Întrebare: Conform celor spuse de tine, Creatorul nu există în lumea noastră. Deci cine ne împinge din spate să-L descoperim?

Răspuns: Puteți spune orice vă place despre asta. De exemplu, cine face soarele să se rotească? Cine creează toate legile naturii și oferă energie pentru ca totul să existe? De unde provine totul?

Lumea noastră este foarte mică și există doar în imaginația noastră. Dacă nu ne-am uita la lumea noastră, ea nu ar exista. Cabaliștii au vorbit despre asta cu veacuri în urmă, iar oamenii de știință încep să afle acest lucru abia acum.

Lumea noastră există doar subiectiv în imaginația noastră și nu mai mult decât atât. Dacă vrem să ne depășim limitele, trebuie să ne ținem de grup și să creăm împreună un nou sistem de percepție. Astfel, vom începe să simțim existența reală, adevăratul sistem al providenței lumii.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 17.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ O Constituţie dintr-o propoziţie”

Evident, națiunea evreiască este diferită de oricare alta. Chiar și atunci când vrem să credem că suntem aşa, viața sau mai bine zis restul națiunilor, nu ne permit să gândim așa. Când s-a înființat Statul Israel, am căutat să ne conducem țara în conformitate cu regulile care păreau adecvate la acea vreme. Drept urmare, am urmat în principal Regula Obligatorie Britanică, cu „rămăşiţe” din guvernarea otomană care a precedat-o.

Cu toate acestea, de la o alegere la alta, ne dăm seama că sistemul nostru de guvernare eșuează; oamenii sunt nemulțumiți, iar guvernul este disfuncțional. Nu putem fi ca alte țări pentru că nu am fost formați ca alte țări și nu suntem meniți să fim ca alte țări. Suntem meniți să fim o am segula, o națiune virtuoasă, care servește ca „lumină pentru națiuni” urmând o Constituție dintr-o singură frază: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18).

Înțelepții noștri știau asta, desigur. Rabinul Akiva a declarat că aceasta era marea regulă a Torei; Bătrânul Hillel i-a spus unui om care dorea să înțeleagă esența legii evreiești: „Ceea ce urăști, nu face altora” și nenumărate alte referințe din scrierile evreiești mărturisesc centralitatea conceptului de iubire pentru alții și responsabilitate reciprocă în dreptul evreiesc.

Fondatorii țării noastre au fost, de asemenea, foarte conștienți de această lege și de vitalitatea ei pentru succesul nostru. David Ben Gurion, liderul comunității evreiești din Israel înainte de înființarea Israelului și primul prim-ministru al țării, a scris că „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” este porunca supremă a iudaismului. Cu aceste trei cuvinte [lungimea frazei în ebraică], s-a format legea umană eternă a iudaismului … Statul Israel va fi demn de numele său numai dacă structurile sale sociale, economice, politice și judiciare se bazează pe aceste trei cuvinte eterne”.

Aaron David (AD) Gordon, ideologul și forța spirituală din spatele sionismului practic și al sionismului muncitoresc, a făcut ecou cuvintelor lui Ben Gurion atunci când a scris: „Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt” … [și] numai acolo unde oamenii sunt responsabili unul pentru altul este Israelul”. Și în cele din urmă, Eliezer Ben Yehuda, cel care a reînviat limba ebraică, a afirmat că „încă nu am deschis ochii și am văzut că doar unitatea ne poate salva. Doar dacă ne unim cu toții … pentru a lucra în favoarea întregii națiuni, munca noastră nu va fi în zadar”.

Din păcate, nu ne-am construit sistemele sociale, economice, politice și judiciare pe aceste trei cuvinte, așa cum stipulase Ben Gurion și nici nu ne-am unit „pentru a lucra în favoarea întregii națiuni” așa cum a cerut Ben Yehuda, nici nu am devenit „responsabili unul pentru celălalt” după cum a specificat David Gordon. Drept urmare, ca țară și ca națiune, eșuăm lamentabil. Dacă vom continua pe această cale, nu vom avea un viitor aici. În cel mai bun caz, vom „scăpa de disconfort până când vor rămâne prea puțini pentru a merita numele de stat și vor fi înghițiți de arabi”, așa cum a spus cabalistul și gânditorul Rav Yehuda Ashlag. În cel mai rău caz, vom fi dispersați cu forța, fie prin război, fie prin război civil.

Dacă vrem să evităm această soartă îngrozitoare dar sigură, nu avem de ales decât să înțelegem că națiunea noastră este una spirituală și ca atare, țara noastră trebuie să se întemeieze pe legea spirituală a iubirii celorlalți: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuţi”. Aceasta este singura Constituție care este potrivită pentru țara noastră și pentru poporul nostru și singurul mod de guvernare care va face din Israel un stat binevenit printre națiuni.

Chiar și Henry Ford, care detesta evreii din vremea sa atât de vehement încât a devenit idolul lui Hitler și a primit de la el cea mai mare distincție, pe care un german nu a putut-o primi, i-a admirat pe evreii din antichitate tocmai pentru că structura lor socială se baza pe aceste „trei cuvinte eterne”. ”Așa cum a spus Ben Gurion, Ford a scris: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale … ar face bine să se uite la sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Astăzi, sarcina primordială din faţa noastră este să stabilim o astfel de educație în națiune, care să ne ridice mai presus de toate disputele și certurile noastre și să stabilească unitatea, responsabilitatea reciprocă și într-adevăr iubirea față de ceilalți din națiune. Și întrucât ura este atât de înrădăcinată în interiorul națiunii, această educație trebuie să cuprindă întreaga națiune, în toate fracțiunile sale, în mod egal și să se aplice tuturor vârstelor. Trebuie să ne reformăm societatea de la una în care guvernează invidia și ura, la una în care sprijinul și iubirea dau tonul până când realizăm practic principiul „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”. Aceasta este singura guvernare viabilă a Israelului.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cum ar trebui să arate guvernarea corectă”

Ieri a fost învestit un nou guvern în Israel. Un nou guvern este întotdeauna o șansă de a reflecta și spera asupra unui guvern adecvat, care funcționează așa cum ar trebui să fie un guvern care lucrează pentru oameni. Dacă teoretic, ar fi să avem un guvern care să aibă în vedere cel mai bun interes al oamenilor, am vedea un plan în două secțiuni. Secțiunea nr. 1 ar detalia situația ideală, cele mai mari realizări pe care ni le putem imagina. Secțiunea nr. 2 ar tranșa Secțiunea 1 în porţiuni mici, digerabile, pe care le putem efectua pe rând. În opinia mea, cea mai mare realizare pe care o putem spera și pe care ar trebui să ne străduim să o realizăm este responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți, ca în versetul „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” Dacă vom realiza acest lucru, vom obține de asemenea, orice altă recompensă imaginară.

Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie mai întâi să fim de acord că scopul existenței poporului Israel și al statului Israel este într-adevăr, să trăim în responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți. Fundamentul națiunii noastre, principiul de bază al evreilor, este iubirea față de ceilalți. Talmudul din Ierusalim scrie (Nedarim 30b): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”; Rabinul Akiva spune: „Aceasta este o regulă măreaţă în Tora”. Cartea Likutey Halachot [Reguli alese] elaborează acest subiect și explică faptul că toate diferitele facțiuni trebuie să obțină unitatea, nu pentru a învinge un dușman comun, ci pentru a realiza iubirea. „Vitalitatea este în principal prin unitate, prin toate schimbările care să fie incluse în sursa unității”, scrie autorul Nathan Sternhartz. „Din acest motiv”, continuă el, „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” este marea regulă a Torei, care trebuie încorporată în unitate și pace. Vitalitatea, susținerea și corectarea întregii creații sunt împlinite în principal de către oameni cu puncte de vedere diferite care se includ unul cu celălalt în iubire, unitate și pace”.

În lumina deteriorării situației societăţii din Israel și a declinului statutului internațional al țării, cred că trebuie să ne dăm seama cu toții că revenirea la rădăcinile noastre, la singura sursă de putere și legitimitate pe care am avut-o vreodată, nu mai este o opțiune ci este obligatorie! Trebuie să începem să discutăm pe orice canal, pe orice media despre responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți care aparțin stării noastre actuale, de ce sunt cele mai importante sarcini pe care le avem astăzi și ce se va întâmpla dacă nu le vom îndeplini. Trebuie să ne educăm pe noi înșine despre acest lucru, la fel cum învăţăm despre tot ce este important pentru noi în viață.

Mai mult, educația către iubirea celorlalți trebuie să facă parte din sistemul de învățământ, încorporată în programa fiecărei școli ca fiind una dintre disciplinele de bază care trebuie predate și îmbunătățită prin programe și activități educaționale extracurriculare. Dacă ne gândim la cuvintele lui Sternhartz, că „vitalitatea, susținerea și corectarea întregii creații sunt împlinite în principal de către oameni cu puncte de vedere diferite care se includ unul în celalat în iubire, unitate și pace”, este ușor să vedem cât de departe suntem de aceasta. Evenimentele din ultimele luni nu ne lasă de ales decât să ne străduim deasupra tuturor dificultăților și în ciuda lor, și chiar din cauza resentimentului nostru inerent unul față de celălalt.

Trebuie să nu uităm că suntem diferiți de orice altă națiune. Fiecare națiune provine de la cineva și aparține unui nucleu central de oameni care au iniţiat-o. Evreii vin de pretutindeni și nu aparțin niciunui nucleu central de oameni. Când Avraam a strâns oameni în jurul său și a început să-i învețe despre unitate, la fel cum trebuie să facem noi acum, studenții săi au venit din toată Semiluna Fertilă și din Orientul Mijlociu. Veneau din triburi și națiuni diferite și nu aveau nimic în comun, în afară de ideea „oamenilor cu puncte de vedere diferite care se încorporează împreună în iubire, unitate și pace”. Deci, dacă nu restabilim unitatea, cum suntem o națiune? Revenim la a fi o mulțime de străini care nu cred în ideea de unitate și nu văd niciun motiv pentru a stabili unitatea între ei. Este greu de văzut că într-un astfel de stat, zilele noastre ca națiune sunt numărate?

Dacă vrem să vedem Israelul avansând cu succes, trebuie să îl stabilim corect, nu în modul în care sunt construite alte națiuni, deoarece nu suntem ca alte națiuni, așa cum este evident pentru toată lumea, ci în modul în care Israelul trebuie să fie construit – pe baza iubirii pentru ceilalți și a responsabilității reciproce. Prin urmare, chiar înainte de a ne gândi la noul guvern, trebuie să ne gândim la forma viitoare a țării noastre și a națiunii noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Principiul fondator al Israelului – Unitatea mai presus de toate”

Israelul se confruntă cu o criză de identitate. De-a lungul anilor am urmat fără prea multe gânduri regulile impuse de Mandatul Britanic, după perioada otomană în Țara Israelului. Era un precedent natural de continuat, unul ușor și convenabil. Cu toate acestea, condițiile pentru guvernele altor națiuni nu pot și nu se vor potrivi aici. Prin urmare, continuăm să eșuăm mereu, de la guvern la guvern și încă nu am reușit să facem ce trebuie.

În zilele noastre este deja clar pentru toată lumea – în bine sau în rău – că suntem un popor unic. Lumea nu ne permite să fim ca alte popoare și Israelul este de asemenea revelat ca o țară care nu poate fi ca toate celelalte țări.

Statul Israel trebuie să se construiască pe sine și forma sa de guvernare, în conformitate cu caracterul și identitatea sa unică. În timp ce condițiile actuale din Israel sunt caracterizate de ravagii sociale, de ură sălbatică asemănătoare cu cea care a izbucnit între noi în zilele distrugerii Templului, iubirea față de ceilalți și unitatea poporului mai presus de orice este în continuare starea necesară la care trebuie să aspirăm. Suntem o națiune întemeiată pe porunca supremă de a ajunge la iubire mai presus de ură, de a transcende interesul personal și de a stabili relații reciproce bune între noi.

Primul prim ministru al Israelului, David Ben-Gurion, a înțeles bine acest lucru. El a spus: „Prin acestea va fi judecat statul, prin caracterul moral pe care îl conferă cetățenilor săi, prin valorile umane care determină relațiile sale interioare și exterioare și prin fidelitatea sa, în gândire și faptă, la suprema cerere:„ și îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți”. Aici este cristalizată legea eternă a iudaismului și întreaga etică scrisă din lume nu poate spune nimic mai mult. Statul va fi demn de numele său numai dacă sistemele sale sociale și economice, politice și juridice, se bazează pe aceste cuvinte nepieritoare”. („Renașterea și destinul Israelului”)

Ben-Gurion avea dreptate. Providența Supremă nu va permite statului Israel să funcționeze conform condițiilor altor țări. Presiunea va fi pusă asupra noastră până vom începe să ne împlinim destinul. Trebuie să înțelegem cine suntem, ce se așteaptă de la noi, care este rolul nostru față de națiuni și să guvernăm în consecință. Întrebarea este: vom ajunge la o astfel de conștientizare într-un mod pozitiv sau negativ, din trezire și consimțământ din partea noastră de a ne conecta ca un singur popor sau din angoasă datorată presiunilor interne și externe?

Pentru a evita diviziunile insurmontabile care duc la un război civil teribil, trebuie să interiorizăm faptul că legile de bază ale poporului Israel sunt legile spirituale ale grijii reciproce și unității.

Această valoare fundamentală trebuie să fie coloana vertebrală a oricărei decizii guvernamentale, a legii și a aplicării ei. De sus în jos, ideea de unitate trebuie să pătrundă pe toate căile societății israeliene. Așa cum ne pasă de educația intelectuală a copiilor noștri, indiferent de mediul lor socio-economic, trebuie să oferim educație pentru a construi relații bune și armonioase între toți membrii națiunii, pentru a stabili legături strânse care să conecteze pe fiecare dintre oameni. Această lege a responsabilității reciproce și a iubirii este principiul fondator al poporului nostru și ar trebui să fie rețeta noastră durabilă pentru succes.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Motivul din spatele miliardelor de doze de vaccinuri anti-Covid promise  de G7 țărilor sărace”

La încheierea recentei Adunări G7 din Marea Britanie, participanții au promis un miliard de doze de vaccin Covid către țările sărace ca „un mare pas către vaccinarea lumii” potrivit BBC. Primul ministru al Marii Britanii, Boris Johnson, a cărui țară a prezidat summit-ul, a declarat că „lumea vrea să vadă că respingem unele dintre abordările egoiste, naționaliste, care au afectat răspunsul global inițial la pandemie și să ne canalizăm toate diplomele, economiile și puterea științifică pentru a învinge Covid definitiv”.

Cu sinceritate, mă îndoiesc că preocuparea lumii este prioritatea G7. Pot înțelege de ce ar dori să calmeze sau să îmblânzească cumva pandemia, dar nu cred că este din remușcări pentru comportamentul lor anterior sau că și-au schimbat brusc abordarea. De asemenea, nu cred că pandemia s-a încheiat, în ciuda existenței vaccinurilor. Poate că nu va erupe la fel de exploziv ca înainte, dar va continua să ne deranjeze pentru o lungă perioadă de timp.

Nu este ca și când ar trebui să ne temem de Covid; umanitatea se confruntă cu nenumărate amenințări permanente, iar Covid nu este cea mai rea dintre ele. Luați HIV de exemplu, există încă în jurul nostru și încă ne sperie, dar am învățat să trăim cu el. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem nu este de ce nu putem anihila astfel de plăgi, ci de ce apar. Este ca și cum natura încearcă să ne spună ceva, dar refuzăm să ascultăm, așa că trebuie să încerce moduri diferite și la volume diferite pentru a ne atrage atenția.

Când vom asculta în cele din urmă, vom realiza că mesajul naturii este foarte simplu: nu mai maltratați natura și nici unii pe alții. Exploatarea reciprocă și a naturii distruge tot ceea ce ați muncit atât de mult pentru a construi, tot ceea ce a construit natura și dacă le stricați vă veți ruina. Cu câteva decenii în urmă, discuţia despre schimbările climatice era considerată subversivă sau cel puțin inovatoare și avangardistă. Astăzi este la ordinea zilei. Acest lucru nu vorbește în favoarea noastră, ci mai degrabă arată cât de puțin am făcut pentru a rezolva problema.

Dar, în realitate, schimbările climatice nu sunt problema noastră reală. „Clima” dintre noi este problema. Dacă vom rezolva acest lucru, vom rezolva orice altceva, inclusiv schimbările climatice, Covid, HIV și orice altă problemă. Atmosfera dintre noi ne face să poluăm resursele de apă, ne face să purtăm războaie reciproce, militare sau economice, pentru că pentru a le câștiga, suntem dispuși să epuizăm pământul, să înrobim populații întregi, să creștem prețul alimentelor de bază și al energiei fără niciun motiv și să facem tot ce putem pentru a ne răni dușmanii care sunt practic toți, în afară de noi. Cu alte cuvinte, ura noastră unul față de celălalt este cauza principală a tuturor problemelor noastre, iar Covid-19 este doar un simptom minor al acestei boli de ură. Vindecă ura și vei vindeca orice altceva.

Sper că în viitorul apropiat, omenirea își va reveni, își va lua viitorul în mâini și va pune în aplicare un program educațional global de solidaritate care se va concentra pe unirea întregii familii de națiuni. Scopul său nu va fi să submineze suveranitatea națiunilor, să preia economiile lor sau să le facă rău în alt mod, ci să salveze omenirea de autodistrugere.

G7, fiind un grup al unora dintre cele mai puternice și influente națiuni de pe Pământ, poate și ar trebui să dea un exemplu de astfel de mișcare. Am puține speranțe că o vor face, dar știu că trebuie, la fel ca noi toți. Mă tem că cealaltă opțiune este foarte sumbră și plină de agonie. Nu aș vrea ca nepoții și copiii noștri să crească într-o lume moartă și plină de ură.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→