Cum ieșim din egoismul nostru? Ieșim din dorința noastră de a simți plăcere și dorim să fim în conexiune unul cu celălalt. Prin urmare, nimeni nu-și mai acordă atenție lui, fiind atent la ceea ce este între noi. Iar între noi este spațiul spiritual. Este în afara mea.

Eu sunt egoismul meu, în afara lui este forța iubirii și dăruirii, Creatorul, un loc numit lumea superioară. Acolo este scopul vieții noastre, scopul creației, pe care trebuie să-l atingem.

De fiecare dată, în măsura în care ne ridicăm deasupra egoismului nostru, a „eu-lui” nostru și facem un pas către un prieten, începem să simțim lumea spirituală, forța superioară, o realitate în afara noastră, în afara egoului nostru. Astfel, avem ocazia să ne îndepărtăm de coronavirus. Acest virus ne împinge afară din egoismul nostru; ne obligă să ieșim din „eu”.

Acesta este cel mai eficient și mai corect remediu. Ieșirea din egoism este soluția tuturor problemelor; virusul este trimis pentru a vindeca egoismul. Ne arată nevoia de a ne ridica deasupra egoismului nostru, mai presus de „eu”, de a ne conecta cu ceilalți. Astfel, găsim remediul potrivit și corectăm starea noastră, aşa cum trebuie.

Trebuie să fug de mine, egoistul, în spațiul dintre noi, spre locul unde se află lumea spirituală, Creatorul. Dar nu înțeleg ce este „între noi”. Acesta este un spațiu în care nu simt încă existența. De aceea,trebuie să ne străduim în direcția conexiunii; atunci vom simți că pe această punte dintre egoismul meu și al tău este lumea superioară, o altă dimensiune, care este un nivel deasupra noastră.

Aici găsim pământul lui Israel („pământ” înseamnă dorință, iar „Israel” înseamnă direct către Creator, Yashar-Kel), de aici putem să tânjim după Creator și să fim capabili sa-L simțim. Aici există El. Aici se află lumea viitoare, viața noastră spirituală eternă – totul este doar în conexiunea dintre noi.

Prin urmare, a-ți iubi prietenii ca pe tine însuți este principala lege a tuturor corectărilor, cea în care sălăsluiește Creatorul.

Conectarea cu prietenii devine mai importantă decât mine însumi. Cu cât este mai important prietenul meu, cu atât este mai mare înaintarea mea și cu atât mai îndepărtat sunt de această lume, până când lumea spirituală devine mai importantă pentru mine, adică iubirea și dăruirea către prieteni. Conexiunea noastră devine mai importantă decât mine însumi.

Înseamnă că rup bariera dintre Egipt și Israel, traversez Marea Roșie (Marea Finală), bariera finală, dincolo de care nu există întoarcere. Până la urmă, înainte de aceasta, mai exista încă pericolul întoarcerii în Egipt.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/1/20, Lecția cu tema „Pesach”.

Filed under: Coronavirus, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Oameni, cum vă simțiți în aceste zile ale epidemiei globale de coronavirus care vă atrage într-un vârtej de sentimente și gânduri? La fel ca într-un caleidoscop, o stare o înlocuiește pe alta, de la atac de cord la indiferență completă. Valuri de groază se rostogolesc unul după altul ca și cum natura te mixează într-un blender. Tot ceea ce erai capabil să faci și știai, obișnuința de zeci de ani din viața ta – copii, muncă, câștig financiar – totul este depășit și dispare. Cum putem fi de ajutor ameliorând această durere enormă?

Știu că ești o persoană rațională, inteligentă, respectată la locul de muncă. Îți plac numerele și calculele specifice care sunt deasupra sentimentelor. Dar acum, vrei să auzi ceva care să te emoționeze, care să intre chiar în inima ta.

Voi încerca să fac asta; dar înțelegeți, știința Cabalei se adresează inimii omului, prin minte sau minții prin inimă; combină aceste două sisteme opuse, complet diferite.

Întreaga noastră viață este construită pe cercuri de relații: relații cu noi înșine, relații cu soțiile, cu copiii, relații cu Creatorul. Acum toate aceste relații sunt în curs de revizuire, mai ales relațiile noastre cu noi înșine.

Coronavirusul a făcut o schimbare atât de radicală în viața noastră, încât o persoană se află constant în stres și frică, stări ce întunecă mintea și împovărează inima, ca un atac de cord, trăind în confuzie ca un animal în lanţ.

La ce ar trebui să vă gândiți pentru a vă calma un pic și a vă simți protejaţi? Merită să faceţi o revoluție completă în convingerile voastre despre viață. Dimpotrivă, cred că înainte de coronavirus trăiam în stres și confuzie, în condiții neclare și dezechilibrate.

Alergam de dimineața până seara și de seara până dimineața pentru a realiza ceea ce societatea, șefii, familia și altcineva mă obligau să fac. Eram dator la bancă, dator să muncesc, dator, dator, dator. Așa era viața mea.

Și atunci a apărut ceva incredibil numit coronavirus.

Acest virus îmi calmează brusc întreaga viață. Stau acasă și nu merg la serviciu. Copiii nu rătăcesc pe undeva, nimeni nu știe unde, stau în camerele lor, soția mea este și ea acasă. Ne uităm la televizor împreună, sau toată lumea este ocupată cu calculatorul lui, având fiecare propriile lui preocupări. Totul pare a fi bine. Probabil principalul motiv al confuziei și fricii este posibilitatea pierderii venitului. Înainte de asta, totul era clar și rezonabil și, deodată, totul a devenit de neînțeles, neclar, iar perspectivele fiecărei zile sunt din ce în ce mai amenințătoare. Ești îngrijorat, nu de viitorul îndepărtat și de momentul pensionării, ci de faptul că nu vor fi bani pentru mâncare săptămâna viitoare, luna viitoare.

Până acum, acestea sunt doar temeri, nu realitate. Există alimente în casă, frigiderul este plin. În contul bancar mai există bani. Acestea sunt doar temeri ipotetice cu privire la posibilul curs al evenimentelor. Dar în această trăire de zi cu zi putem spune că viața a devenit mai calmă.

Care este motivul pentru care vă faceţi griji pentru un posibil viitor, dacă nu puteți să faceţi nimic? Nu știm ce se va întâmpla mâine, așa că de ce să înnebunești de frică azi?

Desigur, avem responsabilități față de familie și copii, dar grijile noastre nu vor ajuta în niciun fel. Ce va fi, va fi; cu toții suntem în mâinile unei forțe superioare și toate eforturile mele nu vor schimba nimic în nicio direcție, bună, sau rea. Va fi așa cum a planificat Creatorul.

Poate într-o asemenea stare, voi înțelege mai repede unde mă poartă Creatorul. La urma urmei, nu există nimeni în afară de El, și El ne împinge întotdeauna spre scop. Deci, să ne gândim la acest obiectiv și să aflăm ce vrea Creatorul de la noi. Starea noastră este o consecință a programului naturii și nu ar trebui să credem că suntem mai deștepți decât ea. Ar fi minunat dacă am înțelege unde ne aflăm, în ce univers, în ce mediu, sub influența căror forțe.

Toate acestea nu depind de noi.

Suntem doar părticele ale creației care cred că înțeleg ceva din natură.

Dar chiar dacă am reuși cu adevărat să înțelegem ceva din ea, am folosi-o în detrimentul nostru. Prin urmare, nu regretați că nu am atins obiectivul pe care ni l-am propus, deoarece nu era nimic bun în el.

Înainte de a izbucni epidemia, omenirea era în pragul unei catastrofe, confruntându-se cu mari adversități. Toată lumea a vorbit deja deschis despre imposibilitatea de a evita războiul, despre criza globală în ecologie, relații umane, industrie, politică și finanțe. Lumea, construită de om, pe baza minții și a sentimentelor sale egoiste a fost pur și simplu teribilă, trecând de la o criză la alta.

Ce a fost bine în viața anterioară? De ce îți pare rău acum? Doar că, după toate aceste probleme, ai reușit să primeşti salariul jalnic cu care să-ţi hrăneşti familia. Te-a făcut să te simți perfect și fericit? Regreți că, cel puțin, știai totul în avans: vor fi suficienți bani până la sfârșitul lunii și, dacă nu, de unde să-i împrumuţi. Cel puțin ai avut o anumită certitudine, acum te enervează necunoscutul. Ce ar trebui să facem cu această agitație interioară, cu gândurile febrile, „Ce se întâmplă”?

Astfel de gânduri chinuiesc acum cea mai mare parte a populației lumii, deoarece această epidemie va acoperi în curând toate continentele. Coronavirusul înghite întreaga lume, toată umanitatea. Toată lumea va începe să se gândească: „Ce mi se va întâmpla mâine? De cine depind? Cum pot să-mi influențez soarta? Cum pot garanta pentru binele zilei de azi, de mâine, pentru viitor?”

Este foarte bine, că astfel de întrebări se trezesc în oameni și mai ales în cei tineri. Este vorba despre bani? Dacă ne preocupăm doar de veniturile noastre, atunci vrem să trăim ca niște animale pentru care principalul lucru este să fie sigure că vor fi hrănite astăzi, mâine și poimâine, restul nefiind important. Deci, vreau să „mănânc din aceeași iesle cu un măgar” sau sunt un om şi mă gândesc şi la alte lucruri?

Din „Viaţă nouă# 1214 Coronavirus” – KabTV. “Cum să faci față fricii?” 3/19/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie integrala, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În numele corectării rădăcinii feminine (inclinatia rea)

Într-unul din articolele sale, Rabaș scrie: „Care soție este plăcută? Cea care îndeplinește dorința soțului”.

Se știe că omul se numește femeie, „#Nukva” atunci când primește Lumina de la Stăpân. Creatorul dăruiește plăcere creațiilor sale. Când se va numi omul – soție plăcută? Atunci, când îndeplinește dorințele Stăpânului. Adică atunci când, peste toată plăcerea primită, el creează intenția de a îndeplini dorința Stăpânului, fără nicio dorință pentru sine.

Dacă un om obișnuit citește acest pasaj, îi poate considera pe cabaliști niște sclavi medievali.

Dar studiind Cabala, ne dăm seama că aici se vorbește despre dorința noastră, care se numește „femeie”. În Cabala, dorința de a primi se numește dorință feminină, iar dorința de a dărui se numește dorință masculină. Acestea nu au nicio legătură cu diferențele de gen sau de sex din lumea noastră. 

Prin urmare, nu ne referim în niciun caz la femeie și la bărbat. Pur și simplu afirmăm faptul că rădăcinile spirituale feminine sunt diferite de cele masculine și mai importante decât acestea. Până la urmă, tot ceea ce se face în lume de dragul corectării, se face în numele corectării rădăcinii feminine.

Filed under: Femeia, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Incapacitatea de a se îndrepta către conexiune – este această recunoaștere a răului?

Răspuns: Incapacitatea de a ne conecta, de a înțelege ce este iubirea, este recunoașterea răului. Ce este iubirea, învățăm doar din opusul ei. Prin urmare, Creatorul a creat egoismul absolut opus proprietății Sale, astfel încât noi, realizând egoismul nostru natural, să trecem treptat spre opusul acestuia.

Întrebare: Recunoașterea răului este de înțeles. Dar de ce folosești întotdeauna un astfel de cuvânt negativ ca „ură”?

Răspuns: Ce altceva poți opune iubirii? Iubirea și ura sunt două proprietăți care sunt opuse între ele.

Întrebare: Ura față de propriul meu rău sau al aproapelui?

Răspuns: Ura față de propriul meu rău, de faptul că nu-mi imaginez nicio legătură cu ceilalți, o dizolvare în care „eu” dispare. Acest lucru este imposibil pentru mine.

Dar acest lucru a fost creat de Creator. Și, prin urmare, se dovedește că căutarea conexiunii duce la respingere, iar respingerea duce la un sentiment de iubire adevărată.

Din programul „Fundamentele Cabalei”, KabTV, 29/12/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce trebuie să facă guvernele pentru a ne ajuta să trecem prin această perioadă dificilă? Toate guvernele ar trebui să înțeleagă că au un rol special și să își schimbe un pic gândurile. Ar trebui să știe că viitorul lumii stă în integrarea globală a tuturor oamenilor iar guvernele trebuie să acționeze în această direcție.

Este necesar să organizeze forme de instruire pentru copii și adulți, stabilind un sistem educațional astfel încât toată lumea să înțeleagă că ființa umană este cea mai distructivă forță din natură. Dar noi trebuie să devenim forța care conectează toate părțile naturii.

Până la urmă, suntem deștepți și bine dezvoltați, însă ne transformăm dezvoltarea în ceva rău, o direcționăm spre distrugere. Prin urmare guvernele sunt obligate să se schimbe; oamenii vor trebui să le explice asta.

Nu este niciun accident că noul virus a primit numele “coronavirus”;

El face cu adevărat o muncă regală, domină întreagă lume și ne organizează viețile așa cum ar face-o un rege. Eu sper că noi toți vom vedea consecințele conducerii sale, sub forma unor schimbări din viața noastră.

Coronavirusul ne-a pus pe fiecare dintre noi în carantină. Cred însă că este în beneficiul nostru. Trebuie să depășim această izolare unindu-ne deasupra tuturor diferențelor, în mod virtual, de la distanță. Și în măsura în care învățăm cum să ne tolerăm între noi, să ne conectăm și să ne unim în interior, mental, vom putea să ieșim din case pentru a interacționa cu alții.

Această condiție care ne obligă să stăm la distanță va acționa în avantajul nostru, ajutându-ne să ne apropiem între noi într-o manieră selectivă. În măsura în care sunt capabil să mă port bine cu aproapele meu, voi putea să mă apropii de el – nu pentru a face bani pe seama lui, ci pentru a stabili relații bune.

Toată lumea trebuie să fie educată în acest sens, pentru a putea construi împreună o nouă umanitate. Iar apoi, se va deschide în fața noastră o lume bună, eternă și perfectă în care va merita să trăim.

Oamenii mă întreabă cum văd lumea peste un an, ce se va întâmpla cu umanitatea? Ca de obicei, avem două alternative: fie lumea nu ascultă ceea ce spune înțelepciunea cabala, adică nevoia de a realiza unificarea și se va îndrepta spre distrugere, fie se vor implementa aceste schimbări.

Dacă te uiți la umanitate prin înțelepciunea Cabala, poți să vezi cum aceasta se apropie de corecție.

Totuși, dacă o privești în general, poți să vezi că lumea nu este capabilă să se schimbe. Însă noi vom încerca să lucrăm împreună; altfel va fi foarte rău. Sper că vom putea transmite metodologia unificării corecte întregii umanități.

De pe KabTV “Conversație cu David Blumenfeld” 3/25/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că au mai rămas 200 de ani până la corectarea finală. Ce înseamnă 200 de ani în termeni de eternitate? Am trăit mai bine de 50 de ani, viața mea a trecut ca un moment. Ce sunt 200? Sunt de patru ori mai mult? Este un nimic. Aşa că, de ce să accelerăm timpul?

Răspuns: Nu accelerăm timpul, ci mai degrabă accelerăm dezvoltarea noastră, atingerea stării noastre perfecte.

Vrei să-ți lungeşti viața nefericită mai departe? Care este rostul ei, dacă nu înțelegerea unei stări eterne, perfecte, în care eşti complet conectat cu toate elementele creației și cu Creatorul? După toate acestea, nu mai este nimic altceva.

Perfecțiunea este scopul dezvoltării noastre. În timp ce accelerezi această mișcare, schimbi principiul dezvoltării de la lovituri și necazuri, la o dezvoltare bună – propria ta aspirație spre o stare de perfecțiune. Asta e tot.

De fapt, poți părăsi Cabala și să nu faci nimic. Și după 200 de ani, te vor conduce cu un baston către fericire, spre această stare și totul va fi în regulă. În orice caz, vom realiza corectarea și împlinirea completă.

Din emisiunea de pe KabTV, „Fundamentele Cabalei” 2/9/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din pagina mea de  Facebook Michael Laitman 4/8/20

În fiecare noapte de Pesah (Paște), în timpul mesei ceremoniale, există obiceiul de a turna o cupă suplimentară de vin și de a o păstra pentru profetul Ilie, ca un gest de întâmpinare. Pesah simbolizează trecerea de la egoism la altruism, iar Ilie simbolizează forța care ne schimbă de la iubirea de sine, la iubirea aproapelui. Egiptul simbolizează egoismul nostru și începem să simțim Egiptul ca un exil, atunci când începem să vrem să ieșim din egoismul nostru. Cu cât vrem să trecem mai mult către iubirea celorlalți, cu atât suferă mai mult ego-ul nostru, iar Egiptul devine mai întunecat pentru noi.

În cele din urmă, Egiptul devine atât de întunecat încât nu putem vedea nimic bun în el. Este o stare de recunoaștere intensă a egoismului nostru și o cerere din adâncul inimii către Creator să ne schimbe, pentru a nu mai face vreun rău și să nu mai avem gânduri rele despre ceilalți. Când cererea este atât de intensă, încât niciun câştig sau vreo recompensă nu mă pot ispiti nici măcar să îmi doresc să simt plăcere, are loc trecerea de la rău la bine. Această tranziție este numită „venirea profetului Ilie”.

Pesah fericit!

Filed under: Egoism, Munca interioara, Munca spirituala, Sarbatori - Niciun comentariu→

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 4/9/20

Uniunea Europeană s-a născut din greşeală și va muri în agonie. Ea a fost construită pentru a oferi Europei un avantaj competitiv în fața SUA și a consolidării Chinei și Rusiei. S-a concentrat aproape exclusiv pe crearea unei piețe și a unei monede comune, fără să ia în considerare implicațiile sociale ale unei uniuni de popoare care s-au aflat timp de secole în conflict unele față de altele.

Uniunea monetară a creat o monedă puternică, dar a sărăcit multe dintre statele sale membre, făcându-le dependente, descurajate și fragile. Nu a creat unitate; a creat și mai multă ură. Uniunea monetară fără solidaritate – ca sentiment de patriotism național pan-european, este nesustenabilă. Criza migranților aproape că a eliminat-o, deoarece a împins Marea Britanie afară din UE, dar uniunea trăiește încă. Cu toate acestea, criza coronavirusului pare să fie o lovitură căreia UE nu-i va supraviețui. În opinia mea, acest lucru este spre bine.

Globalizarea – o idee mare, greşit realizată

În principiu, uniunea este o idee nobilă. Este calea corectă de urmat, deoarece toată realitatea evoluează spre o unitate tot mai mare și spre colaborare. Evoluția a pornit de la cele mai simple particule la atomi, care au format molecule, care au creat organisme, etc. La fel, societatea umană a evoluat de la familii la așezări, care au devenit orașe, regiuni, țări și imperii.

Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între modul în care evoluează natura și modul în care evoluează societatea umană. Pe măsură ce natura evoluează, ea își menține echilibrul și armonia. Nu există în natură conceptul de supraconsum, deoarece fiecare animal ia doar ceea ce are nevoie pentru supraviețuirea sa. În cazul oamenilor, unde guvernează egoismul, supraconsumul este nucleul existenței noastre. Cu cât ne comparăm mai mult cu ceilalți, cu atât ne prețuim mai mult pe noi înșine.

Prin urmare, orice alianță are, implicit, un motiv ulterior de a face rău cuiva,

de a răni un dușman al alianței, pe unul dintre membrii alianței sau chiar pe ambii. Aceasta este natura umană, dar ea contrazice principiul esențial al evoluției naturii, care constă în faptul că trebuie să se bazeze pe echilibru și armonie.

Pentru a crea o globalizare monetară de durată, oamenii din statele membre participante trebuie să decidă mai întâi că doresc acest lucru. Acesta este un proces profund și extins care necesită adoptarea unei identități pan-naționale mai puternică decât identitatea națională. Doar atunci când oamenii simpatizează mai mult cu entitatea multinațională decât cu propriul stat național, vor fi de acord cu o astfel de transformare.

În Europa nu a fost făcută o astfel de pregătire. Drept urmare, țările mai puternice, urmând natura lor inerentă de exploatare, au jefuit economiile mai mici și mai slabe, le-au sărăcit și le-au distrus. Astăzi, când a lovit coronavirusul,  ies la suprafață dușmănia și neîncrederea dintre ţări și dovedesc faptul că nu se pot baza una pe cealaltă. Acestea trebuie să pună UE ”pe pauză” și să o ia de la început. Iar primul pas în această direcție este revenirea la dezvoltarea economiilor locale.

Asta nu însemnă că țările nu ar trebui să construiască uniuni.

Dimpotrivă, cred că, până la urmă, când ne vom depăși egoismul, nu vom mai avea nevoie de granițe iar noțiunea de stat-națiune se va evapora. Dar nu suntem nicidecum acolo. În schimb, trebuie să fim conștienți, să ne recunoaștem egocentrismul și să încercăm să fim de acord cu reguli și granițe care să ne țină sălbăticia sub control și să ne permită să trăim în relativă pace și stabilitate.

Ulterior, ar trebui să începem să învățăm ce este unitatea care există în natură, în care fiecare parte contribuie cu abilitățile sale și primește de la colectiv tot ceea ce are nevoie pentru a prospera. Când vom vedea că o existență colectivă nu este doar mai sigură decât concurența individualistă, ci și mult mai plină de satisfacții, vom putea să construim cu precauție, încet și cu înțelepciune, o entitate comună. Dar aceasta nu va fi o entitate europeană, americană, rusă sau chineză, ci o rasă umană globală.

Până atunci, trebuie să acceptăm și să respectăm diferențele dintre noi.

(Imagine: Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține o conferință de presă în care sunt detaliate eforturile UE de a limita impactul economic al epidemiei de coronavirus (COVID-19), la Bruxelles, Belgia, 2 aprilie 2020. REUTERS / Francois Lenoir / Pool)

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie, Libera alegere, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Societate - Niciun comentariu→

Ȋntrebare:  Trebuie să învățăm să acționăm unul în fața de celuilalt?

Răspuns:  Da, trebuie să învățăm cum să acționăm ca actori pe scenă, să înțelegem elementele jocului, să jucăm împreună, să ne inspirăm unul pe altul. Ne influenţează cu adevărat.

Mi se pare că îmi văd prietenul acționând, sau poate nu înțeleg deloc unde joacă și unde se află cu adevărat. Acest lucru nu contează deloc pentru mine. Pentru mine, este important să mă inspir de la el, astfel încât eu însumi aspir la acest scop, chiar și într-un mod simulat.

Ȋntrebare:  Poate cineva să acționeze de unul singur?

Răspuns:  Desigur. Știu cine sunt și cât de egoist sunt. Prin urmare, vreau să acționez cu mine, adică să mă ridic pe mine mai sus.

Ȋntrebare:  Fapt este că “jucăm”(ne prefacem) constant: în familie, la serviciu și în grupul spiritual în care vrem să ne dezvoltăm. Acționăm prefăcându-ne, în principiile despre care au scris Cabalistii, pentru a atinge scopul, în cadrul unui astfel de grup

De ce să mă prefac, eu singur? Nu ar trebui să fiu sincer măcar cu mine?

Răspuns:  Poți fi sincer cu tine însuți și să te prefaci în același timp, cunoscându-ți cele două niveluri: unul este „Eu”, iar celălalt este „Cine vreau să fiu”.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei,” 3/25/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce se naște senzația că există ceva doar din joncțiunea a două lucruri opuse?

Răspuns: Cum altfel ar putea fi? Nu pot să mă simt doar dulce sau numai amar sau doar acru. Pot simți ceva față de altceva, deoarece am receptori și există o înregistrare internă.

În interiorul meu există papile gustative și, prin urmare, pot încerca, compara și spune da, nu, etc. Așa funcționează totul.

Întrebare: Omul trebuie să facă un fel de mișcare internă pentru a trece la o senzație diametral opusă, de exemplu, de la ură la iubire? Ce se întâmplă în momentul acestei tranziții calitative?

Răspuns: Omul începe să simtă cum o calitate este percepută din altă calitate. Aceasta nu este o tranziție, ci mai degrabă includerea ambelor proprietăți.

Din emisiunea „Fundamentele Cabalei” de pe KabTV 29/12/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→