Facem multe eforturi şi, cu fiecare efort, trebuie să facem calculul, Dacă nu o fac pentru mine, atunci cine o să o facă pentru mine? Trebuie să facem tot posibilul şi să discernem exact unde să ne depunem eforturile – în unitatea cu ceilalţi, locul unde a avut loc spargerea.

Trebuie să încercăm să refacem unitatea acestui loc spart, astfel încât să devină integral din nou, ca noi să fim un singur om cu o singură inimă şi să trăim în garanţie reciprocă, adică într-o unitate sistematică, perfectă. Câteodată ni se pare că suntem în stare să facem asta, iar altădată că nu putem. Vrem ajutor, dar nu îl putem cere pentru că nu simţim încă o nevoie adevărată pentru acesta.

Astfel, etapă după etapă, o persoană îşi înclină capul şi este pregătită să facă noi eforturi. Începe să lucreze din nou şi din nou în acest loc spart, pentru a-l reuni. În acelaşi timp, ştie că trebuie să continue să lucreze până ajunge să aibă nevoie de ajutor şi că, fără dorinţă, acest ajutor nu va veni.

Totuşi, în acelaşi timp, o persoană trebuie să creadă că nu există nimeni în afară de Creator. Apoi, fiecare efort este urmat de disperare şi de o nouă necesitate.

O persoană trebuie să treacă prin toate aceste faze, una după alta, până când acumulează o mare dorinţă, până când atinge o disperare totală faţă de propriile puteri. Atunci ea trece prin poarta lacrimilor, cu plângerea şi cererea corectă. Toate eforturile sale se adună, stând dincolo de toate Luminile care vin la ea, făcând-o să dispere şi lasând-o cu o senzaţie de un gol mai mare. A încercat, dar nu a găsit ce a căutat până când, deodată, îi devine evident faptul că nu a încercat şi a găsit. În alte cuvinte, acţiunea însăşi nu este făcută de ea, ci de Lumină, care îi poartă dorinţa sa şi o uneşte cu ceilalţi într-un singur Kli.

Apoi, înăuntrul acestui vas, se revelează o Lumină perfectă, calitatea perfectă a dăruirii, Creatorul. Aşa ajunge, eventual, o persoană la descoperire.

Eforturile sale, ajutorul, disperare şi strigătul – tot ceea ce a acumulat în etapele anterioare, iau în sfârşit forma corectă. Totul se contopeşte împreună în dorinţa corectă şi în decizia corectă. Şi toate astea se întâmplă în virtutea tuturor lucrurilor pe care o persoană le-a făcut de-a lungul drumului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/11, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Unitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: În ce moment se decide Creatorul: Asta e, am terminat. Te-am scufundat în disperare totală ?

Răspuns: Merită să mă îngrijorez de asta? Creatorul este o forţă neschimbătoare, o lege neschimbată, perfecţiune, eternitate şi consistenţă. Nu există modificări în El, totul depinde de mine. În funcţie de ce parte îmi întorc spre El, aşa voi primi un fel de răspuns, în corespondenţă perfectă cu pista care urmează scopul creaţiei.

Creatorul este lumea Infinitului (Ein Sof) în cazul în care voi găsi Kli-ul perfect (vasul), Lumina perfectă, un ecran perfect (Masach), şi unde în care toate eforturile noastre, dezamăgirile, succesele şi orice altceva sunt colectate. Aceasta este locul în care mă conduc Reshimot-urile mele (date informaţionale).

Din această stare perfecta, de la lovitura perfectă a imaginii finale, am primit forţelor motivante, în funcţie de starea mea personala. Sunt ghidat mai departe de doze mici de disperare şi de putere, iluminare şi ascundere, asta este, de guvernarea multiplă şi complexă.

Cu toate acestea eu nu ştiu în ce set vor veni aceste sau alte începuturi. Aceasta este determinată de proiectare sufletului pe care îl obţin treptat, prin avansarea mai departe şi mai departe. Este sufletul unde vom realiza legătura cu Infinitul, astfel începând să realizăm cum întregul se leagă împreună cu părţile, până când devin una.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/2011, “Care este puterea de care este nevoie în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă a fost creată numai dorinţa, atunci ce este intenţia? Este tot un tip de dorinţă?

Răspuns: Nu, nu este. Intenţia vine de la Creator. Fiecare persoană are un punct în inimă, partea Creatorului dată de Sus.

Adevărul este că noi suntem rezultaţi din spargere. Înaintea noastră, a fost un sistem al Infinitului (Ein Sof), în care se afla întreaga dorinţă, precum şi Lumina. Apoi noi am trecut prin sistemul de spargrea al Kelim (vasele).

Ce ne-a dat nouă asta? Acum, că suntem în această lume corporală, avem totuşi dorinţă, dar în loc de Lumină, sunt numai scântei. Dorinţa noastră este ruptă şi acţionează numai cu intenţia egoistă de a primi. În cursul istoriei, din generaţie în generaţie, dintr-o viaţa în alta, s-a dezvoltat în nivelele mineral, vegetal şi animal.

În final, în timpul unui ciclu de viaţă, ajunge la etapa finală când un punct, o scânteie de Lumină, partea Creatorului dată de Sus, apare într-o persoană. Ce este cu mine? se întreabă când se trezeşte la viaţă şi atunci simte omul un conflict interior.

La nivel animal, asemenea conflicte interne nu au apărut, pentru că la acel nivel ne-am dezvoltat prin nevoi şi impulsuri instinctuale. Am vrut să îi folosim pe ceilalţi în cea mai mare măsură şi am reuşit în tot ceea ce am făcut.

Toţi oamenii, tineri şi bătrâni, se străduie să câştige cât mai mult din această lume. Ei există numai într-o singură dorinţă: voinţa de a primi plăcere. Gândind că merită să trăieşti pentru ea, ei nu îşi pun întrebări despre ceva mai mare decât asta. De fapt, întrebările apar din interior, din pământul fertil interior şi, până atunci, noi suntem doar mamifere. Vedem problemele vitale prin prisma minţii şi a diferitelor credinţe.

Acest lucru se desfăşoară până când omul pierde dorinţa, până când punctul lui sau al ei din inimă se dezveleşte, lucru care caracterizează generaţia noastră. Astfel, punctul din inima este începutul sufletului. Aceasta este ceea ce declanseaza dezvoltarea umană.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Trecem prin numeroase vieţi, rămânând numai în dorinţa egoistă. În ea, trăim şi ne dezvoltăm. Este realitatea noastră în această lume. În esenţă, doar punctul din inima al fiecăruia dintre noi suferă încarnări, în timp ce corpurile care aparţin de nivelul animal se nasc şi mor, pur şi simplu.

La final, după multe vieţi, punctul din inimă începe să lucreze. De fapt, dorinţa materială şi-a completat dezvoltarea ei şi nu mai are altceva de făcut; a pierdut interesul în încercarea de a se umple, satisface şi nu vede un viitor interesant înainte. Toate acestea ajută punctul din inima să aducă  o persoană la întrebarea legată de scopul vieţii, de o existenţă mai exaltată decât călătoria materială de la naştere până la moarte. Acesta este începutul procesului spiritual.

În natură, există două forţe: vointa de a primi si voinţa de a darui. Lumea spirituala este lumea dăruirii, în timp ce lumea fizica este lumea primirii. Cum deci, putem noi dezvălui lumea dăruirii? Cum intrăm în ea?

Punctul meu în inima sa trebuie să se confrunte cu egoismul care-l opreşte. Cu toate acestea, forţa superioară care se extinde de la reţeaua integrală a conexiunile reciproce, mă duce la grup, studii şi la învăţător. Acum, trebuie să lucrez cu mediul, astfel încât voinţa mea de a darui să se poată ridica mai sus decât dorinţa de a primi. Relizând asta, mă voi sui la primul meu grad spiritual. Este întemeiat în egoism, dar esenţa lui este în dăruire.

Etapele ascensiunii sunt: 1) egoismul meu este crescut pentru a se potrivi punctului în inimă, 2) trebuie să mă încred că, chiar dacă aceste forţe sunt la fel de puternice, le pot reconcilia prin ridicarea punctul meu în inima cu ajutorul grupului şi, alegând valoarea de a darui peste valoarea de primire, iar 3) acest lucru este considerat ca fiind credinţa mai presus de ratiune.

Ulterior, procesul se repetă: primesc un egoism mai mare, care se confruntă cu punctul în inimă, care a crescut de asemenea, astfel urcând la gradul numărul doi. În acest fel, vom urca treptele scării spirituale, pas cu pas.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Diferenţa esenţială dintre Cabala şi filozofie este că filozofia  se angajează în materia abstractă, în timp ce intelepciunea Cabalei se ocupă exclusiv cu forma îmbrăcat în materie. Prin urmare, filozofia  este detaşată de realitate, în timp ce Cabala este legat de ea ca orice altă ştiinţă.

Cu toate acestea, în timp ce ştiinţele regulat studiază realitatea percepută în dorinţa de egoistă, Cabala explorează realitatea simţită în dorinţa altruistă. Realitatea este percepută în aceeaşi dorinţă de a primi placere, dar în primul caz, dorinţa vrea să se bucure de dragul său, în timp ce în cealaltă, este de dragul de a darui.

Aceasta dorinta are două forme de existenţă. Ştiinţa care studiază comportamentul dorinţei care se străduieşte să absoarbă şi să primească totul în sine, se numeşte sţiinţa naturii, materială. Material înseamnă că acţionează cu intenţie egoistă.

Ştiinţa care studiază acţiunile dorintei de a primi placere care aspiră pentru daruire, se numeşte Cabala. Această formă de existenţă a materiei este absentă în lumea noastră; ea poaste fi găsită doar în lumile superioare.

Prin urmare, este clar că înţelepciunea Cabalei este opusă ştiinţa materialelor pentru că aceasta studiază comportamentul opus al materiei, care face ca toate legile şi principiile ei să fie total opuse. Cu toate acestea, ambele utilizează aceeaşi abordare ştiinţifică de a se baza doar pe fapte evidente.

În consecinţă, în timp ce ştiinţele materialiste studiază nivelele de materiei egoiste, care există în această lume, la fel foloseşte şi Cabala aceeaşi abordare realistă, ştiinţifică pentru a examina existenţa materiei spirituale la nivelele minerale, vegetale, animale şi umane ale naturii, care acţionează în daruire in lumea spirituala.

Dar metoda de studiu poate fi ori ştiinţifică, ori un care se bazează pe credinţă, religioasă. Şi dacă da, aceasta metodă este religia nu ştiinţă. În consecinţă, în cazul în care această abordare non-ştiinţifică bazată pe credinţă pură este aplicată în lumea noastră, ea se transformă în filozofie.

Pentru a rezuma, materia ar putea funcţiona fie 1) de dragul ei, sau 2), de dragul altora. În ambele cazuri (fie în lumea superioară sau în lumea noastră), se poate aplica o metodă ştiinţifică, în sensul că metoda se bazeaza pe experienta, motiv, fapte evidente şi studiul formei îmbrăcată în materie. În plus, o altă abordare care studiază forma abstractă poate fi folosită în ambele zone: filozofia  si religia.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia ”

Filed under: Lectia zilnica, Religie, Stiinta | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Astazi exista multi studenti noi la lectii. Ce sfat le dati pentru a-si schimba atitudinea, dintr-una egoista in una altruista?

Raspuns: In lumea noastra, ne apropiem de momentul adevarului: Nu mai avem  pentru ce altceva sa traim. Zi dupa zi lumea descopera ca viata este goala. In realitate, in orice caz, nu am ajuns la punctul de intoarce inca, si oamenii inca reusesc sa se amageasca singuri  si sa tina in intuneric intrucat nu au inlocuitor pentru vista lor prezenta.

Trebuie sa le aratam ce exista alternativa, si ca trebuie sa depasim un anumit proces condus de Sus. Trebuie sa il actualizam Este unic, de bunavoie si remarcabil dezvoltat, care ne ridica deasupra vietii in corpuri care se apropie de moarte cu fiecare secunda. Asta trebuie sa predam noilor veniti.

Trebuie sa ne ridicam la o noua perceptie a realitatii. Nu inseamna ca inlocuiesc pur si simplu”imaginea” pe care o vad in interiorul meu. Nu, nu schimb modul de vedere asupra exteriorului, ci mai degraba pasesc in afara unei noi realitati, sa trec de la o lume la alta.Imi schimb atitudinea in practica, dandu-i un nou vector: din interiorul meu spre ceilalti, sau din interiorul meu in afara spre Creator. De fapt, „ceilalti” este remediul, o faza inetrmediara care ma ajuta sa cer Creatorului.

In general, eu pot exista in lumea mea mica a dorintei de primi placere, percepand aceasta lume fragila. Alternativ, pot sa ma despart de asta si sa experimentez viata eterna, natura perfecta, unde traiesc fara restrictii in Lumea Infinitului. Intelepciunea Kabbalei ne da aceasta oportunitate.

In generatiile precedente, doar cativa au putut experimenta o astfel de revolutie interna, tranzitia de la o lume la alta. Dar astazi, toti cei a caror punct in inima (sau dorinta spirituala) se arata, pot sa incerce sa o traiasca. Incepand cu timpurile noastre si de acum incolo, intreaga rasa umana va depasi aceasta tranzitie pas cu pas.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Daca am o dorinta egoista si o scanteie de daruire, cine sunt eu de fapt?

Raspuns: Esti in mijloc, stai intre ele ca si forta de decizie care ridica aceasta scala. Daca nu poti arbitra daruirea si primirea din tine, conflictul lor te va forta sa o faci, chiar daca doar pe calea suferintei, prin razboaie interne si chiar externe. Pe de alta parte, poti folosi intelepciunea Cabalei care iti explica cum sa treci prin acest proces cat mai repede si in mod constient.

Intrebare cont.: Ce imi determina alegerea daca sunt la mijloc?

Raspuns: Este definita de mediul care te-a condus. Creatorul, ca sa spunem asa, „pune in mana omului o soarta buna”, dar mai departe, tu singur trebuie sa vii in grup si sa incepi sa lucrezi cu el.

Daca stai la lectie acum, nu inseasmna ca ai gasit mediul potrivit totusi. Nu ai gasit inca unealta potrivita: nici profesorul, nici grupul nici cartile. Ai primit asta de Sus, dar inca nu te-ai ridicat pe scala.

Ca sa faci asta, tu trebuie literar sa sapi cu dintii in motivul pentru  care ti-au fost date si sa le folosesti corect. Trebuie sa le folosesti in fiecare secunda verificand ce altceva mai poate fi facut. In asta consta alegerea ta.

Egoismul te impinge constat de la asta, deconectandu-te de la profesor, sau de la grup sau carti, distragandu-te prin indoiala si desconsiderare. Dar daca depasesti aceste dificultati, avansezi.

Sa vedem daca esti un om adevarat. De fapt, „om” in Ebraica (Gever, גבר), inseamna „a invinge” (Hitgabrut, התגברות ), care iti permite sa iti ridici scanteia deasupra obstacolelor.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Care este scopul cresterii dorintelor mele egoiste?

Raspuns: Datoria lor este de a-ti aduce esecul, sa te faca sa simti ca esti fara rost, ca viata ta este ingrozitoare, dorintele tale dezgustatoare si in general vorbind, nimic din jurul tau nu valoareaza nimic.

De aceea, singurul lucru de care ai nevoie este ca Lumina sa te trezeasca. Te va trezi cu aceeasi dorinta, aratandu-ti ca sunt chiar mai rele decat pareau inainte. Atunci iti vei dori cu adevarat sa urci deasupra lor si va incepe sa ti se dezvaluie partea opusa a realitatii deasupra acestor dorinte. Totusi, inainte de asta ai nevoie sa inveti cu grupul, pentru ca lectiile si comunicarea directa nu pot fi substituite de altceva.

Din lectura “Kabbalah L’Am” Hall on 1/4/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Ce este Lumina Hassadim si cum este ea adusa?

Raspuns: Cand cu ajutorul Luminii Inconjuratoare care Reformeaza imi cultiv punctul din inima, devine acordul meu de daruire pentru Creator. Am obtinut aceasta abilitate. Lumina Hassadim ma elibereaza de egoism  si eu ma ridic deasupra lui. Este ca si cand as fi primit un balon cu are cald care ma ridica de la sol si pot sa zbor!

Lumina Hassadim este Lumina Bina, Lumina Libertatii. Ma eliberez de dorintele mele egoiste, ca si cand ies din sclavia Egiptului eliberandu-ma de regula egoismului meu. Ma ridic deasupra lui, si nu ma mai deranjeaza. Nu mai sunt in sclavia nici unei calitati egoiste care sa ma faca sa fur, sa mint sa adun bani. Ma retrag de acolo si ma eliberez, ca si cand privesc intreaga lume de sus, planand in aer. Aceasta este libertatea data de catre Lumina Hassadim.

Lumina Hassadim se extinde orizontal mai degraba decat vertical pentru ca nu depinde de nivel dorintei. Aseamanator „spiritului generos”: „Aici sunt, gata sa daruiesc tuturor, fara sa fiu condus de dorinta mea de a primi. Luati tot ce am. Nu ma deranjeaza! Sunt conectat cu Creatorul, sunt unit cu El si nu simt nici o restrictie in egoismul meu. Nu mai are putere asupra mea.”

Daca cineva iese in afara egoismului sau in asa grad, in timp ce urca in Lumina Hassadim, el se elibereaza singur de ingerul mortii, ridicandu-se deasupra lui.
Din partea a 3 a Lectiei zilnice de Cabala 1/7/2011, “Explicatie la articolul, ‘Prefata la Intelepciunea  Kabbalah’”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

In cele din urma, noi imaginam o realitate pentru noi insine cand Lumina vine in contact cu dorinta de a primi, asemanator cum in lumea noastra, lumina proiecteaza filmul pe ecran. Totusi, spre deosebire de cinema, Lumina Superioara picteaza imaginea nu doar pe ecarnul exterior ci si inauntrul nostru, creand astfel o imagine a realitatii din materia noastra, dorinta de a primi placere.

De aceea vedem o lume vie si creaturi vii „in fata noastra” (in acest fel percepem ceea ce simtim inauntrul nostru) si nu imaginea unei suprafete plane. Imagineaza-ti pentru un moment ca atragi un catelus care alearga in jurul tau. Tu il creezi, nu este o imagine, ci o creatura facuta din carne, sange, oase, care are minte si sentimente pentru ca este in materia ta (dorinta). In mod esential asta este tot ceea ce facem intrucat nu exista nimic altceva decat dorinta si Lumina.

Daca dorinta ta se trezeste, se ridica si ajunge la un minimum de placere de a darui, creaza noi imagini, noi creaturi, impreuna cu Lumina. Te vezi pe tine, din exterior, cum diferitele tale dorinte se schimba in contact cu Lumina care creaza diverse forme de viata. Poti sa iti imaginezi in ce realitate traiesti acum? In fata ochilor tai, lumile se schimba cu intregul lor continut, toate fiind create de tine.

Desigur, esti constient ca inainte si tu ai existat de asemenea intr-o lume creata in materia ta. Deci, apare intrebarea: Eu creez aceste forme, le reinoiesc sau au existat dinainte si abia acum se infatiseaza in aceasta forma, impreuna cu cresterea dorintei mele de urca pe treptele scarii spirituale?

La fiecare grad spriritual intalnesc noi forme, o lume noua. Eu am facut aceasta lume pe care o descopar, sau a existat inaintea mea si eu doar acum o descopar? Raspunsul este ca eu doar o descopar. Dar pentru mine, am creat-o intr-adevar , intrucat pentru mine traieste in dorintele mele.

Din  Kabbalah pentru incepatori, “Perceptia Realitatii” 10/20/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→