Baal HaSulam, „Pacea”: Clarificarea frazei din Mishnah: „Totul este în Depozit iar o Fortăreaţă se Întinde peste toată Viaţa”: Magazinul este deschis iar vânzătorul vinde prin diferite metode de plată; cartea este deschisă iar mâna scrie. Iar toţi cei care vor să împrumute pot veni şi împrumuta, iar colectorii se întorc regulat, zi de zi, şi colectează de la om cu ştiinţa acestuia sau fără ştiinţa lui. Şi au pe ce se baza, iar judecata este adevărată şi totul este pregătit pentru festin.

Întrebare: Propoziţia „iar judecata este adevărată” se referă la încercarea sufletului?

Răspuns: Desigur. Ne apropiem prin atributele de Din (judecată) şi milă, simţind „amarul” şi „dulcele”. Acestea ne învaţă şi ne dezvoltă astfel încât să putem să fim în stare să îl simţim pe Creator. El este cel care ne arată atitudinea de amar” şi „dulce”, ceea ce înseamnă că El vorbeşte „limbajul” pe care îl putem înţelege. În aceeaşi manieră, părinţii trebuie să explice lucrurile unui copil în diferite moduri, fie că sunt plăcute sau nu.

Cu toate că nu este vorba de „limbajul” actual al plăcerii şi suferinţei, mulţumită lui ating o adeziune interioară între două parţi care se pare că stau în faţa mea.

Este ceva în Creator, iar El vrea să creeze ceva similar în fiinţa creată. Apoi El creează în El însuşi şi în fiinţa creată un sistem de comunicare, care este „limbajul” Lui, care foloseşte termenii de primire şi dăruire.

Toate acestea pentru a face cumva să lucreze conexiunea interioară reciprocă dintre părţile noastre iniţiale. Nu se pot conecta fără un „adaptor” special, fără un „limbaj” al plăcerii şi suferinţei, „amarului” şi „dulcelui”, adevărului şi minciunii, dăruirii şi primirii.

Apoi, acolo, nu mai este doar primire şi dăruire, ci mai degrabă ceva care este mai adânc şi mai intern, pe care nu îl putem descrie în cuvinte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/13, ”Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash, „Ce înseamnă interzicerea binecuvântării unei mese goale, în muncă”: Omul ar trebui să creadă că toate căderile pe care le experimentează apar deoarece fiecare cădere creşte nevoia omului de a fi ajutat de Creator, deoarece o nevoie este numită un vas, deoarece este vasul pe care Creatorul îl umple cu Lumină… omul ar trebui să creadă că Creatorul ştie cât de mare ar trebui să fie vasul, conform cu nevoia şi dorinţa lui, iar atunci când Creatorul vede că vasul este pregătit să accepte Lumina, atunci El umple imediat atât mult cât poate. Iar omul nu ar trebui să fie impresionat de căderi ci ar trebui să spună: „Ajutorul Domnului este imediat,” şi ar trebui să creadă că fiecare cădere poate fi suficientă pentru a fi un vas în care Creatorul să îi umple imediat dorinţa…

Toate întreruperile nu sunt obstacole ci de fapt „ajutor împotrivă”. Fiecare problemă ar trebui imediat să fie văzută ca o dorinţă a Creatorului de a aduce omul mai aproape de El, evocând astfel sentimentul că El este distant.

Apoi poţi să te ridici deasupra sentimentului de deficienţă, deasupra întreruperii şi să tânjeşti după adeziune, după dăruire. După câteva asemenea cazuri, îţi construieşti destulă putere pentru a fi umplut cu Lumina revelaţiei Creatorului.

Pe de altă parte, dacă munceşti constant în acest fel, este munca în „linia stângă”. Deoarece munceşti numai deasupra deficienţei şi asta este de nedorit. Trebuie să lucrezi aşa numai dacă cazi în acest abis, nu ar trebui să tânjeşti după o deficienţă şi să o cauţi, ci numai dacă nu ai altă alegere. Atâta timp cât un asemenea „accident” nu se întâmplă, trebuie să lucrezi constant în linia dreaptă şi să tânjeşti constant pentru plenitudine.

Plenitudine înseamnă că nu simţi o deficienţă în nimic şi că eşti constant în starea de Hafeţ Hessed, în dăruire absolută. Creatorul este cel care aduce asemenea accidente în muncă, sentimentul deficienţei în diferite dorinţe.

Aceasta este munca noastră: Înaintaţi întotdeauna cu piciorul drept întâi, până când Creatorul vă forţează să faceţi un pas cu piciorul stâng, astfel ajungeţi la o dorinţă întreagă. În momentul în care obţineţi un asemenea vas întreg, veţi descoperi imediat Lumina în el.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/10/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În fiecare stare spirituală de pe treptele spirituale, există Lumină Interioară şi Lumină Înconjurătoare. Dar în starea  noastră, atâta timp cât nu obţinem restricţia şi un Masach (ecran), putem fi asistaţi doar de Lumina Înconjurătoare.

Forţa Luminii Înconjurătoare depinde de cât de mult o apreciem, de aprecierea noastră faţă de superior, de nivelul următor, ceea ce înseamnă de Creator. Dar nu îl putem aprecia pe El. Ni se dau doar câteva mijloace prin care ne putem dezvolta sentimentul interior al măreţiei celui superior. Cel superior pentru noi înseamnă grupul, învăţătorul şi cărţile, adică studiul care ne vorbeşte despre lumea spirituală şi despre Creatorul ascuns în spatele tuturor acestor mijloace.

Începem să îl apreciem pe superior, care ne este extern, folosind toate aceste mijloace: grupul, învăţătorul, cărţile şi intenţia pentru obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, pentru a-I aduce Lui mulţumire. Cu toate că momentan nu o simţim, chiar dacă doar discutăm despre asta, încercând să simţim din când în când, aşa ridicăm măreţia superiorului în noi. Apoi, la un anumit moment, El devina aşa de important încât ne permite să Îi simţim prezenţa lângă noi.

Asta pentru că tot ce este extern omului reprezintă Shechina, prezenţa Dumnezeiască.

Dar totul depinde de cât de mult Îl apreciem pe El. Toate celelalte reguli de comportament în grup, de cum ar trebui să vorbim, ce să îi cerem şi cum să îl tratăm, apar din această condiţie, din nevoia de a-l aprecia pe superior.

Conform cu asta, Lumina Înconjurătoare străluceşte asupra omului. Este Lumina superioară adevărată, dar între timp ea operează asupra inferiorului ca Lumina care Reformează, ceea ce înseamnă că aduce schimbări în noi, apropiindu-ne gradual de dăruire. Apoi, în final, ne va dărui „restricţia” şi Masach, ceea ce însemnă abilitatea de a lucra spiritual.

Apoi vom începe să înţelegem unde suntem şi ce se întâmplă cu noi, dar în acelaşi timp trebuie să muncim în credinţă deasupra raţiunii şi să îl apreciem pe superior, în ciuda tuturor problemelor pe care cel superior ni le trimite şi toate motivele pentru o atitudine opusă. Aceasta este munca noastră care este bazată pe marea noastră apreciere a celui superior, până când aderăm la posteriorul superiorului ca şi cum ar fi faţa Lui. Apoi vom vedea că nu a fost niciodată posteriorul Lui şi că El a fost întotdeauna întors cu faţa plină de lumină la noi. Astfel, părăsim exilul şi obţinem mântuirea.

La început a fost ca şi cum eram fără cunoştinţă, dar apoi începi să simţi că eşti în exil şi, pas cu pas, începi să te apropii de mântuire şi în final părăseşti exilul şi intri în Lumină. Acestea sunt nivelele ascensiunii conform cu aprecierea voastră faţă de superior, iar mai târziu adeziunea voastră la El.

Avem toate aceste mijloace, toate drumurile sunt deschise şi totul depinde de noi. Nu mai avem nevoie de nimic altceva. Creatorul ne-a dat toate oportunităţile posibile şi totul depinde de om. Nu vom fi iertaţi şi nu există concesii de Sus, dacă nu ne facem munca, pentru că altfel nu ne vom construi vasele noastre spirituale.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/8/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→