Întrebare: Dacă fiinţele create au fost create pentru a se bucura, atunci de ce trebuie omul să muncească pentru a obţine dăruirea către Creator şi nu, pur şi simplu, să se bucure de viaţă?
Răspuns: Omul poate uneori să se bucure de viaţa corporală, dar nu toată viaţă şi nu tot timpul. Chiar oamenii bogaţi, care chiar au de toate, nu pot simţii plăcere în fiecare moment al vieţii lor, deoarece nu acesta este scopul creaţiei.

Privind îndeaproape, vom vedea că până şi viaţa unui rege nu este uşoară. Creatorul aranjează câte un rol pentru fiecare şi forţează omul să avanseze conform scopului creaţiei, într-un mod bun sau unul rău. Oamenii avansează de obicei prin calea suferinţei, care se numeşte „în timpul ei”. Dar dacă sufletul omului are o rădăcină specială, i se dă o şansă să îşi accelereze dezvoltarea, să „sanctifice timpul”, ceea ce înseamnă că participă de fapt la munca Creatorului. Pentru a face asta, el trebuie să se ţină de două forţe interne, nu să opereze numai conform unei forţe, aşa cum fac oamenii obişnuiţi.

Este imposibil să avansăm numai prin plăcerile din lumea corporală. Vedem că lumea se scufundă într-o mare suferinţă, în ciuda dezvoltării tehnologice care, aparent, permite o deplină prosperitate. Creatorul întrerupe toate încercările noastre de a ne organiza viaţă corporală şi nu ne lasă să ne bucurăm de ea. Înclinaţia rea pe care El a creat-o, ne controlează în mod constant, distrugând astfel tot ce începem bine.

Dacă încercările noastre nu ar contrazice scopul creaţiei, atunci fără îndoială, totul s-ar îmbunătăţi cumva. Am trăi ca animalele, conform instinctelor noastre şi a planului naturii şi toată lumea şi-ar găsi locul în simbioza generală. Totuşi, nu putem face asta deoarece noi trebuie să atingem o stare specială.

Asta se referă în special la aceia cărora li s-a trezit punctul din inimă, dar toţi oamenii suferă pentru că simt forţa care îi împiedică să se dezvolte. Asta se întâmplă „sub raţiune”, inconştient, fără să înţeleagă unde, de ce şi cum ar trebui să se dezvolte şi ce forţe îi stăpânesc şi îi împing înainte. Omul încearcă în mod instinctiv să evite o influenţă neplăcută, rea şi este atras de bine. Toate calculele lui sunt bazate numai pe mai puţină suferinţă şi mai mult bine.

Totuşi, pentru sufletele speciale, Creatorul a pregătit o cale speciale de dezvoltare prin bine. Ei trebuie să atragă forţele care să îi dezvolte: Lumina Înconjurătoare superioară care Reformează. Aceşti oameni sunt bucuroşi faţă de sentimentele rele la fel cum sunt şi faţă de cele bune, ştiind şi înţelegând că totul vine numai de la Creator, că nu există nimeni în afară de El, şi că El se joacă cu noi.

Întreaga viaţă este un joc, deoarece cel superior îl dezvoltă pe cel inferior printr-un joc, iar noi trebuie doar să acceptăm regulile acestui joc, în ciuda complexităţii lui, a confuziei şi a dificultăţii. Trebuie să depunem un mare efort pentru a identifica jocul Creatorului şi a sta conectaţi la Cel care se joacă cu noi. În acest caz, ne găsim între două forţe: Faraonul şi Creatorul, şi suntem bucuroşi de şansa de a avansa. Apoi, putem avansa cu adevărat numai prin calea bună!

Oamenii care se pot ţine de aceste două forţe şi le stăpânesc ca pe nişte hăţuri sau care devin ca un cal care avansează singur, ghicind dorinţa călăreţului, aceşti oameni simt că sunt fericiţi. Ei au multe probleme. Întreaga lume, pentru care ei sunt responsabili, se află pe umerii lor, dar ei sunt fericiţi pentru acest rol, pentru conexiunea cu Creatorul, a cărui comandă o împlinesc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt foarte încântat de declaraţia dvs. către femei şi cred că este corect, mai ales după experienţa primită ca urmare a exerciţiului pe care l-aţi sugerat: încercaţi să vă apropiaţi de unitate şi, dacă veţi descoperi că vă criticaţi prietenele, atribuiţi asta Creatorului.

În urma acestui exerciţiu, am descoperit că atitudinea mea, nu numai faţă de prieteni, ci faţă de întreaga lume (cu excepţia copiilor mei), este critică. Este ca un instinct, ca o respiraţie pe care nu o remarci. Şi cu cât o faci mai mult, cu atât persistă mai mult. În ciuda faptului că eu continui să o atribui Creatorului, aceasta continuă să crească şi eu nu am putere, până un punct de silă, greaţă. Uneori, apare o dorinţă să am pe cineva care să mă şteargă, îndepărteze.

Ce pot să fac cu asta, dacă este natura mea? Bărbaţii nu o au, ei sunt mult mai puri. Cum putem noi, femeile, să ne ajutăm să găsim şi să corectăm această calitate?

Răspuns: Doar atunci când o persoană aplică eforturile sale pentru a se uni în grup, conform metodei Cabala, poate descoperi în sine, forţele care se opun acestui lucru. Aceste forţe sunt numite egoism. Iar toate celelalte dorinţe de „a prinde” cât mai mult pentru sine, există în fiecare dintre noi, chiar şi la animale şi, din punctul de vedere al Cabalei, nu sunt considerate egoism.

Ce să faci: Acelaşi lucru ca bărbaţii, care au şi ei acest asta, dar într-o formă diferită. Revelaţia egoismului (Faraon) este cel mai mare dar al Creatorului, deoarece presupune necesitatea de a se întoarce spre El, pentru a-I cere ajutor! Şi întoarcerea spre El, duce la revelaţia Lui!

Filed under: Egoism, Femeia, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Omul trebuie să îşi creeze o „plasă de siguranţă” în jurul său, pentru a nu se „sparge” atunci când încărcătura devine grea, când sensibilitatea i se ascute şi i se arată răul din el. Avansarea este măsurată prin cât de repede se trezeşte omul şi simte bucuria că a primit o „îngreunare a inimii”, aşa cum spune Baal HaSulam: „Sunt fericit cu revelaţia celor rele”

Omul începe să muncească cu relele, cu toate întreruperile: lipsa dorinţei, gânduri despre cât de grea şi nefolositoare este munca; este critic cu prietenii şi cu învăţătorul şi se plânge de viaţa lui. Lumea din jurul lui poate fi în ruină şi oamenii se pot simţii deprimaţi, dar când se uită la ei, lui i se pare că au succes. I se arată o imagine distorsionată, iar oamenii de pe stradă par plini de vitalitate şi de înţelepciune.

Toate astea sunt o minciună, un teatru, iar omul are cu siguranţă nevoie de o „plasă de siguranţă” care să îl facă să se simtă în siguranţă şi să îl întărească pentru a putea merge mai departe. Sunt două condiţii pentru asta: Prima condiţie este grupul care îndreaptă omul către Creator. A doua condiţie este ca omul să se întoarcă imediat  către Creator pentru a primi forţa dăruirii care îi permite să fie deasupra forţei de primire pe care Creatorul o va evoca în el data viitoare. Aşa avansează omul.

De aceea, Rabash a spus că Lumina îi ajută numai „pe aceia care vor să părăsească dominaţia răului”, adică aceia care depun efort ei singuri. Nu pot spera că Lumina va corecta totul numai Ea şi nimic nu depinde de mine, că nu are nici un rost să fac paşi în direcţia prietenilor. Lumina nu mă va influenţa dacă nu fac eu mai întâi tot ce îmi stă în putere.

Sunt capabil numai de cel mai simplu lucru: să am grijă de prieteni, să mă conectez cu ei, să îi îmbrăţişez şi să fac ceva pentru ei, chiar şi cu o intenţie greşită. În răspuns la aceste false intenţii şi aceste minciuni, Creatorul îmi dăruie îngreunarea inimii: încep să simt o teribilă greutate şi o împotrivire să fac asta; nu mai văd nici un rost să o fac. Asta înseamnă că Creatorul îmi arată răul din mine şi se pare că devine mai rău de fiecare dată şi că mă îndepărtează din ce în ce mai mult de scop.

Iar adevărul este că face sens faptul că în tot ceea ce depune efort omul acesta avansează într-o oarecare măsură, dar nu se mai întoarce înapoi.(Din articolul lui Rabash „Ce este înainte ca Ministerul Egiptean să cadă, protestelelor lor nu li s-a răspuns în muncă”). Aşa mi se par lucrurile acum, deoarece acuz şi judec tot conform corupţiei mele.

Iar scuza este că nu dă înapoi, ci avansează către adevăr, adică nu mă apropii de un scop fals, aşa cum văd în dorinţa mea egoistă, ci către adevăr, iar apoi văd în ce măsură răul poate opera în ei. În măsura în care este revelat răul în om, acesta se poate întoarce la locul potrivit cu ajutorul grupului pentru a se întoarce către Creator.

Fără un grup, omul nu are nicio şansă să îşi amintească că trebuie să se întoarcă către Creator. Va uita acest lucru şi va pierde şansa care i s-a dat de Sus. Nu va fi în stare să folosească trezirea care i-a fost dată şi pur şi simplu va cădea şi se va scufunda în răul din el. Deci, avem nevoie de un mediu care ridică omul la o stare bună şi care îi arată în ce direcţie ar trebui să acţioneze pentru a ieşi din cădere.

Grupul operează la fel ca o mamă care îşi sprijină copilul care învaţă să meargă şi care trebuie doar să facă un pas înainte, astfel face un pas după altul până când descoperă tot răul din el, iar apoi Creatorul îl ajută. Atunci vedem că Creatorul aude rugăciunea omului tot timpul şi că El a fost cel care pus omul să treacă atât prin stări bune cât şi rele.

… şi astfel trebuie să fim foarte puternici şi să nu evadăm ci să credem că El aude fiecare rugăciune. Omul trebuie să încerce în fiecare situaţie să se ţină către Creator şi să fie sigur că are sprijinul necesar. Curajul nu constă în a lupta cu lenea mea, cu sentimentele rele, disperarea, oboseala sau neajutorarea; toate eforturile mele trebuie să fie îndreptate în aranjarea sprijinului corect pentru mine, ceea ce înseamnă să fiu pregătit.

Astfel, omul „se securizează singur” şi se pune dinainte într-o poziţie în care nu depinde de el. Este ca şi cum am cumpăra o poliţă de asigurare. Nu ştiu ce se va întâmpla peste o clipă şi vreau să fiu sigur că în momentul în care voi slăbi şi nu voi mai putea să mă controlez, atunci altcineva care este mai puternic va avea grijă de mine. Mă va ajuta fără nicio îndoială şi va face tot ce trebuie de dragul meu.

Îmi fac dinainte o astfel de poliţă de asigurare : prin studiu, angajamentele mele faţă de grup şi participarea mea la îndatoriri. Organizez totul astfel încât atunci când cad, să nu mă detaşez complet şi să nu mă pierd. Aceasta este singura cale prin care putem avansa.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/13

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştiu că nu pot cere pentru mine, chiar dacă vreau să mă rog Creatorului pentru mine. În schimb, nu pot cere decât pentru prieteni. Atunci, cum pot cere ajutorul Creatorului, ca El să-mi dea forţă?

Răspuns: Trebuie să cereţi ajutor pentru ca să fiţi incluşi în grup şi să dăruiţi prietenilor, în scopul de a dărui Creatorului, prin ei. Mai precis, este vorba despre cererea corectă care atrage Lumina care Reformează. Aici, este creat un cerc închis, un inel. Cer Creatorului capacitatea de a-I dărui Lui.

Şi se pare că totul depinde de El – cât de mult primesc, pentru a-I dărui Lui? Dar nu este aşa deoarece toate pregătirile care se produc în acest cerc depind de mine. Este imposibil să treci prin asta fără să simţi angoase, rău şi presiune care, în final, vor face  să mă întorc spre Creator.

Toate eforturile mele nu ar trebui să mă scape de senzaţiile fizice rele, angoasele bestiale, ci mai degrabă, ceea ce investesc nu este pentru a mă elibera de emoţiile fizice rele, tulburările groaznice, ci de a dărui grupului şi de a adăuga pentru bine. Nu pot avansa decât astfel, nu ca un animal care fuge de lovituri.

Dacă ne găsim, dintr-o dată, sub presiune, speriaţi şi confuzi, dorim doar, să fugim de această stare, pentru că este neplăcută. Mai degrabă, ar trebui să dorim această condiţie pentru a avansa spre Creator, care aranjează asta pentru noi. Dacă vom simţi, cu toţii, acest lucru, atunci vom avansa.

Nu cer Creatorului de a lua toate neplăcerile, tot răul, dar cer ca răul să se transforme în bine. Astfel, persoana trebuie să se roage: „Nu simt plăcere în moartea păcătosului, ci, mai degrabă să-şi schimbe conduita şi să trăiască.”

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.04.2013, Scrierile lui Rabasch

Filed under: Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne va ajuta forţa de unitate în Europa să atingem nivelul următor, la viitorul congres din America?

Răspuns: Europa şi America au o influenţă reciprocă. De fapt, criza în America se simte mult mai puţin, pentru că există posibilitatea de a o ascunde. În America, există un singur guvern, o putere, nu este necesar să negocieze nimic cu nimeni. Ei pot face ce vor şi asta-i tot. Ei au decis să tipărească o sută de miliarde de dolari, le-au tipărit. Tipografia este în funcţiune.

În Europa este mult mai dificil, deoarece necesită o coordonare între toate ţările. De aceea criza se simte mai mult decât dincolo. Dacă Europa ar fi unită, şi-ar putea rezolva criza mai uşor. În primul rând, criza ar fi diminuată rapid, deoarece cetăţenii UE s-ar uni, deasupra egoismului lor. În general, Europa este Babilonul de azi.

În plus, ar trebui să înceapă să adopte o soluţie unică şi, prin urmare, ar putea fi precum americanii. Criza se propagă singură, deoarece Europa este divizată. O parte a Europei de la Bruxelles impune celeilalte părţi şi cealaltă parte nu o doreşte: în Nicosia, Cipru, parlamentul a refuzat să accepte deciziile lor.

Ce tip de uniune este aici? Ei trebuie să se unească, cu adevărat, sau să se despartă. În America, situaţia este mai bună, pentru că ei, pur şi simplu, au decis: „Nu avem criză.” Ei au decis asta şi trăiesc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar, mai târziu, desigur, totul se va „prăbuşi”.

Congresul European din Germania, 24.03.2013, Lecţia 6

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabasch: „Ce este păstorul poporului este întreaga naţiune în muncă”: Dar principala dificultate este doar lipsa credinţei. Astfel, omul trebuie să dăruiască toată munca sa şi să efectueze acţiuni în scopul de a dobândi credinţa în Creator, singurul lucru care-i dă totul.

Este vorba de o forţă specială, care, împreună cu toate dificultăţile, problemele, tensiunile şi conflictele interne, menţin omul  în starea Hafetz Hesed. Aceasta înseamnă că nu îi face viaţa mai uşoară, dar îl păstrează deasupra greutăţilor vieţii.

Această forţă nu rezolvă problemele corporale şi nu eliberează omul de ele. Dimpotrivă, fiecare nivel spiritual este construit deasupra conflictelor corporale nerezolvate la nivelul actual. În caz contrar, omul nu ar fi forţat să se ridice deasupra. Neavând de ales, sub presiunea ego-ului, are nevoie de starea Hafetz Hesed. În caz contrar, nu ar fi în măsură să trăiască. Pe de altă parte, această măsură este necesară deoarece nu va aduce niciodată mulţumire Creatorului.

Este alegerea între aceste două discernăminte, între cele două cauze prin care o persoană avansează spre o viaţă spirituală.

Întrebare: Ce este această alegere, mai exact ?

Răspuns: Puteţi să alegeţi să fiţi în Hafetz Hesed, în scopul de a vă plimba în pădure, cu o floare în mână şi nedorind nimic altceva, sau puteţi să nu fiţi capabili să suportaţi durerile pe care viaţa le provoacă şi să doriţi să scăpaţi într-un loc unde totul pare uşor, unde totul este mai bun, deoarece nu este altul în afară de El. De fapt, nu merit o astfel de stare de bine?

Fie aspiraţi spre starea Hafetz Hesed, deoarece este vorba despre un nivel superior, care vă permite să rămâneţi deasupra tuturor senzaţiilor neplăcute în dorinţa de primire sau pentru a rămâne în dorinţa de dăruire şi a o aprecia mai mult decăt dorinţa de primire. Este destul de dificil de a ne explica asta, dar este, deja, începutul stării reale de Hafetz Hesed.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 03.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

A reuşi nu înseamnă să lupţi ca un erou. Reuşita înseamnă să îţi descoperi slăbiciunile prin mediul înconjurător, prin tot ceea ce am învăţat. Înţelepciunea nu constă în a căuta în interiorul meu puterea de a depăşi ci de a înţelege că totul este aranjat de Creator, în fiecare etapă şi în cel mai mic detaliu. Toate acestea sunt în favoarea mea, pentru avansarea mea, pentru a mă ajuta să ating adeziunea.

De aceea, eu sunt bucuros pentru fiecare etapă care apare. Cum este scris: „Chiar atunci când o sabie ascuţită este pusă la gătul său, nu trebuie să dispere din milă”. Nu trebuie să dispere din milă, deoarece totul este calculat.

Dacă omul se ridică deasupra acestor încercări, pe care le putem numi „surprize”, atunci nu are de ce să se teamă. Se simte în siguranţă şi în adeziune cu Creatorul.

Reuşita este atunci când depăşesc, rapid, toate gândurile şi toate înclinaţiile de o parte sau alta şi ajung la o cerere. Părăsesc toate grijile care m-au aruncat de o parte sau de alta şi ajung la o cerere către Creator. Nu-I cer să schimbe starea mea, ci mai degrabă să am puterea de a rămâne mai lipit de Creator şi nu în scopul de a facilita lucrurile pentru mine, ci de a-I aduce Lui satisfacţie.

Prin asta, starea se termină şi merg la următoarea stare, unde îmi este pregătită o surpriză mai mare. Astfel, reiese că viaţa este plină de surprize.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Munca noastră este împărțită în două tipuri, munca în grup și munca pentru 99% din umanitate. Adeseori, combinația acestora doua crează confuzii și, ca rezultat, apar tot felul de probleme în grup. Cum trebuie cineva să muncească corect cu aceste două orientări în grup și să mențină integritatea?

Răspuns: Tot ceea ce se referă la proprietatea dăruirii, la proprietatea spirituală, ne este opusă nouă; așadar, nu este percepută de către noi în mod direct, simplu și clar.

Sunt sigur că mulți dintre voi au trecut deja prin stări similare. Studiați și participați în evenimente ale grupului; în general, totul este suficient de clar și de înțeles pentru voi și, deodată, ”Boom!” totul se blochează: Nu mai știi și nu mai înțelegi nimic; devine impermeabil, nu mai prinzi nimic. Poți să te afli într-o asemenea stare pentru o zi sau pentru o săptămână sau poate fi mai mult.

Asta se întâmplă atunci când Lumina superioară acționează asupra noastră. Apoi, totul începe să devină clar, totul devine mult mai simplu și mai de înțeles decât a fost înainte; citești același text și începi să îl înțelegi mult mai adânc.

Trebuie să aderăm la legile spirituale, la proprietățile care nu există în noi. Iar atunci când simțurile noastre sunt uzate, este atunci când Lumina superioară, Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif) ne influențează. În acel moment suntem schimbați.

În timpul acestui proces de schimbare nu știm nimic; ne aflăm într-o stare de amorțeală. După aceea, atunci când Lumina își termină influența ei, este ca și cum ne-am trezi; lumina apare în ochii noștri, începem să înțelegem totul într-o formă clară și bună; începem să vedem totul mai bine.

Același lucru ni se întâmplă nouă acum (simt asta la toate grupurile) cu educația integrală. În mintea noastră asta încă nu lucrează. Înțelegem deja că trebuie să avansăm, să ne schimbăm, să ne plasăm sub influența Luminii, dar nu știm ce să facem pentru a introduce educația integrală, cum să ne întoarcem spre 99%.

Acesta este un proces pe care trebuie să începem să îl simțim în noi. Se va scurge ușor în noi. Ne gândim încă și vorbim despre asta și înțelegerea va dispărea din noi, din nou și din nou. Vor trece două sau trei luni. Uitați-vă cât de mult trece până crește un copil, douăzeci de ani. Același lucru și aici, trebuie să așteptăm.

Astăzi, trecem prin imense schimbări. Unele dintre ele trec repede, alte încet.

Sunt sigur că în două sau trei luni, veți începe să vă descrieți clar unde se găsește educația integrală, unde se află grupul care studiază Cabala, cum trebuie să ne relaționăm la 99% din populație și cum să ne relaționăm la prietenii noștri, cum să diseminăm înțelepciunea Cabala și cum să diseminăm educația integrală.

Toate acestea vor începe peste un timp. Ni se pare că vorbim despre lucruri simple care nu au nimic complicat în ele. Mulți dintre noi au absolvit colegiul, au studiat mulți ani, dar asta nu contează. Intelectul nu ajută aici. Oricum, trebuie să continuăm să învățăm și să fim implicați în educația integrală, precum și în înțelepciunea Cabala.

Mai întâi, veți avea o mare confuzie în minte, apoi totul va începe să devină clar. Dacă vreți să accelerați acest proces, trebuie să vă ocupați serios de ambele. Dacă nu vă ocupați cu asta, nimic nu va merge. Nu veți atrage Lumina Înconjurătoare asupra voastră.

Poate nu aveți posibilitatea să vă implicaţi în diseminarea prin Internet, rețele virtuale, blog, etc. Atunci, începeți să vă implicați în traducerea de cărți, faceți ceva, publicați, printați și distribuiți flyere. Dar cel mai bine este să lucrați pe Internet, este gratis. Iar dacă produceți ceva interesant, milioane de oameni îl vor vedea.

Din Lecția 5 a Congresului din Germania

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam, Articolul 19: „Veniţi la Faraon – 1” Şi referitor la asta este spus „Veniţi la Faraon”, ceea ce înseamnă că vom merge împreună, că voi merge şi Eu cu tine, astfel că voi schimba natura şi vreau să o cer doar pentru Mine, pentru ca astfel să vă ajut să schimbaţi natura voastră şi să transformaţi dorinţa de a primi în dorinţa de a dărui.

Este un moment foarte important, când nu putem face nimic, noi singuri. Mai întâi, cerem ceva global şi ne bazăm pe noi înşine în toate celelalte aspecte, în speranţa de a le gestiona prin noi înşine şi de a lăsa Creatorului doar „Partea Sa”. Dar, cu cât avansăm pe scară sau spre exodul din Egipt, înainte de a urca spre primul nivel, cu atât vom vede mai clar că suntem slabi şi că nu putem face nimic, nicio acţiune, un gând sau o intenţie. De fapt, am slăbit de-a lungul drumului şi astfel, este spus: „Şi fii lui Israel gemeau din cauza robiei şi au strigat.” Dar apoi, se spune: „şi strigătul lor a urcat până la Dumnezeu.” Aceasta este ocazia de a ne ruga, de a cere, de a solicita. Spre asta ne îndreptăm.

Potrivit avansării mele eu slăbesc, iar rugăciunea mea, cererea de ajutor, creşte până ajung la o stare în care nu pot face nimic, întunericul şi neputinţa mă cuprind şi, în acelaşi timp, ajung la o cerere completă. Înainte de asta, lucrurile nu se mişcau.

Deci, este clar că nu pot administra totul fără susţinerea grupului, fără garanţia reciprocă a prietenilor. Simt că am căzut şi mai jos: îmi pierd forţele, obiectivul păleşte şi nu mă mai trage înainte, motivaţia mea dispare şi înclinaţia rea se dezvoltă sub ochii mei, în timp ce punctul din inimă dispare mai jos şi nu mai rămâne nimic. Bunul Faraon devine, din ce în ce mai mult, mai rău şi mai vicios, într-o asemenea măsură, încât pare că nu există niciun mijloc de a mă elibera de dominaţia lui.

Deci, unde pot găsi dorinţa, atracţia de a continua, dacă nu în grup ? În general, ating o stare de disperare şi de separare maximă (∆), între starea actuală şi cea dorită. Cu toate astea, refuz să mă retrag, trebuie să ies la Lumină…

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 31.03.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi examinăm iubirea în raport cu ura care se trezeşte într-o persoană, spre sursa răului: dacă poate iubi sursa suferinţelor, în ciuda disconfortului său. Pentru aceasta, trebuie să se izoleze de rău, de locul în care simte suferinţa, ca şi cum nu este natura sa.

Acesta este un punct foarte delicat. În natura noastră egoistă, detest pe cel care-mi aduce suferinţă, sursa răului. Este exact ca şi cum noi căutăm, adesea, a consola un copil care este rănit, ce se loveşte cu capul de masă, spunându-i copilului să lovească, înapoi, masa. Este răspunsul natural şi instinctiv animalic.

Dar munca spirituală a fost destinată corectării omului şi toate corecţiile nu sunt posibile decât dacă simt că cineva îmi face rău şi îmi dau seama că ceea ce vine la mine nu este decât dragoste şi bunătate. Astfel, toate semnele dureroase ar trebui să mă facă să mă concentrez nu pe sursa sentimentului rău, ci pe sursa răului în mine, în locul unde mă simt rău, în înclinaţia mea rea. E acolo unde simt suferinţele, relaţiile proaste şi acolo unde trebuie să mă detaşez, să pun un Masach (ecran) pe asta, o restricţie, astfel încât, în final, va transforma răul în forma opusă.

Ca şi cum aş avea în faţa mea o masă, cu cinci feluri de mâncare şi fiecare are un gust oribil, miroase urât şi pare putred. Nu numai că mâncarea este prea sărată sau prea piperată, dar este toxică. Eu, pe de altă parte, trebuie să corectez vasele de percepţie, astfel încât să mă pot bucura de această mâncare, ceea ce pare, la prima vedere, imposibil. În mod similar, vom atinge, de asemenea, dragostea, deasupra corecţiei vaselor noastre, în care noi simţim ură.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→