Întrebare: Poate cineva care a început serios să studieze Cabala să fie luat din această lume, ca rezultat al unei boli sau al unui accident, etc.?

Răspuns: De ce nu? Este un lucru rău?

Toată lumea blestemă lumea noastră şi se simte rău în această lume. Iar în acelaşi timp, tuturor le este frică să părăsească această lume. Asta pentru că omul nu ştie şi nu vede ce urmează.

Şi nu trebuie să vadă nimic. Chiar acum, construiţi-vă lumea viitoare, pentru ca să nu simţiţi tranziţia dintre viaţa în acest corp şi viaţa în afara corpului nostru. De fapt, dorinţele noastre egoiste ne descriu viaţa în corpul nostru, dar dacă le neutralizăm, vom simţii că suntem în lumea spirituală.

Există oameni care au simţit fenomene spirituale ca rezultat al unor mari suferinţe, pentru că atunci când cineva trece prin dureri mari, corpul poate să se neutralizeze şi să se anuleze.

Noi, pe de altă parte, obţinem asta mult mai uşor cu ajutorul grupului unde atragem efectul Luminii Superioare şi apoi ne simţim ca şi cum nu am avea corp, deoarece este încorporat în alţii. În loc să ne simţim noi înşine, începem să îi simţim pe alţii, iar asta se numeşte ieşirea din corp.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 20.12.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Ce reprezintă în muncă conceptual de suferința”, Rabash: Ce poate face o persoană, astfel încât sa nu aibă nevoie să ajungă la o cădere, numita „suferință”, când simte că este departe de Creator … .

Cum ar putea exista o realitate în care nu ar trebui să cadă într-o stare de umilinţă? Sfatul legat de acest lucru este ca atunci când omul se adună și prin gândirea și dorința sa, el vede ca este încă departe de a fi in adeziune cu Creatorul. Asta înseamnă că, chiar și într-o perioadă de ascensiune el face bilanţul și începe să simtă neajunsurile sale. Deci, atunci se pare că nu este nevoie să cadă din starea lui, deoarece lui i-au fost date gânduri de umilinţă până când a simtit că este într-o stare deficitară. Deci, chiar si in timpul ascensiunii, el începe deja să caute sfaturi cu privire la modul in care poate urca la un alt nivel.

Începem drumul de jos in sus, de la un neajuns mic, de la lipsa punctului din inima. Lipsa acestui punct nu dă unei persoane vreo direcție și aceasta nu are nici o putere, căci acesta este doar un punct. Aş continua spre ceva, dar eu nu înțeleg exact spre ce. Dar atunci când o aduc la un grup, dorința mea începe să ia formă. Deja știu ce să-mi doreasc și spre ce ma indrept. Vor trece câțiva ani până sa înțeleg în sfârșit că această aspirație trebuie să fie îndreptata spre conexiune și nu doar spre o putere mai mare.

Sunt deja conștient de faptul că puterea mai mare nu este undeva în ceruri, ci că aceasta este revelată în mine: aceasta este puterea de dăruire si iubire care umple toată realitatea superioară. Dacă dobândesc caracteristica de dăruire şi iubire, cu aceasta aş simţi forţa superioară, dimensiunea superioară și lumea superioara.

Trece destul timp până când această abordare se stabilizează într-o persoană. Și de această dată nu trece fără nici o urmă. În fiecare clipă au loc mari schimbări și este necesar să treacă mult timp pentru aceasta. La fel ca în lumea noastră, perioada de stabilizare a nivelului mineral, crearea universului, a fost cea mai lunga şi a durat miliarde de ani. Lumea vegetala s-a stabilizat și mai rapid, lumea animală s-a stabilizat chiar mai repede, iar nivelul uman s-a stabilizat foarte repede în raport cu nivelurile anterioare.

Aşa că şi noi am trecut prin mii de ani de existență fizică, trecând printr-o multitudine de încarnări. Și atunci când în cele din urmă ni se dăruie Itaruta de La’ila (trezirea de Sus), rezultând în trezirea punctul din inima în noi, atunci acst durează deja de ani de zile. În ciuda a tot, a fost nevoie de ani de zile.

Din acel moment, eu sunt deja pus în faţa scopului și știu cum să avansez spre el. Am ajuns la un grup, am găsit un învăţător și cărți. Îmi dau seama că acesta este scopul vieții umane în această lume, la care am fost în cele din urmă adus după multe încarnări, pentru a implementa scopul şi a obţine un fel de rezultat în viața mea, fără a fi nevoie să o irosesc în zadar. Mi-a fost deja dată libertatea de alegere aici, pentru a merge pe calea Torei sau pe calea suferinței.

Calea suferintei este atunci când o dorință inconștientă se trezeşte în mine şi eu încep să mă gândesc de ce mă simt rău. Timpul trece până găsesc cauza răului și clarific cum să-l corectez și să-l transform în bunătate. Calea Beito (în timpul său) este foarte lungă și include mai multe etape în cadrul sau. Aşadar, pe calea Achishena (voi grăbi), calea Luminii, timpul devine accelerat. Trebuie să caut eu însumi deficiențele, mijloacele de avansare.

Pot să primesc stimuli de avansare de la mediul inconjurator. Principalul lucur este că acest impuls spre avansare imi stabilizează inițial direcția în sensul corect și știu ce caut. Este întotdeauna necesar să se caute o lipsă a caracteristicii de daruire si iubire, pentru conectare, pentru unitate, pentru Arvut (garanția reciprocă), pentru adeziunea la forța superioară, ceea ce înseamnă iubirea pentru alții.

Dacă caut neajunsuri ca acestea, atunci eu nu mai sunt într-un fel de punct, cu o singura dorință care nu are nici o direcție. În schimb, știu deja obiectivul la care trebuie să ajung.

De la pregătirea pentru lectia zilnica de Cabala 2/10/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să il descoperim pe Creator fără a studia dupa o metodă, cu un profesor și din cărți?

Răspuns: Este posibil, dar acest lucru este foarte dificil. Au fost din punct de vedere istoric Cabaliștii care au atins stări serioase și înalte fără studiu.

Unul dintre aceste cazuri a fost cineva care a atins lumea superioara când a fost într-un lagar sovietic. El a început să scrie în ebraică acolo, chiar dacă nu știa deloc aceasta limba. Se consideră că această carte a fost scrisă într-o limbă atat de înaltă încât nimeni nu o vorbește și nimeni nu o înțelege.

I-am arătat cartea sa lui Rabash profesorul meu, și acesta a spus că a fost o realizare spirituală foarte mare, dar este individuală, cum ar fi Cartea Psalmilor a regelui David.

Am fost uimit de modul în care o persoană care nu cunoaste limba ar putea scrie ceva de genul acesta. Rabash a răspuns că a fost urmarea marilor suferințe prin care a trecut, care au relevat lumea de sus pentru el, exprimandu-si sentimentele in scris.

Este necesar să se înțeleagă că noi existăm in lumea superioara, dar ne lipsește dorința pentru ea în timp ce pentru el, a existat un progres în lume superioară. A mai fost un caz al unei persoane care, de asemenea, a stat în celula unui lagăr de concentrare, și de la o dorință extraordinară și o mare suferință a început să simtă lumea superioara, cu toate că nu în mod clar. Dar simțea ca și cum totul l-a învăluit și l-a ținut. Aceasta este o primă senzație normală a lumii superioare, și este ceea ce el a descris într-o carte.

Când a ajuns in Israel, ceva mai târziu, ne-am întâlnit, dar toate senzațiile sale spirituale au dispărut. Ar insemna că, dacă ar fi rămas într-un lagăr, ar fi ajuns la o realizare mai mare. Din moment ce acest lucru nu s-a întâmplat, el va trăi această viață fără suferințe fizice. Dar a avut o iluminare acolo și posibilitatea de a descoperi lumea superioara ca urmare a unei stari de suferință.

Comentariu: Există mulți oameni care suferă și nu primesc o iluminare de genul asta.

Răspuns: Depinde de ce suferă. Dacă o persoană suferă pentru că este în căutarea sensului vieții, acest lucru s-ar putea încheia cu descoperirea unui fel de iluminare. Ne aflăm într-un ocean de Lumina Superioară, dar nu avem o dorință puternică pentru ea. Atunci când dorința apare într-o persoană, ea are un fel de vigilență și face un efort așa că va simți o iluminare mai mare.

Întrebare: Dacă o persoană ajunge la iluminare prin suferință, aceasta nu înseamnă că am fost creați să suferim?

Răspuns: Nu, o persoană se naște pentru a descoperi eternitatea, infinitul, perfecțiunea și armonia. Suferința nu este modul corect de a atinge lumea superioara, iar în cazul în care se întâmplă acest lucru, atunci contactul cu lumea superioara este temporară, deoarece in om nu se dezvolta dorințe permanente pentru spiritualitate. Eu nu sugerez, având în vedere exemplul pe care l-am dat, pentru că o iluminare temporară ca aceasta vine în momente de foarte mare dezamăgire și disperare, atunci când cineva vede în fața lui un întuneric absolut.

Aceasta se numește „iluminarea lui Malchut,” un abis care nu este un vid, nimic altceva decata răceală; este o stare în care toate substanțele par să înghețe în el. Aceasta inseamna ca omul s-a mutat la începutul creării universului.

Acest lucru este posibil deoarece fiecare dintre noi se deplasează într-o dimensiune atemporală. Stări ca acestea pot fi experimentat atunci când ego-ul dispare, dar ele nu dau nimic. În momentele de suferință intensă, omul poate simți un fel de detașare de ego-ul său, deoarece suferință îl împinge spre ea.

Întreaga lui ființă suferă și vrea să sară din corpul său, aparent pentru a opri existenţa. Într-o stare ca asta, el poate simți un pic de detașare, dar chiar dacă acest lucru este o stare de antimaterie, este departe de a fi spiritual.

Dacă doriți să realizati împlinirea conștientă printr-o forța mai înaltă, în mod corect și rapid, este posibil numai printr-o conexiune cu prietenii conform metodei cabaliste corecte. Toate celelalte metode sunt incorecte.

Din Lectia de Cabala în limba rusă 12/20/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este necesar pentru a descoperi binele? De ce cineva care se naște într-o mare abundență nu o apreciaza? Le spuneţi copiilor: „Vezi cât de mult ai! Cât de mult ti-am dat tie! Când am fost  copil nu am avut acest lucru. „Totuși, ei te vor scutura și nu vor să audă asta.

Ei nu pot aprecia bunătatea ta, deoarece nu au cu ce să o compare. Deci, ei nu înțeleg ce fel de recunoștință vrei de la ei. Vor să meargă la film, pot merge; doresc un calculator, vor primi; un nou telefon mobil, sa mearga în vacanță, orice vor. Ei au totul și astfel ei de fapt nu au nici o dorință pentru nimic.

Le spui că atunci când aveai vârsta lor, ti-ai construit o masina dintr-o cutie de pantofi și te-ai jucat cu această mașină timp de doi ani, și ei râd de tine. Au dreptate, pentru că totul se măsoară în funcție de dorința.

Ei  simt  un anumit nivel de sațietate și nu se vor muta de la el în nici o direcție. În primul rând trebuie să coboare până la minus infinit pentru a fi în măsură să simtă plus infinitul după aceea.

Despre acest lucru a fost spus în „Leviticul” 26:26: Pâinea, care vă hrăneşte, o voi lua de la voi; zece femei vor coace pâine pentru voi într-un cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura, ceea ce înseamnă că nimic din lume nu se schimbă cu excepția conștiinței noastră. Chiar și acum vă aflati în Olam Ein Sof (lumea infinitului), dar inca simțiti această lume pentru că nu aveti Kelim ca sa  percepeti Ein Sof.

Pe de o parte există un sac de monede de aur, iar pe de altă parte există un munte de diamante. În fața ta este un tabel cu un set de recompense cu delicatese, și totuși mori de foame și suferi din cauza duhorii.

Totul depinde de tine, de perceptia Kli-ului. Eşti în Olam Ein Sof, care nu se schimbă niciodată. Totul depinde numai de dorință și dorința este construita deasupra unui abis care este în continuă dezvăluire într-un grad mai mare.

Prin urmare, este dificil pentru copiii noștri să simtă un motiv de a trăi, în special pentru că ei au totul. Baal HaSulam spune o parabolă despre un rege care l-a pus pe fiul său într-un subsol timp de 20 de ani și i-a provocat suferință psihică, arătându-i cum toți ceilalți au succes. Alții stau într-un bar sau vizioneaza Cupa Mondială, în timp ce tu te afli într-o pivniță întunecată plina de șoareci, blestemand pe tatăl tau.

Aceasta a continuat până fiul a descoperit că tatăl său a  acționat din bunătatea inimii sale și cu o mare iubire. Tatăl său suferea el însuși, deoarece a provocat durere fiului. Întrucât, dacă dai copiilor tai tot ceea ce vor de la bunătatea inimii tale, acest lucru înseamnă că ii urăsti.

Întrebare: Deci rezulta ca trebuie sa ranesc intenționat un copil, în scopul de a-l educa?

Răspuns: Îl limitezi pentru ca vrei ca lucrurile să fie bune pentru el, și eşti dispus să suferi pentru asta. Poţi face acest lucru de dragul lui, astfel încât să beneficieze în viitor. Aceasta nu va fi bine pentru el acum, pentru dorintele ego-ului său, dar el va beneficia pe tot parcursul vieții sale.

Sau,  vrei să se simtă bine la gândul cât de mult i-ai dat. Te gândești: „Nu m-am putut permite nimic din toate astea în copilărie, așa că fiul meu ar trebui să se bucure de ele.” Asta e ceea ce numeşti iubire?

Mâine va trebui să-i dati de mul mai multe ori mai mult pentru că altfel nu va simți că este în viață. Trebuie să construiti un „beci”, cu mare înțelepciune și sa-l puneti pe fiul  iubit acolo, și vei suferi de multe ori mai mult decât o va face el. In acest fel, va pregătit pentru o viață mai bună.

Așa că avem o metodă prin care este posibil să se avanseze spre împlinire, spre facerea de bine, nu prin senzația de rău, ci fiind conștienți de ea. Aceasta este o metoda foarte specială. Este necesar doar sa înțelegem principiul și asta este suficient. Atunci nu va mai fi nevoie de suferinta. Noi nu suntem gata să trecem prin calea dificila a suferinței.

Creatorul a făcut un sistem special în care este suficient pentru noi să fim conștienți de răul care există în contrast cu binele, în scopul de a-l accepta ca instrument și sens al împlinirii prin el. La urma urmei, nu suntem pregătiți să coboram la minus infinit.

Din partea a 2 a a Lecției zilnice de Cabala 6/12/14, Scrieri de Baal HaSulam

Filed under: Evolutie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În spaţiu, s-a adunat o cantitate atât de mare de resturi, încât oamenii de știință cred că asta ar putea fi o consecinţă a conflictelor militare dintre țări.

Răspuns: Nu este clar de unde provin deșeurile. Poate de la bazele militare, care rulează tot felul de interfețe de comunicare și așa mai departe. Toate acestea ne arată că nu am făcut niciun progres către scopul de a fi oameni.

Când efectuam săpături arheologice și descoperim anumite straturi, spunem, de obicei, că am ajuns la un anumit strat cultural care include cioburi sparte, schelete și tot ceea ce rămâne din stările anterioare, adică tot ceea ce omul a aruncat și a lăsat în urmă.

Asta este de asemenea ceea ce facem și în spațiu. Multe obiecte au fost trimise în spațiu. Spun că până acum au pierdut contactul cu duzine de sateliți militari, iar ei doar plutesc în spațiu. În curând, nu vom mai putea zbura în spațiu. Drept urmare, atunci când ne uităm dintr-o parte la planetă noastră, putem spune cu siguranță că ne-am îngropat pe noi înșine sub straturile noastre culturale.

Comentariu: Se spune că sunt aproape un trilion de bucăți de diferite dimensiuni de deșeuri.

Răspuns: Vor pluti acolo secole. Chiar și atunci când Pământul, pe care trăiește așa numită „civilizație umană”, nu va mai exista, acest strat cultural va fi suspendat în spațiu. Următoarele generații, în cazul în care reapar pe Pământ, vor putea să ne studieze prin săpături în aceste deșeuri cosmice, prin acest strat cultural.

Comentariu: Conform acestor fragmente, cineva poate spune că suntem complet egoiști și că nu ne pasă de generațiile următoare.

Răspuns: Oamenii nu pot cădea de acord să oprească toate aceste lucruri. Omul lasă în urmă să doar mizerie și deșeuri ecologice, materiale care fac rău ecologiei, care nu fac parte din deșeurile organice ale ciclurilor naturii.

Intrebare: De ce nu ne gândim la generațiile viitoare?

Răspuns: Deoarece suntem egoiști, nu ne păsa de nimeni, probabil cu excepția copiilor și a nepoților noștri. În general, nouă nu ne păsa de nimic și de nimeni. Egoul nostru ne limitează în așa măsură încât nu se face nicio diferență de cât suntem de măreți și talentați. Am ajuns la o înfundătură, iar asta este un lucru bun. Dacă realizăm că am ajuns la asta, noi ne putem ridica de fapt din cea mai adâncă decădere, la un salt imens. Intelepciunea Cabalei ne spune şi ne promite asta.  Să sperăm că va  fi așa.

Din emisiunea de pe Kab TV “Ştiri cu Michael Laitman” din 25.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Președintele Chinei, Xi Jinping, a anunțat că China va sprijini înființarea statului Palestinian cu capitală la Ierusalimul de Est. De asemenea, China a acordat 30 de milioane de dolari pentru victimele din război ca un ajutor umanitar, 7 milioane de dolari pentru a ajută statul Palestinian și trei sute de milioane de dolari pentru a întări statul de drept.

Se pare că lumea în esența începe să accepte statul Palestinian și cu alăturarea Chinei, va deveni o putere serioasă.

Răspuns: Ce alegere îi rămâne Chinei? Trebuie să urmeze celelalte națiuni. Când America, Rusia și restul națiunilor ajută pe cineva, China merge alături de ele. Nu își poate permite să fie în opoziție, chiar dacă nu le iese niciun beneficiu din asta. Deși fiecare națiune caută un profit, situația internațională curentă obligă China să acționeze practic.

Întrebare: În opinia ta, Israelul va recunoaște statul Palestinian?

Răspuns: Depinde de noi, de cum ne comportăm, nu de politica guvernului nostru.

Nu trebuie să ne gândim dacă statul Palestinian se va înființa sau nu, ci mai degrabă să ne ridicăm la nivelul următor de dezvoltare și să arătăm lumii calea.

Imediat ce vom face asta, lumea va începe să ne ajute și să ne urmeze. Nu depinde de zonă geografică. Este important ca lumea să își vadă următorul nivel de dezvoltare, care este unitatea, armonia și conexiunea între toată lumea, așa cum ne-a învățat natură. Deci, nu avem unde să fugim. Trebuie să ajungem la asta.

Întrebare: Acest proces trebuie să înceapă în mod specific cu evreii?

Răspuns: Da, dacă începem să aducem forța pozitivă în lume, asta va schimbă felul în care oamenii gândesc, deschide noi orizonturi pentru ei și prin lumea noastră, oamenii vor începe să vadă următorul nivel de dezvoltare al nostru și să înțeleagă cum ar trebui să fie structurile lumii, economiei, societății și a națiunii. Dacă se va întâmplă asta, atunci nu ne vom  teme dacă va fi o naţiune sau nu.

Totul va lucra în așa fel încât Lumina Superioară va trece la lume prin noi, iar apoi Israelul  fi respectat şi va fi o importantă parte din comunitatea lumii, deoarece doar prin noi poate trece ideologia şi puterea noii generații spre lume, cu ajutorul căreia este posibil să realizăm asta.

Poporul evreu are o misiune unică, care este scrisă în Cartea Zohar, iar astăzi este dezvăluită lumii. Noi toți, împreună, evreii şi  restul națiunilor lumii, trebuie să îndeplinim această misiune împreună. Aşa că haideți  să revelăm şi să vedem cum se poate face, așa încât natura să nu ne forțeze prin  forte negative.

Din emisiunea de pe Kab TV “Ştiri cu Michael Laitman” din 22.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se raportează înțelepciunea Cabala la bărbați și femei? Este în funcție de gen, de modul în care gândesc sau este altceva?

Răspuns: Atât femeia cât și bărbatul sunt partea de primire feminină în raport cu Lumina Superioară. În lumea spirituală un mascul (bărbat) este cineva care primește în scopul de a dărui. Dăruirea este partea masculină pentru că ne schimbăm partea nostră feminină în parte masculină iar partea feminină continuă să primească. că rezultat al dezvoltării spirituale este create o forță care rezistă ego-ului, care se numește Masach (ecran), iar apoi rezistenţa este sub formă de masculine sau feminin indiferent de genul cuiva.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.12.2016

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne organizăm în starea spirituală Ubar (Fetus) , iar grupul precum un uter în care acest Ubar se dezvoltă?

Răspuns: Depinde de noi să ne construim din nimic. Creatorul  mă aduce la grup și-mi spune că trebuie să-mi cosntruiesc viața spirituală aici! Acum, depinde de mine să mă cosntruiesc ca un Ubar și să fac din grup un uter. Acesta este singurul lucru care îmi este dat.

Depinde doar de mine să construiesc în jurul meu o societate pe care să o folosesc precum un uter sau incubator, cu planul de a mă susține constant și să fie un exemplu pentru mine, un standard pentru nivelul superior, către starea de perfecțiune. Voi putea să exist în acest mediu cu condiția să am în mod constat deschisă  o conexiune îndreptată din ce ce în ce mai mult către nivelul superior perfect.

Depinde doar de mine să construiesc toate astea de unul singur. La urmă urmei sunt într-o stare în care nu am nimic. Nu există nici un Creator. Există doar esența Lui, o forță pe care nu o cunosc. Trebuie să formez toate acestea cu mâinile mele.

Întrebare: Prin ce mijloace îmi construiesc mediul? Doar prin a spune tuturor să aprecieze proprietatea dăruirii?

Răspuns: Există multe articole ale lui Rabash care sunt dedicate construirii grupului. Tot ce trebuie este să ideplinim instrucțiunile lui și să-l construim. Cu toate acestea, trebuie să mă construiesc în două forme.  Construiesc nivelul superior, grupul, pentru mine, și construiesc Ubar-ul, nivelul inferior, pentru grup.

Ubar-ul suntem noi toți împreună. Ne facem mici și ne anulăm fiecare dintre noi privitor la grup, la prieteni. Ubar-ul este de asemenea co-creația noastră comună. Prin anularea noastră putem să ne conectăm împreună.

Grupul este nivelul superior. De asemenea este caracterul comun dintre noi dar deja în forma dăruirii. Cu cât iubim mai mult grupul, îl înălțam, îl percem ca un tot măreț, cu atât mai mult îl mărim în jurul nostru și putem exista în el.

Atât Ubar cât și uterul sunt construite de Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), Lumina care Reformează.

Cu toate acestea este nevoie de o muncă pentru două forme opuse pentru acest lucru. Uneori este îndreptată în jos pentru anularea de sine. Acesta este  modul în care construim punctul din Malchut. Uneori este orientată în sus pentru a construi Keter. Keter-ul pe care îl construim este legat de  nivelul superior.

Acum rezumăm tot ce am învățat mulți ani privitor la grup. Am trecut peste aceste articole de multe ori, dar remarcăm cât de multe concepte nu au reușit să penetreze încă  inimile noastre. Auzim constant de structura grupului, dar este încă dificil pentru noi de digerat aceste principii.

Când explicăm acestea publicului larg, trebuie să înțelegem că ei sunt mult mai îndepărtați de aceste concepte. La urmă urmei, noi suntem familiarizați cu stările spirituale. Au fost numeroase schimbări spirituale care ni s-au întâmplat și încă nu am urcat pe scara spirituală.

Perioada de pregătire înainte de primul nivel spiritual este foarte lungă, dar suntem la capătul ei. Trebuie doar să înțelegem că este necesar să ne raportăm publicului larg cu dragoste și comprehensiune, oferind explicațiile picătură cu picătură.

Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/14, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zoharul, “A două poruncă,” articolul 198: A două Mitzva (Poruncă) este conectată inseparabil  de  Mitzva fricii, și este Mitzva iubirii – ca omul să iubească Creatorul cu iubirea perfectă. Ce este iubirea perfectă? Este o iubire mare, așa cum este scris. “El umblă înaintea Creatorului în completă sinceritate și perfectiune” (Beresheet, 17:1)

Există iubire condiționată, ce apare ca urmare a tot binelui primit de la Creator (Introducere în studiul celor zece Sfirot, articolele 66-74), ca rezultat în care omul se unește cu Creatorul cu toată inimă și sufletul sau.  Cu toate acestea, deși se contopește cu Creatorul  în perfecțiune completă, iubirea această este considerată imperfectă.

Dragostea perfectă este cea mai mare, cea mai cuprinzătoare poruncă de sus, de care ne spun Cabaliștii, fiind cea mai mare cerința pe care trebuie să o îndeplinim privind creația. Acesta este motivul pentru care se numește Mitzva.

În iubirea condiționată, cu cât primesc mai mult cu atât mai mult iubesc dăruitorul. Se pare că nu îl iubesc pe EL ci sursa din care toate aceste plăceri vin. Dacă sursa acestor plăceri se oprește, pierd conexiunea cu această persoană sau forță. Se numește iubire condiționată deoarece depinde doar de plăcerea mea.

Depind de această dragoste deoarece nu mă pot disocia de plăcerea mea, de parte din mine care se bucură. Nu mă pot încă diviza în două părți: în măgarul care se bucură și ființă umană care diferențiază, vede, realizează și simte toate acestea. Măgarul și omul sunt încă conectate.

Prin urmare, dacă mă simt bine, iubesc sursă plăcerii, iar dacă mă simt rău, nu o mai iubesc.

Acesta este modul în care noi toți iubim această lume, începând cu copiii mici care spun că mama este rea dacă nu face ceea ce le place. Această este normal, un răspuns direct al ego-ului și este natural pentru toată lumea în ceea ce privește totul din viață. Această iubire se numește iubire condiționată, prin urmare este imperfectă. Această este în concordanță cu nivelul nostru de dezvoltare și nu putem facem nimic.

Desigur, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult vom cere o iubire mai sublimă, nu doar mâncare delicioasă, anumite servicii, sau micile plăceri, ci sentimente mai sublime și speciale. Cu toate acestea această iubire depinde de primirea plăcerii. Cu iubirea această și în iubirea asta ne-am născut deoarece suntem o dorință de a primi; suntem precum animalele și de aici începem. Acesta este motivul pentru care iubim ceea ce ne bucură, ceea ce înseamnă, sursă de plăcere pe care o simțim.

Aceasat necesită multă muncă, un mare efort, și un dar de sus pentru a începe detașarea de la sursă plăcerilor și conectarea la esența Lui interioară.  Trebuie să oprim dependența noastră de primirea plăcerii în măgarul nostru și trebuie să preferăm actuala sursă de plăcere. Calitățile Sale, fără a aduce un benificiu direct pentru mine, sunt apreciate pentru valoarea lor de la sursă. Va fi iubire necondiționată pentru ceea ce  primesc, dar care depinde  doar de  ce identific prin impresia mea, despre calitățile sublime ale sursei, de solemnitatea Să specială, comparat cu tot ce îmi pot imagina.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 2/10/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În 21 ianuarie, la Tel Aviv, am sărbătorit Ziua Națională a Îmbrățișărilor alături de mulți alții în lume, o zi a îmbrățișării în întreagă lume, care a început în America acum 30 de ani.

Se spune că 10 secunde de îmbrățișare pe zi scade presiunea sângelui și alină stresul, etc. Ar putea fi asta soluția pentru toate problemele?

Răspuns: Ar putea fi, dar numai dacă ne hotărâm să ne îmbrățișăm mai mult de o singură data pe an, fără un motiv, dar cu intenția de a face lumea un loc mai bun, cu toții, în fiecare colț al lumii.

Dacă ar fi făcută publicitate constant în toată media și dacă ar fi organizații majore care să ne încurajeze să facem asta, pentru că altfel totul este vrednic de dispreț și gol, apoi ar fi posibilă simțirea forței superioare în dorință lumii.

Nu există nicio îndoială că lumea superioară ne-ar fi revelata direct proporțional cu îmbrățișările tuturor și zâmbetul care celălalt.

Am avea acces direct la cea mai bună existența, pe cele mai înalte nivele și răul din lume ar dispărea. Dar asta ar fi așa doar dacă ne-am gândi în mod constant la asta și dacă am tânji pentru o conexiune internă între noi.

Îmbrățișările sunt o acțiune externă care trebuie combinată cu o intenție de a transformă lumea în mai bine. Atunci totul s-ar rezolvă de la sine și am avea succes.

Din emisiunea de pe Kab TV “Ştiri cu Michael Laitman” din 22.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→