O persoana nu poate obtine un vas spiritual, dorinta de a primi prorietatea de a darui de Sus, fara a se anula pe sine in fata grupului. Fara acestea, el va studia fara folos. Mai mult, daca se va pune inaintea altora, atunci studiul lui devine potiunea mortii si il transforma intr-un liliac in noapte. In chimb, daca o persoana se pune pe sine in spatele prietenilor, atunci studiul sau il transforma in cocos care saluta zorile.

Prin urmare, totul depinde doar de atitudinea persoanei fata de grup si prieteni. In plus, aceasta nu este ceea ce face cineva, in afara lui, mai important este ce se intampla in inima lui.

Adica:

1)  In ce masura simte el (inca egoist) ca fara prieteni nu isi va atinge scopul;

2)  Cat de mult munceste pentru a-i vedea pe acestia mari. In realitate, este foarte dificil si el trebuie sa inteleaga cel putin, ca acesti prieteni au fost alesi de Creator, pentru el.

Pana cand el nu incepe sa relationeze cu ceilalti ca si cu familia sa, ca fiind importanti si necesari pentru el, Lumina nu il va afecta pozitiv.

Fac primul pas, daca ii percep pe toti ca 1, si pe mine ca 0;  in relatie cu ei, in relatie cu ei proportia este 0-1, insemnand ca eu ma percep de 10 ori mai mic decat ei. Dar la al doilea pas egoismul ma duce la  impovararea sufletului, si eu ii voi percepe de 100 de ori mai importanti decat mine; si in al treilea pas, de 1.000 de ori. Altfel, nu voi fi capabil sa cer Luminii care Reformeaza sa ma influenteze. De fiecare data cand vreau sa urc, eu trebuie sa cobor chiar mai mult. Astfel, de fiecare data persoana simte o si mai mare distanta intre sine si societate (de 10,100 si 1.000 ori).

Acest progres este imposibil fara suportul mediului si al obiectivului comun care arde cu pasiune in fiecare. Prin aceasta, fiecare castiga motivatie, inspiratie, importanta spiritualitatii, ca si intelegerea ca aceasta este singura ocupatie de valoare in viata.

Incepem cu iubirea prietenilor care ne ajuta sa atragem Lumina Inconjuratoare, care ne corecteaza si ne da iubirea adevarata a celorlalti, prin care ajungem la iubirea Creatorului. De aceea, acest principiu se aplica pe parcursul intregii ascensiuni spirituale, in fiecare actiune, de la inceput pana la sfarsit de-a lungul drumului.

Din Part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 30.05.10, Articolul, In legatura cu explicatia privitoare la Iubirea Prietenilor.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna sa Il Justifici, sa indreptatesti pe Creator? Cum se manifesta acest proces in interiorul persoanei?

Raspunsul meu: Cineva indreptateste Creatorul, toata creatia, intregul proces de dezvoltare, si Guvernarea Superioara, atunci cand parcurge toate cele 125 de trepte, dincolo de care se ascunde Creatorul. Cand o persoana preia aceasta ascundere, el anuleaza ascunderea Creatorului si vede ca aceasta ascundere a fost acolo, pentru propriul bine, pentru ca el sa isi construiasca propriul ecran.

In virtutea lucrului deasupra ascunderii, persoana obtine revelatia, intelegerea, senzatia si cunoasterea. Astfel, el se ridica de la nivelul de animal la cel de om. O persoana se ascunde pe sine in asa fel incat Creatorul nu mai trebuie sa se ascunda. Este scris: Din cauza ca Moise si-a ascuns fata, el a meritat revelatia fetei Creatorului.

Creatorul poate fi vazut doar in Lumina Reflectata. Cand iti ascunzi vointa pentru a primi placere, tu efectuezi o restrictie in ea, si asta creeaza Lumina Reflectata. Apoi, in Lumina Reflectata tu revelezi Lumina Directa.

Din Lectia Zilnica de Kabbalah 28.05.10, Baal HaSulam, Scrisoarea 1-1920

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum imi pot directiona punctul din inima, spre grup, care functioneaza ca un amplificator spiritual?

Raspuns: Exista mijloace externe pe care le folosim: carti, grupul, invatatorul, sistemul nostru de studiu si conexiunile din intreaga lume. Acestea sunt conditiile pe care le-au stabilit Kabalistii pentru noi. Daca le indeplinim prin cladirea granitelor externe pentru noi si aducand dorinta pentru spiritualitate in acest sistem, atunci aceasta dorinta incepe sa creasca.

La inceput, am doar punctul meu din inima. Apoi, il dau prietenilor mei, primind, astfel, de la ei punctele care le apartin lor. Acest sistem de conexiune dintre noi, sufletele, deja exista. Totul este pregatit dinainte, din timpul coborarii lumilor de sus in jos, pentru ca noi sa urcam din lumea noastra spre Lumea Infinitului.

Tot ce am de facut este sa ma integrez in acest sistem. Sa ma cobor pe mine insumi, sa-i vad pe toti ceilalti ca si corectati si sa doresc sa primesc Lumina corectarii, prin ei. Apoi voi primi dorinte pentru daruire de la toti ceilalti oameni, care imi vor creste dorinta. Aceasta se va intampla chiar daca, initial,  aveam doar micutul meu punct din inima care, probabil, nu era nici macar indreptat catre scopul corect. Insa, am investit in grup, am dorit sa fiu parte din el si asa am intreprins un act de daruire. Drept raspuns, am primit o forta adevarata de la ceilalti, o reala dorinta de daruire.

Imediat vezi ca intr-adevar doresti si pretuiesti asta. Si apoi, incepi sa experimentezi temerea, Voi fi capabil sa obtin daruirea pentru Creator, sau imi voi incheia viata fara rost? Acestea inca sunt ganduri egoiste, dar ele sunt deja preocupate de, cum sa ating daruirea. Asta se numeste Lo Lishma: Cand cineva a) aspira spre daruire si b) se gandeste la profit.

Asta dovedeste ca prin grup primesti o directie mult mai interioara – la Creator. Dar, cand aspiri spre Creator, te apropii de credinta si asa incepe sa coboare Lumina Inconjuratoare asupra ta. Nu Lumina s-a modificat, ci tu te-ai schimbat si, astfel, Lumina te influenteaza diferit. Acum iti poate da calitatea daruirii. Cand obtii aceasta calitate, incepi sa te ridici deasupra egoismului tau.

Asta ai vrut sa obtii inca de la inceput, insa Lumina aranjeaza totul, asa incat sa se intample in concordanta cu dorinta ta, mai degraba decat prin forta.  Dintr-odata simti cum esti umplut prin calitatea credintei, insemnand calitatea de daruire, Bina. Iti da liberate fata de ego-ul tau! Si nu ca te elibereaza din egoismul tau, ci iti da putere sa te ridici deasupra lui. Asta este cand te ridici deasupra Machsom.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Kabbalah 27.05.10, Articolul Iubirea pentru prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Tora este forta corectiei si ne transforma spre echivalenta de forma cu Creatorul. Cand devenim similari cu Creatorul, ne numim Adam si fiecare dintre noi se numeste Ben-Adam (fiinta umana), in partea sa. Adam inseamna similar–Edame, cu Creatorul. Astfel, o fiinta umana nu este una dintre miliardele care exista in lumea noastra, ci una care obtine echivalenta cu Creatorul.

Oricum, pentru a se ridica pe sine la nivelul Creatorului, pentru a implementa Tora, este necesara o dorinta arzatoare. Ne consumam cu preocupari pamantesti, deci cum am putea fi preocupati de aspiratia spre spiritualitate, cu ridicarea spre dimensiunea urmatoare? Asta este o parte din pregatirea pentru primirea Torei. Este scris ca Creatorul ne da Tora in fiecare zi. Asta inseamna ca este mereu gata sa fie folosita si ca asta depinde doar de dorinta noastra.

Astfel, inainte de toate, trebuie sa cultiv dorinta de a ma ridica de la gradul animal spre intrarea intr-o lume noua, care este lumea spirituala. Oricum, daca nu am aceasta dorinta, voi trai asemeni unui animal si nu voi observa acest lucru, pana cand nu voi simti o nevoie pentru asta, nu o sa doresc si nu o sa inteleg nimic din ceea ce trece dincolo de intelesurile acestei lumi. Altfel, as putea sa avansez deja spre lumea spirituala. Pana acum, nu aveam suficienta dorinta pentru a folosi aceste mijloace de intrare in dimensiunea Superioara. Asa ca, trebuie sa ma pregatesc pentru primirea Torei.

Doar daca dezvalui inclinatia rea in mine si imi lamuresc de ce am nevoie pentru ca sa o corectez, pentru a ajunge la Creator (iubire si daruire), ma pregatesc, ca sa primesc aceasta unealta numita Tora. Angajarea in Tora inseamna extragerea Luminii care Reformeaza din ea. Trebuie sa aspir catre ea si sa-mi doresc sa ma corecteze. Trebuie sa deschid o carte, ca si cand as primi din ea un medicament, fara de care sunt condamnat la moarte. Exista multi oameni care studiaza Tora in acest mod, in lumea noastra?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah, 17.05.2010, Care este pregatirea pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata mediului, daca nu am nicio dorinta ca sa fac asta?

Raspuns: Intelegi ca nu este alta alternativa, te izbesti de un zid. Exista un grup, anuleaza-te in fata lui si vei primi de la acesta importanta scopului. Este ca si cand faci plinul la benzinarie. Te realimentezi de la mediu si asa, poti sa mai coduci cateva mile. Daca, din nou, te realimentezi, poti conduce ceva mai mult, si tot asa. Spui, Nu vreau niciun combustibil, este greu pentru mine sa conduc pana la benzinarie, ce ar trebui sa fac? Nu ai de ales, aici actioneaza legi stricte.

Cere-le prietenilor sa te ajute, asa cum este spus, Ajuta un tovaras. Insa, dupa ce lamuresti toate conditiile, nu mai ramane nimic de intrebat. Trebuie sa actionezi. Nu te astepta sa gasesti o usa prin spate spre spiritualitate, caci nu exista asa ceva!

Exista doar singur principiu, Ne aflam sub influenta mediului pe care l-am ales. Creatorul a creat asta, in acest mod, pentru ca noi suntem parti ale unui singur suflet si toti depindem unul de altul. Aceasta dependenta ramane, chiar si dupa spargerea vaselor. Este, fie o influenta buna, fie o influenta rea dar, in orice caz, o persoana este dependenta complet de mediu.

Ti s-a oferit oportunitatea de a intra intr-o societate care aspira spre spiritualitate. Oricum, acum tu decizi cum te integrezi in ea. Creatorul iti pune in brate noroc si spune Ia-l! Acum totul depinde de tine, daca il iei sau nu. El nu te poate ajuta cu nimic altceva, caci, altfel, ti-ar rapi libera alegere. Daca face El munca in locul tau, individualitatea va inceta sa existe.

Dar, daca o persoana vrea sa ramana pe vechile carari, adica sa se comporte in concordanta cu natura sa, cum face animalul din el, asta este alegerea sa. Cum poate sa devina uman? Trebuie sa se ridice deasupra animalului din sine si sa inteleaga ca ar trebui sa se autodepaseasca si sa se anuleze inaintea grupului. Chiar din primul moment, orice act consta doar prin simtirea importantei celorlalti si unirea cu ei. Nu vei fi in stare sa faci nimic singur.

Doar impreuna ne putem transforma si putem obtine ceva. Daca nu suntem impreuna, tot ceea ce faci va fi degeaba. Nu te vei transforma intr-o fiinta umana si vei ramane un animal. Uman este cel ce s-a nascut, prin anularea sinelui, in fata unui mediu special. Suna paradoxal, dar asa este.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Articolul “In legatura cu ce este explicat privind Iubeste-ti prietenul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce scrie Baal HaSulam ca tranzitia la daruire nu este decat o problema psihologica? Atunci ce este atat de dificil?

Raspunsul meu: Problema psihologica consta in a incepe sa ne relationam fata de tot ceea ce se intampla, ca la o influenta externa, care vine cu buna intentie asupra noastra. Dupa aceea, toate lumile se vor lega impreuna pentru noi. Totusi, aceasta ne pune o problema psihologica, deocamdata.

Trebuie sa incercam intr-o oarecare masura sa ne detasam de noi insine, facand o evaluare de sine, ca privita din afara (in stare de betie, cateodata, oamenii au senzatie asemanatoare, de dedublare.). Trebuie sa ne analizam in mod permanent si sa spunem ca tot ce se intampla in inima, mintea si in viata noastra in general este Creatorul, care ne implineste, ne controleaza si se joaca cu noi. Eu nu e eu, ci jocul Lui, iar eu observ asta.

Nici nu am alta alegere. Sunt complet pus in miscare de implinirea interioara, pe care El mi-o da. Totusi, El mi-a mai dat un punct de unde ma pot privi pe mine si spune: Tot ce gandesti si tot ce simti vine de la El.

Continuarea intrebarii: Cum se ridica persoana deasupra acestei stari?

Raspunsul meu: Trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe natura. Creatorul iti da tot timpul circumstante externe speciale, iar tu trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe circumstantele interioare (calitatile tale) si sa ti le aduca in concordanta cu cele externe (calitatile Creatorului).

Intrarea intr-un loc cu anumite conditii externe insuportabile presupune ca, in mod obisnuit, in asemenea caz, vom dori sa schimbam mediul, in asa fel ca sa ne convina noua. O schimbare psihologica, totusi, este intelegerea faptului ca, in loc de a schimba conditiile externe, trebuie sa ne schimbam pe noi insine, pentru a ne potrivi pe noi, acestora, intrucat exteriorul nu poate fi schimbat. Ne putem transforma devenind asemanatori noului mediu, dupa care, ne vom simti bine in el. Aceasta este schimbarea psihologica, o privire noua asupra modificarilor prin care trece omenirea acum.

Ca si in trecut, acum noi vrem sa schimbam natura care ne inconjoara si sa aranjam lumea dupa intelegerea noastra. Tousi, am inceput un program diferit, iar aceasta lume (Creatorul, care le aranjeaza pe toate), cere acum sa incepem sa ne shimbam, in directia Lui.

Rasar circumstante noi, in jurul meu: Intunericul, vine peste lume, totul se contracta, devine din ce in mai neclar, infricosator, de neinteles. Insa, mai degraba decat sa cer schimbarea lumii din jurul meu, trebuie sa cer schimbarea mea.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Art. 16

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna ca Cel de Sus ma aprovizioneaza cu Lumina Hasadim, proprietatile daruirii?

Raspuns: Inseamna ca in loc de probleme, suferinta, ignoranta si rautate, incep sa percep bunatate, lumina, abundenta, iubire, bunavointa si mila. De ce aceasta schimbare? Din cauza ca perceptia mea si dorintele mele au inceput sa se schimbe. Dorintele mele sunt corectate si deodata vad aceeasi rautate ca fiind bunatate. Inteleg ca daruirea este ceva bun. Nu este ceva rau, ci chiar contrariul. Este o viata noua pe care nu o cunosteam inainte. O percepeam ca pe moarte, dar se dovedeste a fi taramul vietii reale.

Acest lucru are loc la o persoana care se uneste cu ceilalti si care doreste sa se conecteze cu ei, care face tot ce ii sta in putinta, dar cu toate acestea descopera ca nu depinde de ea. Asadar, ea ii cere Creatorului sa lucreze cu ea si sa o ajute sa anuleze separarea sa de grup. Astfel, Creatorul devine partenerul sau si cele trei aspecte se unesc: persoana, Creatorul si grupul. O persoana nu poate intra in societate fara Creator. Ea trebuie sa Il invite pe Creator sa participe.

Cand imi pregatesc dorintele in acest mod, simt imediat ca daruirea nu este intuneric ci viata. Lumina lucreaza asupra mea, astfel incat subconstient incep sa evit receptia si sa apreciez daruirea. Atitudinea mea fata de ceilalti se schimba instantaneu.

Mi se pare ca aceasta schimbare intrinseca apare in mine in mod firesc. Inca nu inteleg cum a efectuat Lumina aceasta modificare in mine. Mai intai, incep sa apreciez si sa respect aceasta calitate a daruirii de la distanta, ca si cum era acolo. Cu toate acestea, in curand, o doresc si tanjesc dupa ea atat de mult incat implor dupa ea, iar Lumina imi indeplineste cererea  si ma transforma.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabala 26.05.10, “Prefata la Comentariul Sulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un prieten nu este o persoana oarecare; este un companion care sta in fata mea. Eu dobandesc treptat iubirea pentru el, pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Aceasta formula este fixa si nu se schimba. Mai intai fac apel la Creator, si apoi pentru a ma conecta cu El, trebuie sa fiu impreuna cu prietenii mei.

Lucrez la iubirea de prieteni, pentru ca este conditia necesara pentru a ajunge la iubirea de Creator. Un prieten si Creatorul sunt interconectati deoarece, datorita dorintei mele de a primi placere, ei sunt egali. Creatorul si prietenul meu sunt la egala distanta fata de mine, si ma raportez la ei in acelasi mod.

Creatorul este daruire pura. Imi urasc prietenul la fel cum urasc si daruirea, si prin urmare ii resping pe amandoi. Daca nu ating aceasta atitudine in care sa imi vad prietenul si Creatorul in acelasi fel, atunci nu pot functiona corect. Este similar cu ochirea unei tinte. Daca ochirea mea este orientata mai mult catre Creator sau mai mult catre prietenul meu, atunci ea nu mai este precisa. Trebuie sa ochesc precis tinta, astfel incat cel care aspira catre Creator (Isra-El – direct spre Creator) si Creatorul (Lumina de corectie) se contopesc intr-un tot unitar.

Un grup kabalist este un vas spiritual, un sistem de suflete, in timp ce Creatorul este Cel care il umple. Vasul devine la fel ca Lumina. Apoi imi dau seama ca sunt acelasi lucru din moment ce nu poate exista Lumina fara vas (Kli).

Totul se contopeste in unul. Grupul devine modelul Creatorului pentru mine. In atitudinea mea catre ei, invat cum sa ma raportez la El, sa Il iubesc sau sa Il urasc. Desigur, singura cale de a relationa cu Creatorul este prin daruire. Deci, eu sunt prezentat cu grupul pentru a mi se testa capacitatea de daruire. Egoul meu creeaza distanta, diferenta de forma dintre Creator si grup. Daca nu ar fi ego-ul, atunci nu ar mai fi nici o diferenta intre ele.

Deci, de ce simt o diferenta acum? Este doar datorita faptului ca primesc placere de la Creator si nimic de la grup. Aceasta este singura diferenta.

Din partea a 4-a a  Lectiei zilnice de Kabbalah, 26.05.10, Articolul “Ce face ca importanta pentru noi Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand apare o cadere spirituala, pot intelege imediat, ca prin asta trec si ca eu insumi ma cufund in ea?

Raspunsul meu: Doar cand tu doresti starea de corectare, si numai atunci – vei cadea. In caz contrar, daca, cel mai mult, incerci sa atingi starea ta cea buna, nu vei putea descoperi caderea ta egoista.

O cadere nu este o eroare pe cale, ci descoperirea in sinele nostru, a unui egoism suplimentar. Este ca si cum vrei sa ridici o bara cu greutati; iti aduni toata puterea ca s-o ridici; ai ridicat 200 de livre, si brusc a cazut! Ce s-a intamplat? Iti dai seama dintr-odata ca, la bara ta adaugasesi o greutate de 10 livre, pe fiecare parte. Te-ai supraestimat si a cazut; ai simtit greutatea lor.

Acum, cunoscand greutatea suplimentara, stii de cata forta mai ai nevoie pentru a reusi. Aceasta analogie, in spiritualitate se traduce prin cunoasterea a ce mai ai nevoie ca sa te ridici mai sus, stiind ce forta de corectare sa ceri. Ai cazut din cauza greutatii suplimentare adaugate dorintei tale (20 de livre). Ai simtit greutatea, iar nevoia de aceasta dorinta suplimentara ti-a fost relevata ca fiind opusa vointei tale. Acum, ai aceste noi Kelim (vase spirituale, instrumente). Daca ceri acum, o forta suplimentara pentru acestea, vei fi capabil sa ridici… 240 de livre.

Aceasta inseamna ca nu vei fi capabil sa primesti impovararea a inimii pana cand nu invingi greutatea anterioara! Numai atunci cand vei reusi, poti primi o dorinta suplimentara egoista si desigur vei cadea.  Dar aceasta cadere este totusi un semn al succesului tau! Acum, ai reusit sa primesti puterea suplimentara pentru corectare.

Te poti intreba: Deci, cand reusesc, daca de fiecare data cand ma ridic sunt imediat aruncat inapoi? De ce nu sunt lasat sa petrec un pic de timp bucurandu-ma de realizarile mele? De ce nu primesc o medalie de merit? Apoi, pot continua. Acest lucru nu este posibil. Acest lucru se face pentru scop, astfel incat sa inveti sa te bucuri de munca in sine si sa vezi recompensa in faptul ca ti-a fost data sansa de a da un pic mai mult.

Din Lectia Zohar, de seara 26.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabash, Iubirea Prietenilor: Si un om l-a gasit, si iata, el ratacea prin tara. Si omul l-a intrebat, zicand: Ce cauti? Si el a zis: Caut pe fratii mei. Spune-mi te rog unde isi pasc turma (Geneza, 37).

O persoana care si-a pierdut calea in domeniul vietii nu poate trai astfel mult timp. El cauta sfaturi si oameni care sunt asemenea lui, fratii sai. El simte ca trebuie sa gaseasca alt drum, dar nu in dimensiunea corporala, unde se afla, ca un animal: mai degraba, acest drum ar trebui sa il ajute in viata sa si sa devina uman.

De aceea el ii cauta pe aceia care isi pasc turma, adica isi controleaza animalul din ei. El vrea sa se alature lor si sa le devina frate, astfel incat ei sa il invete cum sa devina un pastor si cum sa se ridice deasupra animalului din el.

El simte ca si-a pierdut drumul prin tara, ca el este acel animal, magarul ratacitor (magar-Hamor, in ebraica, este derivat din cuvantul Homer-materie). O persoana vrea sa ridice umanul din el prin eliberarea sa de regula animalului. Pentru aceasta el cauta oameni care controleaza animalul din ei, care il pot ajuta sa se intareasca pe calea sa. Ei sunt fratii sai, si el ii cauta!

Un barbat ratacind prin tara (Tara-Eretz; radacina lui Eretz vine din Ratzon-dorinta) se refera la un loc in care rodul pamantului (rezultatele vietii) … va rasari. Animalele(oameni fara un scop inalt) ratacesc prin tara pentru a se mentine aici si acum. Dar cum gasesc calea care ma transforma pe mine in uman si sa obtin…rodul (puterea spirituala si cunoasterea) domeniului care sa sustina lumea (sa aduca viata spirituala)?

Si muncile campului sunt aratul, semanatul si secerisul. Aceasta este munca unui om prin care el se simte implinit. Se spune despre asta: Ei, care, in lacrimi au semanat, vor culege in bucurie… Este evident ca pentru munca grea pe care o facem cu lacrimi in ochi, primim rezultate bune numai la sfarsit. Trebuie sa avansam, in ciuda lacrimilor si a tuturor greutatilor, si deci avem nevoie de sprijinul puternic al mediului…si acesta poarta denumirea de Tara pe care Domnul a binecuvantat-o.

O persoana deplange animalul din el, de care trebuie sa scape pentru a se ridica la nivel spiritual. Pentru aceasta are nevoie de sprijin puternic care sa ii permita sa se pastreze, mai curand in spiritualitate, decat in lumea materiala care il trage in jos. Aceasta este binecuvantarea Creatorului de la care capatam puterea de a avansa.

Persoana care rataceste prin tara este o persoana care a pierdut directionarea spre scop. El nu stie ce sa faca mai departe. El simte in mod clar, ca nu vrea sa traiasca dupa criteriul animal al binelui si raului, de vreme ce o asemenea viata nu este insufletita, intre granitele aceleiasi tari-dorinta.

Cu toate acestea, cum ma pot ridica de la nivelul de magar (materie) la cel de om? Nu am cunostinta de calea reala care ma duce acolo. Trebuie sa gasesc o forta exterioara care ma va impinge in afara nivelului insufletit, la fel ca o samanta care are nevoie de un sol fertil ca sa germineze. Sunt incapabil sa fac asta singur. Sunt sub controlul total al animalului din mine si oricum nu am sansa sa ma eliberez de viata mea de animal. Daca o forta externa nu ma trage din asta, in sus, catre o noua dimensiune, imi voi termina zilele ca un animal.

De aceea imi voi exercita liberul arbitru si voi intra intr-un grup de Kabbalah definit prin iubirea fata de prieteni. Eu inteleg ca fara ei, nu pot avansa. Iubirea se manifesta atunci cand fiecare simte ca grupul este mai important pentru el decat magarul sau. Grupul este nivelul sau uman. Cu ajutorul lui el va atinge adeziunea cu Creatorul si va deveni similar cu El. Totusi, aceasta este conditionata de implicarea persoanei in grup, pentru a primi forta de la el si de a se ridica deasupra magarului din el, la nivelul de om.

Lumina care vine prin grup creeaza in mine omul. Grupul se dizolva in corpul meu, in timp ce Lumina care il umple devine Lumina vietii mele. Singura cale pentru a atinge aceasta stare este iubirea pentru prieteni, prin care ii iubesc mai mult decat pe mine. Ei sunt parti ale sufletului meu, in timp ce eu sunt doar magarul meu, materia. Prin suportul mutual reciproc, ne putem ajuta sa devenim umani.

Fortele care va impiedica sa va conectati cu prietenii sunt numite exil. Noi simtim exilul atunci cand ne arde dorinta de a ne conecta cu grupul, si nu putem. Faraonul sta in noi si conduce neamul Israel din mine.

Totusi, aspirand la iubirea prietenilor, noi devenim demni de a iesi din exilul Egiptean si de a primi Torah, forta care ne uneste. Povestea neamului Israel in Egipt si ratacirea lui in desert este povestea corectarii unui prim punct spiritual pentru a atinge pamantul, Tara Israel, dorinta numita Israel (Iashar-El- direct la Creator).

Din Part. 4 Lectia Zilnica de Kabalah 24.05.10, Articolul Iubirea Prietenilor

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→