Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei. Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Unii oameni cred că dacă ascultă lecţiile noastre, citesc blog-ul meu, şi schimba e-mailuri, iau parte la dezvoltarea generală. De fapt nu există nicio participare practica aici.

Cu cat mai mult răspânditi mesajul nostru în lume, cu atât mai mult avansati. Nu uitati asta. Dacă nu diseminati, stati nemiscati, nu avansati. Deci, calculati-va acţiunile, la sfârşitul zilei:  Ati facut ceva sau nu? Numai acţiunile concrete pot fi măsurate. Nu va asteptati ca altcineva să le facă pentru voi.

A  fi membru al Bnei Baruch înseamnă să transmiti înţelepciunea Cabalei sau mesajul Arvut (garanţie reciprocă), sa faci munca de transmitere efectivă şi sa fii capabil sa aduci numere şi rapoarte pe care le poti prezenta. Dar dacă descarci pur şi simplu o lecţie, este lipsit de valoare.

La convenţie am realizat punctul de legatura. Am atins aceasta datorită faptului că toată lumea cere acest lucru de la noi. Întrebarea este dacă noi suntem gata să răspundem cererii sale? Putem s-o conducem înainte şi sa-i dam metoda de corecţie şi conectare? Putem avansa doar prin împlinirea acestei misiuni şi în niciun alt mod.

Scopul creaţiei cheama întreaga lume sa avanseze, nu numai pe noi. Noi suntem mijloacele pentru dezvoltarea generală. Daca mijloacele îşi îndeplinesc misiunea, atunci este bine, şi apoi, deasemenea, avanseaza, cu oricine altcineva. Dacă nu, alte mijloace vor fi gasite. Nu există nicio garanţie.

Uită-te la grupurile care nu disemineaza, sau pentru a fi mai precis, la ceea ce a rămas din ele. Cum puteţi avansa fără a îndeplini sfaturile Cabaliştilor care au atins legile creaţiei? Aceasta nu este doar moftul meu, este scris în surse.

Asa ca fiti atenti la faptul că vă aflaţi în urma în transmitere în comparatie cu progresul lumii şi că încă cautati diferite scuze. Dar nu există scuze aici. Vorbim despre acţiuni concrete care nu au nimic de-a face cu starea prezenta a unei persoane, cu suişurile şi coborâşurile sale.

Deci, nu aşteptaţi dupa iniţiativele grupului central. Dacă doriţi să avansati, aceasta este calea.

Până acum ni s-a dat şansa de a avansa, dar viitorul nu este garantat deloc. Avansam numai datorită transmiterii. Aceasta este garanţia noastră. Deci, la sfârşitul fiecărei zile, avem nevoie să examinam în mod clar: Ce am făcut pentru lume azi? La urma urmei, lumea are nevoie de acest lucru, iar Creatorul a aranjat totul astfel: Intelepciunea Cabalei mi-a fost dezvaluita doar pentru ca eu s-o diseminez altor persoane, într-un fel sau altul. Eu sunt adaptorul, legatura. În caz contrar, nimic nu va iesi din asta.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 12/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Trebuie să-mi fac griji în mod constant cu privire la avansarea spirituala a lumii sau ar trebui să-mi păstrez mintea la grup?

Răspuns: Aceasta este ordinea:

1. Lucrez cu prietenii;
2. Prin iubirea de prieteni organizez grupul;
3. Cu grupul diseminez;
4. Prin diseminare, care ajută masele, vin mai aproape de Creator, Ii aduc multumire.

Grupul în sine nu-L multumeste; diseminarea în masă, care deschide calea spre El pentru toată lumea, da. Nu e important ca ei sunt distanţi şi nu înţeleg unde conduce această cale – în cazul în care masele se apropie de Creator, cel puţin un pic, asta aduce multumire Lui. Şi acesta este punctul principal.

Daca aduci o mica parte din mesajul Său in Indonezia sau Polinezia, îl multumesti. Este in acelasi fel in care invitatul multumeste Gazda prin participarea la mesa pe care Gazda a pregătit-o pentru el.

Aşa că, haideti să lamurim lucrurile:

În primul rând, obiectivul nostru este sa ajungem la adeziune. Adeziunea este echivalenta de forma, daruirea din partea mea, la fel ca daruirea provenind de la Creator. Eu trebuie să obtin daruirea, iar apoi voi ajunge adeziune cu Creatorul. Daruire inseamna sa-i aduc mulţumire Lui.
În al doilea rând, El este mulţumit când datorită mie, marea dorinta de a primi pe care El a creat-o, apropie adeziunea. Diseminarea mea catre lume trebuie să aducă totul mai aproape de Creator. Cum? Prin transmitere.

In al treilea rând, în scopul de a face acest lucru trebuie să ma alătur mai întâi unui grup, astfel incat voi avea un mijloc, un „comando”. Când am un grup, pot disemina. Deci, rezultă că intru în grup şi cu ajutorul lui daruiesc lumii, transmit, ajut oamenii sa vina mai aproape de Creator, şi, astfel, Il multumesc. Nicio verigă a lanţului nu este redundantă.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă toată lumea care stă la lecţie ar fi întrebata dacă doreşte avansarea rapida spre punctul final, cel mai înalt de dezvoltare, toată lumea ar spune: „Da.” Dar în acelaşi timp, văd că suntem mulţumiţi cu răspunsurile tale. Venim la lecţie cu o dorinta, o nevoie, dar treptat cadem într-o stare de somn. Cum putem fi în permanenţă activi? Cum putem avansa mai repede?

Răspuns: Nu va puteţi menţine dorinta lângă mine. Chiar dacă am o nevoie a mea, în relatie cu voi exist intr-o stare de perfecţiune şi sunt la un nivel mai mare. Din acest motiv, atunci când vă conectaţi la mine, experimentati deasemenea perfecţiunea, ca un copil lângă un adult. Uneori, el cere ceva de la parintii lui, dar, ca o regulă, ei ii dau încredere, un sentiment de siguranta şi el adoarme în braţele părinţilor săi .

Ca sa-ţi spun adevărul, e chiar mai bine pentru mine, atunci când adormi. Este asa pentru ca atunci mai mult intră in tine. Oamenii „atipiti” în timpul lecţiei nu mă deranjează, nu este nevoie să fie întotdeauna „pe jar”. Este scris că „cuvintele înţelepţilor sunt linistitoare.” Şi nu pentru că înţelepţii vorbesc calm. Este pur şi simplu pentru că înţelepciunea lor curge ca apa dintr-un loc in altul şi intră în persoana in mod corect. Deci, nu va faceti griji.

E bine că, uneori, oamenii vin la lecţie cu focul în inimile lor, dar atunci când primesc Lumina care reformeaza, un sentiment de împăcare este mai bun pentru ei.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2011, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este frica?

Răspuns: Frica reprezintă întotdeauna frica de a pierde ceva. De fapt, eu sunt doar o dorinţă de a mă bucura. De ce îi este dorinţei frică? Îi este frică ca să nu îi dispară ceva ce are sau că nu va fi în stare să obţină ceva la care aspiră cu adevărat. Spus pe scurt, este frica de a pierde.

Încrederea contrabalansează ego-ul, dorinţa de a primi plăcere. Este încrederea că nu voi simţi nicio pierdere, că exist întotdeauna în prietenii mei, că voi fi satisfăcut cu ei în orice privinţă şi că voi atinge sigur Lumina superioară care ne umple. Nimic nu mă va deranja odată ce mă ridic deasupra ego-ului.

Trebuie să obţinem calitatea dăruirii. Calitatea dăruirii este senzaţia unei încrederi absolute. Nu simt nicio lipsă şi nu mai am nicio grijă sau frică. Aceasta este starea Hafetz Hesed (cineva care nu doreşte nimic pentru el însuşi), ca în parabola cu omul sfânt care trăieşte în pădure fără nici măcar un tricou. Nu are nevoie de nimic.

În acest caz, nu am nicio problemă. Mă separ de dorinţa de a primi plăcere. Procedând astfel, obţin încrederea în starea Hafetz Hesed. De ce este încrederea numită îmbrăcămintea Luminii? Pentru că Lumina Hassadim (Milă), este îmbrăcăminte pentru Lumina Hochma (Înţelepciune). Este exact ceea ce am nevoie. Un alt cuvânt pentru Lumina Hassadim este încredere. Separarea de ego, gradul separării, se numeşte încredere.

Cu cât avansez, cu atât egoul meu creşte conform principiului „el care este mai mare decât prietenul, dorinţa lui este mai mare decât el”. De fiecare dată mi se dă un ego mai mare şi chiar griji şi îngrijorării mai mari. În timp ce mă ridic deasupra lor, obţin o mai mare calitate Hesed. Asta înseamnă că obţin o mai mare încredere. Nu depind de dorinţa mea de a primi plăcere. Nu mă interesează că pierd sau că nu obţin ceva.

Atunci când obţinem spiritualitatea, gradul Hafetz Hesed, încetăm să ne mai facem griji într-o asemenea măsură încât încetăm chiar să ne mai intereseze dacă vom atinge sau nu Lumina superioară. Aceasta este o stare absolut opusă: am vrut atât de mult să obţin spiritualitatea, să obţin calitatea dăruirii; am crezut că asta îmi va da posibilităţi nelimitate. Deodată, descopăr că nu vreau nimic. Îmi este bine aşa. Apoi, încep să lucrez altfel cu egoul.

Vom vorbi despre aceste etape avansate, dar prima noastră oprire este în a obţine starea unde mă ridic deasupra a tot ceea ce am acum, starea în care mă dizolv în grup. Apoi, cu adevărat nu voi mai simţi nicio lipsă şi pot începe să revelez Lumina superioară.

Ce este Lumina superioară? Este gradul dăruirii cuiva către ceilalţi, o preocupare pentru cât de mult poate să îi umple pe ceilalţi prin el însuşi, în loc să fie îngrijorat de cât de mult primeşte şi cât de plin este el. Reiese că începem să adăugăm o altă dimensiune peste nivelul pe care l-am obţinut prin ridicarea deasupra egoului. Cât de mult va trece prin mine către ceilalţi? Cât de mult ne vom conecta în Kli-ul comun? Fiecare îi umple pe ceilalţi.

Încearcă să gândeşti la asta astfel: Nimeni nu este capabil de asta singur, este posibil numai prin ajutarea celorlalţi, aşa cum este scris: Ei au ajutat pe prietenul tuturor. Aceasta este singura modalitatea în care este revelat vasul spiritual, Kli. Se găseşte în interconexiune, grijă şi ajutor. Asta nu se poate întâmpla în nicio persoană în mod individual; nu va fi în stare să simtă Lumina.

În mod individual este posibil să te separi de ego şi să nu doreşti nimic. Dar atunci când mă ridica la starea în care nu doresc nimic, care este problema? Ce pierd? Îmi lipseşte conexiunea cu ceilalţi pentru toate bunătăţile, Lumina superioară, să treacă prin mine către ei. Apoi, Lumina devine revelată, trece prin mine şi simt dăruirea către ceilalţi. Acesta devin vasul nostru spiritual comun, pentru că nu este nimic în mine, singur. Se formează numai în unitatea dintre noi.

Ştim deja că trebuie să muncim cu aceste stări ale senzaţiilor reciproce. Trebuie să încercăm un pic mai mult, doar un pic şi apoi se va întâmpla. Trebuie să ne ţinem de această stare.

Chiar acum, începem: toată lumea încearcă să se ridice deasupra şi să se conecteze cu ceilalţi în inimă şi minte. Trebuie să inventăm o anumită dimensiune superioară în care existăm cu toţi. Am obţinut această stare în deşertul Arava. Am avut această senzaţie. Acum, trebuie să o obţinem din nou.

Haideţi să încercăm asta: toată lumea să se ridice şi să se conecteze în dorinţa comună, senzaţia comună, gândul comun, care plutesc deasupra noastră. Să nu aveţi senzaţia corpului ci mai degrabă lăsaţi acest animal lângă voi, ca un câine lângă stăpân.

Trebuie să ne conectăm împreună în dorinţa comună, încredere, unde existăm deasupra egoului. Lumina Hassadim care ne va umple apoi este Kli pentru a îmbrăca Lumina Hochma.

Din Lecţia de pregătire pentru The World Arvut Convention 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Avem nevoie de o schimbare foarte mare, o adevărată revoluţie interioară, precum şi de o transformare externa, o organizare absolut nouă a societăţii umane. Vom avea nevoie sa trecem prin ea, fie într-o manieră forţată, sub presiune şi lipsă de speranţă, fie vom înţelege unde ne indreptam şi că nu avem nici o altă alegere, înainte sa fim obligaţi s-o facem.

La urma urmei, nu avem de-a face cu oameni fara loc de munca. Avem de-a face cu oameni care nu au nevoie sa faca munca inutila, toti împreună şi fiecare în parte. Pe lângă necesităţile vieţii pe care avem nevoie sa le asiguram pentru noi înşine, orice altceva ar trebui să fie dedicat scopului existenţei noastre.

 Aceasta este întrebarea esenţială: Pentru ce traim? Acum ocupa centrul atenţiei. Toată viaţa noastră va fi organizata în conformitate cu această problema principală şi vom dedica cea mai mare parte a timpului nostru acesteia, în afară de a face lucrurile esenţiale pentru asigurarea existenţei noastre.

Cu alte cuvinte, problema nu este cum să păstrez ocupati oamenii concediati. Avem nevoie sa vedem lumea într-o stare opusă. Deci, abordarea noastră la aceasta problema trebuie să se schimbe complet. Totul din trecut se va destrăma. Noi ar trebui să începem să construim un mediu, toate organizaţiile, structurile, şi relaţiile umane într-un alt mod.

Când mă întâlnesc cu un prieten, nu ar mai trebui sa-l întreb unde lucreaza, referindu-ma la stapanul căruia îi aparţine, cum ar fi o mare companie, o bancă, un garaj, sau orice alt loc unde isi petrece intreaga lui zi muncind. Munca cuiva nu va mai fi la fel de importanta. Munca va deveni o simpla necesitate pentru furnizarea nevoilor societăţii. Omul isi va dedica cateva ore pe zi pentru asta şi va primi tot ce are nevoie, la fel ca oricine altcineva. Acest lucru este cu condiţia ca el va avansa şi-si va umple orele principale din timpul sau cu obtinerea unui scop care este demn pentru om.

În schimb, l-aş întreba unde studiaza, în ce grup şi la ce nivel. L-as trata ca pe o persoană, nu ca pe un sclav al stapanului pe care îl serveşte. Mai întâi de toate, avem nevoie sa dezvoltam această noţiune, să adoptam această viitoare imagine şi tranziţia de la starea actuală la starea pe care am pictat-o pe scurt.

 Acest lucru va necesita o foarte puternica rasucire în percepţie, senzaţie şi atitudine. Trebuie să ne schimbam din interior, iar acest lucru nu va fi uşor. Trebuie sa distrugem modul nostru de gândire anterior şi inima noastra. Nu poate fi o reformare mai mare şi mai importantă decât aceasta pentru o persoană obisnuita care traieste în această lume, deoarece aceasta se referă la esenţa vieţii.

Ea determină cu ce se trezeste o persoană, cu ce se duce la culcare, cum isi petrece intreaga sa zi, ce face, modul in care societatea îl tratează, ce trebuie să facă în raport cu fiecare persoană şi cum să dezvolte sistemele de educaţie şi creştere. Toate acestea trebuie să se schimbe.

Trebuie să ne imaginăm această imagine viitoare şi să înţelegem care sunt primele schimbări pe care trebuie să le facem, în conformitate cu aceasta. Chiar dacă lumea nu înţelege încă acest lucru, acesta este viitorul. Orice pas pe care il facem acum, chiar şi cei foarte iniţiali, vor conduce în această direcţie.

Acest lucru este similar cu modul în care un copil mic nu înţelege de ce a aterizat intr-o îngrijire zilnica unde va fi educat şi crescut cu scopul de a fi trimis la o şcoală. În acelaşi fel, oamenii nu trebuie sa stie despre toate schimbările globale care ii aşteaptă astăzi. Treptat, pe masura ce fac primii pasi şi se schimba, vor putea vedea un pic mai departe şi înţeleg mai bine şi le acceptă ca dezirabile.

Obiectivul nostru este de a dezvolta un sistem de învăţământ unde o persoană se va schimba în direcţia unei noi stari pe care ea trebuie s-o atingă, în orice caz. Cu cat este mai activa în acest proces propus, cu atat mai line şi mai uşoare vor fi schimbarile.

Este clar că ea nu va fi capabila sa se schimbe într-o clipă şi să devină o persoană nouă, sarind de la o stare la alta. Acest lucru necesită o adevărată şi foarte dificila revoluţie interioara. Cu toate acestea, avem nevoie sa propunem un proces de dezvoltare in care persoana se va schimba treptat, în direcţia lumii noi, fără a avea o înţelegere completă a ceea ce se întâmplă cu ea de-a lungul drumului.

Treptat, timpul pe care il petrecem muncind şi valorile cu care ne-am obişnuit, nu vor fi singurele lucruri care sa se schimbe. In timpul orelor dedicate pentru studiu şi unitate, o persoana va incepe sa se construiasca, pregătindu-se pentru noua lume, astfel încât mintea şi inima sa vor deveni „umane”, în locul mintii şi inimii actuale de sclav.

Din Discutia „Lecţii despre Lumea Nouă”,  01/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Miscarea Garantie reciproca | Add Comment/Ask Question→

 Am devenit atât de implicati în jocul susţinut de opinia întregii societăţi, incat ne-a înrobit complet. Am ajuns la un punct în care întreaga noastră minte şi abordare a vieţii este conectată la locul de muncă. Unei persoane ii este frică să se pensioneze. Se întreabă ce va face de dimineaţa până seara, cu atât de mult timp liber. Ea nu este obisnuita sa se gestioneze in mod liber si nu vrea să fie libera.

Chiar şi atunci când ajunge acasa de la locul de muncă, ea continuă să lucreze pe acelaşi computer. Atunci când se duce în vacanţă, nu se va desparti de telefonul său sau de Internet, in mod constant rămanand conectata la acelasi sistem ca o micuta roata dintata inrobita, una dintre multe altele.

Acest stil, format în ultimele decenii, a determinat o astfel de direcţie în viaţa unei persoane, incat nu este în măsură să se simtă libera. Imaginaţi-vă dacă ea ar fi fost ocupata trei ore pe zi, facand munca esenţiala pentru societate, asigurandu-si astfel existenta . Ea si-ar putea petrece restul timpului odihnindu-se şi facand lucruri de care se bucură. Cu toate acestea, noi nici nu putem sa ne imaginam că acest lucru ar fi posibil. Suntem atat de inrobiti incat nu ne mai putem macar imagina ce altceva am putea face în viaţă în afară de muncă.

Trebuie să experimentam o revoluţie foarte mare, deoarece natura stabileste acum noi condiţii pentru noi, schimband atât interiorul nostru, cat şi mediul din jurul nostru. Ne distruge stapanul : această întreaga si enorma societate umana, care ne-a înrobit. În felul său, ne forţează sa ne schimbam şi sa dobândim o nouă perspectivă asupra vieţii.

Viaţa va deveni complet diferita. Vom fi nevoiţi să ne dezvoltam ca oameni. În loc de zece ore de muncă (şi restul timpului, atunci când continui să te gândesti la asta), vei lucra trei ore si-ti vei petrece restul timpului facand lucruri complet diferite.

Cu toate acestea, trebuie să înţelegi ce să faci. La urma urmei, nu vom trandavi la soare ca niste animale intretinute leneşe, ce se odihnesc după ce au mâncat şi nu fac nimic până când nu le va fi din nou foame. Vom avea nevoie sa găsim activităţi „umane” pe care omul trebuie să le facă în această lume.

Pe langa cele trei ore dedicate muncii şi celor câteva ore dedicate gospodăriei, restul timpului va fi cheltuit facand ceea ce este cel mai important pentru o fiinţă umană şi care aduce împlinire sufletului. O persoană va trata munca şi treburile casnice doar ca lucruri inevitabile care trebuie să fie făcute în această lume; ar fi fericita sa nu faca aceste lucruri. În perioada de şapte-opt ore care au fost eliberate din muncă, ea va trebui să găsească o activitate reală, demnă pentru om, careia sa-si poata dedica întregul suflet.

Din discutia „Lecţii despre Lumea Nouă”, 1/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Miscarea Garantie reciproca | Add Comment/Ask Question→

Vedem în secolul al XXI-lea că lumea s-a schimbat foarte mult. Oamenii obisnuiau sa fie mult mai liberi. Ei au fost trasi intr-un vartej de muncă şi au devenit sclavi. Acest lucru se aplică chiar si la angajatii clasei de mijloc şi cei sus-pusi, politicieni, economişti, oameni de ştiinţă sociala şi politica, precum şi oameni din toate profesiile. Fiecare muncitor este complet vândut locului sau de muncă. Am devenit sclavi.

Întreaga noastră viaţă se învârte în jurul muncii. O persoană modernă nu-si petrece mult timp manancand, beand, sau odihnindu-se în timp ce se aşeaza în faţa unui televizor.Isi iroseste majoritatea timpului la muncă şi petrece o oră sau două mergand sau intorcandu-se de la munca. Astfel, îşi petrece intreaga lui zi la muncă.

Companiile isi aranja propriile lor centre de îngrijire zilnica şi adapost pentru grup. Ele fac tot posibilul pentru a-si ataşa angajaţii, chiar mai puternic la locul lor de muncă. În acest fel, un individ devine un sclav al firmei sale. El nici macar nu intelege faptul că mai există si altceva în afară de locul de muncă. Munca devine cel mai important lucru în viaţă şi ii umple viaţa complet.

Atunci când întâlnim o cunostinta, primul lucru pe care il intrebam este unde lucrezi, ce faci, si cat de mult faci. În esenţă, noi n-o tratam ca pe o persoană, ci ca pe un profesionist. Este ca şi cum nu vedem o persoană în faţa noastră. N-o intrebam ce o interesează, ce a văzut şi a experimentat, sau pe unde a fost. Este ca şi cum locul său de muncă este mai important pentru noi decât persoana. Cel mai important lucru este unde lucrează şi ce face.

 Grijile principale ale unei persoane sunt sa se asigure că nu va fi concediata şi dacă va fi capabila să găsească un alt loc de muncă. Companiile îşi trimit angajaţii la formarea profesională. Totul se invarte doar in jurul muncii. O persoană îşi petrece cel puţin zece ore pe zi în acest sens. Acesta nu este un stil de viaţă sănătos, deloc.

Ne  distrugem fundatia, globul pe care trăim, toate resursele noastre naturale şi ecologia. Suntem ca nişte copii care şi-au pierdut notiunea timpului, jucandu-se. Acum, mama noastră trebuie să ne oprească. Ea a venit sa opreasca jocul, spunându-ne că a sosit momentul sa facem alte lucruri, iar noi nu ne putem opri.

Din discursul „Lecţii despre Lumea Nouă”, 12/1/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Toţi cei care nu pot participa la convenţie încearcă să se unească virtual. Cum ne putem asigura ca facem tot posibilul pentru a ne sprijini prietenii la convenţie şi în jurul lumii? Care este cel mai eficient mod de a desfăşura o convenţie oglindă, astfel încât sa putem împărtăşi puterea aspiraţiei noastre reciproce pentru a descoperi Creatorul?

Raspuns: Fiecare persoană există în separare fata de ceilalţi, în interiorul punctului sau negru individual. Aceasta este starea tuturor oamenilor din lume. Dacă vrem să ne unim, extindem acest punct şi cream un vas spiritual mai presus de noi înşine. Nu sunt corpuri fizice acolo; noi existăm doar în gândurile, dorinţele şi aspiraţiile noastre spre unitate.

Într-o asemenea stare, lumea noastră încetează să mai existe. Este ca şi cum suntem suspendati în aer şi locaţia noastră fizică devine irelevantă. Nu contează dacă te afli în Israel sau în Rio de Janeiro, deoarece starea spirituala nu este afectată de distanţă fizică.

Conceptele de timp, spaţiu si mişcare işi pierd semnificaţia. De exemplu, în timp ce citesti articolele din Shamati, il poti simţi pe Baal HaSulam sau Rabash pentru că Rabash le-a scris din cuvintele lui Baal HaSulam. Dacă citesti lucrările lui Ari, il poti simţi sau poti simţi grupul lui Rabbi Shimon în timp ce citesti Zohar-ul. Nu există timp în spiritualitate. Acolo ieşi din limitarea punctului tau negru.

De aceea trebuie să înţelegem că toţi prietenii noştri din această lume, care ocupa un singur punct al realitatii, sunt capabili sa se ridice de mai presus de starea lor actuală şi sa se uneasca unul cu altul. Sper că va veni vremea când nu vom mai avea nevoie de aceste adunări mari. Am putea organiza în continuare aceste evenimente pentru nou-veniţi, dar pentru noi, locaţia fizică nu va mai conta, deoarece fiecare dintre noi vor fi conectati la platforma spirituală, la vasul spiritual. Vom fi conectati cu toată lumea, indiferent dacă acea persoană este vie sau moarta.

Timpul, mişcarea si spaţiul nu ne vor limita, deoarece acestea nu există în vasul spiritual. Noi doar trebuie să ne ridicam la primul nostru nivel spiritual.  Acesta este scopul conexiunii noastre, care este fizica pentru moment. Are menirea de a ne ridica, şi, prin urmare, nu ar trebui să acordam atenţie corpurilor noastre, ci sa ne ridicam deasupra lor.

Lecţia pregătitoare, Convenţia Mondiala ARVUT 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

In ultima vreme observam ca exista multe probleme in lume, crize la diferite niveluri si care se manifesta in moduri diferite. Indiferent ce face, omul vede ca nu reuseste nicaieri – nici cu copiii sai, nici in familia sa, la lucru, cu el insusi sau in problema climatului. La sfarsitul zilei, si cel mai important aspect, sistemul de securitate si alimentare, adica sistemul financiar, ecomonia este distrusa si, cine poate sti daca omul va putea sa-si asigure singur necesitatile vietii.

Toate aceste situatii sunt destinate sa ne aduca la realizarea faptului ca exista un motiv care cauzeaza toate aceste probleme. Asa cum invatam din stiinta cabalei, nu exista nici o alta ratiune in afara fortei superioare, “Nu exista nimic in afara de El.” Dar aceasta forta singulara ne este revelata in diferite forme, datorita carora avansam.

Fie avansam pe calea cea bune, cu inspiratie, dorinta si aspiratie catre scop sau avansam pe calea suferintei, neaspirand catre scop ci alergand de nevoie catre el doar pentru a scapa din starea curenta.

De aceea, tot ceea ce se reveleaza in interiorul nostru si intre noi, tot ceea ce nu suntem capabili sa realizam in conexiunea dintre noi, in atingerea scopului, in unitate, in tot – noi trebuie sa unim toate acestea intr-o rugaminte comuna, puternica, de a fi corectati. Apoi, prin studiu si, in special, prin citirea Cartii Zoharului, Lumina va patrunde si ne va corecta.

Daca aspiram catre scop, atat cat putem sa il identificam in functie de nivelul nostru, atunci Lumina isi va face lucrarea ei. De aceea noi trebuie sa incercam sa ne rugam pentru corectarea a tot ceea ce ni se pare gresit in societatea noastra, in diseminare, in fiecare dintre noi, in intelegerea caii, in conectarea cu ceilalti, ca fiind ceva care ne este comun noua, tuturor.
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→