Întrebare: Pe de-o parte, spui că noi trăim tot timpul în viitor. Pe de altă parte, nu este niciun viitor. Poți să explici asta, te rog?

Răspuns: Adevărul este că eu sunt tot timpul ca și cum m-aș precede și merg cu jumătate de pas înainte. Altfel eu nu pot să exist în starea mea prezentă. Se numește că eu trăiesc ca și cum ar fi în viitor. Dar, cu adevărat, nu este niciun viitor, deoarece eu îl definesc. Pe de-o parte îl aștept, dar pe de altă parte eu îl predetermin.

Știința Cabala spune foarte simplu: dacă crezi că viitorul însuși vine la tine, atunci tu exiști pe nivelul însuflețit. Nivelurile neînsuflețit, vegetativ și însuflețit ale naturii – asta este ceea ce te controlează.

Dacă vrei să determini tu, însuț,  viitorul, atunci, te rog, definește-l tu însuți, însă pentru asta trebuie să te ridici la nivelul corespunzător de control unde înțelegi că viitorul depinde doar de nivelul unității dintre oameni.

Cu cât suntem mai puternic uniți, cu atât este mai bun viitorul, accelerăm timpul și evenimentele devin mai coordonate. Cu cât oamenii sunt într-o mai mare separare între ei, cu atât este mai rău viitorul și, desigur, tot restul.

Așa că, prin interacțiunile noastre spre unitate sau separare, noi înșine determinăm viitorul.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 4/28/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am auzit că o pagină a unui text scris de un cabalist este suficientă pentru a intra în Spiritualitate. De ce s-au scris atât de multe cărți, mii de pagini?

Răspuns: Întâi, fiecare om are propriul lui destin, propriul său tip de suflet, propria avansare. Unuia îi place ceva anume, altuia, altceva.

Avansăm către Creator pe diferite căi și cu diverse viteze. Unul merge pe stânga, unul merge pe dreapta, altul zăbovește jumătate de pas, etc.

Nu văd în niciunul din articolele sau scrisorile lui Baal HaSulam sau Rabaș în care să existe reluări și, astfel, să nu fie nevoie să luați ceva grăunțe din fiecare din ele.

Dar nu contează! Până la urmă, când le studiem, ajungem la starea în care totul este procesat în noi, este tocat și aduce un rezultat.

Întrebare: Dacă „Șamati” (Cartea „Am Auzit”) trezește în mine o furtună de trăiri, este o dovadă că se potrivește tipului meu de suflet și destinului meu?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Acesta este modul în care poți verifica o carte?

Răspuns: Nu. Sunt așa toate cărțile lui Baal HaSulam și Rabaș, ele sunt ceea ce ai. Îți recomand să nu te împrăștii prin cărțile altora.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 10/03/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este un asemenea concept, a fi un „sclav al Creatorului”. Însă calitatea Creatorului este calitatea dăruirii și iubirii. Dacă ești în ea, este o stare liberă sau nu?

Răspuns: Liberă, desigur.

Întrebare: Atunci de ce se numește „sclav”?

Răspuns: Deoarece tu alegi această stare pentru tine. Tu, însuti ai ales-o.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 5/12/19

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă cineva interferează cu mine, atunci ar trebui să accept asta ca un „ajutor din opus”, ceea ce îmi arată unde încă nu m-am alipit de Creator. Datorită acestei interferențe mă apropii de Creator și, prin urmare, îi urez acestei persoane tot binele, binecuvântând pentru rău, ca și pentru bine. Până la urmă, mulțumită acestor interferențe, am oportunitatea să mă ridic de fiecare dată la Creator, fiindcă, fără ele, aș fi incapabil să avansez.

Prin urmare, pe de-o parte, în viața corporală trebuie să mă apăr și să lupt împotriva unor asemenea interferențe. Însă în esență, în munca mea interioară, le accept în totalitate și mulțumesc pentru tot ce este rău ca fiind bun. Asemenea interferențe ne aduc corecția, deși ele ne costă mult efort, bani și timp. Principalul lucru este să mă raportez la ele corect, adică să lansez un război împotriva lor, pentru a cere adeziunea cu Creatorul deasupra lor.

Înțeleg că, Creatorul mi-a trimis aceste obstacole și eu vreau să mă alipesc de Ele, împreună cu ele. Până la urmă, devotamentul față de Creator este verificat de forța cu care mă lipesc de El. Să spunem că este o încărcătură de 5 kg pe care vreau să o atașez de tavan. Pentru a face asta, eu am nevoie de un lipici care ține cel puțin 5 kg și un pic mai mult, pentru a fi în partea sigură. Prin urmare, eu evaluez puterea lipiciului prin greutatea încărcăturii. Dacă lipesc încărcătura și cade, atunci lipiciul este mai slab decât greutatea încărcăturii; adică devotamentul față de Creator este mai mic decât interferența pe care a trimis-o El.

Dar, dacă cer ajutor Creatorului că să mă lipesc de El, cu o forță mai mare decât interferența și mă agăț de tavan cu toată această problemă, atunci capăt credință deasupra rațiunii, forța adeziunii, care este mai puternică decât interferența simțită în rațiune.

Lipiciul pe care îl primesc de la Creator este lumina care vine la mine, la cererea mea, puterea dăruirii, Bina, cu care mă agăț de Creator în dăruire față de El. Vreau să mă agăț de El, deasupra acestei interferențe, care mă împinge departe de El, așa încât toate crimele vor fi acoperite cu iubire pentru Creator.

Dar nu este nicio persoană dreaptă care să nu fi păcătuit anterior. Noi tot timpul cădem, închizându-ne în obstacolul în sine, într-o persoană care ne provoacă probleme sau asupra situațiilor. Nu suntem niciodată pregătiți pentru un obstacol, deoarece de fiecare dată este nou, un nou Reshimo din spargere este revelat. Suntem forțați să cădem și să cedăm minciunii, ca și cum problema nu a venit de la Creator. Dar, deja, în următorul moment, noi trebuie să ne întoarcem la percepția corectă. Asta se numește „ciupitura diavolului” – o ciupitură ușoară este suficientă pentru a ne reveni.

Întâi plâng: „Auci!” simțind interferența și al doilea „Auci!” deja vine din realizarea că asta nu este o interferență, ci Creatorul care mă atrage spre El. Totul are loc dintr-o dată. Singurul răspuns la fiecare obstacol este să mă lipesc de Creator chiar și mai mult. 1

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 8/24/19, „Nu este nimeni în afară de El”

1 Minutul 27:10

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Bina este o calitate abstractă a credinței, dar această credință este realizată în Malchut, deoarece credința poate funcționa practic numai acolo unde există o calitate de a primi. Dorința de a se bucura apare mai întâi la nivelul lui Hochma, dar încă nu a fost realizată de ființa creată. Iar dorința de a dărui apare în Bina, dar fără realizarea ei practică încă. Din combinarea ambelor apare a patra etapă, Dalet, unde ar trebui să existe credință și, în măsura credinței, primire. Dorința de a primi în Malchut este o consecință a dorinței de a dărui a lui Bina și a dorinței de a primi din Hochma, pe care Zeir Anpin le îmbină complet împreună.¹ Minutul 25:30

Ziua a 15a din Av (Tu B’Av) este considerată una dintre cele mai bune zile pentru Israel. O zi bună este ziua în care poți să dăruieşti Creatorului cel mai mult. Tu B’Av simbolizează primirea de dragul dăruirii, dar în beneficiul viitorului, când Malchut va fi deja corectată. Între timp, deși ascensiunea lumilor are loc, aceasta se datorează trezirii de Sus, nu muncii celui de jos.

Sfârșitul corectării are loc pe Purim. Tu B’Av este o combinație între dorințele de primire ale Malchut în prezența tuturor condițiilor potrivite, care au ieșit din cele patru etape, reprezentate ca patru grupuri de fete în căutarea de pretendenţi: Hochma, Bina, ZA și Malchut.

Frumusețile au spus: „Întoarceți ochii spre frumusețe, pentru că o femeie este pentru frumusețe”. Nobilii au spus: „Aruncați-vă ochii asupra familiei, căci o femeie este pentru fii”. Bogații au spus: „Îndreptați ochii asupra celor bogați.” Și urâtul a spus: „Luați-ne în numele Cerului și încununați-ne cu ornamente de aur.” În acest fel, toate etapele au trecut prin: Hochma, Bina, ZA, până a venit rândul lui Malchut și s-a dovedit că Malchut Shamayim (Împărăția Cerurilor) trebuie să fie sărac și slab, nu bogat, frumos și nobil. Doar prin munca noastră putem deveni loiali față de aceasta.

Această sărbătoare reprezintă căutările și dezamăgirea noastră în propria noastră forță, disponibilitatea noastră de a ne separa prin orice mijloace de dorința de a ne bucura și de a ne dedica dăruirii, adică de a nu cere nimic pentru noi, înșine. Îl rog pe Creator să-mi ofere protecție împotriva dorinței mele de a mă bucura, inamicul meu major. Trebuie să-mi urăsc egoismul într-o asemenea măsură încât să nu cedez nici unei ispite.

Lasă egoismul meu să moară – nu va primi nimic! Lasă-mă să dispar – nu contează pentru că trebuie să trec prin punctul de restricție completă și să mă nasc de cealaltă parte a barierei, ceea ce înseamnă moartea dorinței mele de a mă bucura de dragul meu. Aceasta va fi viață și lumină pentru mine: viața este doar de cealaltă parte a acestei bariere (Machsom).

Pentru a face acest lucru, cineva trebuie să ajungă la a patra etapă, Malchut, o mireasă urâtă, săracă, de origine umilă, numită credință. Dacă sunt în stare să-i rămân credincioasă, în ciuda faptului că este săracă și slabă, atunci am căpătat credință. Aceasta este condiția pentru a câștiga Malchut: consimțământul de a mă dedica doar de ei, în ciuda altor imagini seducătoare.

Credința este acceptată fără nicio condiție, altfel nu va fi credință, ci un calcul sau o afacere. Credința nu poate avea nicio bază egoistă. Vreau să scap de calculul egoist. Altfel, nu voi intra în lumea spirituală. Aceasta este o condiție pentru intrare: să mă curăț de dorințele egoiste și să rămân doar în dăruire. Proprietatea dăruirii este absența oricărui calcul pentru propriul beneficiu.

Dacă încerc să ajung la credință, parcurg toate aceste etape, una după alta, făcând cunoștință cu „miresele” precedente lui Malchut: frumoase, bogate și nobile. Dar, până la urmă, ajung la starea când nu vreau altceva decât să scap de toată această „noblețe”. Vreau să existe doar Creatorul și nu eu. Așa începe viața spirituală ..

Sunt gata să renunț la toate calculele mele și să mă alătur Creatorului fără niciun motiv. Așa devin o sămânță spirituală. Vreau ca programul Creatorului să mă guverneze, definind tot comportamentul, gândurile și dorințele mele. Las un motor diferit să funcționeze în mine.

În prezent, un motor egoist se învârte în mine, căutând cum să câștige mai mult, să reușească și să se bucure singur. Vreau ca un nou motor să mă îndrepte în mod constant către Creator și să nu caut nimic pentru mine, astfel încât un nou program, de dăruire să funcționeze în mine. Aceasta înseamnă că lumina superioară este dezvăluită în mine, oferindu-mi o nouă percepție asupra vieții și, cu acești ochi noi, văd lumea superioară. ² Minutul 29:30

Dintre toate „miresele”, toate dorințele, după o lungă lămurire, o alegem pe cea care nu necesită altceva decât adeziunea și vrea să-și bazeze toată recepția doar pe credință. Aceasta este condiția pentru a dobândi Malchut, a primi de dragul dăruirii.

Această mireasă ni se pare urâtă dorinței noastre de a ne bucura, de origine umilă, săracă și slabă. Dar tocmai atunci când nu primesc nimic pentru ego-ul meu, pot fi credincios Creatorului, cu tot sufletul. Sunt gata să mor pentru a rămâne credincios Lui. Aceasta este condiția pentru traversarea Machsom. ³ Minutul 45:55

Tu B’Av înseamnă să alegi Malchut Shamayim. După data de 9 Av, nu îmi mai rămăsese nimic; totul s-a prăbușit: atât Primul, cât și cel de-al Doilea Templu. Apoi, vine 15 de Av, când pot să-mi bazez atitudinea față de Creator doar pe calitatea dăruirii. Prin urmare, ziua de 15 de Av este considerată cea mai mare sărbătoare.

Datorită revelației spulberării din data de 9 Av, pe 15 Av am câștigat capacitatea de a mă ține de Malchut Shamayim, de a alege mireasa potrivită, Malchut.

Cele patru mirese dintre care alegem este atitudinea noastră față de grup, așteptarea de a primi bogăție, cunoștințe și noblețe din ea. Dar, până la urmă, văd că nu voi primi decât un lucru – prin devotamentul meu față de ei, realizarea devotamentului față de Creator. Pentru mine, acesta este cel mai mare câştig.

Toate acestea par urâte dorinței mele de a mă bucura. Nu văd nimic bun în acest grup și aș fi fericit să mă îndepărtez de toată lumea, dar aceasta este exact forma prin care, dacă o accept, pot ajunge la Creator.

Întreaga lume îmi arată cum mă urăște, pentru că sunt angajat în dăruire și cum m-ar susține dacă aș fi la fel de egoist ca toți ceilalți. Lumea devine foarte aspră în această privință. Nimeni nu mă învinovățește pentru primirea egoistă, dar toată lumea mă atacă pentru aspirația de a dărui. Dacă mă schimb, atunci mi se promite imediat o viață bună și întoarcerea la cele trei mirese profitabile: etapele Aleph, Bet și Gimel.

Aici, cineva trebuie să fie foarte onest și nu trebuie să facă compromisuri. Creatorul mă va duce în confuzie în toate felurile posibile. Dar condiția de a trece Machsomul este să spună: „Mai bine mort decât să trăiesc o astfel de viață.” Apoi, voi vedea cum toate aceste miraje se disipează și dispar.

O adevărată mireasă este cea care va fi alături de mine, cu condiția ca eu să fiu de acord să o accept oricum, putând să fie cea mai urâtă femeie din lume. Nu are nici frumusețe, nici avere, nici noblețe – nimic atrăgător. De ce o iubesc și mă apropii de ea? Datorită faptului că numai cu această imagine, ea mă aduce la Creator.

Văd cum Creatorul se joacă cu mine prin toate aceste miraje, seducându-mă cu bogăție, inteligență, cunoaştere, noblețe, mituind ambiția mea. Dar până la urmă, înțeleg că măreția Creatorului este în modestia Sa. Prin urmare, trebuie să-mi reduc mândria și cerințele mele și să nu caut frumusețea și noblețea, inteligența și bogăția, ci doar dorința de a fi în adeziune din toată inima și apoi mă pot căsători.⁴ Minutul 48:40

Perioada din 9 Av este perioada morții și a distrugerii. Dar, începând cu data de 15 Av și mai departe, din ziua veselă de Tu B’Av în care am ales corect Malchut Shamayim, începem pregătirile pentru congres: pentru conexiunea dintre noi și contopirea cu Creatorul, deja cu dorința corectă.⁵ Minutul 1:16:45

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/16/19 Scrierile lui Rabash „A cincisprezecea din Av”, articolul 35 (1986)

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii se întreabă adesea: „De ce mi se întâmplă astfel de necazuri?” O persoană poate fi concediată, lovită de o boală gravă sau poate experimenta moartea unei persoane dragi și începe să se întrebe: „Ce am făcut să merit asta?” Am auzit-o de o mie de ori de la oamenii care au venit să-mi ceară sfatul.

De fapt, este imposibil să știi de ce a avut loc un dezastru; nu ar trebui să săpăm în trecut căutând un motiv, de parcă există o legătură între acțiunile noastre și recompensa sau pedeapsa. Dacă aș încerca să conectez trecutul și viitorul, construind un lanț cauzal, aceasta ar fi o foarte simplistă abordare materialistă. Este modul în care vorbim cu copiii mici, care nu sunt capabili să înțeleagă mai mult decât atât. Însă, pe măsură ce un copil crește (la 12-13 ani), el trebuie să dezvolte un mod diferit de a gândi.

Nu știu de ce mi se întâmplă anumite lucruri – depinde de rădăcina sufletului meu. Fiecare stare este ceva complet nou, în fiecare moment. Orice s-a întâmplat în trecut nu are nicio influență asupra viitorului, totul depinde de un sistem comun pentru întreaga umanitate, de sufletul comun. Totul vine la mine de acolo și sunt conectat cu un număr infinit de variabile care îmi afectează destinul.

Foarte probabil, părți ale sufletului, care sunt foarte îndepărtate de mine, determină ce mi se întâmplă în acest moment. În schimb, eu pot fi motivul a ceea ce li se întâmplă lor. La urma urmei, toți suntem conectați într-un singur suflet comun al lui Adam.

Evident, la un nivel corporal simplu, pot prezice consecințele acțiunilor mele fizice. Dar, brusc, se întâmplă ceva și pierd o conexiune directă. Se întâmplă pentru că nu putem lua în considerare toate variabilele din viața noastră. Ni se pare că toate motivele ar trebui să fie evidente, dar nu este cazul.

Întrebarea este: ce se poate face când apare o situație dificilă? Nu trebuie să ne uităm la trecut, ci să lucrăm cu starea care ni se dă acum. O persoană este reînnoită în fiecare moment, în fiecare zi. Nu există niciun moment care să fie ca altul. Acestea sunt legi spirituale. Poruncile vin la noi din lumea spirituală, fără nicio legătură cu ceea ce face cineva în această lume.

Aceasta spulberă întregul nostru sistem de credințe anterioare despre recompensă și pedeapsă și formează un nou sistem, în care suntem conectați cu motivele reale – guvernanța superioară care ne modelează întregile noastre vieți.

Dacă se întâmplă ceva, nu căutați motivul în trecut. Chiar dacă cred că l-am găsit, m-ar ajuta? Pe baza asta, doar voi face mai multe greșeli în viitor. Astfel, cel mai bine este să spun că fiecare moment vine de Sus, bazat pe rădăcina sufletului meu. De aceea, dacă vreau să-mi asigur o dezvoltare bună, decentă și rapidă, trebuie să influenţez rădăcina sufletului meu, astfel încât să vină de acolo doar direcții bune.

Trecutul s-a întâmplat și s-a scufundat în eternitate; nu ne mai preocupă asta. În starea mea actuală, trebuie să caut o conexiune mai mare, cu toată lumea. Dacă nu mă aflu într-un grup cabalistic, printre oameni care doresc să se conecteze într-un singur suflet comun, al lui Adam HaRishon, atunci nu am cum să-mi influențez viața. Pur și simplu voi executa doar comenzile care provin din guvernarea superioară, fără să știu de unde provin.

Iar dacă vreau să mă conectez la rădăcina mea spirituală, trebuie să fiu în mediul potrivit pentru a avea grijă de grup și de umanitate, atrăgându-i spre conexiune. Apoi, sistemul din care fac parte, care este sursa tuturor comenzilor, îmi va fi dezvăluit.

Dacă apare o tragedie, o persoană nu trebuie să se învinovățească sau să se devoreze pe sine. În schimb, ea trebuie să accepte starea așa cum este și din această stare să se conecteze și mai mult cu grupul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fim printre oamenii care doresc să influențeze, să înțeleagă și să se ridice deasupra vieții lor. Este posibil!

Vedem că în această lume nu există recompensă sau pedeapsă pentru faptele trecute. Infractorii trăiesc vieți frumoase, în timp ce un simplu muncitor, câștigându-și pâinea prin transpirația frunții, suferă. Încercarea de a găsi echitatea înseamnă să-ți iroseşti eforturile într-o direcție greșită. Nu există nimic de învățat din această lume, pentru că este construită pe falsitate.

Știința Cabala explică singurul mod de a influenţa lumea: să găsești un grup de oameni cu gândire similară și să începi să te uneşti cu ei. Doar prin puterea conexiunii noastre putem influența forța superioară. Atunci aceasta va schimba realitatea, pentru noi toți.

Putem crea o astfel de revoluție, fără un singur soldat sau o împușcătură, fără nicio violență, numai pe baza forței superioare. Dacă ne unim într-un grup de zece, trezim forța superioară pentru a ne corecta pe noi și toată umanitatea.

Recompensa noastră este în unitatea noastră și în senzația celor zece dintre noi, ca o singură unitate. Pedeapsa noastră este în incapacitatea noastră de a realiza acest lucru. Apoi, orice mi se întâmplă, chiar și cel mai rău lucru imaginabil, voi spune că a venit de Sus și că este cel mai bun lucru posibil, deoarece mă împinge spre iubire și conexiune cu grupul meu de zece. Fiecare moment este o viață nouă, o nouă stare cu care trebuie să lucrez în interiorul grupului meu de zece. În acest caz, orice lucru trimis în calea mea va fi perceput ca fiind bun.

Îmi construiesc sufletul în interiorul grupului de zece. Zece prieteni care încearcă să se unească („prieten” – „Haver” din cuvântul „conexiune” – „Hibur”), construiesc un astfel de mecanism între ei numit „un suflet”. Iar în suflet, ei dezvăluie forța iubirii și dăruirii, unitatea care controlează întregul univers. De aceea, se numește forța superioară! Iar întregile noastre vieți, toate evenimentele, ne conduc spre realizarea acestui obiectiv.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/5/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă #1137 – Pacea dintre națiuni

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Pacea dintre națiuni se petrece atunci când ostilitatea este acoperită de iubire, așa cum se întâmplă între cuplurile care se reconciliază după o ceartă. În pacea adevărată nu sunt granițe sau diferențe. Pacea este un concept profund care ne ridică la singura rădăcină a tot. O lungă educație, conform metodei Cabalei, este necesară pentru a obține această înțelegere care este bazată pe împărțire, conexiune și integrarea ca un singur popor.

De pe KabTV „O viață nouă #1137 – Pacea dintre națiuni”, 7/16/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă scopul meu este să dăruiesc Creatorului, atunci nu ar trebui să fie important pentru mine dacă o fac din starea de ascensiune sau de coborâre. Fac o restricție asupra mea, ca și cum nu aș exista și sunt în căutarea oricărei oportunități de a aduce plăcere Creatorului. Trăiesc constant într-un astfel de „sandwich”: acord atenție doar obiectivului meu de a aduce bucurie Creatorului, indiferent dacă mă ridic sau cad.

Apoi, atitudinea mea față de ascensiuni devine constructivă: le evaluez în termenii a ceea ce mă va ajuta mai mult. Poate că este mai util pentru mine să dezvălui mai mult întuneric și tot felul de defecte. Deja, prin faptul că îi mulțumesc Creatorului pentru răul descoperit, Îi ofer plăcere, pentru că am înțeles că aceasta este pregătirea pentru adeziunea cu El. Vreau să-I fiu credincios în stări rele, la fel ca în cele bune și să nu aștept ca El să corecteze totul.

Dacă rezolv problemele și rămân în bucurie, acesta este un semn că sunt pe drumul cel bun și păstrez direcția corectă. Nu există bine fără rău. Răul este o bază solidă cu care pot avansa cu încredere spre o muncă perfectă. Mereu verific unde și cum, în ce formă și cu ce putere pot să mulțumesc Creatorul pe cât posibil, să mă atașez de El. Nu mă străduiesc pentru El, astfel încât să mă simt bine, ci pentru că întreaga mea intenție este să fuzionez cu El, de dragul de a-I dărui. Prin urmare, putem simți perfecțiunea în orice stare, astfel încât întunericul să strălucească ca Lumina și nu va fi nicio diferență între întuneric și lumină, zi și noapte și totul va fi unit într-o singură zi.

Dacă nu mă văd într-un astfel de sandviș, atunci viața mă va arunca încontinuu în sus și în jos, nu voi simți că aceste salturi sunt scopul și nu voi fi fericit de ascensiuni și coborâșuri, în egală măsură.

Creatorul este vindecătorul tuturor bolilor. Prin urmare, când dezvălui un fel de „spargere”, am deja medicamentul potrivit. Când dezvălui boala, înseamnă deja că am o cură: aceste două procese sunt indisolubil legate. Bucuria principală vine din dezvăluirea defectelor. Cu cât le dezvăluim mai mult, cu atât mai multă plăcere putem aduce Creatorului.

Dacă sunt gata, mă voi bucura întotdeauna de orice cădere: „Uite, există încă un defect! Și aici este un altul și mai multe!” Asta mă va bucura și, de aceea, mă voi bucura să descopăr defecte și să regret pe cele care încă nu au fost dezvăluite.

La urma urmei, o problemă ascunsă nu are nicio șansă de rezolvare, iar descoperirea ei este o mare binecuvântare de Sus. Dacă se manifestă, înseamnă că a existat înainte, dar a fost mascată.

Dacă Creatorul ne dezvăluie calități, condiții și relații rele pentru noi, acesta este un semn al progresului nostru. Trebuie să le acceptăm pe toate cu bucurie, pentru că sunt trimise la noi de către Creator, cu iubire. Trebuie să-i răspundem imediat cu dragoste, recunoștință și binecuvântări pentru rău, la fel de mult ca pentru bine. (Minutul 2:40 – 11:24)

Nu este bine dacă totul merge liniștit și lin în grup. Acest lucru este similar cu o familie: dacă un soț și o soție nu se ceartă niciodată, atunci nu este viață. Conform naturii, trebuie să existe conflicte, astfel încât să ne înțelegem punctele slabe ale celuilalt și să ne iubim, indiferent ce este. Trebuie să existe distanţări și conexiuni și doar alternanța lor dă un sentiment de viață.

Nu trebuie să așteptăm ca relația să fie lină ca o linie orizontală. La urma urmei, se știe că o electrocardiogramă dreaptă înseamnă moarte. Viața înseamnă bătăi, lovituri și depășiri: trebuie să existe urcări și coborâri. (Minutul 16:00)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/13/19, „Să învățăm din coborâre, în timpul ascensiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să înțelegem ce dorințe putem corecta acum și ce dorințe vom putea corecta mai târziu? Cum să nu pierdem timpul pe ceva ce nu putem schimba?

Răspuns: Într-adevăr, există asemenea dorințe pe care încă nu putem să le corectăm. Dar nu este important. Le putem sorta dacă suntem într-un grup.

Până la urmă, în grup, eu lucrez la măreția dăruirii, la măreția conexiunii. Asta este numită măreția Creatorului, deoarece Creatorul, Însuși nu există – există calitățile conexiunii, dăruirii și iubirii.

Atunci când sunt într-un grup și lucrez la aceste calități, eu sortez dorințele și gândurile care apar în mine și lucrez cu ele.

Întrebare: Ce este mai corect: să mă concentrez pe sortarea dorințelor prietenilor din grup sau să le ofer oportunitatea să mă ajute să-mi sortez dorințele?

Răspuns: Cel mai corect fel este atunci când eu, fiind într-un grup, primesc de la prietenii mei gândurile și dorințele lor, iar eu devin ajutorul lor complet, aliatul și chiar sclavul lor. Astfel, sunt gata să-i ajut în tot, pentru a-și realiza dorințele și gândurile.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 4/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Există două forțe: puterea primirii și puterea dăruirii, puterea răului și a binelui. Dacă totul este Creatorul, atunci cine este cel care percepe aceste două forțe?

Răspuns:  Omul se dezvoltă în proprietatea sa naturală, pe care o numim egoism. Creatorul  ne-o dă. El ne-a creat cu această calitate. Deci se spune: „Am creat egoismul.”

Acum trebuie să transformăm această proprietate în opusul ei, în dăruire și iubire. De unde provine calitatea altruismului? Provine, de asemenea, de la Creator. Egoismul se dezvoltă în noi chiar dacă nu îl cerem Creatorului, dar altruismul se dezvoltă în noi doar dacă insistăm asupra lui.

Munca noastră este peste egoismul pe care Creatorul îl dezvoltă constant în noi, pentru ca să-I cerem în mod constant, prin intermediul grupului, ca El să echilibreze egoismul cu altruismul. Vom merge apoi ca pe două picioare, înțelegând și simțind întregul univers, toate lumile, dincolo de timp, spațiu și mișcare.

Astfel, ambele forțe provin de la Creator. Una dintre ele este puterea Creatorului, puterea dăruirii și iubirii. Iar a doua, generată de El din nimic, este puterea egoistă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 4/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→