Category Archives: Munca interioara

Un studiu despre atei şi credincioşi

Comentariu: Universitatea din Statul Ohaio a efectuat o cercetare asupra ateilor şi credincioşilor. Conform rezultatelor studiului, cineva care nu crede în Dumnezeu este mai dur şi manipulativ, iar cel care este credincios are mai multe caracteristici asociate cu compasiunea, înţelegerea şi simpatia pentru alţii.

Atei sunt, de asemenea, dominaţi de trăsături psihopatice asociate cu lipsa unui răspuns emoţional la suferinţa altor oameni, etc.

Răspuns: Există multe nuanţe care exprimă diferenţa dintre credincioşi şi necredincioşi în lumea noastră. Dar toate acestea operează în mod egoist şi au pur şi simplu modele diferite de comportament.

Unii percep lumea conform cu sistemul lor de valori, ceilalţi cu sistemul lor de valori. În ambele cazuri, sistemul este egoist, deci, conform înţelepciunii Cabala, ele sunt de fapt echivalente. Singurul lucru este că pe un credincios este mult mai greu să îl convingi că trăieşte conform legilor egoiste, pentru că el cred că trăieşte în mod corect.

Credinţa, în înţelepciunea Cabala, este o proprietate complet diferită decât „credinţa” oamenilor religioşi. La oamenii religioşi, credinţa este acceptarea existenţei unei puteri superioare, iar dacă urmează regulile care par detaliate în Biblie, vor câştiga lumea care va veni. În contrast, cineva care este necredincios (secular) crede numai în plata pe care o primeşte direct în această lume. Asta este întreaga diferenţă.

În Cartea Zohar, există o descriere a trei tipuri de teamă, frică. Primul tip este teama care este tipică omului secular, necredincios, care are grijă ca totul să fie bine pentru el în această lume. Al doilea tip de teamă, frică, este acela al omului religios, credincios, care are grijă de viaţa lui în această lume şi îşi face griji şi pentru următoarea lume, după moarte.

Al treilea tip de frică este tipic unui Cabalist, care tânjeşte numai să fie la fel ca Creatorul, adică să aibă caracteristicile dăruiri şi iubirii pentru alţii, fără să primească nimic în schimb, deoarece a fi la fel ca Creatorul este recompensa acestuia.

Toată lumea crede că înţelepciunea Cabala este parte a religiei, dar ea nu are nimic de a face cu religia. Înţelepciunea Cabala aduce omul la împlinirea legii din Tora „şi îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuşi” (Leveticul 19:18), pe care toţi ceilalţi nu numai că nu o ating, dar nici măcar nu discută de ea.

Cu toate că sunt nesinceri în ceea ce priveşte „Iubeşte-ţi aproapele”, nimeni nu crede că aceasta este principala regulă către care sunt îndreptate toate implementările, rezoluţiile şi realizările din Tora.

Din emisiunea de pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” din 04.04.2016

Placeri Eterne

Intrebare: De ce sunt atat de putine placeri in viata daca am fost nascuti pentru a primi placere? De ce nu ne protejaza natura, Creatorul, de la a face greseli care ne duc la suferinta?

Raspuns: Eu as spune-o diferit: Toate problemele noastre vin de la Creator! El este singurul care  conduce, aranjeaza, organizeaza totul, asa ca si suferinta vine tot de la El.

Totul este menit sa te ghideze in cautarea placerii reale si sa te protejeze de placerile mici si fara importanta. Acesta este motivul pentru care Creatorul iti pune piedici constant in drumul tau, asa incat sa incepi sa alegi intre bine si rau, sa incepi sa determini corect de ce anume merita sa te bucuri in viata pentru ca viata ta sa fie plina de placere.

Asadar, ar trebui sa iei in serios ceea ce ti se intampla. In primul rand ar trebui sa realizezi ca totul vine de la Creator si doar de la El, ca te conduce in orice moment si iti controleaza si mintea si sentimentele. Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa te detasezi de El nici macar pentru o clipa ci ar trebui sa te afli intr-un dialog interior constant cu El.

Apoi, trebuie sa afli cum sa te apropii de o placere care este din ce in ce mai corecta. Daca este placerea corecta nu va disparea! Te vei afla permanent in aceasta si va continua sa creasca. Vei experimenta o explozie interna de placere care te va implini.

 

Un răspuns la toate întrebările

Întrebare: De ce crezi că numai înţelepciunea Cabala dă răspunsul corect şi adevărat la întrebările legate de menirea vieţii, construirea unei familii, a unei societăţi umane, a educaţiei?

Răspuns: Simplu, pentru că este la acelaşi nivel cu ele; ca o consecinţă a naturii care l-a creat, omul nu poate ajunge la nevoia de a deveni conştient de întrebarea legată de menirea vieţii şi mai mult, de rezolvarea ei, atunci când el însuşi este în interiorul naturii.

Einstein a vorbit despre asta atunci când a zis că pentru a sări pe o masă, trebuie să sări mai întâi deasupra mesei. Asta înseamnă că avem nevoie de un sistem care este „deasupra noastră”. Asta ne furnizează înţelepciunea Cabala. Studiind înţelepciunea, devine posibil să atragem puterea care ne va ridica, Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

 

 

Gata pentru a fi un student de Cabala

Întrebare: De ce oamenii care nu cunosc înţelepciunea Cabala cred că aceasta este îndreptată spre misticism şi magie?

Răspuns: Pentru a-i descuraja pe cei care nu sunt pregătiţi să se angajeze în înţelepciunea Cabala. Omul trebuie să se coacă înainte să înceapă studiul. Chiar oamenii care au vrut să studieze înţelepciunea Cabala au fost întorşi din drum şi au trebuit să facă mari eforturi pentru o lungă perioadă de timp, înainte să li se permită să intre la studiu.

Au fost acceptaţi în condiţii foarte stricte, cu tot felul de restricţii. Respectându-le, li s-a permis să devină, gradual, parte a unui grup Cabalist, iar apoi să se dedice cerinţelor pentru studiul Cabala. Li s-a explicat că asta trebuie făcut într-o asociaţie cu oameni deschişi la minte, care construiesc împreună o mică societate, integrală şi închisă.

În această societate, toţi sunt egali, toţi se sprijină unul pe altul, sunt incluşi unul în altul, până când se dizolvă unul în altul într-o singură entitate în care ei descoperă lumea superioară şi încep să o studieze şi exploreze.

Se spune că asta este ce i s-a întâmplat mareluil Rabbi Şimon Bar Yochai, care a fost mai târziu autorul Cărţii Zohar, când a ajuns la învăţătorul său Rabbi Akiva. Acesta l-a trimis înapoi de trei ori, pretinzând că nu era încă pregătit să studieze înţelepciunea Cabala.

Din emisiunea de Cabala în limba rusă 24.01.2016

Umanitatea este un sistem închis de suflete

Întrebare: Nu avem multe informaţii legate de Cabaliştii care au obţinut nivele spirituale înalte. Se pare ca au lucrat pentru ei înşişi. Ce beneficiu are umanitate din munca lor?
Răspuns: Mai întâi, umanitatea este un sistem de suflete precis, închis total, care include pe toţi cei care au murit, care sunt în viaţă, care încă nu s-au născut, aceia care sunt în lumea spirituală sau la nivelul nostru. Nu contează unde sunt şi sub ce formă. Nivelurile naturii sunt şi ele incluse în acest sistem: natura minerală, vegetală şi animală.

Cu alte cuvinte, toată natura este în armonie perfectă, în conexiune şi înţelegere într-o singură schemă integrală, şi astfel nici noi nu ar trebui să fim o anumită parte separată de restul. Totul este inclus într-un singur sistem care este interconectat.

Nu contează dacă cineva simte asta sau nu. Este parte din el! Totul depinde de cooperarea reciprocă cu acest imens sistem, care este de fapt un suflet unic, general. Depinde cum cineva îl influenţează şi cum aduce sufletul general la cea mai bună stare, la starea de perfecţiune.

Din emisiunea de Cabala în limba rusă din 24.01.2016

 

Vorbeşte cu soţia ta

Întrebare: De de le spui studenţilor tăi: „Un student trebui să vorbească zilnic cu soţia sa 15 minute”­?

Răspuns: Aş vrea să îmi răspunzi tu mie. Ce fel de cuplu vorbeşte despre relaţiile lor sau vorbesc între ei mai mult de 15 minute pe zi, în general? De cele mai multe ori, femeia îi cere soţului să vorbească, iar soţul refuză. Asta pentru că el crede că este vorba despre „vanitatea feminină”.

Atunci când le spun studenţilor mei să vorbească cu soţiile lor 15 minute pe zi, mă refer la faptul că ei ar trebui să vorbească în special despre relaţiile lor, să vorbească despre întărirea relaţiilor familiale, nu despre economia casei. Aceasta este o Miţva (poruncă) pe care nimeni nu o respectă!

În general nu sunt surprins de opoziţia la ceea ce spun. Ego-ul uman caută diferite oportunităţi să denunţă şi să critice înţelepciunea Cabala şi pe Cabalişti, justificându-şi existenţa goală!

Nimic nu este şters sau pierdut

Întrebare: Ce motivaţie pot eu să am să obţin forţa superioară prin înţelepciunea Cabala şi conexiunea cu alţii, dată totul ni se şterge din memorie după ce murim?

Răspuns: Nimic nu este şters sau pierdut. Omul nu îşi aminteşte vieţile anterioare pentru că nu şi-a părăsit niciodată corpul, adică nu a ajuns încă la o realizare spirituală şi de aceea nu simte nimic în afara corpului său.

Dar, oricum, toate vieţile sale se vor întoarce la el. Asta nu însemnă că le va revela, dar toate experienţele trecute i se vor revela şi clarifica, iar prin asta el va putea să atingă lumea superioară.

Din emisiunea de Cabala în limba rusă din 20.12.2015

Prețul celui de-al şaselea simț

Întrebare: Cât te costă să obții cel de-al șaselea simț? Nu mă refer la bani, desigur.

Răspuns: Depinde de calitatea dorinței omului, de societatea în care se află și de circumstanțele în care studiază și implementează Cabala. Așa că este imposibil de spus cum putem măsură intensitatea pe care trebuie să o investească pentru a intră în lumea superioară sau chiar pentru a se corecta.

Când cineva studiază înțelepciunea Cabala, aceste unități de măsură îi sunt revelate, unitățile efortului și apoi începe să realizeze de câte astfel de unități are nevoie pentru a atinge fiecare nivel. Numărul acestor unități diferă de la o persoană la alta.

Este la fel și în lumea noastră. Chiar dacă am studiat în aceeași școală, aceeași universitate, sau am muncit împreună, fiecare dintre noi a trebuit să facă un efort cantitativ și calitativ diferit pentru a îndeplini aceeași sarcină.

Una din cinci femei nu dorește să aibă copii

Întrebare: Cercetătorii din Europa și SUA au arătat că una din cinci femei din orașele mari nu dorește să aibă copii. Acum patruzeci de ani, una din zece femei nu dorea să aibă copii. Care este motivul pentru care s-a dublat numărul femeilor care nu doresc copii?

Răspuns: Femeile și-au pierdut înstinctul matern de a avea copii. Și chiar dacă îi vor, este mai târziu, când se aproprie de patruzeci de ani, să se poate bucură de viață mai mult cu copiii.\

Iau în considerare faptul că atunci când au copii devin prinse în capcană obligațiilor pe viață! Nu sunt doar obligații financiare, ci și angajamentul pentru copil. Aceasta este pur și simplu de neacceptat pentru ego-ul lor în creștere. Astăzi toată lumea vrea să fie pentru el, total liber, fără a trebui să lucreze chiar. Omul este conectat la internat, are smartphone, iar oamenii nu doresc să mai fie apropiați. A avea un copil este o conexiune instinctivă de cineva care depinde de mine iar eu depind de el.

În momentul în care o femeie devine gravidă, ea începe imediat să se gândească numai la viața care se formează în interiorul ei și asupra faptului că trebuie să i se dedice în totalitate. Lumea ei se îngustează iar toată atenția să se concentrează asupra embrionului care se dezvoltă în interiorul ei. Ce urmează? Privește în timp și se gândește cum să-și petreacă viață dând naștere să aducă pe lume acesta creatură și apoi să o crească. Va trăi ea 100-200 ani? Nu, nu va trăi. La rândul ei copilul va avea proprii urmași. Și atunci de ce participe la asta și să-și dedice și întreagă viață?

Întrebare: Gândește femeia că un copil o va priva de plăcerile vieții?

Răspuns: Desigur, și mai mult decât atât, simte că un copil o pune în închisoare, că o obligă ca și cum i-ar legă mâinile și picioarele și că nu îi va permite să se gândească la altceva decât la copil. Copilul va depinde de ea și îi va atrage toată atenția. În acest fel funcționează într-adevăr natură.

Natură crește gradual ego-ul bărbatului și al femeii și le permite să nu acționeze automat precum generațiile anterioare. În trecut, o femeie trebuia să se căsătorească foarte de tânără și să aibă copii, să îi crească, să construiască un cămin, să îi ajute în educația lor, să facă tot ce este posibil pentru ei, și apoi să moară. Copiii vor plânge după ea când moare, dar la atât trebuie să se reducă viață ei?

Acesta este un examen sănătos invocat de ego în ea, pe care totuși nu îl dorește. Nu îi va păsa unde va fi îngropată și de cine. Deja plătește impozite și are diferite obligații. Tot ce dorește este să trăiască și să nu datoreze nimic nimănui, și în mod special să nu se îngroape încă de tânără.

Numai în cazul în care unei persoane îi păsă de scopul creației suficient ca aceasta să o oblige să întemeieze o familie, să aibă copii, să îi crească, și să aibă grijă de orice este nevoie; o va face, dar doar dacă este avantajos.

Și va fi avantajos când va ști că acționează în modul în care toată lumea acționează, ceea ce înseamnă să aibă copii, să îi crească, să aibă grijă de ei, să îi susțină și să îi ajute să ajungă pe picioarele lor, pentru a atinge scopul creației. În același timp trebuie să se corecteze pe sine și să corecteze și lumea de asemenea.

Atunci când o femeie are copii și îi crește, de fapt ea îi face să-și îndeplinească corecția! Acest lucru va fi singurul stimulent pentru a avea copii în viitor. În caz contrar, dacă momentat una din cinci femei nu doresc copii, în câțiva ani una din două femei nu va dori să aibă copii iar populația lumii va scădea la jumătate de miliard.

Întrebare: Ce poate gândi o femeie despre scopul creației pentru a avea copii în starea ideală?

Răspuns: Suferințele noastre ne forțează să găsim un răspuns clar despre scopul vieții. Acesta este singurul scop pe care o femeie trebuie să îl aibă pentru a atinge conducerea superioară și pentru a vedea unde ne conduce natură sau Creatorul.

Atunci când descoperim asta, ni se va dezvălui modul în care trebuie să ne comportam în toate aspectele vieții pentru a atinge obiectivul superior etern, care este considerat superior în raport cu viață noastră temporală. Atunci vom simți beneficiile în ego-ul nostru și vom avea copii, îi vom crește și ne vom dedică viață către familie.

Din emisiunea de pe Kab TV „Ştiri cu Michael Laitman” din 02.02.2016

Egoist altruist

Comentariu: Oamenii de știință susțin că cei mai mari egositi sunt altruiști, fiind dovedit la nivel neurologic cât și în plan economic. Există chiar și un termen de “pedeapsă altruistă” atunci când îi pedepsim pe cei care dăunează societății, pe cei care nu fac oamenii fericiți, pe cei care dăunează liberatatii noastre, simțind o plăcere când facem asta, iar că rezultat ego-ul nostru crește.

Răspuns: Desigur că putem cumpără pe cineva dacă îi dăruim cadouri, îl slujim și îi arătăm dragostea. Va primi astfel plăcere continuă de la noi, se va bucura și se va obișnui cu plăcerea, astfel aducându-l mai aproape de noi. Per ansamblu, asta reprezintă munca unei femei: când o femeie susține și are grijă de bărbatul ei, el simte că ea este mămoasă și că are nevoie de ea.

Nu văd nimic în neregulă în asta. În modul acesta comunică egostii. În cazul în care nu am nevoie de cineva, nici nu bag de seamă că se află lângă mine. Bag de seamă doar atunci când am nevoie de el și pot beneficia de pe urmă sa, sau invers dacă mă deranjează sau amenință. Acest lucru înseamnă că observăm tot ceea ce ne afectează dorința noastră în mod negativ sau pozitiv.

Într-adevăr cel mai mare ego este ego-ul altruist. Este un ego foarte sofisticat și dezvoltat. Când realizez că în spatele fiecărei simple acțiuni bune, precum ajutarea unui mic animal sau grijă oferită unui bebeluș, treptat îmblânzesc sau înșel dorință lui prin completare mea, astfel încât acesta nu va fi capabil să primească fără umplerea mea. Invoc astfel o anumită reacție în el, să simtă că îmi este dator.

Întrebare: Dacă de acum încolo vedem în spatele fiecărei acțiuni bune ego-ul, unde ne va conduce asta?

Răspuns: Nicăieri. Este o fază avansată a ego-ului prin care înțelegem cum să colaborăm cu alte persoane care sunt de asemenea egoiste pe care dacă le tratam altruist, le cumpărăm pur și simplu, tratându-le frumos, fără să folosim forța.

Este același beneficiu egoist dar la un nivel ridicat, și așa cum oamenii de știință au înțeles, așa simte toată lumea: dar este pur și simplu același egoism. Este similar cu relația dintre o mamă și un copil: mamă își iubește copilul în modul normal uman oferindu-i totul, iar că rezultat ea are nevoie de el iar el de ea.

Comentariu: Dar oamenii sunt siguri că dragostea maternă este adevărata dragoste altruistă.

Răspuns: Trebuie să tratam viață un pic mai serios. Salut, respect și îmi iubesc mama care este încă în viață.

Știu cum o tratez și cum ar trebui să o tratez, cum mă tratează ea, dar ar trebui să înțelegem că setimentul acesta este invocat de natură și nu prin educare facem asta. Această este diferența.

Trebuie să înțelegem că omul operează în funcție de legile naturii care îi dau imbolduri în această direcție, acesta fiind motivul pentru care urmărește mâncarea, sexul, familia și dragostea pentru părinți.

Este diferit dacă face asta împotrivă ego-ului sau, dacă se educă să stabilească relații noi cu tot ce este în afară lui, în jurul sau, cu natură minerală, vegetală, animală și ființele umane. Iar apoi, fiecare schimbare produsă prin dorința să proprie, ca rezultat al educării sale împotrivă instinctelor inițiale egoiste, schimbare care este rezultatul forței și efortului, va fi considerată o realizare și prin urmare ceva de care va fi mândru.

Reshimot-ul egoist se dezvoltă în interiorul nostru, fiind date înregistrate dictate în noi pentru a ne ridica deasupra noastră să atingem o stare egoistă și mai mare. Cum pot altfel înțelege starea următoare dacă nu este zugrăvita în mine egoist? Acesta este modul în care o simt :”Vreau!”. Nu vreau doar lumea asta, vreau și lumea superioară, vreau viitorul care este mai presus de moarte și a tot ce există. Vreau să văd totul, să controlez totul, să înțeleg și să simt totul.

Apoi sunt gata să aud ce spune intelpciunea Cabalei și cum mă va ajută de acum încolo. Acest ajutor îmi este oferit să acționez împotrivă naturii mele, răsturnându-mă apoi intern cât să încep să gândesc diferit, nu cu intenția pentru a primi ci pentru a dărui, nu pentru a avea grijă de mine ci pentru a avea grijă de cei din jur.

Simt pacea în această stare, o umplere, iar eu nu mai tânjesc după ea. Este total diferit de dragostea unei mame către copil. Ea simte o dragoste instinctivă prin care se umple, dar eu aici îi simt pe ceilalți și nu doar pe copiii mei, faţă de care simt o dragoste naturală instinctivă, ci persoane străine care sunt diferite de mine și faţă de care se poate să simt repulsie. În acest mod ating împlinirea conștiintei cabaliste. Chiar dacă necesită un efort mare, vom reuși!

Din emisiunea de pe Kab TV „Ştiri cu Michael Laitman” din 04.03.2016