Monthly Archives: noiembrie 2020

Nu ne auzim

Întrebare: Toată lumea trebuie să poată asculta. Părinții ar trebui să-și asculte copiii. Copiii ar trebui să-și asculte profesorii care le dau sarcini. Un manager trebuie să-și asculte subordonații și așa mai departe.

Majoritatea oamenilor se consideră foarte buni ascultători. Am citit cercetări care arată că doar 10% dintre oameni au capacitatea de a-i asculta pe ceilalți. Care este motivul? De ce oamenii cred că pot asculta, dar noi vedem contrariul?

Răspuns: Pentru că omul face toate acestea împreună cu ego-ul său, vrea ca toată lumea să vadă cât de prieten, atent și receptiv este. De fapt, vrea să se asculte numai pe sine, să se vadă doar pe sine și să se justifice doar pe sine. Prin urmare, este foarte dificil pentru noi să comunicăm bine. Nu ne putem auzi.

În ciuda faptului că astăzi există tot felul de metode de conexiune video și audio, ar trebui să verificăm cât de conectați suntem între noi. Nu am devenit mai sociabili. Putem să stăm și să ascultăm diferite programe care se presupune că ne leagă între noi, dar nu putem auzi sau vedea pe nimeni în afară de noi înșine.

Întrebare: Există o regulă de bază a relațiilor interpersonale care spune că un mesaj nu poate fi înțeles clar. La nivel fiziologic, nu sunt în stare să înțeleg acest mesaj.

În cercetarea despre care am citit, s-a stabilit că percepția noastră audio este eficientă doar cu 25%. Chiar și în conversațiile informaționale cu prietenii, doar 60-70% din informații sunt absorbite.

Care este motivul acestei lacune? Există lucruri la care egoismul este receptiv.

Răspuns: Nu contează la ce este receptiv ego-ul sau nu. Întrucât toată lumea este ”îmbrăcată” în iubirea de sine și vor să se simtă doar pe ei înșiși, tot ceea ce ajunge la noi este interpretat incorect și, prin urmare, rămâne undeva în aer.

Din „Abilități de comunicare” KabTV din 14.08.2020

“Ca nou membru pe Quora, cum ar trebui să fac față comentariilor de ură pe Quora?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Ca nou membru pe Quora, cum ar trebui să fac față comentariilor de ură pe Quora?

Ar trebui să fii recunoscător pentru răspunsurile lor, că ceea ce scrii îi atinge. Înseamnă că aveți un anumit nivel de conexiune, deși este negativ pentru moment.

Cu toate acestea, ar trebui să încerci să înțelegi de ce gândesc ei așa cum o fac și, de asemenea, să nu te concentrezi pe cine are dreptate sau greșește, ci pe care este în cele din urmă adevărul.

Adevărul este un concept complex, deoarece o persoană poate susține o opinie crezând că este adevărul, dar o examinare a surselor acelei opinii ar putea foarte bine să dezvăluie că, de fapt, nu este adevărul.

Prin urmare, ar trebui să ne sprijinim reciproc în accentuarea unei căutări sincere a adevărului. Opiniile noastre ar avea atunci mai puțină importanță decât întrebările despre locul în care existăm de fapt și despre ceea ce s-ar putea întâmpla cu noi în timp ce suntem aici.

Acest lucru se datorează faptului că astăzi stăm în picioare pe fundații șubrede, descoperind de la o zi la alta cât de fragili suntem. Fie că este vorba de coronavirus sau de multe alte probleme de sănătate, bani, relații sau vreun dezastru neprevăzut care ne-ar putea afecta într-un moment dat, problemele de astăzi pot afecta orice persoană din orice loc și de orice rasă, vârstă, sex și clasă.

Epoca noastră actuală se caracterizează printr-o interconectare și interdependență globală în creștere. Astfel, am fi înțelepți să examinăm măsura în care suntem conectați și cum am putea realiza pozitiv conexiunile noastre. De asemenea, am fi înțelepți să acordăm prioritate unui astfel de control, deasupra bătăliei pentru cine are dreptate sau greșește pe baza nivelului nostru actual de înțelegere a noastră și a lumii.

De asemenea, am fi înțelepți să căutăm cum să lăsăm deoparte mânia și acuzațiile și să lăsăm bunul simț să ne ghideze către o zonă mai neutră în care personalitățile și emoțiile noastre sunt secundare unei căutări de fapte despre ceea ce se întâmplă în viața noastră, lumea si natura. Ar fi similar cu modul în care oamenii de știință desfășoară cercetări, încercând să elibereze ancheta de bagajele emoționale.

Dacă ne-am putea sprijini reciproc pentru a ne concentra atenția asupra acestui tip de direcție neutră, eliberându-ne de tendințele de a ne balansa într-un fel sau altul, atunci am pune piciorul pe o cale orientată mai optim spre adevăr.

Astfel, doresc tuturor putere să ne ridicăm deasupra diviziunilor și diferențelor dintre noi și să observăm circumstanțele din exterior, atât cât este posibil. Dacă dezvoltăm sprijin reciproc pentru a ne vedea viața dintr-un punct de vedere neutru, deasupra emoțiilor noastre, vom putea apoi să ne energizăm viața cu un sentiment reînnoit de speranță. O nouă perspectivă mai unificată s-ar deschide către noi și am vedea că obiectivul nostru comun, al unei unităţi mai mari, deasupra urii și a divizării, merită să fie atins de toți.

Imagine de Markus Spiske pe Unsplash

„De ce își pierd oamenii motivația?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: “De ce oamenii își pierd motivația?

Suntem conduși de dorințele noastre, iar în timpul nostru, dorințele pun capăt dezvoltării lor liniare individualiste și intră într-o nouă fază a dezvoltării colective și integrale.

Cu alte cuvinte, dorințele noastre au crescut de-a lungul generațiilor de la dorințele individuale de hrană, sex, familie și adăpost, prin dorințe sociale de bani, onoare, control și cunoaștere, iar în era noastră a apărut o nouă dorință care nu poate fi îndeplinită direct ca și dorințele din trecut.

Noua dorință poate fi împlinită doar printr-o conexiune armonioasă cu alte persoane. Este un tip de dezvoltare fundamental nou și diferit de modul în care ne dezvoltăm de mii de ani și încă nu am înțeles cum să navigăm în viață după apariția acestei noi dorințe.

Fenomene precum tehnologiile și economiile interconectate la nivel global care au apărut în era noastră sunt o expresie superficială a acestei noi dorințe. Cu alte cuvinte, am creat sisteme care ne conectează din ce în ce mai mult, însă nu ne-am conectat încă în mod pozitiv atitudinile unii față de alții.

Conectarea superficială prin mijloace tehnologice și economice nu reușește într-un final să ne împlinească pentru că trebuie să ne conectăm pozitiv la nivel mental și emoțional. Făcând acest lucru, ne-ar dezvălui un nou tip de împlinire în viața noastră.

Cu cât ne conectăm mai mult pe plan extern, rămânând detașați intern și cu cât încercăm mai mult să ne împlinim conform metodelor noastre anterioare, cu atât ne este mai dificil să rămânem motivați alergând după plăcerile prezentate de amalgamul nostru corporal: hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere. Totuși, în aceeași ordine de idei, nu ne-am împăcat încă cu noua dorință care apare în noi, ce vrea în cele din urmă și cum să o împlinim.

Pentru a ne reîmprospăta motivația și pofta de viață la un nivel cu totul nou, avem nevoie de o nouă metodă, de o nouă educație și de influențe care să ne ghideze pentru a ne familiariza cu această dorință nou apărută, cum trăim într-o eră de tranziție semnificativă dintr-o paradigmă individualistă-lineară la una integrală-analogică și  cum putem realiza în mod armonios interdependența și interconexiunea noastră nou descoperită.

Mulți oameni își pierd astăzi motivația pentru că nu mai simt că se pot împlini prin mijloace individualiste de auto-servire. Deci, trebuie să schimbăm modul în care ne împlinim: să construim o intenție sinceră de a-i împlini pe ceilalți, iar când ne propunem să ne împlinim reciproc, nu vom descoperi nimic mai puțin decât o viață perfectă.

Mai mult, legile naturii, care sunt legi ale interdependenței și interconectării, stau în spatele acestei dezvoltări. Acestea ne ghidează drumul către o conexiune tot mai mare între noi. Deci, cu cât luăm mai multe măsuri active pentru a realiza în mod pozitiv conexiunea noastră crescândă, cu atât ne aliniem mai mult cu legile naturii și, în consecință, trezim forțele pozitive care locuiesc în natură pentru a intra în conexiunile noastre nou stabilite. Când se va întâmpla acest lucru, vom avea un gust de viață nelimitată, în afara a tot ceea ce știm și simțim în prezent, și vom simți un nou val de motivație care provine dintr-o atmosferă care ne încurajează să ieșim din sinele nostru egoist și să ne conectăm armonios cu ceilalți.

Completarea reciprocă a două niveluri de dorinţe

Întrebare:  Cum putem combina scopul principal în viață, de exemplu, creșterea personală, cu dorințe precum familia și munca?

Răspuns:  Acestea sunt două grade: animal și uman. La nivel animal, o persoană are nevoie de această lume: mâncare, familie, copii și așa mai departe. Pe de altă parte, are nevoie și de lumea spirituală. Prin urmare, el ar trebui să dedice timp pentru ambele.

Ambele grade ar trebui să se completeze reciproc, dar în proporții diferite în fiecare persoană.

Dorințele noastre de bază nu le contrazic pe cele spirituale. Trebuie să le realizăm și pe ele, dar toate sunt supuse dorinței superioare – de a atinge natura.

Din KabTV “Calitati administrative” 7/2/20

O viață nouă nr. 1284 – Conexiune familială mai presus de orice dezacord

O viață nouă nr. 1284 – Conexiune familială mai presus de orice dezacord

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Este imposibil să creștem dacă nu îmbrățișăm conflictele, dacă nu ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre, dacă nu facem concesii reciproce și dacă nu simțim dragoste pentru ceilalți.

Dragostea trebuie să fie mai importantă pentru mine decât propria mea opinie și orice competiție între noi. Îmi recunosc adevărul și nu cer același lucru de la alții. Am dat doar un bun exemplu. Este imposibil să ceri dragoste. Dacă atingem probleme delicate, este doar o oportunitate pentru mine de a arăta în ce măsură sunt gata să plătesc pentru conexiune. Rezultatul este că simt o îmbrățișare caldă, un sentiment de dăruire și apropiere. Dacă facem acest lucru, nu va izbucni nicio boală.

Din „O viață nouă nr. 1284 – conexiunea familială deasupra oricărei dezacorduri” a KabTV 16/10/20

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

Să iubești înseamnă să te bucuri de succesul altuia

Întrebare: De ce tu tot timpul spui că nu invidiezi copiii tăi sau studenții tăi?

Răspuns: Îi iubesc și prin urmare sunt fericit pentru avansarea lor. Nu poate să fie nicio invidie aici deoarece eu investesc în ei și așa cum a fost, continui viața mea în ei.

Întrebare: Deci, dacă o persoană iubește pe cineva, nu poate să fie invidios pe el?

Răspuns: Nu, cel puțin nu invidie rea cu siguranță și nici măcar invidie bună. Eu doar sunt fericit cu ce are.

Întrebare: Și dacă scopul nostru este să ajungem să iubim aproapele nostru, atunci reiese că fără invidie nu ne vom dezvolta.

Răspuns: Adevărul este că iubirea ne va încuraja să investim chiar mai mult unul în celălalt. Când o persoană care este apropiată de mine începe să obțină lucruri mari, eu nu am să o invidiez ci am să fiu fericit pentru ea. Oarecum particip în asta.

Întrebare: Este invidie pentru Creator, sursa originală care ne-a creat?

Răspuns: Nu. Poate doar la început. Acesta este sentimentul pe care îl obții când te gândești la Creator ca la ceva străin. Când începi să realiezi, înțelegi și să simți că asta este ceva deasupra ta, îmbrățișând totul, iar tu ești în El și nu este nimeni în afară de El, atunci nu este nicio invidie.

Asta este ceva așa voluminos, dincolo de toate senzațiile posibile sau posibilitățile de înțelegere, că nu pot să Îl invidiez pe El.

De pe KabTV “Abilități de comunicare” 8/7/20

În izolare acasă

Întrebare: În timpul primei carantine a fost o scurgere în violența domestică. Acum a doua carantină este pe drum. A fost deja introdusă în Israel. Organizațiile publice dau alarma.

Ce ar trebui să facă soții în timpul izolării acasă?

Răspuns: I-aș sfătui să păstreze distanța în măsură în care ei pot fi în relații bune. Să regleze apropierea fizică a unuia cu altul în funcție de dispoziția spirituală a unuia față de celălalt.

Nu poți să faci nimic aici; suntem oameni. Este foarte dificil pentru noi să controlăm egoismul nostru, nervii nostrii și obiceiurile noastre. Trebuie să ne înțelegem între noi, să vorbim despre acest subiect în familie și să încercăm să ne ocupăm de el.

Remarcă: Este interesant că principiul “cu cât mai aproape – cu atât mai rău, cu cât mai departe – cu atât mai bine” lucrează aici.

Comentariul meu: Asta deoarece suntem egoiști. Suntem obișnuiți să dăm unul peste altul pentru o jumătate de ora dimineața înainte de muncă, o jumătate de ora sau o ora seara, poate când luăm cina împreună și oarecum când mergem în pat, deși asta este mai degrabă comunicare nu între oameni ci între sexe.

Pe baza asta, viața noastră, desigur, este mai degrabă săracă.

Întrebare: Deci, principalul lucru este să vorbească între ei mai des, să comunice mai mult?

Răspuns: Desigur. Însă asta nu înseamnă că ar trebui să impunem ceva unul asupra celuilalt. Noi trebuie să discutăm totul pe cât de deschis posibil, să nu ascundem nimic, astfel încât celălalt înțelege ce gândesc, ce vreau, etc., eu, în schimb, ar trebui să încerc să îmi exprim opinia personală nu cea pe care am prins-o dintr-un serial sau de altundeva.

De pe KabTV “Expressul Cabala” 9/27/20

Mediatorul dintre suflete și creator

Întrebare: Procesul de învățare și dobândire a abilităților integrale vizează schimbarea omului. Un student trebuie să realizeze o astfel de abordare a învățării încât să se simtă ca și cum ar fi într-un laborator în care se cercetează singur. Cum iei în considerare individualitatea fiecăruia? Există mii de studenți în fața ta, fiecare cu rapiditatea lui de a primi informații, propriile schimbări. Pe cine vă concentrați în timpul prelegerilor?

Răspuns: Pe nimeni. Sunt ghidat de câmpul comun al tuturor elevilor pe care îi văd și îi cunosc și pe cei pe care nu îi văd și nu-i cunosc, toate sufletele care trebuie să se conecteze între ele și cu Creatorul. Și eu sunt mediatorul care face acest contact între ei și Creator.

Observație: În educația integrală, omul trebuie mai întâi să înțeleagă o imagine generală, apoi să efectueze o analiză cuprinzătoare a fiecărui detaliu și apoi să le lege. Prin urmare, de multe ori te enervezi când încerci să explici imaginea de ansamblu și el începe să ceară câteva detalii.

Comentariul meu: Da, chiar mă deranjează. Este o abordare greșită a studiuliu.

Întrebare: În studiu, există trei etape ale stăpânirii materialului: cunoașterea, înțelegerea și realizarea. Cât timp, după părerea ta, poate dura transformarea cunoștințelor în realizare senzorială?

Răspuns: Este greu de estimat. Nu există reglementări de dozare pentru acest lucru.

Din „Abilități de management” KabTV 24/6/20

O nouă pagină în fiecare zi

Întrebare: În general, se crede că la începutul fiecărei sesiuni, este important să repetați pe scurt cele spuse în sesiunea anterioară. De ce nu faceţi asta?

Răspuns: Pentru că nu vreau ca cineva să înceapă o pagină nouă prin repetarea trecutului de pe vechea pagină. El nu are nevoie de asta. Trebuie să vină gol. Gol!

În Cabala, nu este ca în toate celelalte metode în care acestea repetă mai întâi materialul anterior și apoi merg mai departe. Începem în fiecare zi din nou.

Uneori se întâmplă să nu terminăm un subiect dintr-un anumit motiv. Atunci s-ar putea să repetăm ​​puțin. Dar, în general, nu. Despre aceasta se spune: „Fiecare zi va fi la fel de nouă în ochii tăi”.

Observație: În metodele convenționale, pentru a înțelege că elevii au memorat materialul, este foarte eficient să aveți sondaje, teste, exerciții. Nu verificați niciodată cunoștințele, nu efectuați teste sau examene.

Comentariul meu: Nu vreau să forțez elevii să memoreze. Vreau să simtă doar că trebuie să se schimbe intern. Pot rula teste ale modificărilor lor interne?

Observație: Uneori dai teme, dar nu le verifici niciodată.

Comentariul meu: Pentru ce? Cred că, dacă cineva vrea să fie elevul meu, trebuie să se gândească constant la ceea ce a auzit de la profesor.

Din „Abilitățile de management” KabTV, 24.06.2020

“Lecţia pe care trebuie să o mai învăţăm din Noaptea de Cristal” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Lecţia pe care trebuie să o mai învăţăm din Noaptea de Cristal

Zeci de evrei au fost uciși, mulți alții au fost umiliți public și trimiși în lagăre de concentrare; casele și afacerile lor au fost distruse și peste o mie de sinagogi din Germania și Austria au fost incendiate – Aceasta a fost povestea distrugerii lăsată în urmă de naziști în Kristallnacht, „Noaptea cioburilor”, la 9 noiembrie 1938. La a 82-a aniversare a zilei, este clar că istoria s-ar putea repeat, pe măsură ce umbra antisemitismului și a radicalismului se extinde în întreaga lume.

O nouă serie de atacuri teroriste islamice fundamentaliste au zguduit Europa în ultimele zile. Marea Britanie și-a ridicat nivelul de alertă teroristă la „sever” după atacurile mortale din Franța, de la Paris și Nisa, în urmă cu câteva zile și, cel mai recent, la Viena, Austria, unde patru persoane au fost ucise și 22 de rănite în împușcături comise într-o zonă lângă mai multe sinagogi. Chiar dacă cineva crede că nu evreii au fost cei vizați în mod specific în acel atac, pacea și liniștea oferite de oraș comunității evreiești s-au încheiat. Într-o declarație rară, liderii evrei europeni au cerut mai mult „control și transparență” asupra moscheilor de pe continent – cu privire la ceea ce se predică și de unde primesc finanțare care ar putea promova incitarea la comiterea unor astfel de acte de violență.

Dar radicalizarea este doar una dintre amenințări, deși nu una minoră. Antisemitismul este, în general, în creștere în Europa și este de ceva timp, în care cazurile record de atacuri fizice și hărțuire sunt raportate în marile orașe europene. Sentimentele antievreiești și antiisraeliene create de grupuri extremiste nu sunt în prezent elemente de referință istorică, ci o realitate foarte actuală la nivel mondial.

Cu toate acestea, în mod previzibil, evreii cred că totul va trece. Sunt convinși că scrisorile de condamnare către organizații sau către guverne, vor face treaba. Treziţi-vă! Asta nu a funcționat până acum și nu va funcționa niciodată. Încă nu am învățat lecția din întreaga istorie a persecuției față de evrei. Poporul evreu se opune acceptării faptului că este nedorit în Europa. Pe măsură ce terorismul se intensifică și problemele sociale și economice se înrăutățesc, evreii vor fi considerați vinovați, așa cum se întâmplă întotdeauna. Mulți vor dori să termine ce au început Germania și Austria în urmă cu mai bine de opt decenii, susținând „de ce trebuie să trăiască printre noi; suferim cu adevărat din cauza acestor oameni; avem probleme și nu avem altă opțiune decât să-i terminăm”.

Se pun mari presiuni asupra evreilor europeni și asupra comunităților evreiești din întreaga lume până când evreii își vor da seama că se află dintr-un anume motiv în epicentrul urii. Trebuie să învățăm că lumea nu se schimbă, așa că noi trebuie să ne schimbăm. Trebuie să arătăm omenirii în ansamblu cum să reparăm sciziunea din lume – aceasta este ceea ce se așteaptă de la evrei.

Înțelepciunea Cabala explică faptul că evreii au un rol special în marele puzzle uman: „Scopul lui Israel este să unească întreaga lume într-o singură familie”, scrie Rav Kook, primul rabin șef al Israelului. Misiunea poporului Israel, conform celui mai renumit cabalist al secolului XX, Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), este de a servi ca o conductă pentru a transfera sistemul de conexiune pozitivă spre întreaga umanitate, aşa încât aceasta să-şi poată recupera echilibrul și să-şi ușureze durerile. El a scris: „Și atunci când vor face asta, vom vedea limpede că, prin lucrarea Lui, toată invidia și ura vor fi abolite din omenire” („Pacea”).

Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, evreii trebuie să se unească. Atât timp cât acest rol este amânat, suferința la scară personală și globală va continua să se intensifice, ca o amintire dură a rolului pe care evreii trebuie să-l împlinească. Așadar, să nu uităm că viața noastră depinde de buna noastră conexiune, atât este de simplu. Atât timp cât arătăm lumii impenetrabila armură a unității, niciun dușman nu se va ridica împotriva noastră. Abia atunci vom putea să lăsăm trecutul dureros în analele istoriei și să întoarcem o nouă pagină, pentru a începe să scriem un prezent și un viitor însorit.