Întrebare: Studiez Kabbalah de mai mulţi ani, iar în această săptămână voi participa la prima mea Convenţie. Cum îmi pregătesc inima şi mintea pentru acest eveniment?

Răspuns: Nu avem un alt loc, o altă sursă, o altă posibilitate de a primi forţă spirituală. Grupul şi studiul, conversaţiile, lectiile şi diseminarea- aceste lucruri sunt „proza” zilnica. Desigur, contribuie si ele la unitatea noastră, cu toate acestea o convenţie (Kenes) reprezintă altceva, o adunare (Kinus) a  inimilor.

În spiritualitate, totul se coreleaza cu unitatea, de unde ne tragem puterea. În fiecare zi încercam să vorbim despre ea şi s-o realizam, construim intenţii, avem adunări ale prietenilor şi lecţii speciale în fiecare săptămână; însă, acestea nu sunt stari în care este cu adevarat posibil să primim o forţă mare şi puternica, care ne va împinge inainte, asa cum este la o convenţie.

Malchut din Lumea Atzilut se numeşte „adunarea lui Israel” (Knesset Israel), deoarece adună şi uneşte toate dorinţele noastre îndreptate spre scopul spiritual. În esenţă, o convenţie este construirea lui Malchut a lumii Atzilut, crearea unui vas spiritual corectat, unit. Nu există nici o alternativă la acest lucru.

Şi acesta este în primul rând motivul pentru care recomand tuturor sa participe la convenţie şi sa se asigure că n-o va pierde. O persoană nu are nici o alta şansă de a primi puterea pentru progresul spiritual.

Mai mult decât atât, bazat pe experienţă, ştim că convenţiile sunt urmate de perioade nu foarte plăcute de cadere. Ai nevoie de convenţie pentru a stoca putere şi pentru a trece cu uşurinta peste această cadere, ca si cum nu ar exista. Este ca şi cum am nivela presiunea dintre doi poli. Primim „plusul” prin adunarea împreună şi prin daruirea unei puteri enorme unul altuia, şi fiecare dintre noi primeste „minusul” individual după convenţie; această negativitate ne divide şi ne separă. Cu toate acestea, lucrez cu el, cu ajutorul forţei comune, pe care am primit-o de la fiecare, iar în final il corectez.

Nu am altă oportunitate de a-mi corecta minusul, egoismul meu, „otrava” mea, „îngerul morţii”, înclinaţia mea rea. Singurul lucru pe care-l pot face este să devin inspirat de ascensiunea comună şi s-o utilizez pentru a corecta coborârea mea personală. Acelaşi lucru se întâmplă la lecţii şi la adunările prietenilor; cu toate acestea, convenţiile sunt sansele fara precedent de a trage puterea de la prieteni, de a corecta răul din  tine, de a te uni şi de a sprijini o conexiune unificata cu toată lumea, încercând să le dăruiesti. Astfel, vom avansa.

Au fost convenţii, care nu au fost într-adevăr urmate de coborari. Dar in ultima vreme am început cu adevărat „să cadem,” şi înţelegem acum că nu este nimic artificial aici. Este necesar pentru existenţa; în caz contrar, vom muri spiritual.

Timpul a venit: Toate convenţiile noastre sunt destinate pentru a colecta putere, care mai târziu ne va permite să ne corectam. Nu merg pentru a ma distra şi a-mi produce placere, pentru a participa la lecţii şi concerte cu prietenii mei. Nu, eu am nevoie de această unitate pentru ca imediat după această unitate, sa corectez înclinaţia mea rea, forţele de separare care se trezesc în mine.

Acesta este motivul pentru care este atât de important sa mergem la convenţie şi, de asemenea, să menţinem o legătură maximă între noi după aceea, încercând să simtim lupta pe care o conducem. Dacă, după convenţie, plin de tensiune şi sfâşiat de contradicţii, pot trece totuşi peste acest stadiu, păstrând puterea pe care am primit-o de la toată lumea şi menţinandu-mă în grup, daca, atunci când am o coborâre, ma ridic deasupra ei, , atunci „plusul” şi „minusul” se unesc într-un singur întreg: înclinaţia rea-o mare dorinta egoista- se manifestă în mine, dar un ecran- puterea unităţii, pe care am dobândit-o – domneşte peste ea.

Să sperăm că acesta este modul în care vom folosi convenţiile noastre.
Dintr-o lecţie din New Jersey 09/05/12, Shamati # 25

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul este revelat între noi, şi nu în fiecare persoană în mod individual, cum poate fiecare persoana sa simta acest camp al unei singure forţe?

Răspuns: Spiritualul este daruire. Daruirea este ceva care este dezvaluit în afara oricarei persoane, nu în interiorul fiecareia. În interiorul nostru putem simţi doar ceea ce simtim acum: imaginea pe care o numim această lume.

Prin urmare, dacă doresc să dezvălui ceva mai presus de existenţa mea corporala, ceva in afara a ceea ce se întâmplă în corpul meu animal, am nevoie sa construiesc un corp nou, diferit. Acest corp se numeste unificarea dintre oameni. Din moment ce ei sunt creati, de asemenea, din corpuri animale, vom construi un corp nou între noi, care apare între noi, şi vom simti realitatea noastra afara-din-corp aici. Această realitate se numeşte lumea spirituală sau realitatea inalta, deoarece conţine toate forţele şi calităţile, programul creaţiei si scopul sau. Totul se află acolo, între noi. Acest camp, forta superioara, ne controlează. Se numeşte Lumina, Creator, Elokim, si multe alte nume.

Astfel, nu avem de ales, decat sa construim unitatea dintre noi. Prin eforturile spre această unitate, chiar in mod egoist, trezim o anumită influenţă de la ea asupra noastra şi începem s-o simtim la gradul numit Lo Lishma. Apoi ne afectează din ce in ce mai mult, şi vom începe s-o simţim la primul grad spiritual, iar apoi cu o intensitate din ce in ce mai mare.Puterea unificarii noastre determină puterea Luminii care corecteaza, senzatia daruirii, care este dezvaluita. Oricum, toate acestea se descoperă între noi.

Aceasta este munca noastră. Trebuie doar să încercăm în mod constant să ne imaginam aceasta stare într-un mod mult mai autentic si real, şi să-i alăturam tot ceea ce ştim din ştiinţă, psihologie, precum şi din relaţiile dintre noi. Şi atunci veţi vedea cât de adevărat este. Dintr-o dată totul se va uni.

Dintr-o lecţie din New Jersey 10/05/12, Shamati

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

De la un capat la altul al scurtei noastre vieti, lumea trece prin mari schimbari. oamenii sunt complet confuzi, pamantul pare sa treaca prin cotituri mai repede decat putem noi intelege. Ar fi posibil ca noi sa fi pierdut calea si de aceea  nu stim spre ce ne indreptam? Sau, din contra, examinam situatia in care suntem ca pe un punct de cotitura ce ne conduce spre o noua cale prin care ajungem la un nou nivel?

Cu siguranta este o perioada de incertitudine in tranzitia de la un nivel la altul, de la o stare la alta, cand ne gasim intre 2 nivele, intre starile stabile, in confuzie totala. Umanitatea se simte foarte confuza aceste zile.

Sunt timpuri foarte speciale pentru ca traim intr-o noua lume. Asta nu e viata pe care am fost obisnuiti sa o conducem in timp, nu avansam direct asa cum faceam de la o generatie la alta. Brusc, acum este o mare schimbare in relatiile dintre oameni, in atitudinea noastra fata de familie, fata de viata, fata de locul unde traim, fata de natiunea noastra. Totul se schimba complet. Mai mult, nu realizam asta pe moment si credem ca inca traim in trecut, dar s-a terminat!

Cand incepem sa privim spre calea pe care am pierdut-o, noi descoperim o noua dorinta speciala, ce ne cere sa gasim sursa vietii, sa descoperim pentru ce traim si de ce ne schimbam. Daca exista un plan pentru viata noastra, un scop si daca este posibil sa-l descoperim in avans. Este posibil sa inaintam spre acest scop in mod obisnuit asa cum am trait din vremuri pe aceasta planeta, fara sa banuim unde ne conduce avansarea noastra? Instinctiv noi facem anumite schimbari si intreaga revolutie si parasim acea cale!

Niciunul dintre noi nu stie ce s-a intamplat. Mai mult, au fost multi filozofi si  clarvazatori, niciunul dintre ei nu a putut prezice si explica ce se intampla.

Dar azi, chiar avem nevoie de asta. Nu mai putem continua sa traim asa cum eram obisnuiti sa o facem. Traim intr-un haos total. Simtim ca trebuie sa descoperim secretul vietii, planul sau, si in ce directie ne dezvoltam, pentru ca fara asta ne pirdem bazele noastre. In trecut noi ne dezvoltam mereu in cadrul familiei, mosteninds totul de la parintii nostrii  si traind cu scopul de a ne intemeia familiile noastre si sa trssnferam apoi totul spre fii nostrii.   Asa a decurs viata  de la o generatie la alta, in multe familii in jurul meu si impreuna am avansat toti de-a lungul unui drum pavat familiar. Dar azi nu mai stim nimic.

Mai mult, multi oameni de stiinta ne atrag atentia in mod deschis ca situatia noastra este foarte periculoasa pentru ca ne distrugem planeta si nu este speranta pentru viitor de cand am  consumat toate resursele minerale si energetice. Lumea tehnocrata pe care am construit-o in ultimii 50 de ani este rezultatul actiunilor distructive fara sens. Noi pur si simplu ne sinucidem luand din natura ceea ce putem  si ardem totul ca si cum nu ar exista un maine.. Cu toate ca inca traim, este o viata fara speranta si fara perspectiva unui viitor mai bun. Si ce e si mai mult, suntem asa de orbi incat asta nici nu ne ingrijoreaza.

In generatia noastra noi descoperim o stare foarte speciala si o intrebare foarte speciala referitor la sensul vietii care este evocat in noi si chiar arde in noi. Sunt oameni care nu se pot relaxa si care incep sa caute incercand prin diferite metode de tip NEW-Age dintre care unele cu origine de misticism. Dar printre acesti oameni sunt si dintre cei care pun intrebari mai serioase despre sensul vietii si care vor sa ajunga la o solutie reala, stiintifica. Ei nu cred in nimic si nu se pot increde in vorbele si povestile spuse de altii, ci vor sa descopere procesul prin care trec prin ei insisi.

Pe de o parte, ei vor sa inteleaga trecutul, spre ce final ne-am indreptat noi pe aceasta cale, nu de la inceputul vietii pe pamant, ci de la creatia universului ? Si nu doar sa descopere ce ne-a adus pe noi in punctul in care suntem azi, ci sa stie cum sa mergem de azi in colo: Ce urmeaza sa se intample conform planului naturii de azi inainte? Exista un asemenea plan si este posibil sa-l descoperim si merita sa-l descoperim? Totul depinde de cat il putem influenta noi. Voi fi eu in stare sa ma directionez, sa-mi aliniez tinta corect?  Aceasta este o intrebare importanta la care va trebui sa raspundem.

din Conventia di Brazilia 04.05.12, lectia 1.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În cazul în care o persoană studiază după metoda integrală, cum poate acesta să aprecieze, ulterior, dacă studiile sale au fost încununate de succes?

Răspuns: Dacă persoana a fost capabilă să păstreze contactul permanent cu mediul său înconjurător, fie el virtual sau fizic, iar acest contact i-a servit drept cale de a ieși din el însuși spre sentimentul și senzația comune, spre gândul și mișcarea comune, în urmarea țelului și în analiză, atunci, cu siguranță că timpul său nu a fost pierdut. Cu alte cuvinte, ieșirea din tine însuți către ”în afara lui însuși” trebuie să constituie o aspirație constantă, o acțiune personală și, atunci, viața va fi diferită.

In lectura introductorie “Sa fii un om, educatia viitoare” 2/27/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Astăzi, descoperim că toate problemele se află în egoul nostru. Evident, dacă îl schimbăm, îl modernizăm, ne vom ridica la următorul nivel.

În esenţă, asta este calea pe care a luat-o întodeauna dezvoltarea umană: Îniţial, fiecare nouă fază pare ceva minunat, luminos, convenabil şi progresiv. Fiecare schimbare a formaţiunilor sociale promite o viaţă nouă, minunată. Iar apoi, după ce ne obişnuim cu încă o formaţiune, trăind în ea o vreme, descoperim că nu este aşa de minunată. Dezvoltarea ulterioară revelează senzaţii, fapte şi stări negative. Şi, cu toate că noi continuăm să avansăm, toate aceste lucruri negative continuă să se acumuleze pentru ca, într-un anumit moment, să nu mai putem suporta.

Apoi, dorind orice altă opţiune, apar revoluţiile, războaie sau reuşim să ajungem la o înţelegere şi obţinem mari schimbări la această bifurcaţie, adică în punctul de spargere. Astfel suntem transformaţi, ajungând la noi valori şi la o nouă filozofie de viaţă şi începem să ne dezvoltăm la următoarea fază.

Evident, astăzi ne aflăm  înaintea unei asemenea tranziţii. Starea anterioară a devenit una negativă şi vedem problema ei, egoul nostru, care ne demolează toate fundaţiile. Niciun element al vieţii anterioare nu mai lucrează. Iar asta ne cere în mod clar ca natura noastră să se schimbe.

Aici se află unicitatea noi noastre stări. De fapt, înainte nu am schimbat niciodată natura umană. De fiecare dată am comutat la un nou nivel al dezvoltării, la fel ca trepetele de viteză pentru accelerare. Dar acum, ajunşi la cea de a cincea treaptă de viteză şi mergând cu viteză maximă, motorul a început deodată să o ia razna. Şi nu mai putem continua cu acest motor.

Astfel, trebuie să schimbăm paradigma, valorile, scopul, combustibilul, motorul însuşi. Asta face specială situaţia noastră curentă şi noua perioadă în care intrăm.

Trebuie să schimbăm natura umană, acest motor egoist care ne-a împins întotdeauna să ne dezvoltăm, să consumăm, să simţim, să înţelegem şi să descoperim ceva nou. Astăzi, nu mai lucrează, nu ne mai poate conduce înainte. Şi din această cauză trebuie să schimbăm natura forţei dezvoltării.

Din discuţie asupra unei vieţi noi din 28.03.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

La început, în lumea Infinitului, eram uniţi ca unul, ca un corp ale cărui părţi erau toate necesarea una alteia şi total interdependente. După ce am coborât din Lumea Infinitului în lumea noastră, am devenit complet deconectaţi pentru că tot spaţiul dintre noi a fost umplut de egoism, care ne-a îndepărtat unul de altul.

Egoismul este în continuă creştere şi, astfel, în timp ce istoria progresează, noi ne simţim din ce în ce mai greşiţi. Dar vine un moment când egoismul încetează să mai crească şi atinge saturaţia. De aceea, oamenii de azi sunt copleşiţi de deziluzii şi disperare, iar despresia a devenit cea mai răspândită boală din lume.

Omul pierde sensul vieţii. Anterior, nu şi-a pus acest gen de întrebări, deoarece dorinţele egoiste au crescut constant în el şi l-au împins înainte. Îi spuneau, amăgitor: „Vrei asta, asta şi asta! Cu siguranţă trebuie să iei asta şi să devi mai mare decât ceilalţi!”

Dar astăzi a venit timpul în care nu mai vrem nimic. Iar în plus, se dezvăluie criza generală, nelăsându-ne altă şansă decât să cercetăm o cale de a schimba situaţia şi a obţine corectare, unde corectarea se află în ascensiunea înapoi în lumea Infinitului, să devenim un singur om din nou. Totuşi, această unitate este obţinută prin propriile eforturi, adică prin munca împotriva egoismului nostru, de dragul unităţii.

Aceasta este cea mai urâtă muncă pentru noi şi nu o vrem. Sunt dispus să fac orice altceva în loc de asta – orice dar numai să nu mă unesc cu prietenii! Mă simt bine eu însumi, asta este confortabil! De fapt, întreaga mea natură este voinţa de a primi plăcere şi tot ceea ce îmi trebuie este să o satisfac. Vreau numai împlinire.

Fiecare persoană se gândeşte numai la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, în fiecare moment. Organismul şi creierul nostru lucrează numai pentru a se păstra în cea mai confortabilă stare. Şi astfel se scurge toată viaţa noastră. Fiecare persoană se gândeşte la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, acum şi în viitor. Toate calculele noastre se învârt în jurul acestui lucru şi suntem incapabili să ne gândim la altceva. Tot ce îmi pasă este propriul corp. Reiese că sunt blestemat la o viaţă de animal mizerabil, sărac, care încearcă să îşi sprijine corpul în orice mod posibil, astfel încât să trăiască câteva decenii şi apoi să moară. Dar dacă toată viaţă se rezumă doar la asta, atunci care este rostul ei?

De aceea ne este atât de dificil să lucrăm împotriva egoismului nostru. Este o foarte mare problema psihologică aici, care ne împiedică să ne reunim cu alţii, în circumstanţele în care egoul nostru a atins maximul. De aceea vine ştiinţa Cabala şi ne explică cum să facem asta, prin unirea într-un mic grup.

Prin grup începem să atragem această forţă specială din noi, care este ascunsă în natură şi se numeşte Lumina care reformează. Iar dacă încercăm să extragem această forţă ascunsă din interior, ea va apărea la suprafaţă şi va face minuni pentru noi. Ne va corecta complet, ne va schimba, astfel încât vom fi în stare să ne conectăm cu alţii. Iar apoi, un grup va ajunge să vină împreună cu mai mulţi prieteni, ceea ce va deveni un mini-model pentru corectarea umanităţii în care unitatea noastră se realizează.

În loc de forţa anterioară, negativă a egoismuliu, care ne separă într-o stare spartă şi are diferite nume (Faraon, Haman, Bilam, Balak şi toţi „păcătoşii”, adică forţele care împiedică unirea), înăuntrul conexiunii noastre vom începe să revelăm această imensă forţă pozitivă. Aceasta este forţa conexiunii care vine să înlocuiască forţa negativă, şi se numeşte Creator. Este forţa dăruirii, forţa care ne-a dat naştere şi ne uneşte. În ea vom revela programul creaţiei şi scopul acestuia.

De aceea trebuie să ne unim într-un grup, deoarece prin asta vom simţii o stare înaltă – prezenţa unei forţe ascunse, înalte, Creatorul care este între noi. Trebuie doar să Îl revelăm! Să sperăm că vom simţii această trezire în noi în timpul seminarilor, ca rezultat al eforturilor noastre de a ne unii unul cu altul. Asta se poate întâmpla chiar unei persoane care a venit la congres pentru prima dată.

Din prima lecţie de la congresul din Brazilia din 03.05.2012

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că există zeci de grupuri de învăţamant integral într-un anumit cartier. Cum pot fuziona mai târziu într-un tot unitar?

Răspuns: Astazi, având o mass-media asa de puternica şi modalităţi pentru oameni de a se conecta, pur şi simplu avem nevoie sa inventam o multime de jocuri, modalitati ca oamenii să fie inclusi reciproc, cum ar fi emisiuni de televiziune sau atracţii distractive cum ar fi jocuri panel, atunci când diferite grupuri se întâlnesc şi interacţionează unele cu altele. Ele încep să ne arate metode de ne schimba unul pe altul, modul în care o persoană se poziţionează pentru a avea efect asupra altora într-un mod specific.

Mai târziu, grupurile devin, în general, difuze. Ele nu stau pentru totdeauna statice ca unele organizaţiile inghetate, comunitati, orase, locuinţe, sau uniuni ale varstei mijlocii. Ele n-o fac. În final, aceasta va fi o societate în care mulţi oameni, sau chiar toata lumea (mă refer la viitor), vor înţelege cum pot face orice situaţie sa lucreze pentru ei şi să fie pentru binele altora, în acelaşi timp.

După ce au înţeles acest lucru, vor vedea clar cum sa interacţioneze şi sa comunice unii cu altii. Cu alte cuvinte, în orice moment în care interacţionează, va fi pentru a se ajuta pe ei înşişi şi pe alţii sa aiba cea mai buna interconectare integrala. Ei vor lucra la a fi integrati cu altii în fiecare clipă, şi, astfel, vor simţi întotdeauna o anumită unitate, pe care deja o vor simti si percepe ca şi starea lor si a lumii complet diferită.

Ei se vor simti mai presus de lumea noastră în această unitate, ca si cum ar pluti într-un concentrat uman complet diferit unde există legi diferite de comportament, aşa-numitele „legi de comutare,” legi de unitate şi de integrare. Prin sprijinirea reciproca în acest sens şi ridicarea constanta deasupra egoismul nostru, incep sa perceapa un alt tip de realitate.

Când o persoană este înconjurata mereu de oameni care sunt de acord să joace acest tip de joc, atunci acest joc se transformă treptat într-un tip complet nou de comunicare, şi apoi percepţia unui spaţiu diferit apare unde, în loc de a primi de la alţii, daruim altora. Lucram într-o direcţie care este opusă direcţiei noastre actuale.

Această nouă direcţie ne permite sa devenim liberi de limitarile noastre. În loc de a vizualiza fiecare stare ca o stare care mă obligă şi îmi oferă posibilitatea de a lua din afară, dimpotrivă, le privesc ca stari ce imi ofera posibilitatea de a ieşi din mine însumi, de a deveni mai liber şi de a nu mai fi limitat şi inchis in mine insumi.

Mai mult decât atât, toată lumea mă susţine în acest sens. În final, voi ajunge la o stare confortabilă, fără restricţii. Nu mă obliga faţă de nimic. Dimpotrivă, îmi dă posibilitatea să ma simt liber.

Mă refer la relaţiile dintre oameni care încă nu se văd nicăieri astăzi, dar dacă vom învăţa oamenii despre aceste tipuri de relaţii, apoi, în final, ei vor aspira la aceasta stare. Odată ce există mulţi oameni de acest gen, ei isi vor depăşi rezistenţa egoista şi vor comunica unul cu altul mai presus de egoismul lor, într-un nou mod. Vor percepe o realitate mai inalta în asta. Este nevoie sa-i aducem la acest lucru.

Dintr-o „Discutie despre dezvoltarea integrala ” 27/02/12

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Iosif” vine de la punctul din interiorul omului ca poate creşte numai dacă este poziţionat în regatul Faraonului (dorinţa egoistă). Această mică scânteie de Lumină este numită „o lumânare subţire (Ner Dakik). Această „lumânare subţire” se poziţionează deliberat înăuntrul egoului, deoarece creşte în ego şi se transformă apoi în dăruire. Astfel, Iosif a mers în Egipt, a crescut (s-a extins) acolo (adică fraţii lui i s-au alăturat). El reprezintă o scânteie care se dezvoltă numai înăuntrul egoismului uman.

Egoismul este construit într-un fel care poate aprecia  numai ceva care este „lucrativ” (benefic). Egoismul identifică „profit” numai în împlinire, ceea ce se numeşte „munca femeii”, opus biruirii împlinirii, care este „munca bărbatului”. De aceea se spune că Faraonul a ordonat ca fiecare băiat evreu să fie omorât şi a lăsat fetele în viaţă.

Dăm naşterii la „fii”, iar apoi îi omorâm pentru că nu avem nicio idee de cum să muncim cu intenţia de dragul dăruirii. Apoi, ei se renasc, prin încercările noastre de a dărui cel puţin la nivel minim, dar egoul nostru omoară din nou acele eforturi. Intelectul nostru recunoasşte că trebuie să dăruim şi chiar reuşim să generăm o asemenea intenţie, dar apoi o anulăm din nou cu egoul nostru.

Munca noastră constă în a recunoşte prin dorinţele noastre că se întâmplă să dăm naştere la „fii” iar apoi îi distrugem din nou. Suntem îngroziţi de ceea ce am făcut şi de faptul că nu ne-a mai rămăs nimic altceva. După ce trecem prin această tortură şi, realizând că suntem incapabili să facem ceva în legătură cu asta, pas cu pas, obţinem o nouă dorinţă: un nou Reshimo care este numit „Moise”.

Moise începe să crească în şi să se dezvolte în casa Faraonului. Se pare că vine din partea Faraonului. Faraonul îl dezvoltă şi îl ridică, îl învaţă, îi dă putere. După 40 de ani petrecuţi în palatul Faraonului,Moise a primit totul cu excepţia faptului că nu a fost expus la cunoaşterea Creatorului.

Moise continuă să crească în dorinţele lui, care au trecut prin corecţie şi simte că în ciuda tuturor eforturilor lui, nu poate să le convertească în dăruire. În acest moment, dorinţele lui obţin gradual „punctul lui Moise”, adică scânteia care la început a fost ascunsă, până la a fi total indefinită. Totuşi, scânteia continuă să crească. Din cauza ei vrem să dăm naştere „fiilor” noştri, adică intenţiei de a dărui. Credem că suntem în stare să dăm şi, din nou şi din nou „omorâm” eforturile noastre.

Omul continuă să îşi extermine „fiii”, până când, cu un imens regret, începe să realizeze că toate încercările de a dărui nu duc nicăieri. Dăm naştere la un „fiu” (intenţiei de a dărui), care de fapt este următorul nostru nivel care ne direcţionează către „ieşirea” din Egipt. Acest pas este un rezultat al efortului nostru în munca în grup; apare din faptele noastre. Într-un anumit moment, obţinem cu adevărat o dorinţă de a dărui, dar mai târziu ne răcim şi acţionăm încă odată în mod egoist. Asta înseamnă faptul că Faraonul „înghite” copiii noştri nenăscuţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/9/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că există doar două stări în viaţa noastră, în realitate noastră: starea de întuneric, o umbră, sau starea de Lumină, conexiune, revelaţia celui bun şi binevoitor. Nu există nimic între. Dacă, auzind asta, omul începe să îşi clarifice constant stările prin care trece, dacă este o umbră sau revelaţia Creatorului, va avansa prin linia de mijloc.

Baal HaSulam, Shamati, Articolul 8: „Care este diferenţa dintre Umbra Keduşa şi Umbra Sitra Achra”:” în loc de asta, toate schimbările au loc în primitori. Trebuie să observăm două discernăminte în această umbră…”

Primul este atunci când omul se poate încă uni cu prietenii, depăşindu-şi gândurile de separare şi „ceaţa” simţurilor. Poate depăşi încă întunericul şi ascunderea; înţelege încă că a pierdut scopul, calea către Creator.

Dar, în general, nimeni nu îşi face auto-critica, „De ce mă simt aşa? De unde vin aceste sentimente?” Nu sunt propriul meu psiholog, mă simt pur şi simplu bine sau rău, ca un copil. Nu calculez cine îmi trimite aceste gânduri şi sentimente. Mă „împotmolesc” în ele şi mă scufund în corpul meu, ca un copil mic.

Totuşi, omul trebuie să se cunoască şi să se examineze: „Ce a dus la apariţia sentimentelor şi gândurilor mele? Cum mă pot ridica deasupra lor, desupra stării curente? Cum pot să ies din această mlaştină, trăgându-mă de păr?” Omul se uită întotdeauna la el din afară, „Da, mă aflu adânc în dorinţa mea egoistă. Da, mă controlează. Adevărat, nu îmi permite să mă conectez, nu mă lasă să mă trezesc la lecţii, mă forţează să mă deconectez, îmi face viaţa zilnică cu tot ce se întâmplă să mi se pară mai importantă. Dar văd că sunt în această stare şi că este opusă faţă de scop.”

Cum pot înţelege şi cum pot recunoaşte asta? Când sunt încă conectat cu ceva extern, cu grupul. Aici se află momentul adevărului, mă pot verifica dacă sunt cu adevărat conectat cu grupul sau nu. Dacă nu aş conectat, m-aş simţii numai eu însumi: Mă simt rău, nu vreau nimic, etc. Mai mult, nici măcar nu vreau să calculez asta şi mă las purtat de val fără niciun gând sau dorinţă specială.

Dar dacă am fost conectat cu grupul, dacă am avut o alianţă cu prietenii, conform căreia ei trebuie să mă ajute chiar dacă cad şi mă întorc în altă direcţie, conexiunea interioară este ţinută, îmi va păsa de cum mă văd ei şi nu voi uita în totalitate de angajamentul meu. Mă vor sprijini şi eu voi putea să mă văd din afară şi să îmi clarific sentimentele.

Astfel, mă voi împărţi în două: eu însumi şi atitudinea faţă de grup. Numai atunci, ţinând de conexiunea cu prietenii, voi putea să mă verific şi să clarific, iar prin asta să încep urcarea care urmează căderii. Altfel, nu am nicio şansă; cad pur şi simpul şi plec. Deci omul poate depăşii primul tip de umbră, justificându-şi starea curentă şi înţelegând că aceasta i-a fost trimisă de Creator. Apoi îl poate chema pe Creator în ajutor.

De ce ne întoarcem la El? Nu pentru a ne simţii mai bine, pentru că atunci aş cere anularea înclinţiei mele rele, pe care El a creat-o, adăugând-i Tora ca mirodenie. Deci ar trebui să cer mirodenia, astfel încât puterea iubirii şi dăruirii, puterea conexiunii, va veni de Sus şi îmi va permite să avansez către cealaltă linie.

„Când cineva are abilitatea să depăşească întunericul şi ascunderea pe care le simte, justificându-l pe Creator şi rugându-se Creatoului pentru ca acesta să îi deschidă ochii şi să vadă toată ascunderea pe care o simte şi vine de la Creator”.

Atunci când o persoană este lăsată fără ajutor şi nu vede nicio ieşire, când îl blesteamă pe Creator, prietenii şi viaţa, se uită totuşi la ea din afară şi vede deodată o şană de a ieşi, poate să ceara ca Creatorul să o salveze. De ce? Pentru că nu acceptă starea în care providenţa Creatorului pare rea şi nu îl poate justifica. Omul se simte rău pentru că gândeşte rău faţă de bine, fiind opus faţă de El. Dacă viaţa pare rea, este un semn că sunt în opoziţie faţă de Creator.

Trebuie să ne construim un Masach (ecran) şi Lumină Reflectată, deasupra tuturor situaţiilor rele. Chiar în cele mai rele situaţii, trebuie să îl văd pe Creator ca sursa a lor, ca Lumina care este plină de abundenţa infinită, dar că există ceva spart în mine şi întoarce asta într-o senzaţie rea, într-o umbră, în întuneric, deoarece atributele mele sunt opuse faţă de bine, opuse faţă de atributul dăruirii şi iubirii.

Astfel avasăm de fiecare dată când clarificăm lucurile în mod corect. Principalul lucru este de a descoperii constat acest punct, „ce simţim? Cine îmi trimite acest sentiment? De ce experimentez acest sentiment?” Acesta este întregul principiu al muncii noastre şi asta împarte umanitatea în 1% şi 99%.

Din  Lecţie din Brazilia 5/03/12, Shamati nr8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În Miţvot şi păcate, numai intenţia este cea care influenţează sistemului general, revelaţia Luminii superioare, abilitatea de asemănare cu Creatorul. Desigur, ea include şi relaţiile simple ale lumii corporale, legate de alţii, de lume, umanitate, natură şi ecologie, deoarece atitudinea include toate sentimentele voastre. Dar Miţvot şi pacate există numai în relaţie cu conexiunea şi asemănarea sau lipsa asemănării cu Creatorul.

Aşa este la fiecare nivel mineral, vegetal şi animal, în timp ce ultimul nivel, vorbitor, este cel care execută toate păcatele. Cu ei există numai şapte Miţvot ale copiilor lui Noe. Omul care între timp nu intră pe drumul ascensiunii directe către Creator, adică „Israel” (directă către Creaotr), trebuie şi ei să se relaţioneze cu bunătate faţă de alţii: să aibă grijă de natură, de echilibrul şi ecologia ei, să aibă tribunale, să furnizeze justiţie la nivelul umanităţii, etc.

Dar păcatele şi Miţvot spirituale aparţin numai nivelelor spirituale, linilor de stânga şi dreapta. Fără a simţii păcatul, nu vei fi în stare să descoperi înclinaţia ta rea şi nu vei simţii nevoia pentru Lumina care Reformează. Astfel, ajungi la linia mijlocie.

Astfel, este spus: „Nu există niciun om drept pe pământ care să nu fi păcătuit.” Trebuie să descoperim toate păcatele egoului, deoarece fără asta nu vom avea o nevoie pentru corecţie. Dacă este scris că „omul drept este plin de Mitzvot la fel ca o rodie,” asta înseamnă că la început descoperă în el acelaşi număr de păcate.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 4/02/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→