Întrebare: Spui că anul 2013 va fi un an al marilor schimbări. Aş dori să aud de la tine un fel de binecuvântări cu privire la acest an.

Răspuns: Cred că acest an va trece relativ repede în lume. Lumea va amâna sfârşitul. Căderea economică va continua, dar într-o manieră mai lentă, guvernele vor printa bani, tot felul de „bule” vor fi generate, şi în acest fel colapsul va fi prevenit.

Dar noi trebuie să înţelegem că această perioadă este chiar bună pentru noi ca să ne reorganizăm, să continuăm să ne unim, să ne pregătim pentru trainingurişi bună diseminare, astfel încât să învăţăm să vorbi corect către public şi să fim capabili să ajungem la ei în concordanţă cu nivelul lor de dezvoltare şi să fim aproape de ei. Trebuie să arătăm oamenilor că există un mod diferit de dezvoltare şi că este singurul mod corect, realist, şi unic astfel încât ei să înţeleagă că nu este altă cale, şi atunci ei vor vedea că noi le oferim singura variantă de alegere.

Nu trebuie să concurăm cu alţii şi să convingem oamenii că avem dreptate, aşa cum regimul sovietic a făcut în trecut când clama: „victoria comunismului este inevitabilă, pentru că este drept.” Trebuie doar să muncim asupra noastră, la mişcarea către public şi gradat vom învinge.

Astfel work-shopurile noastre trebuie să fie mai aproape de public, de oameni. Asta nu înseamnă că noi ne aplecăm. Dacă o persoană poate să explice elevat lucruri simple este un semn că le înţelege şi că acestea sunt în el. El le traduce din limbajul cărţii în limbajul lui interior şi le aduce către alţii într-un limbaj simplu. Deci, este foarte important pentru noi să ne poziţionăm în acest mod şi de a coborî lucrurile la o explicaţie simplă.

Din Lecţia Virtuală 30.12.2012

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

O parte din ele descrie munca noastră în sentimentele dintre noi şi explică cum atingem Creatorul prin aceasta, Creator care nu este undeva deoparte, ci este între noi.

Pe de altă parte, ni se dau texte Cabalistice precise, cum ar fi Introducere în Ştiinţa Kabbalah, Studiul celor Zece Sefirot şi Cartea Zohar, care sunt absolut de neînţeles pentru noi. Aceste cărţi vorbesc despre grade la care trebuie să ne ridicăm şi la acţiunile pe care o să le facem, astfel încât fiind uniţi şi primind proprietatea dăruirii, începem să simţim lumea superioară în proprietăţile ei.

De aceea, bazându-ne pe articolele şi sfaturile lui Baal Ha Sulam şi Rabash, trebuie să facem acţiuni de conexiune între noi şi în timp ce citim textele din cărţi despre lumile spirituale atragem Lumina superioară către noi.

Cu alte cuvinte, o parte a surselor primare este educaţională, de formare a relaţiilor corecte dintre noi până la punctul în care în cadrul lor vom simţi calitatea dăruirii, Creatorul.

A doua parte este dedicată urmăririi scopului unităţii dintre noi, în timpul studiului, până când Lumina superioară, forţa superioară, proprietăţile, gradele, lumile şi Lumina sunt revelate între noi.

Ar trebui să năzuim către asta ca un copil care doreşte să devină un adult şi care este condus de natura sa egoistă. Ea pune presiune pe el, învăţându-l cum să crească, şi se angajează din greu la acest proces. De aceea, în creşterea noastră spirituală, trebuie să încercăm să fim ca şi copii, şi cu aceeaşi energie la fel de greu, jucându-ne tot timpul cu nivelul următor, devenim adulţi, explorăm această lume  de relaţii ale adulţilor.

Pentru a face asta, pe de o parte, trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor, şi pe de altă parte, să fim deasupra lor, să lucrăm la unitatea cu grupul, să căutăm fiecare oportunitate să adăugăm ceva, mai adânc, mai extins,  şi să ne concentrăm astfel încât scânteia fiecăruia să se adune şi să lumineze asupra noastră. Nu ar trebui să  ne fie frică că „ne vom freca” unii pe alţii ca şi nucile într-un sac pentru că această fricţiuneproduce de asemenea scântei. Dacă noi ştim de ce facem acest lucru, vom reuşi.

Mai important, trebuie să fim constanţi conştienţi de nevoia de a ne uni şi să aderăm la Creator şi să nu ne temem de nimic.  De îndată ce un grup sau o persoană individuală uită de ce este aici, imediat se transformă dintr-un grup kabbalistic într-un „ceată de batjocoritori”.

Aşa cum se spune în Psalmi: „Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor slabi sau stă în calea păcătoşilor sau stă cu cei batjocoritori”. Cu aceste cuvinte Regele David începe faimoasa Carte a Psalmilor, cartea omului care face pe plac şi se adresează Creatorului. Aceste cuvinte sunt acceptat peste tot în lume ca şi o cântare a inimii umane. Acest lucru este cel mai important! Acesta este începutul începuturilor!

Ştim că grupurile au multe condiţii, probleme, dar toate converg către un singur punct – realizarea legii „iubirii aproapelui ca pe tine însuţi” pentru că este legea Creatorului. Când egoismul se corectează pe sine în dragoste, persoana respectivă devine similară cu Creatorul.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 8.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să-l întrebi pe Creator? Unde este acest Creator? Cum pot să cer ceva de la El dacă nu ştiu nimic despre El?

Răspuns: Ar trebui să-l cauţi pe El! Fiecare ar trebui să şi-l imagineze pe El în inima lui, sau poate în imaginaţia lui, cu toate că Cabaliștii nu îşi folosesc imaginaţia.

Creatorul este numit forţa generală a naturii. De ce spunem că ne întoarcem la El? Acest lucru este foarte confuz. Dar există o forţă pe care o pot descoperi în concordanţă cu dorinţele mele. Dacă nu am nicio dorinţă, nu aş vedea, nu aş respira. Pentru orice, prima dată este dorinţa ta şi după aceea experienţa ta, descopăr, aud, şi înţeleg, deschide-ţi ochii mai mult şi evadează. Totul este în concordanţă cu dorinţa.

Este similar şi aici. Lumea spirituală este o conexiune care este ascunsă de noi pentru moment. În ea descoperim viaţa noastră care este independentă faţă de corpul nostru; corpul este mort, noi vom continua să trăim în conexiunea aceasta. Acest lucru este numit „suflet”. Acum trebuie să-l descoperim. Corpul nostru nu interferează. Dacă îl anulăm – ceea ce înseamnă că trăim în el pentru că suntem în viaţă, fără să-i dăm o atenţie specială, fără să-l glorificăm, folosindul aşa cum este, lăsându-l să bea, spălândul şi dându-i somnul de care are nevoie, şi având grijă de el aşa cum avem grijă de un animal şi numai mult decât atât şi investim tot restul în a descoperi sufletul, atunci îl vom descoperi.

Un suflet este conexiunea dintre toată lumea. Pentru ca să-l descoperim, ai un punct, un început de suflet.  Dacă acest punct lipseşte, nu avem despre ce să vorbim, eşti liber, poţi să mergi să te ocupi de corp, bucură-te de viaţă. Dar dacă ai un punct în inimă, începutul de suflet care te inspiră, acesta nu te lasă să te odihnești și vii într-un grup de kabbalah și începi să-ţi revelezi sufletul, conexiunea ta cu ceilalţi. Nu este o conexiune între oameni, între corpurile lor, ci o conexiune între dorinţele individuale în care există un punct, începutul sufletului.

Imaginează-ţi că există o conexiune ascunsă între un milion de membrii ale unui grup global (deşi sunt mult mai mulţi). Asta trebuie să descoperim. Din moment ce descopăr prima treaptă din cele 125 de trepte ale conexiunii, sunt deja la primul nivel al muncii spirituale şi în aceea reţea eu descopăr lumea spirituală, pe mine, eternitatea deasupra timpului, mişcare şi locuri, întreaga dimensiune spirituală şi sursa tuturor acestor lucruri care este numit „Creatorul”. Asta ne atrage pe noi.

Sunt deja oameni care au descoperit spiritualitatea, au scris despre ea şi ne-au spus cu acurateţe şi detalii cum să împlinim gradat aceste revelaţii şi ce ar trebui să facem. Toate acestea se numesc „Tora”, cartea cu instrucţiuni. Ea nu vorbeşte despre nicio acţiune fizică sau de mişcări cu corpul nostru; putem să lăsăm deoparte aceste lucruri. Este totul despre cum putem să ne dezvoltăm sensibilitatea către conexiunea cu ceilalţi, înspre forţa superioară şi atunci vom atinge eternitatea.

Întrebare: Stau aici cu textul Zoharului, încercând să simt altceva decât este aici ca rezultat al eforturilor colective, dar nu pot. Continuu şi eşuez din nou şi din nou. Tu spui: „Întreabă-l pe Creator!” dar nu ştiu nimic despre el şi nu am pe ce să mă bazez!

Răspuns: Sfatul meu este că dacă ţi-ai lovit capul de perete de o mie de ori, atunci poate că ceva s-a „mutat” ceva în capul tău şi ca rezultat poate că poţi să te gândeşti mai adânc la Creator. „Cine se ascunde acolo? Cine stă în calea mea? Cine a pus acest zid în faţa mea?” Nu doar în loveşti capul de zi, dar îţi adaugi ceva. O persoană se dezvoltă ca rezultat al loviturilor, corect? Asta aştept de la tine.

Din partea a doua a lecţiei zilnice 6.01.2013, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că noi putem să continuăm să evoluăm doar dacă ne schimbăm atitudinea faţă de realitate, deci de ce nu descoperă ei schimbările pe care trebuie să le facem în cercetător însuşi, în om? Ce îi opreşte pe ei să urmeze această direcţie?

Răspuns: Este adevărat că această realizare s-a născut de pe timpul lui Spinoza şi Kant, dar pentru că le-a lipsit metodele practice, această abordare a rămas la nivel de teorie. Oamenii sunt refractari să intre în acest domeniu pentru că el aparţine psihologiei.

Psihologia are de-a face cu schimbările care se întâmplă în om, dar nu este o ştiinţă din moment ce nu controlează procesul. Noi nu putem schimba ceva în corp, de exemplu să deranjăm echilibrul acidităţii, să adăugăm mai multă electricitate şi prin schimbarea percepţiei asupra realităţii a unei persoane, să înregistrăm rezultatele şi să le repetăm de mai multe ori pentru a determina sigur o lege bazată pe statistică. Nu avem „butoane” standard şi nu ştim exact ce fiecare persoană descoperă.

Deci ce putem face? Nu putem să conducem experimente similare din moment ce aria despre care vorbim este dincolo de natura umană şi aceasta rămâne de neatins. Pentru a putea să ne studiem pe noi trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt. Din acest motiv ştiinţa are de-a face cu fapte concrete şi în direcţiile sale majore se află la un capăt de drum. În consecinţă oamenii de ştiinţa nu au ce să facă, dar cel puţin nu sunt conduşi acum de fantezii. Este adevărat că vorbesc despre zone de frontieră şi se confruntă cu idei abstracte care se dovedesc a fi foarte populare şi asta este natural. Peste toate nu există nu mai există schimbări ştiinţifice şi atunci de ce să nu „condimentăm” cu puţină filosofie şi fantezie pentru publicul larg?

Nu îi învinovăţesc deloc pe oamenii de ştiinţă. Ei caută schimbările şi umplu nişe dar totul duce la o disperare interioară. În aspectele conceptuale ştiinţa este terminată. O persoană care vrea să cunoască mai bine realitatea vede că mâinile şi picioarele sale sunt legate. Un adevărat om de ştiinţa are o nevoie urgentă de a descoperii lucruri, dar când se afundă în secretele materiei vede o graniţă pe care nu o poate depăşi şi această graniţă este în el. Dincolo de bariera interioară, mintea lui şi sentimentele şi chiar imaginaţia nu mai funcţionează. El descoperă că este într-un „matrix” un „patern” care excede limitele abilităţii lui.

Înţeleg această tragedie, frustrarea interioară a oamenilor de ştiinţă în diferite direcţii, fie că este vorba de ştiinţa practică, tehnologie, sau opus în teorii filosofice su populism. Nu au nimic ce să facă…

Acum câteva zile a fost un articol într-un ziar despre stoparea proiectului acceleratorului de particole pentru anul următor sau pentru doi ani, asta după ce mari eforturi şi resurse au fost investite în acest proiect şi ni se spune că sistemul este apgradat, dar în fapt este vorba de un declin general. Totul s-a oprit, chiar şi programul spaţial la care umanitatea a visat. Dacă zborurile spaţiale nu sunt profitabile astăzi este nu sunt finanţate. Romantismul a murit. A fost afectat înainte, dar oamenii au sperat ca ceva să se întâmple, dar egoul a umplut de întreaga dorinţă. În trecut erau tot felul de „idei inovatoare”, dar acum a patra fază (Behina Dalet) este în control, distrugând ce a rămas din conştiinţa umană şi din bunele intenţii.

Banii determină totul. Bogaţii controlează politica şi fiecare aspect al vieţii noastre. Odată nu a fost totul despre bani, dar acum ne aflăm într-o stare opusă, nu este vorba despre altceva. Nu mai există mândrie, respect, fără supărare; toate aparţin trecutului. Astăzi poţi doar să răneşti buzunarele oamenilor, din moment ce despre asta e vorba în bogăţie…

Din păcate, în afară de înţelepciunea kabbalah, people încă mai caută metoda să schimbe forma externă şi nu pe om în sine. Ei ar vrea să ajungă la esenţă, dar pur şi simplu nu au un punct interior de unde să vadă de unde este esenţa şi cum să munceşti cu ea. Ei încearcă să se conecteze, să se iubească unul pe altul, să lucreze pentru binele ştiinţei, dar toate acestea sunt numai declaraţii şi nu schimbări reale, interne. Este pentru că o schimbare reală este posibilă doar cu ajutorul Luminii care Reformează şi orice altceva este doar idealism limitat de imaginaţie. Ei cred că este îndeajuns să soliciţi tuturor să se conecteze general, şi că ei sunt deja corectaţi, asta este destul în ceea ce priveşte „iubirii celorlalţi ca pe tine însuţi” şi că atunci sunt deja speciali… este în natura umană şi nu există niciun viitor în aceste conexiuni.

Astăzi sunt două zone foarte aproape de kabbalah – educaţia şi psihologia. S-ar putea ca oamenii care studiază criza globală serios vor deveni de acord cumva cu noi, dar atunci, este până într-o oarecare măsură, dincolo de care rămânem doar noi înşine…

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 01.01.2013, „Corp şi Suflet”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Corecţia noastră depinde de recepţia unui obicei nou numit Masach (ecran) sau o intenţie, pentru că noi am fost creaţi plecând de la materia dorinţei de a primi, ceea ce este în totală opoziţie cu Creatorul. Aceasta ne permite să utilizăm dorinţa de a primi în scopul de a oferi, în aceeaşi manieră în care Creatorul ne tratează, întrucât adeziunea  este posibilă doar prin echivalenţa de formă.

Deci, toată munca noastră este de a descoperi, mai întâi, în ce punct suntem opuşi Creatorului, apoi, în funcţie de tristeţea noastră cauzată de totala opoziţie, să cerem corecţia, echivalenţa de formă. Aceasta este, de fapt, tot ceea ce trebuie să facem.

Deci, de ce trebuie să mergem pe un drum atât de lung ? Nu este posibil să-i cerem Creatorului să ne facă compleţi, chiar acum? De fapt, Creatorul a creat totul deja complet. Noi suntem în lumea Ein Sof (Infinitului), în identificarea totală cu El, egală cu El şi într-o aderenţă absolută cu Creatorul şi numai recunoaşterea acestei stări lipseşte. Această recunoaştere determină independenţa noastră.

Aderenţa a fost creată de Creator, dar din partea noastră, trebuie să fim ca o picătură de material seminal care este legat de uterul mamei, dar nu s-a dezvoltat într-o fiinţă umană, nu se simte pe sine, încă. Ea nu simte că există ca o fiinţă independentă. Pentru a descoperi existenţa în sine, o picătură din materialul seminal  trebuie să se depărteze de Creator în sentimentul unei existenţe independente, la o distanţă echivalentă de cea unde au fost  puternic ataşate.

Pe de o parte, din perspectiva naturii aceste picături, ne va îndepărta şi mai mult de Creator, în funcţie de dimensiunea dorinţelor, până când întreaga dorință se contractă într-un punct, în zero, în nimic şi dispariţia totală.

Pe de altă parte, călătoria de întoarcere va fi dezvăluită pentru noi: necesitatea de a depăşi această mare distanţă datorată diferenţelor naturii noastre şi atingerea echivalenţei de formă.

Atunci când vom atinge egalitatea şi conexiunea mai sus de distanţa care ne separă, vom atinge forma Creatorului şi vom începe Să-l atingem şi Să-l simţim, planul Său şi întregul program. De aceea, pe de o parte noi devenim independenţi şi pe de altă parte noi aderăm la El, conform dorinţei noastre şi liberul arbitru.

Astfel, vom descoperi toată creaţia. În acest proces, aceasta devine tot mai clară pentru noi. Este imposibil să realizăm dintr-o dată, deoarece inima trebuie să înţeleagă acest proces şi nu doar mintea rece.

Revelaţia nu este posibilă decât acolo unde este ascundere. Este întuneric, mai multă Lumină care vine poate ilumina peşterile întunecoase, formele opuse ale întunericului. Apoi, prin conectarea formelor directe şi inverse, recunoaşterea se naşte, realizarea, după cum este scris: Avantajul Luminii este cunoscut numai din întuneric.

Lumea noastră este construită exact în acelaşi mod. Dacă o persoană nu înţelege un anumit fenomen, poate trece peste acesta fără să-l observe. În scopul de a descoperi un nou fenomen natural, o persoană trebuie să studieze mult, să fie în vârf, în fruntea descoperirilor ştiinţifice. Ea trebuie să ştie ceea ce este revelat şi apoi, dintr-o dată, vede dincolo de graniţele atinse, ceea ce înseamnă descoperirea a ceva nou. Pentru a face aceasta, are nevoie să atingă şi să recunoască toate vasele dobândite până în prezent.

Aceleaşi reguli funcţionează în înţelepciunea Cabala. Oamenii dispuşi să fie în întuneric înainte de a atinge spiritualitatea, atrag asupra lor Lumina în întuneric, apoi, în prăpastia dintre ei, ei încep să desopere realizarea spirituală şi echivalenţa cu Creatorul şi aderarea la El.

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 3.01.2013, Introducere în studiul celor 10 Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”, punctul 134: „Ar trebui să ştii această lege că este o descoperire doar în locul unde a fost o ascundere. Acest lucru este similar cu materia lumii acesteia unde absenţa precede existenţa, din moment ce creşterea grâului apare doar unde acesta este însămânţat şi a putrezit”.

Este la fel cu materia superioară, unde ascunderea şi revelarea se relaţionează cu totul, ca scânteia de lumina care o prinde. Asta pentru că orice ascundere, odată ce este corectată, este motivul pentru revelarea Luminii relaţionată cu acest fel de ascundere şi Lumina care apare se agaţă ca flacăra de fitil. Ţine minte acest lucru pe toate căile tale.

Uleiul în sine nu poate să ardă. Pentru ca să ardă avem nevoie de un fitil. Fitilul reprezintă proprietatea opusă, pe de-o parte şi pe de altă parte, conexiunea dintre Lumină, focul care are nevoie de aer şi uleiul care arde.

Fitilul conectează uleiul, combustibilul şi aerul. Fitilul în sine este fără importanţă. Poate fi făcută din ceva materiale care nu se consumă. Este doar legătura care conectează uleiul, pe care trebuie să-l aprindem şi aerul care este necesar pentru combustie. Dacă există o conexiune între Malchut şi Bina, combustibil şi aer, atunci în rostul dintre atributele lor poate să existe foc, Lumina.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 03.01.2013, „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Calităţilor spirituale li se dau diferite nume: Nefesh (suflet), Ruach (spirit), Neshama (suflet). Începem să intrăm în lumea spirituală prin primirea nivelului Ruach.

Nefesh, este nivelul inanimat al Sfinţeniei, când omul nu se poate mişca prin el însuși. Vine la lecţie şi crede că totul este bine, că nimic nu i se mai cere: astăzi este la fel ca şi ieri, iar mâine va fi la fel ca şi azi. Nu îi pare rău că rămâne în aceeaşi stare, ci este mai degrabă fericit că a trecut încă o zi şi că totul este bine. Acceptă rutina zilnică.

Dar el tot vine la lecţii şi studiază. Mi-aş dori ca întreaga lume că fie la nivelul Nefesh al Sfinţeniei. Nu mai puţin, acesta este numit nivelul spiritual Ruach. Acesta înseamnă că omul are ceva ce poate să adauge. Nu este de acord să rămână la nivelul de inanimat. Dacă vede că nimic nu s-a schimbat de ieri şi că nu se va schimba mâine, atunci pentru el e ca şi cum ar fi mort.

Nu este doar o stare de imobilitate ci un sentiment de moarte, ceea ce înseamnă că este cea mai rea stare. Şi deci se întreabă pe sine ce poate să-şi adauge. Între timp, singurul lucru pe care poate să şi-l adauge sunt acţiunile sale. Baal Ha Sulam spune în articolul „Libertatea” că omul nu are posibilitatea să-şi schimbe starea decât alegând un mediu corect.

Omul care alege o influenţă puternică din partea mediului este demn de laudă. În acest mod poate avansa şi nu prin fapte bune. Nu poate face fapte bune din moment ce nu este cel care controlează acţiunile sale. Dar mulţumită faptului că alege un mediu bun, care să-l influenţeze puternic, începe să se mişte.

Ca să încep să mă mişc şi să mă transform din nivelul inanimat la cel vegetativ, să mă ridic de la nivelul de Nefesh la nivelul de Ruach, să devin o persoană spirituală, trebuie să evoc constant pe cei din jurul meu şi să aleg un mediu puternic care să mă influenţeze din ce în ce mai puternic şi să mă ajute să devin mai spiritual.

Prin asemenea acţiuni eu adaug constant dinspre mine înspre grup şi sunt constant influenţat şi tânjesc spre spiritualitate, pentru dăruire, din ce în ce mai mult. Se dovedeşte că mi-am adăugat din capacitatea de a dărui şi finalmente am atins următorul nivel care se numeşte Neshama.

Acţionez înspre ceilalţi şi sunt influenţat de ei prin grup care mă influenţează la rândul lui. Astfel, prin ajutorul lui, sunt influenţat şi mă ridic. Mediul ne serveşte ca şi o scară care mă ridică din ce în ce mai sus.

Mă ridic prin mediu şi încep să mă evoc pe mine, să mă conectez în cel mai eficient şi practiv mod. Vreau să-mi măresc contactul cu spiritualitatea ca să nu fiu pasiv sub influenţa ei şi să aştept ca ea să mă schimbe, dar vreau să dăruiesc şi eu mediului, să-l fac mai puternic, ca să mă influenţeze şi el mai puternic. Atunci mă conectez la mediu şi ne ridicăm reciproc în lumea spirituală, asta înseamnă că am atins nivelul Neshama.

Cel mai important lucru aici este să nu ne relaxăm astfel ca „fiecare zi să fie la fel”. Trebuie să fie o reînnoire constantă, în fiecare moment, dacă nu vei cădea imediat în starea de moarte. Nu este aşa de uşor să te ridici din starea de mort. Este imposibil să faci acest lucru printr-un salt ca să e reîntorci la starea precedentă. Este imposibil să te întorci la acelaşi stadiu. Trebuie să facem o corectare: o nouă naştere şi o nouă creştere, totul nou.

Dar dacă o persoană nu simte că trebuie să se ridice din nou, înseamnă că nici nu îşi simte moartea, că şi-a pierdut chiar conştiinţa.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Kabbalah 28.12.2012, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În ce stare ne găsim acum? Cine organizează această stare pentru noi? Cine ne resetează, cine ne pregăteşte lăsându-ne o singură acţiune bună, aceea prin care vom reuşi?

Vedem că totul este determinat în natură. Suntem într-un sistem rigid care ne conectează din toate părţile şi nu ne lasă să ne deplasăm liberi, nici măcar un milimetru. În schimb, fiecare mişcare pe care o faceţi aduce tulburări sistemului iar acesta răspunde imediat. Dacă înţelegeţi aceasta, atunci reacţiile voastre sunt corecte. Imaginaţi-vă că sunteţi în picioare, goi, înconjurat de ace care aproape vă ating pielea. Nu puteţi face cea mai mică mişcare, cel mult puteţi fi în măsură să vă mişcaţi puţin ochii.

Este modul în care legile naturii ne înconjoară. Este chiar mai mult de atât, deoarece ele operează la un moment dat în mintea şi în emoţiile (inima) noastre şi trebuie verificate. Am încă, liber arbitru ? Mai există ceva, cu excepţia acestei naturi ? În acest caz, acesta este unde sinele meu este. Dar poate exista cineva în exterior ? Între timp, eu sunt complet, pe plan interior şi exterior, înconjurat de ace şi nu mă pot deplasa independent.

Avem nevoie de a clarifica ce poate fi de la natură. I-a lăsat unei creaturi numite Adam – omul ceva care să-i permită să se elibereze? În plus, cum este posibil, în condiţiile în care universul întreg este un sistem de legi absolute şi fixe? Noi suntem într-un sistem total interconectat şi în fiecare zi descoperim integralitatea sa, că este determinist şi că nu există nicio libertate, atunci cum există ceva în afara legilor sale şi cadrelor sale? Este o problemă serioasă. Cine se află în afara legilor? Desigur, nu este corpul nostru animalic, care poate fi studiat în întregime, deoarece avem toate datele necesare pentru aceasta.

În general, ne supunem total legilor naturii şi, dacă suntem satisfăcuţi de acestea, atunci totul poate continua aşa, dar, dacă putem descoperi măcar un bob de libertate, aceasta ar fi minunat. Pentru cine este destinată libertatea? Cum şi de ce natura a făcut loc în ea însăşi pentru ea, pentru ce s-a limitat şi nu a intrat în aceasta zonă? Ce este această zonă în care creatura reală, care nu este sub influenţa naturii, există cu adevărat? Ce este această creatură, de fapt? Are legi proprii, potrivit cărora funcţionează ?

Există multe întrebări pentru a răspunde aici. Spinoza şi Kant au tratat aceste probleme. Este un sistem complex care ne aparţine, întrucât  punem întrebări despre sensul vieţii, refuzând să acceptăm abordarea deterministă, aspirând a fi peste starea corporală predeterminată, şi a găsi altceva…

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.01.2013, Pacea

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nivelurile mineral, vegetal si animal ale naturii actioneaza instinctiv, asadar umanitatea, situata la nivelul animal de dezvoltare, actioneaza de asemenea prin instinct. Si numai cei care incep sa aspire la nivelul urmator formeaza o comunitate numita grup spiritual.

Noi corpuri se conecteaza la acest grup. „Corpurile” se refera la dorinta sau la persoanele care incep sa fie impregnante de ascensiunea spirituala, de necesitatea acesteia, de scopul ei.

Suntem un grup care are cateva milioane de oameni in lumea intreaga, plus cei pe care nu ii stim. Ei nu au nevoie sa fie in legatura cu noi, este suficient sa ne auda si sa ne vada pe ecranul calculatorului. Ei nu au nevoia interioara de a se uni si de a se simti mai aproape unul de celalalt, ei nu vor sa fie deranjati si alungati din nisele lor. Eu de asemenea, am fost in aceeasi stare si pot sa ii inteleg perfect. O persoana trebuie sa se coaca.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 08.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de-o parte avem nevoie de un foc intern perpetuu, pe de cealaltă parte avem nevoie de răbdare. Cum să combinăm aceste două lucruri?

Răspuns: Devi răbdător în măsura în care eşti răbdător. Este imposibil să obţii acest atribut în orice alt fel. Am trecut prin diferite stări alături de învăţătorul meu Rabash şi câteodata pur şi simplu ardeam de nerăbdare dar în final nu a fost că m-am obişnuit cu lucrurile căci nu există obişnuinţă în spiritualitate, pur şi simplu am primit recunoştinţa stării mele.

Acesta este apropierea de submisiune care este absolut esenţială. Dacă Creatorul este bun şi darnic pentru cei buni atunci pentru cei răi în funcţie de percepţia Sa suntem deja la sfârşitul corecţiei, atunci tot ce ce întâmplă mă priveşte numai pe mine în sentimentele mele. Dacă totul depinde numai de dorinţă. Atunci tot ce se întâmplă mă priveşte doar pe mine, sentimentele mele, dacă totul depinde de dorinţă, atunci înseamnă că întreaga mea corecţie este de a accepta Providenţa Superioară corect, starea mea curentă.

Dacă statutul meu se schimbă şi devine ca un statut al meu la sfârşitul corecţiei, voi vedea o lume diferită? Voi vedea aceleaşi feţe în jurul meu? Baal HaSulam care era la sfârşitul corecţiei, nu vedea oare lumea în acelaşi fel în care o vedem şi noi, cu toate atrocităţile din ea? Dar el percepea lumea ca binele absolut şi în acelaşi timp se îmbraca în dorinţele noastre şi simtea că percepem lumea în mod diferit.

A fi răbdător însamnă că tu înţelegi că lumea este deja corectată, că totul este corectat, dar că sunt nivele ale corectării în raport cu care anumite persoane simt o nevoie în ceea ce priveşte corectarea lor. În final, o să primeşti înţelegerea asta. Este imposibil să sari peste nivele şi să atingi acest lucru direct. Poţi să te ajuţi doar încercând să stabilizezi mediul pentru tine însuţi şi asta este totul.

Sa fi rabdator inseamna sa intelegi ca lumea in care esti e deja corectata, ca totul este corectat inca ca mai exista nivele de corectie care vor fi vazute de cei care vad o nevoie in a le corecta.

Nu poţi să ai nicio plângere împotriva Creatorului din moment ce din start El a creat totul într-o formă corectă, la finalul corectării. Dar creaturile trebuie să dezvolte vasele în ele însele încât să atingă şi să înţeleagă bunătatea Lui. Este imposibil să dai acest lucru ca şi un cadou, din moment ce prin asta creatura nu va simţi această stare infinită.

Pentru a face asta, o persoană trebuie să treacă prin starea „recunoaşterii răului” din moment ce ajunge la recunoaşterea bunătăţii doar prin această stare. Asta înseamnă că prima dată trebuie să fie întuneric, ascundere, starea de „recunoaştere a răului”. Acest lucru nu este rău pentru că egoul tău suferă ca rezultat, ci pentru că nu există o conectare cu ceilalţi, nu există dăruire.

Din prima parter a Lecţiei zilnice de Kabbalah 02.01.2013, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→