Noul meu articol pe Linkedin “Cât de multe campionate europene?”

Potrivit presei Deadline din industria de divertisment, „acoperirea ESPN și ABC a campionatelor de fotbal UEFA Euro 2020 care au început săptămâna trecută a crescut cu 12% în spectatori faţă de Campionatul Euro 2016”, iar campionatul abia a început. Poate că este reîntoarcerea după încetarea forțată a jocurilor și campionatelor de ligă datorată pandemiei Covid-19, sau poate din alte motive, dar în ciuda tuturor exagerărilor cred că valul va fi de scurtă durată.

Omenirea își pierde interesul pentru astfel de jocuri; zilele copilăriei noastre se apropie de sfârșit. Pe măsură ce creștem, dorințele și aspirațiile noastre se schimbă. Acest lucru se întâmplă fiecărei persoane și întregii umanități. Oamenii încep să caute lucruri mai semnificative de făcut cu timpul lor, așa că în timp ce vizionarea jocurilor sportive este încă destul de populară, nu va rămâne așa mult timp.

Dar asta nu se întâmplă doar în sport. Se întâmplă în fiecare domeniu al industriei de divertisment, deoarece divertismentul, în cele din urmă ne lasă să ne simțim goi. Ne apropiem de o fază a dezvoltării noastre în care începem să ne întrebăm nu doar cum să ne distrăm mai mult în viață, ci despre sensul vieții în sine.

Când începem să ne întrebăm despre sensul vieții, căutăm originile ei, ce s-a întâmplat înainte de a ne naște, ce se va întâmpla după ce voi muri, dacă există viață în altă parte a universului și alte asemenea întrebări. Dar, în cele din urmă, ne dăm seama că răspunsul la întrebarea despre sensul vieții nu se află pe o planetă îndepărtată sau în trecutul sau viitorul îndepărtat, ci chiar aici, printre noi, în conexiunile noastre umane.

Lucrul legat de conexiunile umane este că, schimbându-ne relația între noi, ne schimbăm percepția asupra realității, iar lumea pe care am cunoscut-o dintotdeauna se transformă într-o nouă creație. Nu este magie și nu realitatea s-a schimbat; vedem pur și simplu un strat cu totul nou din realitate, pe care nu l-am văzut înainte, care dă vieții și întregii existențe un sens complet nou.

Oamenilor le place să joace jocuri de realitate sporită, cum ar fi Pokémon GO, sau să folosească această tehnologie pentru a schimba aspectul lucrurilor. Dar când vezi modul în care totul este conectat, întreaga ta existență devine mărită, transformată, îmbogățită și însuflețită în moduri pe care nici nu putem începe să ni le imaginăm cu percepția noastră actuală foarte limitată.

Ce este și mai bine, este că odată ce ne dăm seama cât de conectați suntem cu toții, ne transformăm relațiile din negative în pozitive. Realizarea interdependenței noastre pur și simplu nu ne permite să fim răi unii cu alții, deoarece ar fi ca și cum am fi răi cu noi înșine. Înțelepții noștri au știut toate acestea cu mii de ani în urmă și au învățat acest lucru pe oricine a dorit să învețe. Talmudul din Ierusalim de exemplu, oferă această frumoasă alegorie despre conexiunea noastră: „Dacă scrierile avertizează despre maltratarea obișnuită, răzbunarea și purtarea de ranchiună ar trebui interzise și faţă de cei care nu sunt din națiunea ta. De asemenea, cum este posibil ca cineva să ierte un afront? [Să presupunem] că cineva taie carne, iar cuțitul alunecă tăindu-i mâna; ar trebui să ia în considerare răzbunarea mâinii pentru tăierea celeilalte mâini? La fel și această chestiune … regula este că cineva nu se răzbună împotriva aproapelui, pentru că este ca și cum s-ar răzbuna împotriva propriului său trup ”(Nedarim 9: 4).

Talmudul Ierusalmitean a fost redactat în secolul al III-lea. Ne putem imagina cum ar fi arătat istoria dacă am fi absorbit iubirea profundă și conexiunea care iradiază din acest fragment? Cum ar arăta istoria umană dacă am simți în felul în care au descris autorii Talmudului? Cum ar arăta planeta noastră? Ar exista poluare? Ar exista exploatare? Ar fi războaie, foamete sau sărăcie? Cred că știţi răspunsul. Prin urmare, cu cât ne îmbrățișăm mai repede viitorul conectat, cu atât mai devreme această realitate cu adevărat sporită va deveni realitatea noastră, iar viața noastră va deveni ceea ce poate fi și ceea ce sperăm să fie.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cheia eficienței în viețile noastre”

Viața modernă se caracterizează printr-o cursă continuă de a fi mai eficienţi ridicând constant ștacheta mai sus pentru a avea succes? Dar eficiența maximă nu este întotdeauna o garanție a împlinirii. Pentru aceasta avem nevoie de gestionarea obiectivelor și de o direcție clară din cea mai înaltă perspectivă a vieții.

La fel ca în cazul unei curse, chiar înainte de a începe este important să-mi aleg o direcție și să dezvolt un plan pentru a o implementa. Altfel, cu siguranță vom ajunge la sfârșitul vieții noastre fără să ne dăm seama de darul pe care natura ni l-a dat doar nouă, potențialul nostru unic, al fiecăruia dintre noi. Prin urmare, să te străduiești să fii altcineva și să faci ceea ce face toată lumea este rețeta sigură de a fi mediocri și de a rămâne așa.

Doar pentru că alerg repede nu înseamnă că voi ajunge mai repede undeva unde să merite. Oamenii urmăresc de obicei obiective pe care nici măcar nu și le-au propus. „Nu vei decide pentru mine”, ne spun copiii pentru a ne demonstra independența, dar în viața noastră de adulți alergăm constant într-acolo unde ni s-a spus să fugim.

Alergăm repede, aproape fără odihnă, încercând constant să devenim mai eficienți, mai exacţi. Dar, nu am devenit sclavi în această intenție, fără o explicație rațională a ceea ce vrem să realizăm?

Oricine dorește să rupă acest cerc vicios trebuie să evite în primul rând să urmeze ceea ce face majoritatea, fără să se întrebe de ce o face. Viața nu este o mașină cu valori și obiective activate automat.

Pentru ce merită să trăiești? Ce vreau să fac cu viața? Fără a clarifica aceste mari întrebări despre esența existenței noastre, toate eforturile vor fi inutile și fără sens. „Sfârșitul actului este deja cuprins în gândul inițial” au spus înțelepții noștri, pentru a sublinia că în primul rând este indispensabil să aflăm pentru ce ne-a creat natura, pentru a descoperi ceea ce putem realiza în viață.

Apoi, primul pas pentru a fi eficient este să mă întreb pentru ce trăiesc. După ce am găsit un răspuns și am definit un scop care să merite, a doua etapă ar trebui să fie să aflu cum să-l ating, de ce mijloace anume am nevoie pentru a-l atinge? Al treilea pas este să mă înconjur de oameni care sunt de asemenea, interesați să atingă același scop, astfel încât să-mi ofere un mediu de susținere.

Este important să interiorizăm faptul că fără un mediu de susținere, o persoană nu poate progresa. Suntem ființe sociale și prin urmare, trebuie să absorbim forțe din mediul nostru, asemănător semințelor puse în pământ și care au nevoie de un substrat adecvat de umiditate, minerale și îngrășăminte pentru a crește și a prospera. Voi putea primi exemple bune dintr-un mediu de susținere în care invidia ne propulsează spre progres, dar ne oferă forța necesară pentru a merge mai departe și a depăși toate obstacolele pe calea realizării potențialului nostru.

Este o pierdere de timp în sensul cel mai larg al cuvântului, să ne lăsăm purtaţi de viață și să ne urmăm înclinațiile naturale. Prin urmare, ori de câte ori mă simt distras, trebuie să mă întorc din nou la mediul înconjurător și să-mi spun că trebuie să fiu într-un contact mai strâns cu el, astfel încât mediul să mă poată poziționa mai corect pe direcția marelui scop pe care l-am ales.

Apropo, acesta este și pentru părinți un sfat foarte important. În loc să încercați să vă forțați copiii să se dezvolte în direcția dorită și să provocați respingerea ei, ar fi mai bine dacă îi puneți într-un mediu cu copii care se dezvoltă în aceeași direcție pe care o considerați potrivită. Copiii tăi vor primi din partea celorlalți stimulul de a se îndrepta către același scop.

Importanța obiectivelor pe care ni le-am stabilit în prealabil este ceea ce ne va face să împlinim aceste obiective. Prin urmare, este imperativ să ridicăm importanța obiectivului măreţ la care aspirăm în fiecare zi, să ne reamintim reciproc de ce este important pentru noi și ce ne va da în viață.

Din punct de vedere evolutiv, nivelul de eficiență al cuiva din rasa umană este măsurat de gradul de participare al aceluia la schimbarea relațiilor umane, de la relații egoiste care amenință să distrugă lumea la relații altruiste care vor construi o relație integrală între toți.

O persoană este considerată eficientă și benefică pentru sistem în măsura în care promovează bune conexiuni între oameni și complementaritate și reciprocitate în cadrul societății. Fiecare dintre noi va simți în aceeași măsură realizarea totală a ceea ce natura ne-a oferit doar nouă, un dar unic pentru fiecare persoană din lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum îți găsești scopul vieții?“

Putem găsi scopul vieții noastre învățând planul și programul superior al naturii, care ne dezvoltă către scopul vieții în fiecare moment.

Învățând planul naturii, începem să simțim treptat ce putem realiza în încarnarea noastră actuală, care a fost soarta noastră în încarnarea noastră anterioară, cum funcționează natura, de ce am fost creați așa cum suntem și cum să ne dezvoltăm în modul în care o facem sub influența mediului.

Apoi utem înțelege cum să facem clic pe acest sistem și să îl controlăm. Folosind dorințele și intențiile noastre, împreună cu îndrumări bazate pe învățarea planului superior al naturii, putem intra în camera de control a naturii și putem descoperi cum și de ce totul a fost creat așa cum a fost creat.

Întrebarea despre scopul vieții este primul pas către această descoperire. De-a lungul istoriei și al vieții noastre individuale, ne dezvoltăm prin dorințe de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, care sunt toate dorințe care aparțin nivelului nostru actual de percepție și simțire.

Dorința de sens și scop aparține deja unui nivel superior de percepție și simțire, iar întrebarea despre sensul și scopul vieții este sămânța descoperirii sale. Învățând cum să direcționăm această dorință către scopul vieții, care este etern și întreg, învățăm cum să ne ridicăm deasupra nivelului nostru fizic de existență și să ne găsim trăind într-o realitate superioară în care percepem cum și de ce funcționează totul. Mai mult, de la un astfel de nivel de realizare, învățăm cum să ne influențăm chiar și destinul.

Bazat pe Lecția zilnică de cabală cu Cabalistul dr. Michael Laitman din 20 septembrie 2015. Scris / editat de studenții Cabalistuuil dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “O inimă de bunic”

Când am devenit bunic și l-am văzut pe nepotul meu pentru prima dată, inima mi s-a umplut de iubire. L-am ținut în brațe, am vrut să mă joc cu el, să fac ceva pentru el, ca să-l fac să se simtă bine. Nu mai experimentasem o astfel de emoție până atunci.

Iubirea este motivul pentru care suntem aici în această lume; este motivul pentru care lumea a fost creată. Cu toate acestea, spre deosebire de iubirea naturală, cum ar fi iubirea instinctivă a unui bunic față de un nepot, între străini există rezistență naturală, înstrăinare și dușmănie, mai degrabă decât iubire.

Cu toate acestea, viața se formează tocmai prin depășirea acestor emoții. Fiecare ființă vie evoluează depășind rezistența și greutățile. Aceste „obstacole” creează nevoia de creștere și dezvoltare. Dacă nu ar fi fost greutăți și rezistență, nu ar exista nici o evoluție și oamenii nu ar fi ajuns niciodată să existe.

Sentimentele de separare de ceilalți, alienare și dușmănie nu sunt, prin urmare, emoții negative; sunt pârghii pentru creștere. Le vedem ca fiind negative atunci când nu vrem să ne ridicăm deasupra lor și să creștem. Dacă, în loc să le respingem și să ne temem de ele, le-am vedea ca pe niște oportunități de a crește și de a ne dezvolta pe noi înșine, le-am întâmpina și am beneficia enorm de ele. Mai mult, ridicându-ne deasupra lor, am crea o conexiune mai mare și mai strânsă decât cea pe care am avut-o înainte de apariția acelor „piedici”.

De exemplu, gândiți-vă la complexitatea unei creaturi unicelulare în comparație cu complexitatea corpului uman. Sunt incomparabile. Motivul creării unui sistem atât de complex precum corpul uman sunt tocmai obstacolele pe care toate nivelurile de complexitate le-au întâmpinat înainte de a ajunge să facă un organism uman. Prin urmare, într-un anumit sens, ne „datorăm” viețile, existența noastră urii și separării care au apărut la nivelurile premergătoare nouă.

Acest lucru ar trebui să ne învețe că nu ne putem eschiva datoriei noastre de a face față urii care se dezvăluie astăzi printre noi. Ura nu apare pentru alt motiv decât pentru a promova evoluția și o unitate mai mare. Dacă evităm să ne confruntăm cu rezistența și să ne unim deasupra noului și mai durului nivel de ură, vom împiedica evoluția propriei specii și vom plăti mult pentru aceasta.

Atitudinea noastră față de crizele sociale care ne afectează planeta nu ar trebui așadar, să fie la fel de naturală ca în familie, ci mai degrabă conștientă și intenționată. Ar trebui să recunoaștem că nu ne simțim ca în familie şi să folosim relațiile din familie ca exemplu pentru a ne strădui și a încerca împreună să stabilim astfel de relații între noi.

Cuvântul cheie aici este „împreună”. Depășirea înstrăinării reciproce trebuie să fie un efort reciproc la care participă toate părțile populației. În caz contrar, o parte o va exploata pe cealaltă și toată construcţia se va prăbuşi ca un pachet de cărți. Trebuie să instalăm conștientizarea a cât de importantă este formarea unităţii deasupra respingerii noastre, până când ne simțim cu adevărat ca o singură familie. Astăzi, viața noastră și a celor dragi depinde de asta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi ne confruntăm cu viața în orașele mari, mega orașe. Există vreo modalitate de a ajuta locuitorii orașului să-și îmbunătățească indicele de fericire?

Răspuns: În primul rând, depinde în continuare de atitudinea dintre o persoană față de alta. Dar este mult mai ușor să implementați acest lucru atunci când creați condiții naturale pentru oameni.

Mi-am vizitat adesea prietenii și studenții în orașe mici din America, unde este nevoie de o jumătate de oră pentru a ajunge de la o casă la alta cu mașina, deoarece aceste case sunt înconjurate de o mulțime de pământ. Dar, deoarece toată lumea are o mașină, nu este dificil să socializezi.

Și, deși este un drum lung de parcurs la muncă, este totuși mult mai confortabil să trăiești așa. Oamenii se obișnuiesc cu asta.

Cred că orașele, așa cum sunt astăzi – beton armat cu mai multe etaje sau cutii de cărămidă – nu sunt absolut ecologice și neproductive.

Acestea pot fi benefice pentru cei care le construiesc, deoarece puteți aduce cu ușurință toate comunicațiile într-un singur loc și puteți popula o clădire cu câteva mii de oameni. Dar nu aș merge la o casă ca asta. Deși, pe de altă parte, am trăit în astfel de case toată viața.

Sunt încrezător că viitorul va sta într-un pământ mai populat.

KabTV „Conversațiile” 09.06.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Povestea despre Avraam din Geneza începe cu faptul că în Babilonul Antic, oamenii trăiau ca o singură națiune și vorbeau aceeași limbă. Nimeni nu conducea pe nimeni. Cum poate fi așa ceva? La urma urmei, înainte de asta, zeci de mii de triburi diferite s-au luptat între ele.

Răspuns: A existat o perioadă în Mesopotamia, între Tigru și Eufrat, când nu au existat contradicții în locul în care au trăit babilonienii, deoarece totul era din abundență. În râuri erau pești, pământul fertil era recoltat bine și oamenii nu aveau nevoie de nimic. Nici măcar nu se invidiau reciproc și nu erau în competiție.

Totul a fost foarte bine. Nimeni nu domnea asupra celorlalți, toată lumea era egală. Oamenii trăiau într-o stare calmă, parcă păstrată. Aceasta indică un grad zero (rădăcină) de egoism. În acel moment, egoismul abia începea să se dezvolte în umanitate.

În principiu, considerăm Babilonul antic ca starea inițială a umanității atunci când oamenii nu simțeau încă egoism, lăcomie, invidie și așa mai departe în interiorul lor.

Gradul de rădăcină este egoismul mort. Nu are nevoie de mai mult decât are. Reprezintă starea de nivel animal, inițială, a umanității.

KabTV „Stări spirituale” 11.06.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce moment începem să trecem instrucția spirituală, Tora, prin noi înșine?

Răspuns: Tora este sistemul de interacțiune corectă a tuturor părților creației (mineral, vegetal, animal și uman) și le aduce la o anumită conexiune reciprocă. Adică, Tora este implementarea corecției sistemului de interacțiune între părțile sparte ale creației, dorințele sparte, sufletele sparte.

Întrebare: Încep să studiez Tora în momentul în care se trezește în mine dorința de a ieși din starea spartă, către starea de unitate?

Răspuns: Da, și înainte de asta nu este absolut necesar. De multe mii de ani omenirea a existat într-o astfel de stare în care Tora a fost complet inutilă și până în prezent mulți nu au nevoie de ea.

Perioada de la primirea Torei până la intrarea în țara Israelului este o perioadă de corectare inconștientă, ca un copil care se târăște mai întâi pe patru picioare și apoi învață să meargă, toată omenirea a învățat să mănânce, să bea, să construiască și să se dezvolte.

Dorința egoistă care există într-un individ în mod natural îl mișcă automat și nu are nevoie de nici o Tora, un sistem de cunoaștere și acțiuni artificiale, deoarece va primi fie recompensă, fie pedeapsă direct de la natură ca răspuns la acțiunile sale. Îl vor învăța într-un mod atât de simplu și concis.

Dar când ajungem la starea în care trebuie să intrăm în mod conștient în legătură cu legile naturii, atunci trebuie să le cunoaștem pentru a le îndeplini în mod conștient. Începem să simțim că, dacă le realizăm egoist, ca și înainte, atunci vom suferi foarte mult.

În vremea noastră, umanitatea își dezvăluie depravarea, care ne poate duce la o astfel de suferință în care ne mâncăm reciproc. De aceea este dezvăluită Tora.

KabTV  „Secretele cărții eterne” 19.05.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă pentru noi intrarea pe pământul Israelului?

Răspuns: Omul este creația comună, Adam. Cu toții suntem parte a sufletului său. Aceasta este o imagine spirituală colectivă, care în sine nu constă din ființe separate așa cum ne vedem noi oamenii, de obicei.

Reprezintă totalitatea tuturor proprietăților noastre, în special a celor spirituale. În principiu, tot ceea ce este în fiecare dintre noi constituie, ca să spunem așa, o figură spirituală numită „Adam”.

Bineînțeles, din generație în generație, toate părțile acestei figuri, sau mai bine zis proprietățile sale individuale, sunt supuse treptat corecțiilor lor în asemănarea cu Creatorul.

Și când această asemănare este completă, atunci vom ajunge la starea de corectare și Creatorul va apărea și va umple imaginea lui Adam, sufletul nostru comun, care se va aduna în această stare, începând de la lumea noastră, de la nivelul pământesc, până la cea mai înaltă.

Acest suflet va sta în toate lumile, dar nu în sens corporal. Acesta va include umplerea tuturor lumilor, ceea ce înseamnă că va ajunge la starea de corectare generală (Gmar Tikkun).

În prezent, începem să intrăm în ultima parte a acestei stări. Prin urmare, generația noastră este numită ultima generație, care corectează spargerea sufletului comun care a avut loc înaintea noastră și care stă la baza existenței noastre ca indivizi.

Trebuie să ne unim în interior ca un singur om cu o singură inimă, cât mai multe miliarde de suflete într-un singur suflet, într-o singură structură spirituală.

KabTV „Secretele cărții eterne”, 19.05.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce a fost special în timpul lui Baal HaSulam că el a fost primul care a simțit nevoia internă acută de a disemina înțelepciunea Cabalei, chiar dacă a trăit acum aproximativ o sută de ani?

Răspuns: Lumea a devenit mai egoistă și o revoluție a dus la schimbări drastice tehnologice, culturale. Regimurile din multe țări s-au schimbat, fermierii au început să se mute în marile orașe, iar lumea a devenit mai concentrată și mai exigentă.

Prin urmare, a fost posibil să se înceapă diseminarea înțelepciunii Cabalei într-un mod practic. Oamenii au început să se întrebe: „Care este sensul vieții?” Și nu doar trăind ca o vacă care pășește pe câmp.

Au ales să se conecteze și să se alăture lumii, culturii și tehnologiei. Erau mașini, avioane și comunicații între oameni. Omenirea a devenit total diferită. Secolul al XX-lea ne-a dezvoltat ca niciun alt secol înainte și acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabalei a fost dezvăluită.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 10.03.19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, 55% din populația lumii trăiește în orașe. Acest număr continuă să crească. De ce crezi că oamenii sunt determinați să se afle în mediul urban? Aceasta a fost tendința de-a lungul istoriei.

Răspuns: Pe de o parte, efortul de a se muta în orașe este legat de industria serviciilor. Pe de altă parte, oamenii sunt atrași de comoditate, de tot ceea ce este oferit ca utilități și de orice altceva.

Dar observăm și acum tendința opusă: oamenii părăsesc orașul, își obțin propriul teren, proprietate privată, se ocupă de grădini, lucrează pământul și cultivă plante.

Este posibil să fim în vârful migrației urbane, dar cred că aceasta este o tendință temporară care nu va prevala pentru mult timp. Dacă putem oferi cuiva tot felul de servicii la distanță de oraș, el va fi de acord cu bucurie din cauza aerului curat, a liniștii și a altor avantaje.

Tendința de a părăsi orașele a început deja. După primul val de pandemie, mulți oameni nu vor să se întoarcă la serviciu, vor să lucreze de acasă. Copiii nu prea vor să meargă la școală.

Există multe avantaje în a trăi puțin izolat de ceilalți, dar, în același timp, este dotat cu tot ce poate oferi un oraș mare. Depinde de transport, comunicații și infrastructura rutieră.

Întrebare: Credeți că pandemia a adus această atitudine față de orașele mari?

Răspuns: Oamenii au realizat pur și simplu că pot primi servicii fără a fi prinși în „cușca” unei clădiri înalte. Pot trăi în siguranță „la sol” chiar și la o mică distanță de zece metri de ceilalți. Cred că Pământul va fi populat în lățime, nu în înălțime.

KabTV „Conversațiile” 09.06.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→