Intrebare: Cine trebuie sa fie la putere in Israel, stanga sau dreapta?

Raspuns: Nici una, nici alta. Responsabilii de acest proces ar trebui sa fie oameni care inteleg ce este unitatea. Dupa cum este spus in Ieremia 51:5 „Israel nu este vaduv.” Sunt astfel de oameni in lume si eu sper ca ii vom gasi, si ca ei se vor organiza si actiona.

Noi speram ca vom reusi sa aducem oamenii din Israel la un nivel in care nimeni nu o sa se simta jignit sau lasat pe dinafara, unde fiecare va avea un nivel de trai normal, locuinta si tot ce isi doreste. Pana la urma, daca ne unim, ne putem organiza viata cel mai bine, fara obstacole, si putem deveni un exemplu pentru ceilalti.

Lumea de azi este impartita, divizata, si separata, si la acest nivel, multumita exemplului corect, putem deveni cu adevarat „o lumina pentru natii”. Asta este ceea ce trebuie sa alegem, si acum, asta este adevarata alegere a oamenilor. In orice directie noi mergem, noi trebuie sa alegem calea acordului si intelegerii reciproce, calea de aur care conecteaza partidele de dreapta si de stanga.

Ceea ce sper astazi pentru oamenii din Israel, este sa faca adevarata alegere dupa vot. Mult succes!

Din Discutia despre alegeri, 18/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În tranziția de la cele cinci simțuri ale noastre pentru simțirea acestei lumi, la cele cinci simțuri prin care simțim Lumea Superioară, unde este locul „de aducere a unui sacrificiu”?

Răspuns: La început, omul nu are nimic. Începem să aducem sacrificii în timpul exodului din Egipt, atunci când Creatorul ne cere să aducem ofrande, să construim Tabernacolul pentru „tablele jurământului”, etc.

Dacă omul se află deja la un anumit grad de obținere este ca și cum simțurile i-ar spune: „această dorință este egoistă pentru acest grad și cealaltă dorință pentru celălalt grad”. Asta înseamnă că ele îi arată omului în ce măsură și cu ce acomodare la alte dorințe, poate el folosi fiecare dintre dorințele lui cu intenția de dragul dăruirii.

Când un om simte cu claritate că trece de la o lume la alta, el începe să simtă un fel de detașare de această lume. Acest lucru este deja apărut la anumite grade în oamenii care vin să studieze Înțelepciunea Cabalei.

După asta, este revelată o dorință clară pentru starea următoare, descoperirea Creatorului. Dar omul încă nu înțelege ce este Creatorul, ce fel de caracteristică este aceasta – dăruire, iubire – și ce trebuie el să sacrifice pentru a-L descoperi pe Creator, ceea ce, până la urmă, își dorește foarte mult.

Desigur, el are nevoie de grup pentru a se dezvolta corect, să se uite la ceilalți și să-și întrețină în el invidia și pofta, aspirația de a merge mai departe. El trebuie să simtă că nu e singur.

El își face Țimțum (restricție) și se străduiește mai departe la fiecare nivel. Iar problemele sunt constant trezite în el, ceea ce, în aparență, îl împinge înapoi: retragere, indiferență, scuze. După asta, el face un salt mai departe, trece prin experiențe dificile primite sub forma „plăgilor din Egipt”, traversarea Mării Roșii, deșert, etc.

Dar lucrul cel mai important este că, numai atunci el primește instrucțiuni și ghidare pentru ceea ce are de făcut. La urma urmei, el nu primește imediat instrucțiuni despre cum să aducă sacrificii.

Mai întâi, înțelegem importanța detașării de această lume în care există numai trupurile noastre fizice. Iar noi, cu dorințele, speranțele și intențiile noastre ne mișcăm spre obținerea Lumii Superioare, a caracteristicii de dăruire și conexiune între toți.

Ca niște investigatori serioși, vrem să descoperim cum sunt conectate nivelurile minerale, vegetale și animale din natură, unde sunt forțele care există între ele.

Treptat, descoperim toate aceste lucruri în două faze. În prima fază nu vrem nimic pentru noi înșine, încercăm să fim complet detașați de caracteristica primirii și, în acest fel, obținem caracteristica numită „Hasadim” (milă).

În a doua fază, ne ridicăm complet de la nivelul de Hasadim, la nivelul de Bina, după ce facem corectarea în dorințele noastre, când ele se află în totală separare de primire și de orice umplere. După asta, începem să transformăm acele dorințe în caracteristici de iubire și dăruire. Aici este revelat locul de sacrificiu. Cu alte cuvinte, noi trebuie să clarificăm modul în care sfințim fiecare din dorințele noastre, tot ceea ce este în interiorul nostru: mineral, vegetal, animal și vorbitor.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi prin care ieșim din Egipt?

Răspuns: Din Egipt pleacă numai dorințele care vor să se conecteze, adică Israel. Toate celelalte părți ale dorinței de primire care nu simt atracție pentru conexiune mor în Egipt, ele sunt armata Faraonului.

Noi lucrăm la conexiunea dintre noi în grup, dar descoperim că nu suntem gata să o obținem, așa că: „și copiii lui Israel au gemut din cauza sclaviei” (Exodul 2:23). Asta înseamnă că noi strigăm la Creator și îi cerem să ne conecteze.

Întrebare: Deci, care este munca noastră? Trebuie să muncim în rugăciune?

Răspuns: Rugăciunea nu trebuie să fie artificială, pentru rugăciune este munca inimii. La sfârșitul eforturilor mele, după ce am devenit convins că nimic nu depinde de mine, izbucnesc în rugăciune.

Este imposibil să te rogi după ceas, asta nu se cheamă rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie ajustată simțirii inimii. Deci, la acest moment, poți fi în starea de „Iom Kipur” (Ziua Ispășirii) și în câteva ore poți fi în starea de „Pesah”. Nu este vorba de timp, ci de stare.

Deci, de ce este de mare importanță sărbătoarea de Pesah marcată în calendar? Este, fiindcă Lumina Superioară coboară la noi din „sfârșitul corectării”, prin toate treptele scării, atinge lumea noastră și chiar crează în ea o mică iluminare. Și noi vrem să conectăm această iluminare cu toate Luminile Superioare ale dăruirii și iubirii pentru ceilalți pe care dorim să le obținem, să le conectăm împreună la Lumea Infinitului. Deci, și în lumea noastră, în ramurile fizice, noi sărbătorim această stare și vrem să fim ca ea chiar și la nivelul fizic. Acest lucru este deosebit de relevant pentru sărbătoarea de Pesah.

Toate celelalte sărbători sunt foarte înalte: Roș HaȘana (Anul Nou – cuprinzând dreapta) și Sukot (cuprinzând stânga) sunt Lumini Înconjurătoare mari. Dar totul începe cu Pesah (Ieșirea din Egipt). De aceea este numit „capul” tuturor lunilor. Exodul din Egipt este nașterea spiritualității, deci această sursă spirituală este cea mai apropiată nouă, se află chiar deasupra capetelor noastre. Toate celelalte sărbători sunt mult mai înalte.

Noi vrem să abordăm această sursă, adică să începem să ne conectăm activ cât mai mult posibil. Acest simbol al exodului din Egipt este prima conexiune dintre noi și, după asta, adăugăm din ce în ce mai multă „carne”, mai multe dorințe, punctului de conexiune.

Dar primul contact este exodul din Egipt, pentru asta este numit „nașterea” omului – fiindcă am reușit să adunăm părțile sparte prin ridicarea deasupra egoului nostru și prin conexiunea dintre noi. Acesta este numit un adevărat „miracol”. Primim această oportunitate datorită influenței Luminii, altfel, este imposibil.

Noi trebuie să ne pregătim serios pentru această stare, fiindcă petrecem mult timp împreună la mese și la lecții cu toate grupurile din lume și încercăm în mod activ să obținem conexiunea. Să sperăm că vom avea succes în punerea în aplicare a acestui lucru, avem încă timp. Nu există timp în Spiritualitate și noi putem îndeplini acest lucru foarte repede și să ajungem, cel puțin temporar, la această stare și, apoi, să coborâm din nou. Și va fi iar „Pesah” după o săptămână. Cine nu reușește să obțină asta în prima zi de Pesah, va avea o a doua oportunitate.

Întrebare: Ce înseamnă conectarea activă?

Răspuns: Toate inimile noastre trebuie să se conecteze una cu alta într-un singur punct, ajungând la un punct de contact. Nu este de ajuns să vrem asta, ci trebuie să facem activ acest lucru. Rugăciunea este trezită într-un om numai dacă vine la momentul necesar, ca rezultat a unei acțiuni în lumea fizică. Dacă fac ceva și sufăr o ratare absolută, din acel punct izbucnește rugăciunea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 13/4/2014 – Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 23:4 – 23:8: „Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunări sfinte, pe care trebuie să le vestiți la vremea lor: în prima lună, în ziua a paisprezecea a lunii, după amiază, veți săvârși Pesah-ul oferind Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii este sărbătoarea azimei (pasca) Domnului; veți mînca pască (faina cu apa, nedospite) timp de șapte zile. În prima zi, va fi o adunare sfântă pentru voi, nu veți face niciun fel de muncă. Și veți aduce ofrandă de foc Domnului timp de șapte zile. În a șaptea zi va fi adunare sfântă pentru voi și nu veți face niciun fel de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să muncești în prima și în ultima zi de Pesah?

Răspuns: Fiindcă în munca spirituală facem distincție între cele două stări: trezirea de jos și trezirea de Sus.

În timpul trezirii de jos, chemăm prin dorința noastră cooperarea dintre Lumină și Kli (vas). Lumina corectează Kli-ul și îi dă intenția corectă. În timpul trezirii de Sus, această muncă este împlinită de Sus, dar numai datorită faptului că, înainte, am creat condițiile corecte.

Am făcut eforturi creând astfel condițiile corecte pentru prima și ultima zi a sărbătorii, fiindcă săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei de stările în care noi nu facem nimic, fiindcă Lumina Superioară face totul. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului, cea care îl pecetluiește.

Este important de spus că națiile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. Calendarul evreiaesc ia în socoteală mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, fiindcă pământul este obiectul central dintre soare și lună.

Pe de o parte noi luăm în socoteală anul, ceea ce înseamnă mișcarea de revoluție a pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte, mișcarea lunii în jurul pământului, și le cămparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și, de exemplu, putem calcula în avans în care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah în următorii 35 de ani.

Ceea ce este în plus, bazându-ne pe comparația dintre mișcarea soarelui, pământului și a lunii, putem spune că Pesah-ul nu poate fi în anumite zile ale lunii. Asta înseamnă că totul este raportat cu acuratețe la sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora se referă de multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Adunările sfinte din Pesah sunt cel mai important lucru pentru neamul lui Israel, fiindcă sunt datorate de fapt dorinței de unitate de care au nevoie pentru a ieși din Egipt.

Unirea unui om cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga omenire, reprezintă de fapt diverse niveluri ale ieșirii din Egipt (din ego). Când obținem forța de unitate are loc o anumită tensiune, acest exod, detașarea de ego.

Egoul este totdeauna între noi, ne separă și ne face să simțim repulsie unii față de alții. Dacă începem să-l compresăm și să-l condensăm încercând să ne conectăm și să ne unim cu alții atunci, ieșirea din ego începe în momentul în care obținem prima oară unitatea.

În prima zi de Pesah (a exodului din Egipt), începem să strângem această conexiune. Apoi, lucrăm la ea în timpul săptămânii și suntem totali uniți în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment, suntem o națiune unită.

Dar, între timp, oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, cu toate că există o direcție care stimulează dorința de a ieși din ego. Dar este mai degrabă un instinct animalic, fără conștientizarea adecvată. Oamenii vor dobândi recunoașterea când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/05/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca spirituală este împlinirea naturii egoiste a omului pentru a obține scopul superior: unitatea cu alții și, prin asta, unitatea cu Creatorul.

Fiecare nivel al dorinței sale aparține acestui lucru, inclusiv nivelul mineral al naturii. Acesta este motivul pentru care tânjesc pentru obținerea scopului creației, iar pentru revelarea mișcării mele către Creator trebuie mai întâi să mă concentrez asupra tuturor dorințelor mele la nivelul inițial, la nivelul zero.

Trebuie să mă vă văd ca un zero total și să mă mențin constant pe acel nivel. Asta înseamnă că facă o restricție (Țimțum) asupra mea și arăt standardul inițial.

Apoi Creatorul începe să muncească continuu cu mine, schimbând diferiți parametrii, condiții și relații, iar eu trebuie să mențin acest standard.

Atunci când mă mențin pentru o perioadă sub aceste condiții, pot începe să mă schimb și să avansez la nivelul vegetal, fără să aștept ca El să mă arunce dintr-o parte în alta. În același timp, trebuie să mă țin de intenția corectă. Acum, eu însumi schimb diferitele condiții în mine, pentru a avansa.

Cu alte cuvinte, pot avansa nu conform cu viteza, ci conform cu derivata ei, accelerația, trecând la un nivel superior, care este multiplicat cu zece.

Nivelul naturii minerale este nivelul în care sunt total concentrat asupra scopului creației, fără a ține cont de parametrii externi care mă influențează. Aici începe totul, așa cum este spus, totul crește din pământ.

Omul crește din pământ. Dacă nu mai vreau să fiu egoist în relațiile mele reciproce cu mediul înconjurător, acesta este nivelul naturii minerale, pentru că mă ține de el determinând prin el calitatea. Nu contează ce se întâmplă cu mine, mă țin de această linie.

Prietenul meu și cu mine, de exemplu, continuăm să menținem relații bune, în ciuda furtunilor umane globale, tragediilor familiale și schimbărilor sociale prin care trecem. Ce este mai mult, aceste schimbări pot fi la diferite nivele: mineral, vegetal, animal și vorbitor.

Trebuie să ne ținem de ele, în ciuda impactului diferiților factori externi care ne îndepărtează: bârfa, calomnia, etc. Iubirea acoperă toate probleme noastre.

Aceste este nivelul naturii minerale, unde întâlnim toate întreruperile nivelelor naturii minerale, vegetale, animale și vorbitoare. Totuși, în ciuda tuturor acestor tipuri de întreruperi, rămânem permanent conectați și, mulțumită acestora, ascedem și ne completăm munca în Assiya.

Nu este simplu. Omul este puternic afectat din toate părțile, dar trebuie să muncească constant ridicând măreția scopului, deoarece altfel nu va putea să se țină de el. Stările prin care va trebui să treacă îl vor arunca dintr-o parte în alta.

Întrebare: Asta înseamnă că mă prezint ca un zero total și spun Creatorului: ”Nu mă poți forța să accept mai mult decât acest nivel, pot primi doar 20 %?

Răspuns: Nu, nu pot primi nimic. Pământul nu acceptă nimic, cu excepția cazului în care ceva trebuie să crească din el. Acesta este deja următorul nivel, nivelul vegetal care aparține pământului.

Aici, ne aflăm în fața unei dileme. Corectez pământul ca să produc următorul nivel al vegetalului sau vreau să lucrez la nivelul vegetal și astfel să folosesc pământul?

Sunt fie în lumea Assiya, folosind lumea Yețira de dragul lumii Assiya, sau în lumea Yețira, folosind lumea Assiya pentru a urca deasupra ei. Baal HaSulam vorbește de asta în Introducere la Cartea Zohar.

Despre asta este vorba în munca noastră cu pământul, cu nivelul mineral al naturii.

Din emisiunea de pe Kab TV “Secretele Cărții Eterne” 7/16/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă facem acţiuni care nu sunt îndreptate către Creator?

Răspuns: Dacă nu îndreptăm acţiunile noastre către Creator, atunci ne închidem în cel mai mic cerc. Apoi Creatorul nu este în nici unul dintre cercurile acestei lumi iar noi trăim pe acest Pământ: aceleaşi naţiuni, aceeaşi oameni, natura minerală, vegetala şi animala, acelaşi univers şi nu vedem nimic altceva decât aceste lucruri.

Nu vedem motivul pentru care trăim, iar asta este problema noastră principală. Nu ştim pentru ce există viaţa, de unde vine şi unde ne duce. Ce se întâmplă înainte de naştere şi ce se întâmplă după moarte? Suntem comprimaţi într-un clişeu foarte îngust.

Animalele nu ştiu nici ele nimic despre viaţa lor. Omul vine la ele, vrea să le omoare şi să le mănânce, dar ele nu suspectează nimic şi trăiesc conform cu ceea ce le este alocat. Dacă nu aspirăm să ieşim din acest clişeu al acestei lumi, atunci atitudinea noastră faţă de viaţă nu este diferită în niciun fel. Trăim pur şi simplu şi continuăm să trăim şi să căutăm constant ce este mai bun pentru noi, la fel ca animalele.

Animalul se comportă aşa pentru a-şi găsi un loc care este cel mai confortabil, în fiecare moment al vieţii sale. Şi noi căutăm constant lucruri care sunt mai bune pentru noi şi nu ne gândim mai departe de asta. Nu ne putem ridica deasupra acestor lucruri, aşadar şi noi suntem la nivelul animal, doar că avem un sistem de clarificare mai dezvoltat. Caut locuri unde lucrurile sunt mai bune pentru mine conform cu multe criterii: este important pentru mine ce spun alţii despre mine, ce este nou în modă, etc.

La animale totul este simplu, iar cu oamenii totul este mult mai complex şi mai complicat. Dar în principiu, este aceeaşi abordare primitivă: o aspiraţie pentru plăcerea materială maximă a vieţii, iar asta este tot.

Toată lumea este condusă de aceeaşi abordare, cu excepţia acelor oameni care primesc o dorinţă de a-şi deschide ochii şi de a ieşi din graniţele lor fizice. Apoi trebuie să îşi îndrepte atenţia tuturor simţurilor în afară, în loc de înăuntrul lor.

Şi asta este ceea ce învăţăm noi: cum este posibil să mă detaşez de abordarea anterioară, să încetez să mă concentrez la material, să îndepărtez ochelarii egoişti şi să văd lumea într-un mod diferit, ca efect a tot ceea ce se întâmplă.

Din Congresul din Franţa, ziua a doua, 5/11/14, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Individul şi grupul trebuie să se comporte ca şi cum ar fi într-un dialog constant cu Creatorul. Iar asta într-o aşa măsură încât orice dialog, cu orice persoană din lume, nu este important pentru mine, deoarece cu toţi sunt conduşi de o forţă superioară şi de fapt ei nu determină nimic.

Curăţ gradual lumea de influenţe iluzorii. Sunt într-o lume, într-un mediu natural şi cu oameni, o multitudine de forţe şi de factori diverşi care mă influenţează: guvernul, vecinii, familia, inamicii şi prietenii. Dar încep să mă gândesc: nu, este Creatorul care este deasupra şi aranjează totul.

El determină toate influenţele forţelor naturii asupra mea, pentru că văd că oamenii sunt incapabili să le stăpânească. Creatorul controlează totul: ploaia, soarele, cutremurele şi ţunami.

De fapt, atribui următorul cerc Creatorului: guvernarea. Înţeleg că guvernul de fapt nu decide nimic şi este condus de Creator. Pentru că Creatorul ne influenţează prin guvern, aşa cum este spus: „Inimile prinţilor şi regilor sunt în mâinile Creatorului”.

Apoi atribui Creatorului şi pe toţi colegii mei de muncă, toţi oamenii din oraşul meu, familia şi cum se comportă soţia şi copiii faţă de mine; pot spune că toate acestea vin de la Creator.

Iar după asta, mă mut şi la grup. Avansez gradual de sus în jos; obţin o astfel de stare în care întreaga lume (Olam) dispare. Toate ascunderile (alam) dispar şi eu îl văd pe Creator peste tot în lume.

Şi tot ce umple această lume, natura, guvernul, oamenii care sunt familiari şi care îmi sunt străini, familia şi prietenii, totul devine un singur vas în locul unde Creatorul este revelat, care se numeşte Divinitate. În loc de această lume eu văd Lumea Superioară care umple întreaga realitate.

Nu mai rămâne altceva. Văd doar Lumina care îmbracă lumea. Unde sunt prietenii mei, unde este familia mea, unde este guvernul, unde este toată natura? Nu este nimic! Totul dispare şi mă aflu faţă în faţă cu Creatorul.

Aşadar acesta este principiu cheie: în fiecare moment să stabilesc contacte numai cu Creatorul şi să clarific că totul vine de la El. El vrea ca eu mai întâi să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă este Creatorul care se întoarce către mine la un moment dat, pentru ca acum, în aceste circumstanţă, să ajung la adeziune. Şi există din ce în ce mai multă adeziune, până când ajung la o stare de întregime.

Din Congresul din Franţa, ziua a doua, 5/11/14, lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

I-am pus odată lui Rabaş aceaşi întrebare: „Ce se întâmplă cu sufletul omului atunci când moare?” Iar el a răspuns că este la fel ca atunci când la sfârşitul zilei iei o cămaşă murdară şi o arunci în maşina de spălat…

La fel şi la sfârşitul vieţii, iei corpul de pe suflet şi îl arunci. Corpul putrezeşte, în timp ce sufletul continuă să trăiască. De fapt, după ce îţi scoţi cămaşa veche rămâi în viaţă… În acest fel rămâi în viaţă chiar după ce scoţi sufletul din corpul fizic.

Întrebare: Atunci cum există sufletul fără corp?
Răspuns: Sufletul există şi acum fără corp. Doar îl acompaniază şi nu îl atinge. Sufletul există în altă dimensiune pe care tu nu o simţi.

Baal HaSulam scrie în articolul „Pacea”: „Astfel, în lumea noastră, nu există suflete noi aşa cum se reînnoiesc corpurile ci numai o anumită sumă de suflete care se încarnează… De aceea, în cea ce priveşte sufletele, toate generaţiile, încă de la începutul creaţiei şi până la sfârşitul corecţiei, sunt ca o generaţie care şi-a extins viaţa peste câteva mii de ani…”

Perioada de dezvoltare a sufletului în această lume este de 6000 de ani. Această dezvoltare a început cu Adam HaRişon (primul om), care a trăit acum 5775 de ani, şi va continua până la sfârşitul celor 6000 de ani. Asta înseamnă că ne-au rămas încă 225 de ani. În timpul acesta, cu toţi trebuie să ne dezvoltăm sufletul, adică partea noastră din sufletul colectiv, şi să ne conectăm împreună într-un singur suflet.

Înţelepciunea Cabala explică întregul proces. Acum 14 miliarde de ani, a început evoluţia materială a universului de la o scântei; a fost folosită ca începutul „Big Bang”. Aşa a început evoluţia naturii minerale. Acum 2 miliarde de ani au apărut primele plante pe Pământ, apoi animalele  şi apoi omul. Specia umană s-a dezvoltat până când a început să se dezvolte în el dorinţa de a obţine sursa vieţii sale, lumea superioară, următorul nivel.

Dezvoltarea avansează de la mineral la vegetal, la animal şi apoi la uman. Iar umanul trebuie să obţină un nivel mai înalt, care se numeşte dezvoltarea sufletului său, şi să se ridice la următorul nivel, lumea superioară. Iar în lumea superioară sunt, de asemenea, fazele de mineral, vegetal, animal şi uman. Dar sunt nivele spirituale pe care trebuie să le dezvolţi şi să te ridici chiar la o şi mai înaltă lume. Şi asta trecem prin cele cinci lumi.

Întrebare: înseamnă că Adam HaRişon a trăit acum 5775 de ani şi a dezvoltat sufletul în el?

Răspuns: Da, şi astfel se numeşte Adam HaRişon.

Întrebare: Asta înseamnă că toată lumea trebuie să îşi dezvolte sufletul în timpul următorilor 225 de ani?
Răspuns: Da, toată lumea, fără excepţie, în 225 de ani sau mai devreme. Vedem cu această dezvoltare se accelerează; timpul devine mai strâns şi se pare că se comprimă şi micşorează. Dacă nu ne dezvoltă sufletul, dacă nu ne împingem către dezvoltare, vom fi aruncaţi într-o teribilă presiune a forţelor naturii, care ne vor presa prin tot felul de dezastre şi probleme; ne va împinge înainte către dezvoltarea sufletului.

Dezvoltarea sufletului are loc numai în această lumi şi în al doilea rând, poate fi reînnoită numai prin conexiunea dintre oameni. Prin conexiunea dintre noi dăm formă unui singur suflet care este general şi comun pentru noi toţi.

Din programul de radio Israel 103 FM din 01.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este de preferat, să dezvolţi fiecare prieten individual sau să mărim imaginea grupului ideal?

Răspuns: Este necesar şi să dezvoltăm fiecare prieten. Dar daca ai un grup mare, asta ar putea fi complicat pentru că pe unii îi cunoşti, pe alţii. Nu este important. Participarea la munca comună atestă faptul că îi accepţi ca oamenii apropiaţi ţie.

Imaginează-ţi că fiecare persoană care stă aici, atât bărbaţi cât şi femei, sunt cele mai apropiate particule în imensul suflet colectiv; aşa ne-am adunat. Eu sunt din nivelul anterior, tu eşti din următorul, dar cu toţi suntem conectaţi. Imaginează-ţi toate generaţiile şi încarnările, un suflet imens, miliarde şi miliarde de particule.

De fapt, fiecare dintre noi se schimbă rapid în fiecare secundă. Şi de fiecare dată este o nouă persoană, cu un nou suflet. Corpul rămâne acelaşi, în timp ce interiorul nostru trece prin stări mai repede decât un electron orbitează în atom. Fiecare stare este nouă.

Din toate stările, din toate sufletele, miliarde de particule care sunt în toate generaţiile, ne avem unul pe altul – cei mai apropiaţi. La asta trebuie să ne gândim legat de grup şi aşa trebuie să ne referim la prieteni.

Din Lecţia zilnică de Cabala din 17.04.2014 Întrebări şi răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este sufletul nostru localizat? Există până și experimente care încearcă să determine greutatea sufletului în grame!

Răspuns: Este complet inutil. Sufletul nu are nicio greutate în lumea corporală. Imaginează-ți că în urmă cu o clipă nu ai vrut să bei apă și acum ți-e sete. Ți-a apărut deci o nouă dorință. Poți să o măsori? Unde este localizată în tine această dorință? Nu poți să spui. Sufletul este de asemenea o dorință, o dorință de a atinge Forța Superioară, acea sferă comună exterioară care conduce lumea noastră, sistemul care ne înconjoară.

Sufletul este numit dorința de a obține scopul vieții, sensul vieții noastre. Dacă apare în om o astfel de dorință, atunci el începe să simtă că sufletul lui are nevoie să se dezvolte și îl obligă să învețe cum să obțină asta.

Întrebare: Dacă am reușit să dezvolt sufletul în timp ce trăiesc în această lume, este semn că viața mea a fost cu succes? Și dacă nu reușesc, voi fi întors în această lume încă o dată?

Răspuns: Te vei întoarce și vei trece prin vieți noi până când este dezvoltat în tine sufletul. În timpurile noastre însă, avem oportunitatea să accelerăm dezvoltarea noastră și nu vom mai avea nevoie atunci de alte reîncarnări. Fiecare din noi am trăit deja destul în această lume.

Din Programul de Radio 103FM – Israel

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→