Întrebare: Ce este ruşinea, ce este considerata a fi un fel de creaţie?

Răspuns: Ruşinea este ceea ce diferentiaza un om de o maimuţă. Ea provine dintr-un sentiment de diferenţiere între daruitor şi primitor. Orice altceva depinde numai de motivele, situaţiile în care simt ca dau sau primesc şi, în conformitate cu acest lucru, am sentimentul de perfecţiune sau ruşine. Ruşinea este opusul perfecţiunii.

Uită orice altceva cu care asociezi cuvântul „ruşine” în această lume. Este complet diferit. Este o senzaţie de separare între daruitor şi primitor în spiritualitate. Ruşinea reala este un sentiment spiritual şi ruşinea materiala este întotdeauna posibil să se mute, sa se ascunda într-un fel.

Ruşinea reala vine numai cu condiţia ca sa simt Creatorul ca daruitor, iubitor şi pe mine ca invinuindu-L, acuzandu-L, dorind să fur de la El. Pe scurt, totul este invers! În măsura în care ne descoperim pe noi ca stand unul împotriva celuilalt, simt ruşine, şi ma oblig să mă ascund, sa ascund egoismul meu şi sa încep corectarea acestuia.

Astfel, rusinea este un sentiment deosebit de util pentru corectare. De aceea este dezvăluit în condiţiile în care o persoană este capabila de a se corecta. În caz contrar, nu e nevoie. Nu are niciun sens să se rusineze o pisica pentru ca a mancat smantana altcuiva si sa faca apel la conştiinţa sa. Pisica nu va simţi nici o ruşine. Poate simţi numai că a fost bătuta pentru acţiunea sa şi ii va fi frică s-o repete data viitoare. Acest lucru înseamnă că animalul va fi condus de teama de suferinţă, nu de ruşine.

Ruşinea vine ca urmare a dezvoltării, atunci când simti un grad mai mare: cât de perfect este în comparaţie cu tine, cat de mult te iubeste si cat de opusa este relaţia ta fata de el. Şi nu poţi face nimic cu tine însuţi.

Pentru a simţi acest decalaj, o persoană este obligată să aibă inteligenţă interioara, nu numai mintea materiala şi emoţiile. Totul depinde de cât de mult apreciază ea această proprietate de a darui şi nu în raport cu el însuşi. La urma urmei, el se poate simti ca un copil caruia nu ii este ruşine să primească de la mama sa.

Mai mult decât atât, este doar atunci când el se ridica deasupra starii unui copil cu mama lui şi vrea să se simtă independent. Dacă el nu are această libertate, simte ruşine. Un sclav care nu tânjeste după libertate, nu simte ruşine pentru că el aparţine stăpânului său. Cel care vrea să crească, să fie o persoană liberă începe să simtă ruşine imediat şi, astfel, vine la libertate.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un om care deschide Cartea Zohar, o deschide pentru a-L revela pe Creator. Prin definiţie, ştiinţa Cabalei este metoda de revelare a Creatorului creaturii în această lume. Pe de altă parte, de ce să ni se dea nouă Cabala şi toată Tora? Creatorul devine revelat în om în dorinţa de dăruire şi iubire. Această dorinţă este egală Creatorului în calităţi, şi Creatorul devine revelat datorită legii echivalenţei de formă.

Deci, Creatorul este calitatea dăruirii şi iubirii, forţa de dăruire şi iubire, „Binele care face Bine”. Atunci cum putem obţine dorinţa de dăruire şi iubire, Binele care face Bine? Prin conectarea unii cu alţii în ciuda forţelor egoiste din fiecare om care îi face să se respingă reciproc, şi să construim o reţea de conexiuni bune între noi peste reţeaua de ură. Prin construirea unei reţele în care fiecare om e bun şi face bine, dăruieşte şi iubeşte în relaţiile cu ceilalţi.

Dar cum să facem asta când fiecare din noi este doar un mic egoist? Citim Cartea Zohar care ne spune despre stările noastre corectate, în care noi suntem conectaţi între noi, iar noi ne dorim ca aceasta să devină realitate în interiorul nostru. În acel caz, primim o impresie a acestor stări bune care deja există în infinitate. Această impresie, influenţa forţei de la stările noastre corectate peste starea noastră curentă este numită Lumina Înconjurătoare sau „Lumina care ne întoarce la sursa bunătăţii”

Apoi, după formula „Eu am creat înclinaţia rea şi am dat Tora drept condiment ca Lumina din Ea să întoarcă la Sursă” noi ne întoarcem la sursă – Cel Bun care face Bine. De aceea îl revelăm pe Creator, Cel Bun care face Bine, rădăcina noastră.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că omul nu este altceva decât o senzaţie şi o minte, în timp ce tot ceea ce se întâmplă în jurul lui este peste controlul lui, şi el vede pur şi simplu rezultatul. Dacă e aşa, ce înseamnă să te uiţi la ceea ce Zohar-ul descrie în interior?

Răspuns: Chiar acum eu citesc sau aud Zohar. Aşa ca şi cum am merge împreună şi mi-aş imagina tot felul de imagini în mintea mea, îngeri, oameni şi peisaje.

De ce percep asta ca pe o imagine externă în loc să răspund la ea în sentimentele şi gândurile mele, schimbând imediat ca să văd totul în interiorul meu? Pentru că sunt necorectat şi dorinţa mea de asimţi plăcere , egoul meu, împarte percepţia mea într-una internă şi una externă. Îmi arată această imagine eronată, ca şi cum tot ceea ce descrie Zohar-ul se întâmplă aparent în exteriorul nu în interiorul meu.

Dar în afară nu este absolut nimic. Toată realitatea este în interiorul meu. De ce atunci am impresia că sunt exterioare? Pentru că nu pot uni încă toată realitatea cu mine însumi. Nu o văd ca pe o parte vitală a mea. De ce e aşa? Pentru că mă raportez la ea egoist, divizând toate părţile ei în unele interne, care îmi sunt mai importante, şi în unele externe, care îmi sunt mai puţin importante, total de neînţeles sau ignorate de mine. Aşa este forma mea eronată şi egoistă de percepţie. Ce fac atunci?

Iată ce trebuie să-mi spun mie însumi:

1.Zohar-ul vorbeşte despre stările şi proprietăţile mele interioare, şi cu excepţia la ce se întâmplă în interiorul meu chiar acum, nu există nimic altceva. Omul este o lume mică şi totul este în ea.

2.Tot ceea ce văd că se află în afara mea este determinat exclusiv de percepţia mea eronată. Dacă mă corectez pe mine însumi, voi vedea în schimb, totul în interiorul meu.

Cu alte cuvinte, discrepanţa dintre ceea ce îmi imaginez în timp ce citesc Zohar ca pe ceva ce se întâmplă în afara mea şi ceea ce trebuie să fiu capabil să percep ca apărând în interiorul meu demonstrează percepţia mea eronată. Deci, eu trebuie să mă străduiesc să caut forma corectă a percepţiei înăuntru, să mă rog şi să insist ca acest lucru să se ridice în mine.

Aceasta numim noi să pătrunzi conţinutul. După cum este scris în „Introducerea în studiul celor zece Sfirot” capitolul 155 de către Baal HaSulam „chiar dacă ei nu înţeleg ceea ce învaţă, prin ardoare şi o mare dorinţă de a înţelege ce învaţă, ei trezesc peste ei înşişi Lumina care le înconjoară sufletele”. Aspir să văd această imagine în forma autentică şi treptat să o atrag mai aproape.

Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul Mişpatim (Rânduieli), Paragraful 561: ‘Chiar şi la versul „Şi am să trimit un înger în faţa ta,”…Moise nu răspunde de la început, ci, după cum este scris, „dacă Prezenţa Ta nu vine cu noi, nu ne conduce afară de aici”, a răspuns El, după cum e scris „Prezenţa Mea va merge şi vă voi da odihnă”

Omul trebuie să se uite în interiorul lui pentru toate aceste proprietăţi descrise în Zohar, cine este Moise, cine este un înger, cine este Creatorul, ce sunt toate aceste obiecte minerale, plante, animale şi oameni, şi cum există şi trăiesc ele în interiorul omului? Trebuie să încerci să afli asta în tine, fă un efort să muţi din tabloul exterior, aparent din faţa ta, la o contemplare interioară a locului unde în interiorul tău sunt toate aceste calităţi, forţe şi dorinţe. Aceste eforturi sunt foarte importante.

În acest fel, eu îmi corectez percepţia egoistă care mă face să cred că ceva se întâmplă în afară şi nu înăuntru. Aşa, mă întorc precis la proprietăţile mele interioare, şi „implantez” Tora în mine însumi, dorind să o recunosc în locul ei adevărat. De aceea noi trebuie să încercăm necontenit să înterpretăm ce scrie în Zohar ca pe proprietăţile noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se vor face schimbările în sistemul educaţional – prin iniţiativa guvernului de sus, sau presiunea din partea maselor de jos?

Răspuns: Liderilor le e frică numai pentru „scaunele” lor şi de nimic altceva. Dacă masele ies pe străzi şi încep să zguduie acele scaune şi nu dau doar foc maşinilor dar încep să facă acţiuni mai serioase, atunci liderii încep să le asculte cererile. Într-un final va trebui să fie de acord cu ele. Întrebarea este:  vom fi în stare să le oferim explicaţiile noastre pentru măsurile necesare? Va trebui sa facem asta cât de mult putem.

Într-un fel sau altul, va trebui să ajungem la lideri, dar din ambele sensuri: de jos, prin intermediul maselor care vor iesi în stradă, şi de sus, direct. În definitiv, noi vorbim despre un studiu global al lumii, despre schimbări şi educaţie, şi despre construirea unui sitem global de creştere în care toţi vor studia în timp ce vor primi un salariu pentru aceasta, mijlocul de întreţinere.

Acest învăţământ va avea loc în locul muncii, dar în realitate va deveni munca oamenilor în sensul spiritual. Fiecare persoană va atrage lumina în măsura forţei şi a capacităţii sale, iar asta va fi recompensa lui. În definitiv, lumina deţine toată abundenţa care poate fi.

De câţi oameni este nevoie pentru a asigura necesităţile vitale pentru toţi locuitorii Pământului? Îmbrăcăminte, hrană, construcţii, servicii – Tot ceea ce este necesar în contextul unei existenţe normale? De exemplu, oamenii vor lucra o jumătate de zi şi vor studia o jumătate de zi. Şi aşa vor face toţi.

Totuşi, asta poate fi înfăptuit numai prin intermediul liderilor, sau mai precis, prin opinia publică prin oamenii care gândesc, încluzând oamenii de ştiinţă, sociologii, cei din ştiinţe politice şi toţi cei care se ridică deasupra maselor, dar nu foarte sus. În definitiv, vârful este ocupat de „distrugători,” având în vedere că vorbi, de cercurile universitare.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/26/11, “Prefaţă la înţelepciunea Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca trebuie sa ma anulez in fata parerii profesorului, este corect ceea ce unii prieteni spun, ca ei doresc sa faca doar ce le spune profesorul şi nu un alt management?

Raspuns: Profesorul nu ar trebui sa fie managerul nimanui. El nu ar trebui sa explice nimanui ce se doreste de la ei. Poate fi aproape la fel de ascuns ca si Creatorul si sa nu spuna nimic. Oricine doreste se poate anula si poate descoperi parerea profesorului.

Asta se poate vedea de la felul in care se purtau Cabalistii trecutului, grupul din Kotzk sau Baal HaSulam care predau o lectie odata pe saptamana sau chiar odata pe luna. Un profesor isi arata punctul de vedere foarte putin, restul este munca studentului. Daca studentul intelege ce sa caute, cum sa inteleaga parerea profesorului ca sa il ajute sa avanseze inspre scop, o va putea face. Altfel nu va putea.

Spiritualitatea nu poate fi exprimata in cuvinte. Cum ai putea explica vreodata cum sa iti indrepti inima inspre scop?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala5/25/11, Shamati #25

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac daca in timp ce se citeste Cartea Zohar nu ma pot concentra la text ca si cand as fi bombardat cu tot felul de ganduri fara importanta si cu imagini din trecut?

Raspuns: Inainte sa inceapem sa studiem, trebuie sa vadem ca este mai important ca orice altceva care se intampla in exterior. Tot ce s-a intamplat ieri, astazi si ce se va intampla maine nu inseamna nimic comparativ cu studiul, pentru ca acum fac legatura cu forta superioara care imi ordoneaza intreaga viata si cer asta chiar si egoist, la nivel corporal.

De aceea merita sa fiu concentrat pe citirea Zoharului si sa stau in contact cu forta superioara deoarece depind de ea. Este egoism pur, o abordare externa, dar cu toate acestea functioneaza.

Cand iti trec diverse ganduri straine prin minte in timpul studiului, in acel moment ele inseamna obstacole legate de egoul tau. Sunt obstacole pe cale, iar tu trebuie sa lucrezi cu ele.

Totusi, povestea in sine nu trebuie sa ma ingrijoreze. Pentru inceput trebuie sa imi amintesc ca tot ceea ce Zoharul descrie are loc doar in interiorul meu. Chiar daca nu inteleg o vorba din el, nu conteaza. Trebuie sa muncesc sa le inteleg.

Ideea este ca eu le experimentez ca si imagini externe, in timp ce trebuie sa le vad intern. Si nu conetaza ce anume sunt. Ce este cu adevarat important este sa treci de la vederea exterioara la cea interioara si sa corectezi punctul de vedere.
Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, The Book of Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este imposibil sa avansezi corect daca esti condus de propriile tale opinii, pentru ca te afli cu totul in aceasta lume. Vei fi in stare sa cresti doar daca vei descoperi existenta celor doua opinii distincte: vei auzi propria parere si parerea invatatorului, vei intelege diferenta dintre ele si le vei compara cu fiecare astfel incat sa fi manat intotdeauna de credinta deasupra ratiunii si sa accepti punctul de vedere al invatatorului.

Trebuie sa alegi si sa avansezi tot timpul, sa preferi parerea profesorului in locul propriei pareri in ciuda egoismului crescator si ezitarilor interne si argumentelor, in ciuda presupuselor fapte evidente si a logicii care iti spune ca nu esti condus de ratiunea ta ci esti deasupra sau dedesubtul ei.

Daca cineva se descurca cu toate aceste probleme, va putea avansa. Daca nu, nu are nici o sansa sa reuseasca. Astfel, doar cativa ating lumea spirituala.

Pentru a putea supravietui unei astfel de framantari si a putea merge impotriva logicii tot timpul, avem nevoie de suportul grupului care de fiecare data intareste autoritatea invatatorului. Asta inseamna ca este necesar sa ne coboram in fata grupului, pentru a primi putere de la el ca sa anulam parerea personala si sa acceptam parerea profesorului.

Sunt trei participanti in aceasta munca: persoana, invatatorul si grupul. Toti sunt necesari pentru a obtine revelarea Creatorului (care poate fi revelat de asemenea si din forma opusa) astfel incat parerea profesorului si cea  a Creatorului sa formeze una singura. Apoi persoana va putea avansa, intelegand ca grupul si profesorul sunt reprezentantii Creatorului in relatie cu el. Astfel persoana trebuie sa inteleaga toate conceptele, evaluarile si alegerile doar referitor la ei.

Daca ai noroc, vei face asta si vei merge inainte; daca nu, nu vei simti nici macar ca nu faci alegerea corecta si ca nu mergi in directia buna. Nu vei avea nici o scala pe care sa masori astea.

Cand „cuvintele care vin din inima ajung la inima”? Daca iti stabilesti o parere corecta in raport cu invatatorul, vei incepe sa auzi ce iti spune.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/25/11, Shamati #25

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ştiinţa Cabalei se revelează pe sine din timpuri imemoriale. De fapt, este prima ştiinţă descoperită de mintea omenească sub formă de învăţătură despre structura lumii. Însă, spre deosebire de azi, în toate generaţiile anterioare, majoritatea oamenilor nu aveau nevoie de ea fiindcă egoul lor era încă în dezvoltare. Noi am trecut peste toate aceste reîncarnări, dezvoltându-ne din generaţie în generaţie şi viaţa părea bună. Am luptat permanent pentru noi acumulări, dorind să ne umplem pe noi înşine cu plăceri din ce în ce mai mari.

Înţelepciunea Cabalei spune de acum mii de ani că această preocupare pentru plăcere este numai o cursă pentru motorul intern care munceşte în noi şi ea nu ne dă adevărata umplere (satisfacţie). Totul este fals, noi pur şi simplu ne jucăm cu dorinţele noastre efemere, cu plăcerile care dispar instantaneu. Care este rostul la toate acestea?

Cu toate acestea, oamenii nu vor să audă de asta. Numai câţiva sunt interesaţi de sensul vieţii: care este scopul vieţii, această cursă între naştere şi moarte? Aceşti câţiva oameni au dezvoltat Înţelepciunea Cabalei din ce în ce mai mult. Ei au descoperit că de fapt, acest joc pe care egoul nostru, natura noastră îl joacă cu noi este doar un joc mortal; ei au descoperit că s-a întâmplat să cădem într-o maşină de tocat carne care ne toacă, împingându-ne constant la acţiuni nesăbuite, adică plăceri pe care nu ni le putem refuza sau suferinţe de care încercăm să scăpăm.

Astfel, sub influenţa acestor două forţe, plăcere şi suferinţă, eu alerg constant ca un animal. Ele mă lovesc şi eu fug să mă feresc. Ele îmi arată plăcere şi eu fug după ea. Îmi închei viaţa, umplându-mi zilele cu această cursă.

Observând o astfel de dezvoltare a umanităţii, aceşti oameni au căutat o cale de ieşire din această cursă fără sens, până când au descoperit că întregul proces are un sfârşit. Ei au înţeles că nu trăim într-un flux nesfârşit de viaţă între aceste două forţe, bună şi rea, într-o urmărire eternă a plăcerii şi să scăpăm de suferinţa nesfârşită încercând să ne trăim viaţa şi să evităm răul. Ei au descoperit că, în sfârşit, am ajuns la completarea acestei dezvoltări.

Această finalizare are loc chiar azi, după un lung proces de dezvoltare umană. Noi suntem prima generaţie care, după un număr de reîncarnări şi ca rezultat al dezvoltării tuturor generaţiilor anterioare, începem să înţelegem ce se întâmplă cu noi.

Începem să recunoaştem că am ajuns la o situaţie certă şi că mulţi oameni au devenit dezamăgiţi de această cursă. Chiar dacă ei nu realizează că de-a lungul întregii lor vieţi sunt în urmărirea plăcerilor şi aleargă din calea suferinţei, ei simt frustrare şi cad în depresie. Mulţi oameni încep să înţeleagă că asta este o nebunie nu viaţă, să vii în lumea asta pentru o cursă şi să o părăseşti, ca şi cum ai intra într-un cazinou, ai juca şi pleca fiindcă fără să faci nimic din cauză ca ai fost obligat ori să urmăreşti plăcerea ori să te fereşti de suferinţă.

Astfel, ei ajung să înţeleagă că evident nu este aşa fiindcă nimic nu se întâmplă în natură fără rost. Totul în ea este precis determinat după cauză şi efect şi că, aparent, acest întreg proces este dictat de legea dezvoltării care trebuie să ne conducă la un scop.

Chiar dacă acest proces este foarte lung şi pare ilogic, de fapt, în el este ascunsă o logică interioară specială. Noi trebuie să recunoaştem răul inerent din natura noastră pentru a obţine forma bună din el. Posibilitatea de a atinge această bunătate pare să fie în zilele noastre dacă accelerăm recunoaşterea răului.

De aceea ştiinţa Cabalei a fost dezvălită, fiindcă noi nu mai avansăm ca înainte, după o lună cale aleatoare, într-o nesfârşită alegere între bine şi rău, acumulând permanent probleme şi rezolvându-le şi scăpând la ceva mai bun, şi astfel, după multe căutări, fiind dezamăgiţi de calea anterioară, vrem să vedem ce ne aşteaptă şi să avansăm conştient.

Înţelepciunea Cabalei se divulgă pentru astfel de oameni. Punctul din inimă se trezeşte în ei şi nu le mai dă pace. Ei ajung într-un loc unde pot acumula cunoştinţe despre cum să aleagă calea bună pentru ei, nu pe ocolite ci drept, în funcţie de legile naturii, devenind ca ea şi folosind-o corect.

În fapt, noi nu susţinem sau garantăm un miracol, noi pur şi simplu cunoaştem legea. În loc să ajungem la scop în zig zag noi mergem drept dacă vrem să împlinim această lege. Asta este calea cea mai apropiată şi cea mai uşoară, dar în acelaşi timp mult mai complexă. De aceea trebuie să studiem şi să îndeplinim această lege noi înşine, în loc ca forţele naturii care ne frământă precum aluatul să ne dea forma dorită de ele. Noi înşine participăm la asta, pentru a ne construi noi înşine forma cerută de natură. Dacă avem succes, ne dăm nouă înşine aceeaşi formă pe care am fi obţinut-o la sfârşit, atingând scopul creaţiei.

Lecţia 1 de la Convenţia de la Roma 5/21/2011

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până acum, noi ne-am dezvoltat sub influenţa a două forţe opuse. Azi, când coliziunea dintre aceste două forţe devine ameninţătoare, obiectivul nostru este să le aducem la o armonie reciprocă.

Ca să facem asta, trebuie să creăm o rezistenţă între ele, un adevărat „rezistor” (R) localizat între plus şi minus. Apoi vom obţine un „bec electric” sau un „motor”. Plasând rezistenţa între cele două opusuri, vom obţine o adevărată revelaţie, pe care o vom simţi în noi înşine ca pe o manifestare a plusului şi a minusului împreună.

Cum putem noi face un astfel de „rezistor”? Noi vrem să folosim ambele forţe, cea negativă şi cea pozitivă ca pe una singură. De aceea omul este compus din două forţe. Pâna la momentul când forţa negativă, egoismul nostru, nu s-a dezvoltat în noi complet, nu am putut începe această muncă, nu am simţit conflictul, coliziunea.

Dar azi, am început să o descoperim. Lumea noastră, viaţa noastră, natura noastră, este în prinderea acestor două forţe şi noi nu ştim unde să fugim de ele. Egoismul este o parte ,aflată sub semnul minus, şi puterea naturii, Creatorul, în partea cealaltă, aflat sub semnul plus.

Forţa pozitivă a naturii, dăruirea, dă viaţă şi dezvoltă, iar forţa egoismului nostru vrea să absoarbă totul pentru plăcerea proprie, să rupă şi să distrugă. Vedem o mulţime de exemple ale acestei activităţi în lumea noastră. Dacă nu ar fi fost puterea naturii care să oprească şi să prevină făcutul după bunul nostru plac, am fi distrus întreaga lume încă din zilele când ne luptam cu beţe şi pietre.

Scopul forţelor naturii este să ne conducă mai departe astfel ca noi să devenim mai deştepţi, mai dezvoltaţi, dar şi mai periculoşi în acelaşi timp. Asta ne umple de teamă înainte să folosim armele noastre fără discernământ.

Astfel am ajuns la starea actuală iar acum trebuie să creăm rezistenţa între cele două forţe.

Ca să vă spun adevărul, această rezistenţă este numită „om” (Adam). Ea va deveni proprietatea noastră care include amândouă forţele. Noi trebuie să ne formăm, să ne modelăm pe noi înşine precum plastilina, să îndepărtăm orice exces de material, şi să trăim numai cu forma necesară. O modelăm după graniţa dintre cele două forţe opuse şi Înţelepciunea Cabalei ne învaţă cum să facem asta.

Din Lecţia 2 de la Convenţia de la Roma 5/21/2011

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→