Întrebare: Încercați să lipiți studenții unii de alții, de grup, astfel încât aceștia să nu se refere constant la dvs. pentru a rezolva unele probleme?

Răspuns: În niciun caz nu-i blochez pe studenți să stea cu mine, nu fac pe grozavul, inteligentul sau altceva în fața lor. Eu joc rolul unui metodolog în fața lor.

Îi lipesc unul de celălalt pentru că numai aşa pot să rezolve toate problemele dintre ei. Ei trebuie să se unească și conform metodei mele, conectându-se colectiv la mine, absorb lumina superioară.

Întrebare: Dar fără contact cu dvs. grupul nu funcționează, oricât de ideal ar fi?

Răspuns: Nu, nu este adevărat. Profesorul poate să nu fie în această lume; nu contează. Dacă ucenicii se adună, ei mă vor simți în interiorul lor pe mine și pe ceilalți cabaliști care sunt mai înalți decât mine.

Întrebare: Cum îi simțim? Să presupunem că măreția fizică a unui profesor este un lucru.

Răspuns: Nu vorbim deloc despre măreția fizică. Ce înseamnă să te uiți fizic la cineva? Cine este el? Este o bucată de carne ca toți ceilalți.

Un profesor este un canal al luminii superioare pentru elevii săi și asta este tot.

Întrebare: Să presupunem că un grup se reunește și simte profesorul care nu mai este în această lume. Care este indicatorul că simt asta corect?

Răspuns: Dacă elevii se unesc, atunci datorită conexiunii lor mă vor simți fără să ghicească într-un bol de cristal sau altcumva.

KabTV „Am primit un apel. Cum să devii guru?” 08.09.12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aţi spus că dintre cei care nu au Masach (ecran), oamenii cu mai puțină dorință, mai puțin egoism, de exemplu yoghinii sunt cei mai apropiați de spiritualitate.

Răspunsul meu: Desigur. Dar ce înseamnă „mai aproape”? Nivelul bebelușilor care sunt mai aproape de mamă pentru că sunt complet dependenți de ea; ei nu au independență.

Și când încep să-și dezvolte independența vor să se apropie cumva, să simtă, să înțeleagă și să fie independenţi, vor începe să se îndepărteze, să câștige egoism și abia atunci vor începe să se apropie de spiritualitate. Adică drumul lor nu este mai aproape, nici cu un mic salt.

Poți intra în spiritualitate doar cu un egoism uriaș, pe care l-ai recunoscut deja ca fiind rău și ești sigur că trebuie să te corectezi.

Comentariu: Dar spuneţi că marele egoism fără Masach (ecran) este cel mai teribil rău, cel mai îndepărtat de Creator.

Răspunsul meu: Fără Masach (ecran) este tot răul lumii. Cu siguranță.

De fapt, acesta este un mic egoism, sunt mici dorințe. Egoismul adevărat este în spiritualitate, când în căderile spirituale vrei să folosești Creatorul (forța superioară) pentru tine, să devii mare, să stăpânești peste El, ca în basmul despre peștele de aur: „Vreau să conduc!”

Aici omul se oprește și porneşte din nou. Este în regulă, totul trebuie să avanseze.

KabTV „Am primit un apel. Cel mai mare egoist din lume” 14.07.12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Observ că oamenii devin mai răbdători cu timpul. Chiar și studenții prea activi care obișnuiau să țipe, să încerce să demonstreze ceva și să conducă revoluții au devenit mai calmi. Au început să înțeleagă că nu este vorba de schimbări externe, ci de schimbări interne.

Răspunsul meu: Astăzi lumea este atât de dispusă să-l atingă pe Creator, să-L descopere, ceea ce este pur și simplu uimitor! Toate circumstanțele din jurul nostru ne ajută, ne împing înainte. Și ce mai e de făcut pe lumea asta?

În urmă cu douăzeci de ani, era încă imposibil să vorbești cu oamenii despre Cabala. Acum treizeci de ani oamenilor nu le păsa deloc de noi. Ce faci? Este lumea creată pentru a se gândi la unele chestiuni înalte? „Apucă tot ce poți! Cine are un iaht mai lung a reușit în viață.” Iar acum toate acestea trec. Vine un fel de realizare a stării.

Desigur este nevoie să ne ocupăm viața cu ceva. Oamenii se lasă duși de cap și toţi se joacă precum băieții din curte, fac asta și asta, sau asta pentru a se ocupa. Au nevoie de entuziasm; au nevoie de un simț al vieții! Este doar păcat că ei simt această viață pentru ei înșiși sub forma unui joc. Și sunt oameni care sunt subnutriți, nu știu unde își vor pune capul și așa mai departe. Acesta este un astfel de teatru.

Deci aceasta este o problemă. Totuși conform oamenilor care vin la mine, văd că ei chiar simt că lumea nu mai este la fel. Dar ei sunt cei care nu sunt la fel! Dar lumea? Soarele nu strălucește?

Desigur, totul se schimbă. Priveşte situația ecologică! Vedem ce se întâmplă în lume. Acestea sunt primele valuri mici ale unui uragan, unui ciclon sau unei furtuni care se apropie de noi și ne va inunda. Iar omenirea nu va putea face nimic, chiar dacă își pune toată puterea în asta! Nimic!

Ulterior vom descoperi că dorința și gândurile noastre sunt cea mai mare armă din lume care este capabilă să reziste sau să provoace orice schimbări în lume. Dacă gândim bine și pentru noi este ca și cum ne gândim la un elefant alb (este aproape imposibil), totuși dacă ajungem cumva în această stare, atunci vom supraviețui. Iar dacă nu, atunci ne vom îneca, vom muri și vom arde.

Aceasta e problema; Trebuie să gândesc binele, dar nu pot. Cum ar trebui să acționăm în acest caz? Aici oamenii se vor confrunta cu necesitatea de a se schimba.

KabTV „Am primit un apel. Oamenii se schimbă” 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă cineva nu participă zilnic la lecțiile zilnice de Cabala, nu își dă partea sa din lumina care trece prin el către sistem și o blochează, corect?

Răspuns: Desigur! Suntem într-un singur sistem și dacă nu transmit forța dătătoare de viață prin mine însumi către restul celulelor corpului unic al umanității, atunci nici eu nu o primesc. Dacă viața nu trece prin mine, atunci blochez parcă un vas în sistem și astfel acesta moare și prin el, toate celelalte.

Prin urmare, toată lumea trebuie să se deschidă în mod necesar, să găsească conexiunea cu ceilalți și să continue să răspândească acest sistem și mai mult, într-o combinație organică, reciprocă a tuturor cu toți, așa cum este cerut de comunitatea integrală globală de astăzi, din care nu putem scăpa. Trebuie să avansăm și să ne dezvoltăm.

KabTV „Am primit un apel. Totul este din vina lui Laitman?!” 10.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus că îi învățați pe elevi să pună întrebări corect, deoarece făcând acest lucru, le transmiteți matricea.

Răspunsul meu: Altfel este imposibil. La urma urmei, un student este doar o dorinţă neformată; nu este nimic altceva în el decât carnea fizică. Profesorul ajută la formarea corectă a acestei dorințe, astfel încât să devină potrivită pentru a primi lumina.

Un profesor este cel care te ajută să-ți formezi sau mai degrabă să-ți modelezi vasul.

Întrebare: Aţi primit o anumită matrice de la Rabash. Cât de asemănătoare este cu cea pe care o aduceţi studenților dvs.? Sau sunt complet diferite?

Răspuns: Această matrice este universală, este una: asemănarea cu lumina, calitatea dăruirii. Apoi fiecare student o personalizează pentru el însuși. Eu doar îl învăț cum să facă asta, îl împing dintr-o parte, apoi din cealaltă parte: fă așa, fă așa și așa.

Chiar și studenții unui artist sau muzician încă pictează sau cântă în felul lor. Dacă este un Maestru cu „M” mare, el îi învață cum să-și arate talentul, particularitățile și individualitatea. Nu le impune matricea pentru a se imprima în ei. În primul rând, este imposibil. În al doilea rând, acesta nu este un profesor, ci un fel de caporal în armată.

Un profesor este cel care ajută elevul să se dezvolte individual.

Întrebare: Cum are loc procesul de dezvoltare individuală a elevului? Ce faceţi mai exact?

Răspuns: Există o muncă sistematică zilnică. Vedem că durează ani.

În procesul muncii spirituale, elevilor li se oferă niște influențe plăcute sau neplăcute, poate un exemplu personal – în mare parte negative și nu pozitive – pentru ca ei să vadă că și eu sunt așa: obosesc, tratez pe cineva rău sau altceva.

Pe scurt, elevului trebuie lăsat liberul arbitru, un loc pentru îndoială, un loc pentru reflecție: de ce este așa și nu așa, are dreptate sau greșeşte – atât în ceea ce privește profesorul, cât și în privința lui însuși. El trebuie învățat să îndrăznească, să se îndoiască și să facă greșeli.

KabTV „Am primit un apel. Cum să devii un guru?” 23.09.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→