care-l traversează o persoană din momentul în care Creatorul trezește punctul din inimă în ea și o aduce în grup, este ca un miracol, un noroc. Cum poate participa conștient la acest proces?

Răspuns: Șansa este necesară tot timpul; un miracol se produce tot timpul. Toate acestea sunt miracole. O persoană trebuie să aspire ca acest miracol să i se întâmple,  Creatorul o ajută în fiecare stare.

Lipsa, dorința, aspirația, ajutorul de sus, trebuie să fie în noi tot timpul, ca o foame devorantă, ca un vid interior. Asta ar trebui să fie dorința noastră pentru Creator în fiecare moment.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 16.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebări cu privire la congresul ”Unul pentru toți și toți pentru unul” din Paris:

Întrebare: O întâlnire cu un cabalist îmi poate schimba viața?

Răspuns: Ceea ce poate schimba viața voastră este o întâlnire cu întregul grup care se reunește la congres și conexiunea la el. Nu vreau să vă promit miracole. Înțelepciunea Cabala este o știință care învață o persoană cum să se schimbe pentru a fi precum Creatorul.

Este ceva foarte serios și deloc simplu. Dacă veți dori să participați la asta, veniți la congres, iar dacă nu doriți acest lucru, nu există constrângere în spiritualitate.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Psalmul 24: “Domnului aparține pământul și tot ce include el, lumea și cei care o locuiesc. Deoarece El este Cel care l-a întemeiat pe mări și l-a întărit peste râuri. Cine se va urca pe muntele Domnului? Cina va sta în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate, inima pură, care nu a luat numele Meu în deșert, și nu pregătește jurăminte înșelătoare: acela va obține binecuvântarea Domnului, bunăvoința de la Dumnezeul mântuirii lui. Acesta este destinul celor care-L slăvesc, a celor care caută fața Ta, lui Iacob. Selah!

Ridicați porțile, căpetenii, vă ridicați porțile vechi pentru ca să intre Împăratul slavei! ”Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul Cel tare și puternic, Domnul, viteaz în război. Ridicați porțile, căpetenii, vă ridicați porțile vechi, pentru ca să intre Împăratul slavei! ”Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul oștirilor, El este Împăratul slavei!” Selah

Ar trebui să încercăm să ne imaginăm ce revelație are nevoie să atingă o persoană, pentru a vorbi astfel. Domnului aparține pământul…lumea și cei care o locuiesc, asta înseamnă că el revelează că aceasta este dominația superioară.

Cine se va urca pe muntele Domnului, el s-a urcat și a atins nivelul de echivalență cu Creatorul și acum, cine va sta în locul Lui cel sfânt? Ar putea să facă asta prin cel ale cărui mâini sunt fără pată, toate nivelurile Luminii de Hassadim, și cel care are o inimă pură, adică cel care muncește deja cu dorința de primire în scopul de a dărui, care este numită Lumina Hochma.

El a corectat deja tot răul care a fost revelat, un răspuns la: care nu a luat numele Meu în deșert, și nu pregătește jurăminte înșelătoare. Totul este grație forței pe care a primit-o de Sus și nu grație propriilor forțe; acela va obține binecuvântarea Domnului, bunăvoința de la Dumnezeul mântuirii lui.

Apoi, vă ridicați … porțile, înseamnă porțile inimii. Întreaga dorință a unei persoane care crește de la un capăt la altul spre Malchut de Ein Sof (Infinit) și devine în scopul de a dărui, poate chema acum Creatorul Împăratului slavei și cuvântul ”Selah” înseamnă că noi atingem deja Malchut, adică atingem măsura adevărului.

Este imposibil să muncim cu măsura adevărului dacă nu o facem prin alte măsuri: pace, dreptate și milă. Dar, atunci când Regele David folosește cuvântul ”Selah”, atinge deja măsura adevărului.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum simte o persoană loviturile Faraonului?

Răspuns: Faraonul are toate mijloacele posibile pentru a ne lovi. Toată înclinația rea care a fost revelată în momentul păcatului din arborele cunoașterii este Faraon.

Dacă Lumina nu intra în dorința de primire în timpul spargerii, nu ar fi existat o înclinație rea, ci doar o dorință ca cele din întreaga natură mineral, vegetal și animat. Înclinația rea s-a revelat după spargere, atunci când Lumina atinge dorința și, prin urmare, întreaga forță spirituală a intrat în dorința de primire.

Înainte, dorința era pur și simplu la nivelul animat și acum sare brusc la nivelul uman, care este asemănător Luminii. Faraon este opus Creatorului în dorința de primire în scopul de a primi. Faraon a fost construit prin Lumina care a intrat în dorință, în timpul spargerii.

Acum ne vom trezi, Faraon taie strat după strat cele 125 de niveluri și, de fiecare dată, ne arată formele care sunt opuse Creatorului. Astfel, avem nevoie de Creator, Lumina care Reformează.

Faraon prezintă o formă care este opusă Creatorului. Pentru a-l transforma din anti-Creator în pentru Creator trebuie să cerem ajutor, și asta este munca noastră. De aceea, experiența exilului și munca pentru Faraon este atât de importantă pentru noi.

Primul lucru pe care Iacob l-a făcut atunci când a coborât în Egipt, a fost să-l binecuvânteze pe Faraon. Avem nevoie de Faraon pentru că fără el, nu vom fi în măsură să descoperim formele noastre sparte.

Întrebare: Deci, de ce avem nevoie să tânjim după Creator și nu după Faraon?

Răspuns: În măsura în care vom tânji după Creator, adică prin grup, grație susținerii mutuale și garanției mutuale, vom pregăti terenul pentru corectarea noastră și, în măsura în care Faraon ne prezintă, de fiecare dată, o parte necorectată pentru ca noi să putem să o corectăm.

Nu avem nevoie să tindem spre Faraon. Din momentul în care organizăm întreaga susținere: grupul, ghidul și Creatorul, forma coruptă a Faraonului este imediat revelată.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 16.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Un student care vine la congres poate trece Machsom?

Răspuns: El trebuie să creadă că s-ar putea întâmpla în orice moment. Este ceea ce numim venirea lui Mesia: Lumina va veni și ne va trage de jos în sus.

Dar, nu pot promite nimănui că se va întâmpla tocmai la acest congres. Deși totul este posibil; suntem în lumea noastră sub controlul complet al Luminii Superioare; totul se poate întâmpla. Sosirea momentului depinde de rădăcina sufletului unei persoane.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a construi între noi un Partzuf spiritual?

Răspuns: A construi un Partzuf spiritual între noi înseamnă a dori să ne conectăm cu dăruire completă și absolută.

Partea tuturor dorințelor noastre care este pregătită pentru conexiune mutuală este numită ”Toch” (trunchi) al Partzuf. Intențiile în acest Partzuf dirijate spre dăruire ca suport pentru a descoperi Creatorul, de a-I aduce Lui satisfacție, se numesc Rosh (cap) al Partzuf-ului.

Atunci când veți începe să vă conectați corect și serios, veți simți o lipsă de dăruire spre Creator și condițiile pentru asta vor apărea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 16.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este actul corect de diseminare?

Răspuns: Actul corect este atunci când nu țin cont de ceea ce este bun pentru mine și rău pentru mine. Eu mă deconectez de asta, ca un judecător care trebuie să fie neutru și nu privesc decât acolo unde pot să aduc beneficiul și dăruirea cele mai eficiente.

În conformitate cu asta, evaluez toate posibilitățile, le efectuez și le diseminez. Mai mult, mă mențin peste calculul privind cât îmi va fi de agreabil sau nu, fără să calculez ce voi obține la final, cât de ridicată va fi starea mea.

Ar trebui să încercați să nu vă focalizați pe voi înșivă, ca și cum ați fi sub anestezie locală pentru durere. Ca și cum mi-au dat o injecție de anestezie și acum nu simt dacă este bine sau rău pentru mine. Sunt detașat de mine însumi ca și cum totul a fost amorțit în mine prin anestezie, toate senzațiile de durere au dispărut.

Apoi, am posibilitatea să mă gândesc numai la ceea ce văd și aud și în interior nu resimt durere, fericire sau plăcere. Imaginează-ți că ți s-a făcut o injecție de anestezie, că ai încetat să simți gustul hranei și că acum mănânci pentru că este necesar să mănânci. Verifici chiar ceasul: ”Am mâncat acum zece minute, înseamnă că este destul”. Nu simți sațietate sau foame.

Încearcă să lucrezi așa și vei vedea că vei începe să muncești în mod corect. Chiar dacă nu ți s-a dat așa ceva de făcut de Sus, ar trebui să îți oferi ocazia de a depăși. Ca exercițiu, este foarte util.

Din partea a doua și a treia a Lecției zilnice de Cabala, 03.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Extract din Articolul ”Și asta s-a întâmplat după o perioadă lungă de timp” (Shamati 159): Și atunci Creatorul a făcut ca ”regele Egiptului să moară”, adică ei au pierdut această muncă și din acest motiv, nu au mai putut munci.

Regele Egiptului este mort în interiorul nostru – puterea pe care egoismul o avea asupra noastră a dispărut și noi nu mai putem munci. În tot acest timp acolo noi am muncit într-un mod egoist, dăruind în interesul nostru. Și brusc, nu mai există nimeni căruia să-i dăruim – dorința de primire a dispărut. Și dacă nu există dorință, nu este nimic de făcut: nu avem nici dorință să dăruim, nici dorință să primim.

Este ca și cum egoismul nostru a dispărut și am căzut în disperare, neștiind ce să mai facem. Nu simțim nevoia de a avansa, ne simțim rupți de această viață, care dintr-o dată pare goală. Dar, este clar că nu este decât o trecere la etapa următoare. Și dacă noi ne aflăm fără forță, în acest moment asta ne arată dependența noastră de forța egoismului și în ce măsură suntem sub puterea sa.

Regele Egiptului este mort – înseamnă că egoismul nostru a încetat să mai fie important pentru noi. Nu mai încercăm să îl umplem ca înainte, nu simțim că în această plenitudine există forța vieții.

În viața obișnuită înțelegem că, dacă suntem obosiți de un anumit joc, dacă acest joc își pierde importanța, asta înseamnă că regele Egiptului, adică egoismul care se află în acest joc și care ne dă sentimentul de plenitudine, nu ne mai umple.

Căutăm atunci un alt joc: vom schimba ceva în viața noastră, vom schimba munca…

Dar, în munca spirituală nu știm cum să schimbăm o stare pentru o alta, și asta-i problema. În viața obișnuită avem televizor, internet, publicitate și suntem tot timpul gata să alegem cu ce am putea să primim plăcere, ce am mai putea încerca. Intrăm în supermarket și vedem pe rafturi nenumărate soiuri de vin, brânză, carne: dacă nu aveți dorință de asta, luați altceva.

Asta dezorientează oamenii, formând iluzia a numeroase opțiuni de plăceri care există și îi calmează, că va exista mereu ceva cu care să se umple. Totuși, vedem că în ciuda acestor eforturi un mare număr de persoane deprimate, într-o disperare totală, ajung la droguri.

Apoi, avansăm spre o muncă spirituală comună; astăzi, chiar în lumea materială, oamenii nu pot să înțeleagă unde este regele Egiptului care înainte îi inspira să muncească, aducându-le tot soiul de satisfacții. Astăzi nu îl mai găsim, a dispărut și este problema vieții noastre.

Înțelegem că nu mai putem schimba o activitate pe o alta și nu mai există loc unde am putea să fugim și că trebuie să ne concentrăm pentru a găsi un nou rege. Adică, trebuie să acceptăm puterea forței de dăruire fără nici o recompensă – a primi forța de sus și a efectua toate acțiunile în sus și spre oamenii din exterior.

Trebuie să cerem o detașare completă de orice avantaj personal, de orice sentiment de plenitudine pe care-l putem simți: bun sau rău.

Și mai târziu, când vor merge în deșert și se vor regăsi într-o stare de micime (Katnut), vor dori cu adevărat să se întoarcă în sclavia în care se găseau înainte de moartea regelui Egiptului.

După ce o persoană s-a despărțit de munca în interesul egoului și se află deasupra, este adusă în această stare pentru a i se arăta ce dorințe, ce intenții, ce plenitudine avea înainte! Este în mod intenționat, pentru ca persoana să poată construi aceeași stare deasupra detașării sale, deja o stare spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala, Shamati 159, 18.04.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→