Category Archives: Munca interioara

Cum să nu fii un închinător la idoli

Întrebare: Există o anumită dualitate: pe de o parte, unirea cu Creatorul, pe de altă parte, conectarea cu prietenii.

Nu reușesc să pun un semn de egal între aceste concepte. Am sentimentul că sunt fie cu prietenii mei, fie sunt alături de Creator. Este aceasta un fel de idolatrie și, în același timp, te poartă acolo?

Răspuns:  Acest lucru este adevărat. Într-adevăr, dacă egoismul tău te atrage către Creator, este închinarea la idoli. I se pare ego-ului că poate fi împlinit acolo. Vrea să te raportezi la Creator în acest fel: Vreau Creatorul, Îl iubesc pe Creator, voi fi umplut cu El, să ne unim, voi face totul pentru El, vom reuși cu El.

Observaţie:  Da, dar Creatorul este în prietenii mei, El este în spatele lor, El este în această conexiune. Dar, doar înțeleg acest lucru și îl simt foarte rar.

Comentariul meu:  Aceasta este problema ta.

Întrebare:  Putem rezolva acest lucru împreună?

Răspuns:  Nu, vei rezolva această problemă cu grupul tău de zece și cu Creatorul. Nu există nicio altă cale.

Întrebare:  Ce trebuie să adaug personal la grupul de zece, pentru ca în sfârșit să încetez să mă concentrez asupra acestei „figuri mitice”?

Răspuns: Explică-le că, Creatorul este atins numai în grupul de zece, în sine. Altfel, nu-L vei găsi, altfel, va fi închinare la idoli. Aceasta se numește „crearea unui idol”, o anumită statuie.

Numai în cadrul grupului de zece, numai în relațiile lor corecte se manifestă imaginea generală a dăruirii între prieteni, numită Creator. Prin urmare, Creatorul spune: „M-ai creat!” Într-adevăr, cu ajutorul relației reciproce corecte între noi, creăm o imagine a Creatorului. Iar înainte de asta, El nu există. De aceea, Creatorul se numește Boreh: Bo u-Reh (Vino și vezi).

Din Convenţia din Moldova “Ziua întâi” 9/6/19, „Cum pot să afectez societatea”, Lecția 3

Vom vedea o lume nouă?

Întrebare: Cât timp a mai rămas până la crearea lumii ideale? O vom face în acest timp, ori este doar prerogativul copiilor noștri?

Răspuns: Nu. Tu vei vedea o lume nouă de îndată ce o creezi din piesele fragmentate ale sistemului numit Adam sau creația sau sufletul comun.

A fost spart în 600.000 de piese. Trebuie să conectăm aceste părți din nou într-un singur sistem și apoi se va numi Adam, care înseamnă „similar cu Creatorul”.

Atunci se va petrece așa numita adeziune, echilibrul dinamic dintre creație și Creator.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 7/28/19

Cinci tipuri de iubire

Remarcă: Oamenii percep atitudinea altora în mod diferit. Gary Chapman, un consultant de relații și autor al cărții Cinci Limbaje ale Iubirii, cu cinci milioane de copii care au fost vândute, descrie abordările și percepțiile diferite ale fiecărui tip de persoane, felul în care ei percep iubirea.

El spune că sunt cinci tipuri de iubire.

Primul este atunci când oamenilor le plac cuvintele. Atunci când iubirea este exprimată de cuvinte de încurajare, sprijin și laudă.

Comentariul meu: De regulă, femeilor și copiilor mici le place asta.

Remarcă: Alt tip de iubire este „timpul”. Aici, din contră, cuvintele nu sunt necesare. Trebuie să petreci timp cu o persoană, să-i acorzi atenție, să fii cu ea și așa mai departe.

Comentariul meu: Timpul însuși aranjează totul între ei. Timpul îi influențează pe toți. Așa cum este și vorba: „Timpul este un mare vindecător”. Lucrurile se schimbă pe parcursul timpului.

Remarcă: Este un tip de iubire numit „atingerea”. Adică oamenilor le plac senzațiile tactile: atunci când sunt îmbrățișați, mângâiați și experimentează emoții pozitive din asta.

Comentariul meu: Tuturor le place asta: copiilor, femeilor, animalelor și chiar bărbaților.

Remarcă: Următorul tip de iubire este „darurile”. Fiecare lucru mărunt contează, cum ar fi o bijuterie, ceva bun, un bilețel, un fel de surpriză, sau ceva neașteptat.

Și al cincilea tip de iubire este „ajutorul”. Fă ceva pentru ceilalți, exprimă-ți atenția prin acțiuni, calcă un tricou, curăță podelele, pregătește cina sau doar ajută cu ceva.

Oamenii de știință spun că în cupluri apar conflicte datorită lipsei de înțelegere. Dacă eu vreau să aud cuvinte frumoase, plăcute, iar cealaltă persoană vrea un tricou călcat sau să petreceți timp împreună, avem un conflict, fiindcă noi pur și simplu nu ne înțelegem între noi. Adică apar conflicte exact din cauza neînțelegerii.

Comentariul meu: Depinde de consumatorul, ca să spun așa, cu care am de a face.

Nu pot să dau unui copil scutece călcate pentru a câștiga dragostea lui prin asta; nu va înțelege. Chiar dacă îi dau o mâncare gustoasă, bună. El are nevoie de o căldură specială, un tratament special, o asigurare.

Dacă am de-a face cu un animal, eu trebuie să îl tratez la nivelul lui, ca să simță că poate avea încredere în mine, că sunt stăpânul lui, că îl protejez, în hrănesc, îi dau apă și am grijă de el. Adică eu sunt tovarășul și prietenul său mare.

Dacă vorbim despre iubirea prietenoasă dintre bărbați, atunci, întâi de toate, asta înseamnă sprijin și înțelegere reciprocă.

Dacă este iubire între un bărbat și o femeie, atunci totul merge așa: orice îi place unui bărbat și orice îi place unei femei. Și unuia nu îi place ceea ce îi place celuilalt. Cu toate acestea, dacă ei înțeleg ce îi place celuilalt, ei se pot aranja pe ei, înșiși într-un asemenea fel încât ei se vor bucura chiar și de lucrurile pe care nu și le puteau imagina vreodată și care au apărut de la sine, deoarece celălalt se bucură de ele.

Unei femei îi plac cadourile, semnele de iubire, atenția și așa mai departe. Unui bărbat, întâi de toate, îi place să fie servit și hrănit: „Calea către inima bărbatului este prin stomacul lui”. Asta este cu adevărat așa, deoarece în ceea ce privește comunicarea și în special iubirea, bărbații sunt mai primitivi decât femeile. Dacă o femeia poate într-un anumit fel să îi reamintească de mama sa, de atitudinea ei față de el, atunci asta este. El deja o urmează ca un pui de rață după rață.

Remarcă: Vedem că pe parcursul anilor relațiile dintre cupluri se dezvoltă. Întâi este o perioadă romantică, apoi se transformă într-o relație mai complexă și după un anumit număr de ani ei dintr-o dată descoperă că nu se înțeleg între ei și că nu s-au înțeles între ei în timpul acestor ani.

Comentariul meu: În principiu, poate să fie greu. Totuși, dacă nu există nicio asemenea educație sau aceste cupluri sunt încă foarte tinere și nu au experiență, nu știu cum să își protejeze relația, nu știu cum să ierte și să facă un compromis interior, chiar și fără să vorbească despre el și să îl discute, atunci, desigur, este foarte dificil.

Noi trebuie să-i învățăm asta. Este un colectiv. Bărbatul și femeia sau în oricare altă combinație: bărbatul, femeia și un copil sau doi bărbați, sau două femei. Orice număr de oameni este un colectiv și necesită o abordare complet diferită, decât cu o singură persoană. Aici este necesar să-i învățăm. Este chiar complicat.

Vedem că nu ne angajăm într-o asemenea muncă. Chiar și astăzi la școală ei predau sexul și nu predau cum să-l trateze pe celălalt ca pe o persoană și nu ca pe un obiect al împlinirii sexuale. Este foarte unilateral, crud și animalic. Înseamnă că nu este nicio educație.

Îmi aduc aminte când încă locuiam în Leningrad și studiam la facultatea de cibernetică medicală, noi am venit la spitalul de maternitate numărul doi. Erau 400 de mame care nășteau acolo. Am întrebat doctorul: „Ce fel de pregătire psihologică faci cu ele? El a spus: „Din păcate, noi nu avem asemenea specialiști”.

Remarcă: Vedem că pe parcursul istoriei umanității, iubirea este cea mai apreciată. Poeții și scriitorii o laudă. Oamenii sunt ca și cum ar urma un vis înșelător.

Comentariul meu: Ei vor să vândă acest vis înșelător.

Întrebare: De ce umanitatea are nevoie de iubire?

Răspuns: Umanitatea are nevoie de iubire, deoarece fără ea nu poate fi viață la nivelul animat sau la nivelul nostru.

Chiar și în sex noi vedem un fel de nevoie pentru ceva mai mare, deși este pur mecanic și animalic, de dragul plăcerii în acel moment și nimic mai mult.

Dacă sexul ar fi fost numai despre asta, atunci noi ne-am fi putut împerechea doar ca animalele. Însă noi avem o nevoie pentru căldură și grijă, pentru sprijin reciproc, lucrul pe care îl numim iubire.

Iubirea este sprijinul reciproc. Iubirea este sentimentul că ești iubit, că ești îngrijit, că ești iubit așa cum ești. Acestea sunt emoții foarte serioase; animalele nu le au. Chiar și în privința puilor lor, animalele au sentimente doar pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a-i îngriji că să nu moară de foame și apoi ei se îndepărtează și niciodată nici măcar nu se observă sau se recunosc între ei.

Remarcă: Există tot timpul un asemenea moment în iubire, atunci când doi oameni par că se iubesc între ei, însă unul își imaginează iubirea într-un fel și celalalt în alt fel.

Comentariul meu: Deoarece noi nu am primit o educație corectă. Iubirea este o relație umană, o nevoie, o atitudine față de celălalt. Prin urmare, noi trebuie să o studiem și să o predăm. Nu este sex, ci mai degrabă abilitatea de a împlini nevoile interioare ale celeilalte persoane. Ar putea să nu aibă nicio legătură cu sexul.

Întrebare: Ce studiem despre iubire? Cum să împlinesc, cum să-mi schimb obiceiurile pentru a-l trata pe celălalt, așa încât îi va da lui plăcere?

Răspuns: Pentru asta este necesar să simți ce fel de persoană este. Asta necesită o muncă reciprocă serioasă între noi. Și nu fi timid. „Îmi place când mă mângâi”. „Și îmi place când zâmbești”. Și așa mai departe. Explică. Totul este foarte simplu.

„Nu, vreau ca el să ghicească!” Cum poate să ghicească?!

Noi trebuie să înțelegem și să discutăm deschis despre asta și să o discutăm. Deși oamenilor tineri nu le place asta deloc, lor le pare că totul ar trebui să fie spontan, simplu și imediat. O persoană este un animal foarte complex, multi-stratificat.

Întrebare: Care este cheia pe care ai vrea să o dai oamenilor pentru ca legea iubirii să îi ajute în relație în orice situație?

Răspuns: În orice situație, primul lucru este să cedezi, cum a spus învățătorul meu. Iubirea este un animal care este alături de voi și trebuie hrănit cu concesii reciproce.

Este în natura unei femei să se adapteze unui bărbat. Nu o subminez pentru asta în niciun fel, din contră. Ea este înțeleaptă. Până la urmă ea dă naștere. Trebuie să creeze un anumit mediu pentru a crește copiii și așa mai departe. Adică natura i-a dat asemenea abilitați.

Bărbatul este foarte primitiv. El are nevoie doar să i se amintească puțin despre lucrurile pe care le-a primit de la mama sa și el va alerga după tine ca un copil mic după mama sa. Asta este tot!

Recomand tuturor femeilor: mergeți la mama lui și începeți să întrebați ce mâncare îi place, ce fel de servicii și totul în jurul lui. Mama va fi foarte încântată! Vă înțelege că aceasta este cu adevărat femeia care va putea să o înlocuiască.

Ăsta este un sistem de relații foarte primitiv: să te gândești doar cum să dai plăcere altuia, cel puțin cumva, doar un pic. Cu toate acestea, asta necesită înțelepciune, experiență și înțelegere a psihologiei umane.

Mult noroc în iubire!

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 12/19/18

Scapă de suferință sau exaltează spiritualitatea?

Întrebare: Este corect că uneori o persoană suferă atât de mult încât ea sau el vrea să se dizolve?

Răspuns: Asta este greșit. Înseamnă că fuge de suferință. Dizolvarea înseamnă elevarea spiritualității deasupra stării prezente a cuiva, când persoana vrea să se dizolve în spiritualitate, adică să existe în ea.

Întrebare: Deci prin exaltarea spiritualității în munca noastră, noi putem în general să evităm suferința corporală și problemele?

Răspuns: Nu. Ai încerca să le eviți pentru a nu simți nicio suferință corporală. De dragul acestui lucru ai încerca să te dizolvi undeva, în ceva.

Vrei să intri în stările spirituale, deoarece te simți rău în stările tale egoiste, pământene. Adică preferi Creatorul, deoarece este bine cu El. Ți-ai schimba egoismul tău mic cu unul mare. Desigur, în acest caz ai să eșuezi.

Trebuie să dezvolți măreția calității dăruirii, măreția abilitații de a fi deasupra ta, cu o minte diferită și cu calități diferite, așa încât aceste stări să fie importante, maiestoase și speciale pentru tine. Și nu deoarece așa vei scăpa de problemele pământene, ci deoarece prin asta vrei să dăruiești bucurie Creatorului, să preferi lumea Lui față de lumea ta mică.

Din Convenția din Moldova „Ziua Unu”, 9,6/19, „Să devenim pregătiți pentru a fi influențați de societate”, lecția 2

Cabala şi credinţele, Partea a 12a

Cum se raportează cabaliștii la lume?

Întrebare:  Există o atitudine față de lume și față de ceilalți. Care este diferența dintre modul în care un cabalist se raportează la lume și modul în care o fac oamenii obișnuiți?

Răspuns:  Cabalistul tratează lumea ca fiind opera Creatorului. Lumea este un exemplu despre modul în care mă raportez la Creator. O atitudine bună față de oameni, față de lume, înseamnă o atitudine bună față de Creator. În principiu, nimic nu există pentru un cabalist decât el, însuși și Creatorul.

Întrebare:  Baal HaSulam scrie în articolul său Soluția: „Forma religioasă a tuturor națiunilor ar trebui să-și oblige mai întâi membrii să-și dăruiască reciproc, în măsura în care viața prietenului va fi înaintea propriei vieți, a„ Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuți. „Nu se va bucura mai mult de societate decât un prieten sfios. Aceasta va fi religia colectivă a tuturor națiunilor care vor intra în programul comunismului. Cu toate acestea, pe lângă asta, fiecare națiune își poate urma propria religie și tradiție; una nu trebuie să se amestece cu cealaltă. „

Deci toți Cabaliștii se raportează în acest mod sau doar Baal HaSulam?

Răspuns:  Cabaliștii acționează conform legii „nu există nicio constrângere în spiritualitate”. Fiecare din punctul său de suflet, din personajul său, din egoismul său, va ajunge treptat la echivalența formei cu Creatorul și va intra în acel loc în sistemul general al sufletelor personale, unde le va completa și va interacționa cu ele într-o deplină armonie.

Întrebare:  Adică, o persoană se poate implica în Cabala, să-și exploreze natura egoistă, să lucreze cu forța superioară ca lege a naturii și, în același timp, să fie în anumite tradiții, cadre religioase și unul nu va interfera cu celălalt?

Răspuns:  Desigur. O persoană poate avea orice cadru religios. Religia în acest caz este considerată pur și simplu cultură.

Întrebare:  Aceasta se referă la rădăcina sufletului uman?

Răspuns:  Da, în orice manifestări ale unei persoane. Se poate închina oricui și face orice, nu contează. Principalul lucru este că o persoană acceptă principiile de bază ale Cabalei. Dacă cineva le împlinește, atunci acela va descoperi treptat, adevărata lume.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 12/17/18

Cabala și credințele, partea a 11-a

Scopul creației este de a deveni asemenea Creatorului

Întrebare:  Cabala spune că o persoană ar trebui să devină asemenea Creatorului, nu în unele acțiuni externe, ca în alte credințe, ci în intenție. Care este diferența?

Răspuns:  Dacă vreau să fiu ca și Creatorul, în acțiune, atunci este foarte simplu. Aruncă o privire asupra lumii noastre. Numai acțiunile Creatorului sunt manifestate în ea. „Nu există Nimic altceva decât El.” Îți place această lume ?! Fiecare poate fi similar cu Creatorul în funcție de acțiunile pe care le vedem în lumea noastră.

Dar nu aceasta se înțelege în Cabala. A fi ca și Creatorul înseamnă să realizăm ceea ce înțelegem în cadrul acestui sistem: iubire completă, dăruire completă, interconectare completă. Pentru ca noi să obținem acest lucru, Creatorul ne oferă o imagine a unei lumi ruinate, sfâșiate, astfel încât, din ea, să ajungem la lumea perfectă opusă.

Observație:  Cabaliștii spun că, dacă nu ar fi scopul creaţiei, să devină asemenea Creatorului, nu ar fi nevoie să facem fapte bune în lumea noastră și, în general, să ne raportăm la ceilalți.

Comentariul meu:  Desigur. Cu toții suntem egoiști absoluți și cu fiecare generație egoismul crește în noi din ce în ce mai mult. În cele din urmă, acest lucru ar trebui să ne conducă la o stare de dăruire și iubire reciprocă. Fuziunea cu Creatorul este cu adevărat scopul creației.

Întrebare:  Creatorul ne dezvăluie natura egoistă? El a creat-o și fără El nu putem corecta deloc egoismul?

Răspuns:  În niciun caz. Suntem complet dependenți de El.

Întrebare:  De ce a făcut El, asta?

Răspuns: Pentru ca noi să depindem de El. Într-adevăr, această dependență ne conduce către perfecțiune, asemănarea cu El.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”,12/17/18

Punctul negru este germenul sufletului

Pentru a începe să extindem punctul din inimă, să simțim tot felul de calități în el, componentele sale, ne adunăm împreună. Trebuie să fac un efort foarte mare, contrar înclinaţiei mele, pentru a mă preda conexiunii dintre noi, unde nu vreau să mă simt, ci vreau să simt prietenii. Acesta este modul în care dezvolt punctul din inimă. Vreau să îi simt pe ei, în locul meu.

Dacă acționăm în acest fel, atunci, prin anularea noastră și atragerea calităților prietenilor, vom începe să simțim lumea superioară. Cine vrea să cunoască sensul vieții trebuie să-și concentreze atenția asupra punctului negru din inima lor.

Dorințele noastre sunt numite Inimă, iar punctul negru este dorința de care nu am absolut nicio nevoie. Există în mine, înțeleg intelectual ce înseamnă calitatea dăruirii, dar nu vreau să o pun în aplicare sau să o simt în interiorul meu. Prin urmare, mișcarea noastră către spiritualitate înseamnă că, în ciuda respingerii punctului negru, din calitatea dăruirii, în ciuda respingerii dintre noi, ne apropiem unul de celălalt.

Încercați să simțiți această apropiere. Cu cât este mai mare respingerea dintre noi, cu atât încerc totuși să mă îndrept către ceilalți – către prieteni, străini și persoane dragi, indiferent către cine.

Voi începe apoi să simt acest punct ca un început al Kliului meu spiritual (vas), ca un organ senzorial. Acesta este momentul în care se transformă în mine oportunitatea de a simți starea superioară, care este opusă mie. Încep să dezvălui lumea opusă. Aceasta este lumea spirituală.

Extinzând, în ciuda mea, această inversare a punctului meu, în care resping orice apropiere cu prietenii, îmi creez un loc în care încep să simt calitățile spirituale și acțiunile spirituale. Acest punct devine apoi germenul sufletului meu, calitatea mea de dăruire, calitatea conexiunii cu ceilalți, în care încep să simt Creatorul.

Atunci ar trebui să devină clar modul în care aceste acțiuni sunt contrare naturii noastre, de a ne respinge, cât de incredibil de dificil este să ne imaginăm calitatea atracției față de ceilalți, atât eu față de ei, cât şi ei față de mine, de parcă ar trebui să rup ceva din mine.

Nu putem face nimic în acest sens, trebuie doar să cerem. Cu toate acestea, cererea noastră ne poate duce la succes atunci când atragem forța superioară, lumina superioară. Apoi, punctul din inimă începe să se dezvolte ca o plantă dintr-o sămânță. Volumul, aria, toate tipurile de calități apar în ea și devine un embrion al sufletului nostru. La fel cum o persoană se dezvoltă dintr-o picătură de spermă, la fel și dezvoltarea sufletului.

Acest punct inițial există în fiecare dintre noi; a provenit din spargerea sufletului comun, care a fost rupt în mod special, astfel încât să-l putem restabili și astfel să dobândim calitățile lumii spirituale, calitățile Creatorului. Trebuie să ne apropiem de această acțiune.

Din  Convenţia mondiala de Cabala din Moldova 9/5/19, Lecția 0

Ruga — Conversaţia cu Creatorul

Întrebare:  Cum folosim diferența dintre slăvirea Creatorului și recunoștința față de El, în rugăciune?

Răspuns:  Există o mulțime de expresii în rugăciune. Este o cerere, laudă, recunoștință pentru trecut și chiar, într-un anumit sens, promisiunile mele pentru viitor.

Rugăciunea este o conversație cu Creatorul. Nu ar trebui să te adresezi Lui printr-un clișeu. Doar de la tine. Poate fi sub forma unui dialog intern, când fiecare dintre voi vorbește cu Creatorul. Poate fi sub forma unei pledoarii într-o singură direcție. În orice formă doriți.

Un exemplu de rugăciune sunt Psalmii regelui David. A fost un mare cabalist care a trăit în secolul al IX-lea î.Hr. El a scris o colecție de psalmi de rugăciuni, care sunt populare în întreaga lume, în toate religiile. Citiți, vă veți regăsi și acolo, pentru că includ absolut toate condițiile – de la zero la 100%, până la corectarea completă a tuturor sufletelor.

Din  Convenţia Mondiala de Cabala din Moldova 9/5/19, Lecţia 0

Cum sa rezolvi corect o problemă?

Întrebare:  Cum se ia o decizie comună asupra unei probleme materiale?

Răspuns:  Să presupunem că am decis în grup că ar trebui să construim o clădire. Pe baza viziunii noastre, din conexiunea noastră din grupul de zece, stabilim toate condițiile proiectului: cum ar trebui să fie această clădire, de ce avem nevoie de ea etc.

Apropo, la un moment dat, într-un articol despre Al Treilea Templu, Ramchal a descris cum îl vede și chiar a făcut un desen. Asta a fost acum 600 de ani. Sper că în timpul nostru, vom fi în curând capabili să începem punerea în aplicare a acestuia. Deși nu suntem la nivelul lui Ramchal, dar în măsura în care putem înțelege desenul, în măsura în care îl putem citi, îl vom implementa.

Întrebare:  Dar totuși, să zicem că am decis să construim un centru undeva. Tu crezi că ar trebui să fie într-un oraș, eu cred că în altul, cel de-al treilea crede că ar trebui să fie o dimensiune diferită în general. Ce ar trebui sa facem? Fiecare are propria opinie. Cum se iau deciziile în Cabala?

Există o metodă de votare când o decizie este luată fie cu votul majorității, fie în unanimitate?

Răspuns:  Nu în unanimitate, ci în deplină unire între ei.

Întrebare:  Ar trebui să ignor părerea mea?

Răspuns:  Nu. Dacă vorbim despre un grup cabalistic, atunci trebuie să rezolvăm mai întâi problema conexiunii dintre noi, astfel încât să ne unim într-un întreg comun, unde toate sentimentele, calitățile și gândurile noastre sunt unite într-un singur sistem și, în acest sistem, începem să rezolvăm totul.

Într-adevăr, în conexiune, devenim asemănători cu Creatorul, asemănători cu o singură forță în care toți opușii se unesc, completându-se reciproc. Atunci problema noastră va fi rezolvată corect, în satisfacție reciprocă, întrucât puterea Creatorului va fi în ea, în echivalență absolută și echilibru cu natura.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei,” 12/25/18

Aduceți lumina lumii

Rabash, „Care este gradul pe care ar trebui să-l atingem pentru a nu trebui să ne reîncarnăm?”: Faptul este că trebuie să știm că toate sufletele se extind din sufletul lui Adam HaRishon. El se numește Adam HaRishon, ceea ce înseamnă primul om. Un om este numit colectarea tuturor calităților egoiste într-una singură, altruistă. După ce Adam a păcătuit, adică a căzut din calitatea dăruirii și iubirii, în calitatea primirii, sufletul, structura lui, dorința sa a fost divizată.

Nu există corpuri, există doar dorințe. Prin urmare, dorința lui, care era o mare lumină comună, s-a spulberat într-un număr mare de dorințe mici, fiecare conținând o microdoză de lumină. Trebuie să conectăm aceste microdoze împreună, direcționând dorințele noastre către o dorință mare, comună.

Aceasta este munca noastră de corectare. Pentru aceasta, nu este doar în colectarea particulelor în care s-a spulberat lumina, ci și în conectarea acestora într-o forță mare. Prin urmare, munca noastră este împărțită într-un număr mare de părți ale Kli -ului (vasul) spart al lui Adam și în secvența în care adunăm această singură dorință comună numită „Adam”.

Această lucrare are nevoie de mult timp, deoarece nu o putem face cu un singur efort. Prin urmare, ar trebui să înțelegem că fiecare dintre noi are nevoie de un mediu pentru a avansa.

Această lucrare are nevoie de mult timp, deoarece nu o putem face cu un singur efort. În principiu, în toate cazurile din viață, îmi pot rezolva majoritatea problemelor doar cu ajutorul mediului. Încep deja să înțeleg condiția, astfel ca spargerea Kli-ului să-mi dicteze să fiu în permanență cu propriul meu sine, care tânjește după conexiune. Atunci ne putem influența reciproc, acționa și să ne ajutăm unii pe alții, atât fizic, cât și interior.

Dorințele noastre, luminile care ne umplu, deși sunt încă minuscule, cu toate acestea, microdozele lor se influențează reciproc și, astfel, ne putem susține și ajuta. În asta este progresul nostru.

Acesta este motivul pentru care conexiunea este de maximă importanță. Încercând tot timpul să văd în alții un exemplu despre ce altceva pot face, ce altceva pot învăța de la toată lumea, de la oricine, în orice fel – din dorințele și acțiunile lor de conectare. Aceasta este considerată ca o persoană care o ajută pe alta.

Când ne adunăm, putem învăța atât virtual, cât și fizic, dar nimic nu poate înlocui o întrunire atât de mare ca o convenție, deoarece numai în astfel de adunări masive oamenii se pot influența reciproc.

Ei ar trebui să se ajute reciproc, să demonstreze cât de mult tânjesc pentru conexiune. Nu este nevoie să demonstrați familiaritate și îmbrățișări. Trebuie să încercăm să ne transmitem reciproc dorința inimilor noastre. Asta este important. Împreună ar trebui să încercăm să-l convingem pe Creator că suntem deja vrednici ca El să ne unească.

O astfel de cerere persistentă este cea mai importantă, de la fiecare inimă către alte inimi și prin conectarea lor cu Creatorul. Vom începe apoi să simțim că suntem cu adevărat în marea lumină superioară.

Acest lucru poate fi obținut numai la convențiile mari. Desigur, puteți veni la asta într-un grup și la întâlniri mai mici, dar când o astfel de masă de oameni vine, deja familiarizați între ei, este cu adevărat o forță grozavă. Nu există nimic asemănător pe lume. Mai mult, întreaga lume așteaptă, în mod inconștient, să-i aducem lumina, să-i aducem mai aproape de forța superioară.

Convenţia din Moldova “Ziua întâi” 9/6/19, „Dizolvarea în prieteni”, Lecția 1