Intrebare: Cand sunt mai multe persoane care stau intr-o camera unde este foarte cald, intotdeauna va exista o persoana careia ii este frig si care ii va obliga pe toti sa inchida aerul conditionat. Spun ca majoritatea omenirii este capabila sa se adapteze la schimbarile iminente. Dar ce ar trebui sa facem cu cei care sunt blocati si nu sunt gata sa paraseasca starea actuala?

Raspuns: Este important sa te corectezi mai degraba pe tine insuti decat sa corectezi lumea. Adevarat, vreau sa reusesc sa obtin miscari externe si incerc sa ajut oamenii sa inteleaga procesul si metoda de auto-corectare. Cu toate acestea, in esenta, am grija doar de cum sa ma corectez pe mine. Nu-mi corectez vecinul. Ii dau metoda in forma cea mai bland posibila, dar nu il fac sa actioneze; acest lucru este deja alegerea lui.

Prin urmare, nu deranjam oamenii care nu sunt pregatiti pentru schimbare in niciun fel sau forma. Ei nu sunt inca copti pentru asta. Atunci cand diseminam metoda Cabala, lasam fiecare persoana sa o evalueze de una singura. Am aratat deja in repetate randuri ca nu-mi pasa de modul in care oamenii accepta mesajul nostru. Ascult raspunsurile lor doar pentru a imbunatati prezentarea: a afirma ceva intr-un mod nou si a raspunde la o intrebare care deranjeaza pe cineva. Dar daca ii dau tot ce am si o persoana inca respinge si dispretuieste cuvintele mele, o tratez apoi cu respect. Pentru mine acest lucru este, de asemenea, un semn de succes pentru ca ma pot apropia de persoana respectiva si ii pot dezvalui propria rezistenta. Aceasta este reactia corecta pentru ea azi si nu se poate face nimic pentru asta.

Ne intoarcem spre lumea din afara numai pentru a ne imbunatati. Si daca ne imbunatatim noi insine prin abilitatile noastre cele mai bune, atunci nu am nici o plangere cu privire la raspunsurile oamenilor. Haide sa mai asteptam inca un an, sau inca cinci ani.

Totusi, daca mergem prea departe, acest lucru va fi constrangere si nu vom fi lasat o persoana cu posibilitatea de a alege liber.

Din partea a V-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 8/29/11 , “ Natiunii “

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există două forţe care acţionează în lume: forţa de a darui si forta dorintei de a primi, creata ca existenţă din absenţă. Ce este al meu „eu”, intenţia mea? De unde provine aceasta?

Răspuns: Noi nu simţim Creatorul, deoarece noi suntem într-o singură dorinţă: dorinţa de a ne bucura. Chiar dacă vreau să daruiesc, este doar pentru distractie. În realitate, eu sunt confuz în intenţie şi acţiune. Acţiunea mea poate fi de primire sau daruire. Şi aceasta poate fi însoţită de intenţia de a primi pentru mine sau de intenţia de a darui altuia. Nu este nimic altceva, şi aceasta este toată viaţa noastră.
În lumea noastră, există o acţiune de a primi şi o acţiune de a darui altuia, precum şi intenţia de a primi pentru sine. Dar intenţia de a da la altul nu este acolo, asta este ceea ce eu nu sunt capabil sa fac. Pot să dau cuiva sau să primesc ceva de la cineva, dar intenţia mea este îndreptată exclusiv la primirea pentru mine, întrucât intenţia de a darui la altul aparţine lumii spirituale, dar eu nu pot ajunge la ea. Nu este vina mea: sunt creat aşa.

Prin urmare, aici nu este nicio confuzie: Întreaga mea rutină are ca scop auto-satisfacerea.

Ceea ce am nevoie este o intenţie, şi este cel mai important lucru pentru mine (!), indiferent de ce fel de actiuni efectuez: Daruire sau primire. Efectuez daruirea pentru copilul meu, pentru cel pe care îl iubesc, pentru prieteni, şi chiar şi fata de angajatorul meu pentru că voi primi o recompensă într-un mod natural sau în bani, în formă de respect, putere, şi aşa mai departe.

Cheia aici este intenţia, în acord cu care actionez. Cum pot realiza intenţia de dragul de a darui fiintelor umane apropiate? Şi ce îmi va da?

Aici intervine problema. Dacă toata realitatea exista in afara mea, atunci ceea ce primesc în prezent în interiorul meu este doar o mica parte, numita  „această lume.” Este teribil de mica, strâmta, limitata în timp, spaţiu, şi orice altceva, dar prin trecerea de partea cealaltă , voi scăpa de orice limitări.

Aceasta este diferenţa dintre intenţii. Dacă intenţia mea este indreptata catre mine, eu nu voi fi capabil să simt nimic mai mare decât ceea ce percep astăzi. Dacă intenţia mea este îndreptată catre unitatea cu celalalt, să fiu în el, atunci ma salvez de la această viaţă oribila cu sfârşitul ei fatal şi ma înalţ la gradul următor al vieţii; trăiesc în afara corpului. Singura diferenţă este în intenţie.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/26/2011, „O poruncă”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cât de departe trebuie să meargă omenirea ca să înţeleagă că adevărata problema este ego-ul?

Răspuns: Va trebui să mergem până la capăt. Şi văd deja economiştii incepand sa spuna cuvintele Cabalei şi asemănând ego-ul nostru cu o tumoare canceroasa.

Care este limita pana la care lumea trebuie să ajungă înainte de a obtine  această conştientizare? Aproape de auto-distrugere din moment ce acesta este modul în care funcţionează ego-ul nostru. Este la fel ca povestea cu Faraonul. Imaginaţi-vă o tara mare, frumoasa, o veritabila oază în mijlocul mizerabilei lumi vechi, care se ruineaza complet pe ea însăşi urmand cele zece plăgi egiptene, şi singurul motiv este faptul că ego-ul nostru incapatanat insistă sa stea pe pozitie.

Şi este incapabil de a face ceva, deoarece nu simte sau nu înţelege că există o soluţie. Putem folosi acest exemplu pentru a vedea că trebuie să mergem mereu la ego şi sa-i cerem: „Lasă poporul meu să plece!”

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

Experiment psihologic

Explicaţie: Există o mulţime de oameni pe o strada centrala din New York. S-ar părea că, dacă ai avea un accident, ar fi cineva care să te ajute. Dar, în realitate, cu mulţi oameni în jur, este mult mai puţin probabil ca cineva sa sara pentru tine, decât în cazul în care o singură persoană ar fi aproape de tine.Motivul este că, atunci când există o mulţime, este mai uşor să transfere responsabilitatea la un altul: „Difuzia de responsabilitate” are loc.

Experiment: Într-o staţie de metrou aglomerat, un „actor” este situat pe podea si gemand în durere, solicita „ajutor.” Toata lumea merge, uitandu-se inspre el.  Ajutorul ar putea fi un inconvenient şi chiar riscant. Nimeni nu l-a ajutat timp de 20 de minute.

Explicaţia psihologului: două reguli conflictuale se ciocnesc:

• Ar trebui să ajut;
• Ar trebui să fac ceea ce fac si alţii.

O mulţime de străini se traduce prin: nu merita sa ajuti şi este dificil să mergi împotriva opiniei lor. Ei formează un grup temporar care spune: Nu te implica.

Experimentul continuă: O „actrita” este situată in acelaşi loc ca şi cum ar fi lesinat. Patru minute mai târziu, treizeci şi patru de persoane au trecut fără să se oprească. O femeie s-a oprit, a remarcat, dar s-a conformat regulii şi nu a făcut nimic. Dar când altcineva a venit in ajutorul „actriţei” bolnave, femeia s-a alaturat imediat grupului nou cu o nouă regulă: „Sa ajute.”

Experimentul continuă: De data asta un „actor” este îmbrăcat ca un domn respectabil, asemănător cu mulţi oameni din jurul lui. A fost nevoie de doar şase secunde înainte ca el sa fie salvat, iar cineva chiar l-a numit „domnule.” Toata lumea brusc a devenit un bun samaritean.

Explicaţie: Toată lumea a vrut să-l ajute pentru că el este parte a grupului „drept”. Dacă ne simţim cu totii aproape unul de altul, fiecare dintre noi va simţi nevoia de a ajuta pe oricine altcineva.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam: “ O Porunca” : …obisnuindu-se sa fie de ajutor oamenilor, omul aduce beneficii celorlalti si nu lui insusi. In acest mod, cineva devine treptat potrivit pentru a pastra Mitzvot-ul Creatorului, cu conditia ceruta – sa fie in beneficiul Creatorului si nu in beneficiul lui insusi”.

Nu pot urmari, nu pot intelege si nu pot patrunde acest principiu. Daca trebuie sa lucrez si sa ma unesc cu intreaga umanitate, asta este clar pentru mine. Suntem aici impreuna; spatiul dintre mine si ceilalti a aparut doar datorita rupturii si aceasta ma face sa ma simt separat de ei. Deci, trebuie sa depasesc, sa corectez aceasta forta a spargerii si sa devin unit cu ei.

Dar Creatorul? El este, poate, undeva in afara si pot ajunge la El prin umanitate. Sau, prin unirea cu ceilalti in grup, descopar ca El este in interior, intre noi si chiar umple tot acel spatiu.

Cu toate acestea este dificil pentru mine sa-mi netezesc calea indreptandu-ma catre grup de dragul Creatorului. Ce inseamna asta? Este o cerinta neclara. Inteleg legaturile cu ceilalti oameni, dar cum sa construiesc o relatie cu cineva in plus fata de acestea? Problema noastra este aceea ca noi nu ne putem inchipui imaginea corecta si de aceea ramanem intr-o stare de confuzie pentru mai multa vreme.

“ Creatorul” este calitatea de daruire absoluta, finala si perfecta. Unitatea dintre mine si grup este vasul de primire a calitatii de daruire. Vrem sa atingem iubirea si unitatea intre noi astfel incat lumea sa devina “ rotunda”, globala, integrala. Totusi, aceasta trebuie facuta de dragul Creatorului, ceea ce inseamna ca, pentru ca aceasta calitate a daruirii sa ne uneasca, ea trebuie sa locuiasca si sa domneasca inlauntrul nostru.

Altfel, este interzis sa-i atribuim Creatorului orice individualitate sau imagine. Aceasta este “ cultul idolilor “ sau, literalmente, “ munca straina “ deoarece ne indreapta intr-o parte, intr-o directie complet diferita. Creatorul, Boreh inseamna “vino“ (Bo) si “vezi“ (Reh). Daca intri in grup si atingi unitatea, atunci , prin calitatile prietenilor, tu vei dezvalui calitatea daruirii care este numita “Creator“.

De aceea este scris: “Israel, Torah si Creatorul sunt una“, unde Israel“ sunt eu cu prietenii ( sau umanitatea ) si Creatorul. Cu alte cuvinte, prietenii si cu mine impreuna suntem numiti “Malchut“ sau “Shechina“, iar eu dezvalui Zeir Anpin, care se exprima inlauntrul lui Malchut, conform unitatii care este atinsa in el.

De aici vine intelesul expresiei “a servi oamenii pentru a aduce multumire Creatorului“. Sub nici o forma nu trebuie sa-ti imaginezi pe cineva sau ceva ca destinatar final al eforturilor tale. Creatorul nu este nici o persoana, nici un fenomen, el este calitatea care se face revelata in noi. Sa-ti imaginezi un astfel de destinatar inseamna sa te angajezi in idolatrie, sa-ti creezi un idol. Daca nu ne vom abate niciodata de la aceasta regula, nu vom avea probleme.

De fapt, noi vrem sa cladim un sistem care sa cuprinda toate vasele si Luminile. Acesta este Malchut al lumii Infinitului, acolo unde suntem in unitate si coeziune, unde Lumina este revelata in vas. Noi venim de acolo, din Prima stare. In cea de-a Doua stare ne corectam atitudinea si nimic mai mult, iar continuand cu a Treia stare devenim constienti si intelegem lumea in care existam de la inceput.

Nu este o imagine care sa existe in afara noastra, pentru care ar trebui sa lucram si la care trebuie sa ajungem. Doar schematic, intentiile si calculele nostre sunt adaugate acestei ordini: mai intai cream un vas iar apoi, in masura abilitatii lui de a se uni, conform legii echivalentei de forma, il dezvaluim pe Creator in acest vas, conform principiului “ vino si vezi“. Astfel o dezvaluim pe Malchut – dorinta, care ramane neschimbata.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Kabbalah  8/26/11   “ O Porunca “.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Noi începem să ne dezvoltam şi să crestem din această lume, de la cea mai joasa realitate posibil, care a coborat din Lumea Infinitului, prin 125 de trepte, prin 5 lumi, pana la cel mai jos punct. Ajungând la acest nivel scăzut, scanteia de lumina s-a spart pana la ultimul grad spiritual în această lume şi a început sa formeze materia în ea.

Materia a început să se concentreze, sa se formeze şi sa uneasca o particulă cu alta. În acest mod a început sa se intoarca la sursa-corectarea spargerii. De atunci a început Universul nostru: nivelurile mineral, vegetal si animal ale naturii.

Toate aceste grade sunt un rezultat al unificării materiei în structuri din ce in ce mai complexe, toate părţile care acţionează în beneficiul reciproc. Puterea Luminii, puterea naturii, a unit elemente separate, şi a format, astfel, materia neînsufleţita în toată diversitatea sa interioară. Materia este formata ca urmare a unificării particulelor opuse în conformitate cu legi speciale.

Şi apoi chiar materia vegetala apare, unde particulele opuse se conectează in structuri mult mai complexe. Ele sunt mult mai departate una de alta, dar cu toate acestea se unesc. Apoi, natura animala apare, fiecare parte se simte separate de cealalta şi doreşte să-si menţină existenţa într-o formă egoista. Cu toate acestea, datorita fortei naturii, fiecare dintre ele încă se uneşte cu cealalta, şi toate împreună creează animalul-un organism animal care este capabil să existe în ciuda faptului că în interiorul sau există o contradicţie şi o unificare a elementelor polare.

Ele sunt unite printr-o forţă specială, forţa Luminii, forta Creatorului, forţa daruirii reciproce, în ciuda forţei creaţiei, o forţă egoista care există în interiorul fiecareia. Aceste două forţe încep să acţioneze în armonie comuna.

Armonia este imposibilă dacă nu există două forţe opuse care se unesc cu toate acestea, de dragul unui singur scop, unui interes comun, precum şi a unor stari superioare. Printr-o stare superioara se înţelege interesele comune ale organismului: corpul vegetal sau animal. Şi apoi, datorită dezvoltării materiei la nivel animal, acesta ajunge la nivelul fiinţei umane a acestei lumi, care este o creatura chiar şi mai complexa – una mult mai agresiva si mai egoista. Fiecare creatura de la acest grad de „fiinţa umană în această lume”, constată că este opusa tuturor altor oameni.

Şi atunci când ajunge la sfârşitul dezvoltarii sale egoiste, ea descopera că, dacă doreşte să existe în continuare, are nevoie de o a doua forţă, opusa- forţa daruirii. Forta egoismului s-a dezvoltat în ea, dar ce este de facut cu aceasta acum? Ea doar ne distruge.

În acest moment înţelegem că noi trebuie să primim forţa de a darui, forta unificarii. Senzaţia de lipsă a forţei de unificare, fără de care nu putem continua, este, de fapt, acel sentiment de criză, de separare, de distrugere a valorilor anterioare. Este dezvăluita în mod direct în interiorul existenţei noastre, in viaţa noastră. Descoperim în absolut toate domeniile vieţii, în toate activităţile unei persoane în această lume, că nu putem ajunge la echilibru, la armonie şi la aşa-numita „viaţă.”

La urma urmei, viaţa este construita pe baza a două forţe: primirea si daruirea. Noi nu putem exista actionand numai cu o singura forţa a egoismului. De aceea, ca urmare a dezvoltării noastre, a evolutiei noastre treptate, pas cu pas, natura ne aduce la concluzia că avem nevoie, de asemenea, de o a doua forţă: forta unificarii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/25/11, Shamati

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă a existat o restricţie la recepţie, de ce nu simţim ruşine ridicand cereri şi rugăciuni (MAN) deasupra?

Răspunsul meu: Nu simţim ruşine, pentru că cerem ajutorul pentru obtinerea daruirii, şi nu de dragul nostru. Asta nu e nimic de care sa te rusinezi!

Puteţi fi impotriva „dar întreaga corecţie se produce din cauza ruşinii simţite de către Malchut a Lumii Infinitului!” Cu toate acestea, nu simt ruşine ridicand aceasta cerere, deoarece eu nu cer pentru mine, ci mai degraba, pentru mine cer numai strictul necesar, astfel încât sa pot darui restul!

Nu există nici o ruşine în asta. Este exact opusul, există onoare pentru mine aici, pentru că voi fi capabil de a darui altora ceea ce nimeni altcineva nu le poate da! Toată lumea are astfel de abilităţi unice prin faptul că activitatea desfăşurată de o anumită persoană nu poate fi efectuată de către altcineva. Aceasta este pentru că fiecare are rădăcina sa personala în sufletul comun.

Prin urmare, este permis să ceri tăria de a trăi şi să fii sănătos, sa primesti cunoştinţe şi abilităţi, în cazul în care aceste lucruri sunt necesare pentru a efectua acţiuni de daruire. Acest lucru este exact ceea ce este „viata” în lumea adevărului.

Astfel este existenţa mea: Viaţa mea este posibilă numai în măsura în care pot darui. Acţiunile mele sunt exclusiv de daruire. Iar spiritul care curge prin mine susţine existenţa mea, care este destinata pentru daruire. Aceasta este ceea ce se numeşte o stare spirituala.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/25/11, Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune | Add Comment/Ask Question→

În Ştiri (De la Nature.com) Instruirea pestilor adopta poziţii diferite în cadrul grupului, în funcţie de abilităţile lor de miscare. … Atunci când bancurile de pesti au înotat la viteză mare, peştii mai puţin capabili să furnizeze oxigen la muschii lor au ajuns in partea din spate, unde acestia ar putea reduce volumul lor de lucru. Prin contrast, peştii cu o capacitate de miscare mai mare, care au fost mai bine capabili să poată rezista forţelor ostile au luat postura din faţă. Având un peşte ajustor în conducere, ar putea permite bancurilor de pesti sa maximizeze viteza lor de înot. ”

Comentariul meu: In natura, totul este aranjat în conformitate cu principiul garanţiei reciproce. Cabala ne îndeamnă să ne conectam în acest fel şi numeroase articole indică faptul că garanţia reciprocă este baza interacţiunii într-un grup şi intr-o societate, exact ca în cazul peştilor!

Filed under: Garantia reciproca | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Sub influenta ultimelor proteste din Israel, ce recomanda miscarea “Garantia Reciproca” guvernelor sa faca, ca prim pas spre directia corecta?

Raspuns: Chiar inainte de a analiza situatia, a trage concluziile, si a lua decizii, trebuie sa ne asiguram ca oamenii sunt constienti de urmatoarele fapte: Noi traim intr-o lume globala, in conditiile unei interconectari integrale, si pentru a ajunge la o distributie justa, trebuie sa ridicam “umbrela” garantiei reciproce si sa devenim o singura familie, care sta la masa rotunda.

Daca aceasta fundatie nu este initial pavata de media si alte canale, ne vom confrunta cu o infrangere zdrobitoare. Vom esua ca popor, ca tara, si ca societate. Daca guvernul nu va intelege  si nu va vrea sa auda de aceste lucruri evidente, asta demonstreaza miopia sa.

Astzi, avem posibilitatea de a ridica constiinta oamenilor fara a taia legatura lor cu guvernul. Si asta este ceva care ar trebui sa intereseze pe oricine se afla intr-o pozitie de autoritate. Intr-adevar candidatii partidelor de guvernamant vor sa fie realesi prin primirea suportului din partea oamenilor care se vor uni in jurul lor intr-un consens social general.

Asta este cu adevarat important intr-un stat ca Israel, care este constant sub presiune si nu isi poate permite o neintelegere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca | Add Comment/Ask Question→

Stiri “Hamburg. Politia din acest oras german de nord a declarat Duminica, ca au folosit tunurile cu apa pentru a dispersa tinerii dezlantuiti care au pus cosuri de gunoi incendiare si au incercat sa sparga o banca dupa o petrecere anuala de strada.”

“Purtatorul de cuvant al politiei din Hamburg a spus ca ofiterii au folosit turnurile de apa asupra vandalilor tarziu Sambata si Dimineata devreme dupa ce au fost atacati cu sticle, pietre si focuri de artificii….”

“Violenta a avut loc la sfarsitul festivalului annual de strada Schanzenfest, un festival annual de strada  intr-un focar de activism traditional de stanga intr-un oras German dintre cele mai instarite care a fost supus in ultima decada gentrificarii….”

“Politia a mobilizat 2.100 de ofiteri, multi adusi din alte regiuni, pentru  pastra linistea dupa problemele legate de eveniment.”

“Fotografiile nu au aratat nici macar un banner, insa participantii au lasat inscriptii- pe zidurile cladirilor- care amintesc de recentele rascoale din GB si suna ca “Londra este peste tot.”

Comentariul meu: Deoarece lumea a devenit globala, conexiunea integrala care apare intre noi se manifesta in egoismul nostru prin formele sale caracteristice de violenta si neliniste.

Aceasta tendinta va creste pentru ca lumea devine mai interconectata cu fiecare zi care trece; suntem inapoi in “Babilon” atunci cand noi eram o mica umanitate intr-un singur loc, insa astazi, sub influienta Fortei superioare a naturii, a Creatorului, noi dorim instinctiv sa ne unim pe tot Pamantul, globul, in totalitate, prin toate mijloacele conectarii, integral.

Si daca nu ne corectam natura noastra,vom arunca in aer Pamantul. Nu putem face altceva decat ceea ce Abraham a sugerat Babilonienilor in timpul sau- sa se ridice deasupra egoismului care crestea in ei, spre garantie reciproca, sa iubeasca pe aproapele lor ca pe ei insisi.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→