Întrebare: Practic, nu îi văd pe ceilalți așa cum sunt. Cu un sistem general de astfel de haos de percepţie a realității, de ce ar trebui să ne agățăm? Cu siguranță trebuie să existe un fel de far care să ne ghideze înainte. Pe ce ar trebui să mă concentrez pentru a merge pe calea corectă?

Răspuns: Ai un grup pentru asta. Acesta este motivul pentru care umanitatea ne este dată într-o formă atât de destrămată. Este astfel încât să îmi pot corecta egoismul în mod clar, cu adevărat, nu egoismul corporal ci egoismul spiritual; să mă pun în astfel de stări în care atrag energia spirituală care face corectări asupra mea.

Întrebare: De ce majoritatea oamenilor au sentimentul că grupul și prietenii sunt oricum cu un ordin de mărime mai mari decât ei înşişi, că sunt mai adunați și mai conectați?

Răspuns: Pentru că chiar așa este. Aceasta nu este o reprezentare distorsionată, ci corectă. Un grup de cabaliști care încearcă să se unească este întotdeauna mai aproape de spiritualitate decât o singură persoană.

KabTV “Am primit un apel. În cine să crezi?” 11/26/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toți oamenii au un potențial punct în inimă?

Răspuns: Toată lumea îl are acum. În interiorul fiecărui ego uman, în interiorul fiecărei persoane există acest punct! Dar poate fi foarte greu să-l trezești și să-l ridici deasupra ego-ului. Depinde de structura internă a persoanei.

Întrebare: Și ce înseamnă „dușmanul egoismului meu, prietenul sufletului meu”?

Răspuns: Dușmanul egoismului meu și prietenul sufletului meu este punctul din inimă. Sufletul se numește starea corectă a unei persoane, calitatea dăruirii și a iubirii, manifestată într-o persoană în raport cu ceilalți. Desigur, această calitate este un dușman al egoismului și un prieten al sufletului.

KabTV “Am primit un apel. Evoluţia umanităţii” 11/16/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se spune că astăzi trăim într-o lume a gratificației instantanee. Comanzi ceva și deja ceri să fie aici. Nu poți suporta să stai la coadă, urăști asta. Blocajele în trafic sunt și mai rele; Vreau să ajung imediat la destinație.

Vă amintiţi cum era cu fotografia pe vremuri? Mai întâi introduceai filmul, apoi îl rulai, apoi făceai o fotografie. Cereai ca nimeni să nu se miște; altfel ar fi fost nefocalizat. Nu le developai până când nu era epuizat întregul film. Developarea fotografiilor era, de asemenea, un proces.

Viața era diferită, și tot timpul, în fiecare moment, era anticipare, așteptare.

Răspunsul meu: Da, ați participat la proces.

Întrebare: Și astăzi, dai clic și faci instantaneu o fotografie. Apoi o iei din nou. Spuneţi-mi, ce am pierdut cu toate aceste clicuri?

Răspuns: Creativitatea. Noi nu participăm la proces, la creație. Nu-l putem influența. Facem doar clic, facem clic, facem clic și nimic altceva.

Întrebare: Deci vom face clic pe toată viața noastră?

Răspuns: Și facem. Înainte, puteam să ne aducem propriile culori în fotografie, să o retușăm. În general, făceam totul. Fotografia în sine era artistică. Pentru că reglam setările, mecanismul, adăugam puțin brom lichidului de developare și așa mai departe. Era un proces creativ.

Întrebare: Și vi-a plăcut să faceţi parte din acest proces?

Răspuns: Când eram băiat, mi-a plăcut foarte mult să fiu în acest proces. Nu aș vrea să fie automatizat.

Întrebare: Deci, acest moment special de plăcere este pierdut?

Răspuns: Da. Și când imprimai fotografiile de pe film pe hârtie, luai hârtie mată, netedă sau lucioasă și alegeai diferiți parametri. Totul era o expresie a sentimentelor tale. Acum lipsește.

Întrebare: De ce se întâmplă asta? De ce ne-a fost luat acest moment de plăcere?

Răspuns: Am înlocuit lumea creativității cu lumea mașinilor. Așa cum suntem noi, așa este și lumea.

Întrebare: De ce? Ce s-a întâmplat cu noi?

Răspuns: Lumea s-a uscat. Nu există literatură în ea. Nu există artă așa cum era înainte. Totul a rămas în secolul al XVIII-lea până la al XIX-lea.

Comentariu: Și muzica clasică a rămas acolo.

Răspunsul meu: Da, totul a rămas acolo. Iar astăzi nu mai există nimic.

Întrebare: De ce? Nu vrem să ne bucurăm?

Răspuns: Omul devine mecanic.

Întrebare: Atunci vă rog să vorbiți în numele Forței superioare. Forța superioară, de ce ne face astfel de lucruri? Pentru ce?

Răspuns: Îți voi răspunde în numele Forței superioare. „În primul rând, astfel încât să-ți dai seama de tristeţea existenței tale, de josnicia existenței tale – și să vrei să o schimbi.”

Comentariu: Dar Tu ne-ai creat așa, Forță superioară!

Răspuns: „Asta este corect. Aşa am facut. Și te-am creat în acest fel special pentru ca tu să alegi modul corect de viață.”

Întrebare: Nu am fi putut să fim plasați de la început în modul corect de viață?

Răspuns: „În nici un caz! Sau ai fi fost o mașinărie. Dar acum ai de ales între asta și asta. Și vreau să exişti în această alegere și să alegi treptat existența optimă în care tu pentru tine ai fi ca Mine.”

Forța superioară are un program, un scop! Totul este pregătit.

Dar adevărul este că a deveni precum Creatorul înseamnă a deveni absolut amabil, absolut iubitor față de toată lumea și așa mai departe. Aici dimpotrivă, o persoană trebuie să cultive în sine calități antiegoiste.

Întrebare: Deci asta este tot ce dorește forța superioară de la noi? Este singurul lucru, cel mai important lucru?

Răspuns: Singurul!

Întrebare: Cum ar trebui să tratăm asta? Ce ar trebui sa facem? Iubire?

Răspuns: În primul rând, nu suntem complet de acord cu acest lucru.

Comentariu: Desigur, nu sunt de acord cu suferința.

Răspunsul meu: Da. Dar văd că dacă gândesc înțelept, atunci probabil că nu voi avea altă opțiune decât să fiu de acord cu Tine.

Întrebare:: Vorbești deja cu Forța superioară în numele umanității?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci ar trebui să fiu de acord?

Răspuns: Până la urmă, da. Și dacă vom crea o astfel de societate, astfel de conexiuni între noi în care susținem această idee, ne va fi foarte ușor și vom ajunge repede la această stare.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 8/25/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg corect că unul dintre principiile de bază ale Cabalei este să-ți asumi angajamente față de ceilalți, să eșuezi și, din cauza lipsei de putere, să apelezi la Creator pentru ajutor?

Răspuns: Dacă avansezi corect, așa va fi întotdeauna pentru tine. Vei încerca să faci ceva bun pentru ceilalți și atunci vei descoperi că nu vrei cu adevărat asta.

Vei încerca să faci și mai mult bine, dar nu vei reuși niciodată. Apoi, din dezamăgire vei înțelege că trebuie să te întorci către Creator. Pentru acest lucru vor lucra toate sinapsele și tot felul de conexiuni din creier. Vei avea deja o predispoziție pentru asta și vei începe să creezi o astfel de stare.

Întrebare: Ce conexiuni este important să construim în acest moment? Ar tebui să fie o rugăciune?

Răspuns: Da. Este o rugăciune, un plâns și poarta lacrimilor; doar ele ajută o persoană. Când vede că totul este închis în fața lui (și așa ar trebui să fie) și doar porțile lacrimilor sunt deschise, adică numai Creatorul îl poate ajuta, atunci se întâmplă.

Întrebare: De ce durează atât de mult timp pentru a construi conexiuni?

Răspuns: Egoismul nostru nu ne permite să o facem mai repede. Tot spune: „Dragă, stai, nu ai nevoie de alții. Încearcă-l tu insuti.” Nu te îndreaptă către Creator. Apelul către Creator este ultimul lucru; la fel cum sunt cele zece Sefirot și numai ultima funcționează.

Întrebare: În principiu, este eterna întrebare a elevilor: „Când se va fi întâmplat?” Cât timp trebuie să aștepte? Sau nu toți ajung la asta în același timp?

Răspuns:: Se va întâmpla când vrei să se întâmple.

Comentariu: Dar pentru unii durează mai mult până acolo și pentru alții este mai rapid.

Răspunsul meu: Desigur. Unii ajung la acel punct mai repede, alții mai încet și nu toți împreună. O singură persoană poate fi cea din grup care ajunge la aceasta. Dar un anumit număr ajunge la asta aproape simultan.

Din KabTV “Am primit un apel. Principiul de bază al Cabalei” 11/9/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “75 de ani de nehotărâre – Când vine vorba de Israel, evreii sunt încă divizați ”

În urmă cu șaptezeci și cinci de ani, la 29 noiembrie 1947, „un vis vechi de 2000 de ani a devenit realitate: un stat evreu s-a născut din nou în vechea sa patrie”, scrie pe această temă pagina oficială a Ministerului Israelian al Afacerilor Externe. . „În acea zi”, continuă declarația, „Adunarea Generală a ONU a votat Rezoluția 181, adoptând un plan de împărțire a mandatului britanic în două state, unul evreu, unul arab”.

A doua zi, a început Războiul de Independență al Israelului, inițial împotriva arabilor palestinieni, care au negat dreptul ONU de a determina soarta Palestinei și ulterior împotriva a șase armate arabe invadatoare. Israelul a câștigat războiul și a supraviețuit împotriva oricărui pronostic, dar cea mai mare bătălie a sa nu a fost încă decisă – bătălia pentru sprijinul evreilor.

Națiunile nu doreau un stat evreiesc. Acest lucru era clar atunci, așa cum este clar acum. Holocaustul a fost o pârghie puternică pentru a aduce lumea să susțină înființarea Statului Israel și au existat alte considerații, cum ar fi Războiul Rece care izbucnea, în care SUA și URSS doreau să domine Orientul Mijlociu bogat în petrol.

Astăzi însă, nu există nicio îndoială că dacă ONU ar vota înființarea unui stat evreiesc, probabil că nicio țară nu ar spune da. Problema pe care lumea sperase să o rezolve dându-le evreilor propria lor țară, în mod clar nu a fost rezolvată.

Antisemitismul este răspândit, se răspândește rapid, iar problema evreiască pe care germanii intenționau să o rezolve prin exterminare este un subiect de conversație principal și mai rău încă, legitim. Lucrurile se mișcă într-o direcție foarte negativă și fără o schimbare drastică, se vor încheia așa cum s-au încheiat toate vremurile noastre bune: cu o tragedie.

Cu toate acestea, așa cum am indicat mai sus, cea mai grea bătălie a noastră nu este împotriva palestinienilor sau a Națiunilor Unite. Cei mai mari dușmani ai Israelului sunt evreii și israelienii de peste mări care simt că statul evreu nu ar trebui să existe și fac tot ce le stă în putință pentru a-l distruge – de la utilizarea mass-mediei manipulatoare și false, până la sprijinirea teroriștilor și lăudarea actelor lor oribile.

Această bătălie interioară este cea mai grea, pentru că pentru a câștiga, trebuie mai întâi să fim dispuși să admitem că există ceva mai important decât a avea dreptate și că ceva important este unitatea internă între evrei. Până nu acceptăm că necazurile noastre nu vin din mâna palestinienilor sau a națiunilor, ci provin din propria noastră dezbinare și până când vom fi de acord să lucrăm în consecință și să ne unim în ciuda antipatiei noastre reciproce, aversiunea lumii față de noi doar va creşte.

Astăzi în Israel majoritatea evreilor sunt de acord cu existența unui stat democratic evreiesc. Sunt mulți care nu cred asta, care cred că sionismul este o idee demnă de dispreț, dar sunt încă o minoritate în Israel.

În afara Israelului situația este însă foarte diferită. În SUA, de departe cea mai mare comunitate evreiască din afara Israelului, precum și în multe alte comunități, majoritatea evreilor consideră Israelul o pacoste, un generator de probleme care dă întregului crez un nume prost și determină lumea să urască evreii de peste mări pentru „crimele” Israelului. Acești evrei, care se alătură celor care urăsc Israelul în speranța că lumea îi va scuti de ura din cauza lor, au semănat de fapt vântul și vor culege furtuna, la fel ca noi ceilalți.

Evreii sunt cunoscuți pentru că sunt înțelepți și încăpățânați. Sunt pentru fermitatea opiniilor, mai ales când este susținută de date serioase și argumente rezonabile. Cu toate acestea, la sfârșitul zilei opiniile noastre bine gândite nu vor prevala asupra opiniilor la fel de bine gândite ale celeilalte părți și nici nu intenționează să o facă. Diferențele de opinie există tocmai pentru ca să ne ridicăm deasupra lor și să punem unitatea deasupra a ceea ce par a fi argumente sensibile. Când vom face acest lucru, ne vom da seama că oricât de sensibil, niciun argument nu poate câștiga dacă nu provine din unitate și nu promovează unitatea. În cele din urmă, unitatea noastră este cea care aduce pacea cu arabii și nu tactica pe care fiecare parte speră să o implementeze.

Motivul pentru care atât de mulți evrei se opun statului evreu este că nu își dau seama de rolul lor și de modul în care statul Israel este vital pentru succesul lor. Dacă ar ști că rolul fiecărui evreu este de a arăta unitatea chiar mai presus de diviziune și că doar așa ne vor accepta națiunile, ar privi diferențele de opinii nu ca amenințări existențiale, ci ca provocări pe care le putem depăși numai împreună.

Când vom face acest lucru și ne vom uni, vom deveni o națiune model, o lumină pentru națiuni. Aceasta este chemarea noastră, vocația noastră și nu vom cunoaște niciodată pacea până nu vom face asta. Nici un acord politic nu ne va acorda ceea ce ne va oferi unitatea noastră. Dacă nu ne unim, în loc de pace se va întâmpla contrariul. Prin urmare, singura modalitate prin care Israelul își poate câștiga cu adevărat Războiul de Independență este prin unitate, nu prin luptă. Acesta este biletul nostru către pace.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→