Dacă nu există sprijin

931.01Întrebare: Nu ne putem baza pe cunoștințe, deoarece ele primesc Kelim. Același lucru este valabil și pentru simţiri, deoarece acestea sunt false și nu pot fi de încredere.

Pe ce ne putem baza dacă deasupra cunoștințelor există Kelim de dăruire, pe care nu le avem încă? Se pare că suntem în aer.

Răspuns: Când atârnați în aer, încercați să vă țineți unul de celălalt. Și atunci veţi înțelege că dorința voastră comună se află sub voi ca o platformă solidă stabilă pe care vă puteți sprijini, sta în picioare și nu vă este frică să cădeţi.

Întrebare: Care este munca principală a grupului de zece în acest punct intermediar când nu avem încă sprijin?

Răspuns: Doar să ne ținem unul de celălalt!

Întrebare: Calea noastră va fi suspendată tot timpul sau va apărea un teren solid pe drum?

Răspuns: Va apărea cu siguranță când veţi ajunge la el.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/10/24, Scrierile lui Rabaș – Art.342-“Noe a fost un om drept”

De ce planurile noastre Îl fac pe Creator să râdă?

610.2Întrebare: Există o glumă despre un om care îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, care este cel mai bun mod de a Te face să râzi?” Dumnezeu răspunde: „Spune-mi despre planurile tale”.

De ce planurile noastre îl fac pe Creator să râdă?

Răspuns: Pentru că atunci când omul își face planuri, se consideră mai presus de ceea ce se întâmplă, de parcă el ar putea planifica viitorul. Acest lucru nu este deloc justificat. Prin urmare, asta desigur Îl face să râdă.

Întrebare: Să fim realiști. Omul își face planuri pentru vară, pentru o vacanță. Îmi notez un plan pentru ziua respectivă, ce trebuie să fac astăzi și așa mai departe. Asta se numește a face planuri?

Răspuns: Îți amintești ce a spus Woland? Că omul nu se poate programa pentru viitor. Pentru a face acest lucru, el trebuie să știe ce se va întâmpla cu cel puțin 1.000 de ani înainte.

Nu aș spune că putem programa ceva.

Întrebare: Este posibil să trăiești fără planuri?

Răspuns: Este posibil să trăiești fără planuri, dacă îți lași planurile deoparte și accepți planurile următorului nivel superior.

Întrebare: Ce fel de planuri sunt acestea? În ce plan trăiesc eu atunci?

Răspuns: Trăiești după planul naturii superioare, Creatorul.

Întrebare: Și ce fel de plan este acesta?

Răspuns: Asta înseamnă că tot ce îți poți imagina este că vrei un singur lucru: să fii în contact strâns cu El.

Întrebare: Și asta nu-L mai face să râdă?

Răspuns: Acest lucru nu Îl face să râdă. Tu vrei doar să obții asta, iar ceea ce se va întâmpla nu este important pentru tine. Principalul lucru este că vrei ca doar aceste planuri să fie realizate în tine.

Întrebare: Nici măcar nu ești interesat să știi care sunt planurile Creatorului? Doar te dedici complet?

Răspuns: Da.

Întrebare: Poate omul să trăiască așa?

Răspuns: Chiar vei verifica cu adevărat planurile Sale?

Întrebare: Chiar nu pot. Dar totuși, pentru om poate fi înfricoșător chiar să o pronunțe. Dacă El are astfel de planuri încât…

Răspuns: Oricare ar fi acestea, acestea sunt deja planurile superioare.

Întrebare: Deci este vorba despre anularea mea completă înaintea celui superior?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta Îl face pe Creator să râdă?

Răspuns: Creatorul se bucură.

Întrebare: Puteți să spuneţi de ce mă „îngenunchează” așa?

Răspuns: Astfel încât să vrei să-ți schimbi în mod conștient planurile.

Întrebare: Deci, îmi iau sufletul și îl înăbuș?

Răspuns: Da.

Întrebare: Pot să spun că aceasta este toată mândria mea, că acum vorbim despre mândrie în general?

Răspuns: Desigur.

Comentariu: Și Creatorul vrea ca omul să…

Răspunsul meu: Să o îndepărteze singur.

Comentariu: Practic, operația pe care ne-o face El este fără anestezie.

Răspunsul meu: Omul trebuie să realizeze că aceasta este ceea ce este rău în el și interferează cu el.

Întrebare: Și nu există analgezice aici? Este necesar să treci prin durere?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce este mai important: rezultatul în sine sau procesul de planificare?

Răspuns: Aș spune că amândouă, desigur. Dar principalul lucru este tot rezultatul.

Întrebare: Și când planurile se destramă, de exemplu. Planurile multor oameni se destramă, iar astăzi multe dintre ele s-au prăbușit. Poate omul să reacționeze la asta altfel decât reacționează el? Într-un mod mai calm cumva…

Răspuns: Depinde de pregătirea lui. Dacă este deja pregătit din timp pentru faptul că toate planurile sale nu se vor îndeplini și va trebui să le schimbe cu planurile Creatorului, atunci va supraviețui calm.

Întrebare: Adică plănuiesc, dar ce se va întâmpla este ceea ce vrea Creatorul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acesta este începutul corect al frazei: „Planificăm”?

Răspuns: Este necesar ca omul să planifice. Dar el trebuie să se convingă că ceea ce se va împlini oricum sunt planurile Creatorului – nu ale lui.

Întrebare: Deci fac ce vreau și va fi așa cum decide Creatorul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Așa ar trebui să trăim? Este acesta mesajul corect?

Răspuns: Da. Întotdeauna adaugi: „Dacă Creatorul vrea”.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/9/24

Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 4a


Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 4a

De ce o atitudine față de Creator se numește rugăciune?

Toate sentimentele pe care le simțim în inima noastră provin de la Creator, și prin urmare, sentimentul din inimă nu se numește ”rugăciune”. Rugăciunea este apelul nostru către Creator. Cuvântul ebraic pentru „rugăciune” (“Lehitpalel”) provine de la cuvântul „a judeca” (“Lehaflil”), adică este auto-judecata, o evaluare a conexiunii pe care o avem cu sursa sentimentelor noastre – Creatorul.

Deoarece sursa sentimentelor noastre este bună și binevoitoare, rugăciunea noastră exprimă diferența dintre sentimentele noastre și asemenea bunătate și bunăvoință. Descoperim amploarea defectului din inima noastră. Rugăciunea este simţirea diferenței dintre om și Creator.

Cu alte cuvinte, dacă ar fi să măsurăm diferența dintre acelea cu care Creatorul ne umple inima și ceea ce simte inima noastră și modul în care răspundem, am vedea mărimea defectului nostru. La fel, dacă am fi corectați pe deplin, ne-am simți pe deplin buni și binevoitori. Cu cât simțirea noastră este mai opusă, cu atât mai mare este indicația defectului nostru.

Nu numai că indică nivelul defectului nostru, ci și locul nostru spiritual. Deoarece Creatorul dă o forță de bunătate și bunăvoință prin toate cele 620 de canale, putem cunoaște canalele pe care le simțim mai mult sau mai puțin, unde ne simțim bine sau rău.

Dacă avem o imagine completă a sufletului, percepem și simțim totul, știm unde ne aflăm la fiecare nivel și avem o imagine clară a stării noastre corectate în comparație cu starea noastră actuală. Toate aspectele prin care ne evaluăm atitudinea față de Creator sunt numite în mod colectiv „rugăciune”.

Creatorul este atins în dorința colectivă

275Întrebare: Cum este dezvăluit Creatorul într-un grup, atunci când membrii săi se anulează unii față de alții?

Răspuns: Creatorul este dezvăluit treptat, în funcție de capacitatea noastră de a ne ridica deasupra egoismului nostru, și de a ne conecta cu prietenii noștri numai prin dăruire și iubire. El este atins în această dorință colectivă.

Întrebare: Putem construi în continuare Creatorul dacă nu toți prietenii lucrează pentru dăruire?

Răspuns: Da, puteți. Chiar dacă doar jumătate din grup lucrează pentru dăruire, puteți totuși să construiţi o imagine a Creatorului care să-L înfățișeze corect înaintea voastră și pe voi înșivă înaintea Lui. Atunci, totul va fi în ordine.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/11/24, pentru absolvenții MAK (Academia Internațională de Cabala în limba rusă), „Ne-am adunat

Cel mai important lucru este să te străduiești spre Creator

938.03Întrebare: De ce Rabaş consideră esențial un grup pentru creșterea spirituală?

Răspuns: Aceasta nu este doar punctul de vedere al lui Rabaş, ci și punctul de vedere al tuturor cabaliştilor de la prima revelaţie a Creatorului în lumea noastră.

De îndată ce oamenii din lumea noastră au început să-L atingă, înţelepciunea Cabala a apărut printre ei și au stabilit principiul că cel mai important lucru pentru cei care studiază Cabala este să se străduiască spre Creator.

Întrebare: Cabaliștii spun că întreaga umanitate trebuie să ajungă la corectare. Cu toate acestea, oamenii în general, sunt departe de spiritualitate. Ne putem aștepta la o corectare radicală a umanității prin metoda Cabala în viitorul apropiat? Sau obiectivul principal este calea noastră individuală?

Răspuns: Trebuie să studiem înțelepciunea Cabala cu scopul de a ne conecta unul cu celălalt în grupurile noastre de zece, în care putem dezvălui Creatorul. De acolo, vom simți cum grupurile de zece se pot reuni pentru a forma un grup mai mare. Acesta este calea noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/3/24, pentru absolvenții MAK (Academia Internațională de Cabala în limba rusă), „Ne-am adunat aici”

Întrebări despre munca spirituală —197

253Întrebare: Cum se face că noi, ca grup de zece, ajungem la o singură părere și toate acumulările noastre spirituale devin o singură acumulare?

Răspuns: Deși eforturile noastre în grupul de zece sunt simțite și apar diferit, toate se unesc în cele din urmă într-un singur efort: atingerea Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă „a fi gata să mori pentru grupul de zece” în sens spiritual?

Răspuns: „A muri pentru grupul de zece” înseamnă a renunța complet la scopurile egoiste de dragul grupului de zece.

Întrebare: În ce fel ar trebui să se exprime sentimentul măreției Creatorului pentru ca noi să putem îndeplini principiile dăruirii?

Răspuns: Toate acestea sunt exprimate în interiorul unui om. Omul ar trebui să simtă cum i s-a revelat Creatorul și dorește să ajute la progresul său spiritual.

Întrebare: Cum ajunge cineva la forța Creatorului de a lucra de dragul dăruirii în grupul de zece?

Răspuns: Trebuie să vă arătați unul altuia că lucrați în acest fel și atunci vă veți inspira unul de la altul cu aceeași dorință.

Întrebare: Ce este templul sufletului uman și unde este situat? De ce nu avem oconexiune cu el?

Răspuns: Templul sufletului uman este în Creator. Când ne străduim spre Creator, ajungem simultan spre acest templu.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/11/24, Scrierile lui Rabaș – Art.344-“Mergi înainte”

Către atingerea completă a Creatorului

938.01Întrebare: Totul vine de la Creator. Punctele din inimă, gândurile noastre, tot ceea ce se întâmplă, toate provin de la El. Depinde ceva de mine? Care este rolul meu, responsabilitatea mea?

Răspuns: Rolul și responsabilitatea voastră sunt dezvăluite în mod specific în cadrul grupului colectiv în care trebuie să aduceți toți prietenii, inclusiv pe voi, în starea unită în care sunteți cu toții, complet asemănători cu Creatorul.

Scopul nostru este să atingem o înălțare la cel mai înalt nivel al creației. Nimeni nu te va lăsa la jumătate de drum, nesigur cu privire la unde să mergi mai departe. Prin urmare, trebuie să ne unim până la atingerea pe deplin a Creatorului și a întregului sistem de creație. Deci fii pregatit pentru asta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, pentru absolvenții MAK – Academia Internațională de Cabala în limba rusă, „Ne-am adunat

Vom învăța să dăruim

632.3Studiind lumea superioară, începem treptat să realizăm că aceasta se bazează pe dăruire și nu pe primire, ca în lumea noastră. De aceea învățăm să dăruim.

Deși înțelepciunea noastră se numește înțelepciunea primirii (Hochmat haKabala), în esența ei ea este construită doar pe dăruire. Așa că vom învăța să dăruim.

Întrebare: Cum pot verifica sinceritatea intenției mele de a dărui? La urma urmei, mă pot convinge destul de ușor că intențiile mele nu sunt deloc egoiste și vizează grupul, dar în adâncul meu mă înșel.

Răspuns: Îți va părea întotdeauna că ești deja în calitatea dăruirii și a iubirii pentru prieteni.

Dar apoi se va dezvălui treptat că nu este așa. Este în regulă, acesta este sistemul de revelare a egoismului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, pentru absolvenții MAK – Academia Internațională de Cabala în limba rusă, „Ne-am adunat aici”

Cum percepem veneraţia în fața Creatorului?

278.03Întrebare: De ce ar trebui să simt veneraţie în fața Creatorului, mai degrabă decât afecțiune și recunoștință față de El?

Răspuns: Ne simțim uimiți de conștientizarea revelației Creatorului atunci când Îl atingem. Dar, în general, acest lucru nu este obligatoriu; vine de la sine.

Așa că, să continuăm să ne străduim pas cu pas să ne apropiem de Creator, să-L dezvăluim și să vedem ce trezeşte în noi.

Întrebare: Cum putem percepe acest sentiment de venerație pentru a stimula unitatea și iubirea în cadrul grupului?

Răspuns: Împreună ca grup de zece, întoarceți-vă către Creator și implorați, cereți și invocați-L, să vă ridice mai aproape de El. Folosiţi cele mai simple cuvinte, El va înțelege totul.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, pentru absolvenții MAK – Academia Internațională de Cabala în limba rusă, „Ne-am adunat aici”

Dacă vrei să trăiești mult

628.2Întrebare: În urma războiului care a început pe 7 octombrie, oamenii din Israel au început să vină la secțiile de cardiologie cu probleme cardiace, nu cu infarct miocardic sau artere blocate, ci cu ceea ce se numește „sindromul inimii frânte”. În ebraică, este tismun et lev shavur.

Simptomele sale seamănă cu un atac de cord, dar nu este un atac de cord. Forma inimii se schimbă, funcția sa este afectată, și în loc să se contracte, se extinde. Această condiție rezultă din eliberarea de adrenalină în sânge în timpul durerii sau stresului prelungit.

Medicii recomandă menținerea unui stil de viață sănătos, exerciții fizice, reducerea stresului, ușurarea solicitărilor de muncă, practicarea hobby-urilor, plecarea în vacanță etc., dar pentru o persoană modernă care este mereu în mișcare, stresată și care încearcă să-și găsească locul în viață, aceste recomandări nu par realiste.

Cum să nu ne „frângem” inimile în mijlocul a tot ce se întâmplă în jurul nostru?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să înțelegem că tot ce se întâmplă este răspunsul naturii la comportamentul nostru. Nu ne putem ajuta singuri decât dacă acționăm exact în conformitate cu legile naturii.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă aș ști că comportamentul meu și relațiile cu ceilalți afectează toate acest stres și războaie? Ce ar rezulta din asta?

Răspuns: Atunci m-aș comporta diferit. Aș evita stresul și conflictele cu ceilalți. Adică m-aș comporta normal, astfel încât să nu existe ciocniri.

Întrebare: Este interesant că există dureri fizice precum tortura, suferința și închisoarea, totuși oamenii ies din asta vii și uneori trăiesc până la 120 de ani și rămân sănătoși. Dar aici, stresul emoțional pune capăt vieții. Ce este asta, de ce este asta?

Răspuns: Corpurile noastre sunt adaptate la suferința fizică, dar nu la suferința emoțională sau morală. Nu putem suporta asta.

Întrebare: De ce nu? La urma urmei, corpul este sănătos?

Răspuns: Pentru că o astfel de suferință depășește viața noastră naturală, corpul nostru.

Întrebare: Deci o funcție superioară este perturbată, în timp ce cea pământească rămâne intactă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci chiar și cu un corp sănătos, aproximativ vorbind, poţi muri?

Răspuns: Da, oamenii trăiau în condiții dincolo de imaginația noastră.

Întrebare: Și apoi, bang, totul s-a terminat. Înseamnă asta că avem o componentă mai înaltă în noi?

Răspuns: Da, poți supraviețui vieții dacă ai un scop. Dacă poți ridica acel obiectiv deasupra suferinței și limitărilor, poți îndura orice.

Întrebare: Deci înțelegi acest spirit și supraviețuiești, dar corpul tău poate renunța?

Răspuns: Corpul nu va renunța dacă te ții de această forță deasupra vieții.

Întrebare: Deci conectați la aceste idei?

Răspuns: Desigur. Omul trebuie să vadă un scop în fața lui, un motiv pentru a îndura suferința.

Întrebare: Atunci corpul va rezista?

Răspuns: Da. Problema este că în viața de astăzi, oamenii nu văd acest scop.

Întrebare: Acest lucru se aplică chiar și unui obiectiv simplu? De exemplu, centenarii par adesea să aibă un scop simplu, se țin de el, iar corpul lor îi urmează. Acest lucru se aplică și obiectivelor simple și nu doar celor înalte?

Răspuns: Da, pot avea oile, caprele sau un câine.

Comentariu: Da, aerul curat, natura. Și ei trăiesc.

Răspunsul meu: Exact.

Comentariu: Acum există multe filme despre oameni în vârstă care trăiesc până la 100 de ani sau mai mult, în locuri îndepărtate cum ar fi pădurile și munții. Te întrebi cum se descurcă – și totuși o fac. Ei trăiesc fără spitale sau medici.

Răspunsul meu: Corect. Dacă se trezesc știind că trebuie să facă anumite lucruri, este suficient pentru a se menține.

Întrebare: Chiar și dacă este doar pentru a se hrăni?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ar trebui să învățăm și noi să simțim durerea altuia?

Răspuns: Da, trebuie să învățăm să simțim durerea altora, deoarece asta creează un câmp pozitiv de conexiune reciprocă în jurul nostru, care este esențial pentru supraviețuire.

Întrebare: Poate găsi omul sens în suferința emoțională?

Răspuns: Oamenii găsesc adesea un sens profund în suferință. Dar suferința ar trebui să ducă la un rezultat, indiferent dacă este vorba de crearea literaturii, muzicii sau a altor expresii. O mare parte din artă este înrădăcinată în suferință. O persoană trebuie să-și schimbe atitudinea față de viață și să dezvolte o nouă filozofie de viață.

Întrebare: Atribuiți toate acestea suferinței?

Răspuns: Suferința conduce umanitatea înainte.

Întrebare: Este posibil să acceptăm suferința?

Răspuns: Majoritatea oamenilor acceptă suferința; nu-i pot rezista. Dar unii indivizi își suprimă suferința și ajung la următorul nivel.

Întrebare: Ajungem vreodată la rădăcina suferinței, de ce se întâmplă?

Răspuns: Rădăcina suferinței este de fapt destul de nebună: constă în respingerea suferinței în sine. Când cred că ceea ce mi se întâmplă nu ar trebui să mi se întâmple, sufăr.

Întrebare: Deci dacă o accept, nu voi suferi?

Răspuns: Exact, atunci te vei adapta la acel nivel de viață.

Întrebare: De ce mi se dau toate aceste suferințe?

Răspuns: Sunt date pentru a te face să reflectezi asupra vieții tale. Trebuie să vezi dacă ești sursa propriei tale suferințe și cum te poți ridica deasupra ei. Odată ce ai depășit cauza suferinței tale, te poți elibera de ea și poți câștiga o nouă perspectivă.

Întrebare: Și ce voi vedea?

Răspuns: Vei vedea că suferința ta este pur filozofică. Acolo unde există suferință, există o filozofie legată de ea, o credință că suferința nu este meritată. Dar dacă o accepți, te poți ridica deasupra ei.

Întrebare: În același timp, înțelegerea faptului că aceste experiențe fac parte dintr-un plan divin este esențială?

Răspuns: Da, asta vrea Creatorul să înțelegeți.

Întrebare: Această înțelegere ar trebui să fie atât în ​​inimă, cât și în minte? Și atunci când tu…

Răspuns: Sunt de acord cu El și merg pe această cale.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 23/9/24