Întrebare: Ce înseamnă că cel superior se coboară pe El Însuși cu privire la cel inferior?

Raspuns: Înseamnă că cel inferior nu se mai simte ca superior. Acum, el are de ales: fie să rămână sub impresia că cel superior și-a pierdut orice semnificație pentru el, fie să lucreze în credința deasupra rațiunii, în scopul de a consolida măreția celui superior în ochii lui. Aici este voința noastră liberă.

Liberul arbitru este doar atunci când există o ascundere. Acesta este modul în care Creatorul ne tratează și acesta este modul în care trebuie să vedem toți prietenii prin înțelegerea că ei sunt în ascundere cu privire la noi. Sunt doar eu cel care vede deficiențe în ei, deoarece „unul judecă în funcție de propriile sale defecte.”

Deci, am liber arbitru aici: Îi tratez ca pe cei mai mari din generația noastră? Dacă o fac, îmi împlinesc libera voință. Dacă îi recunosc ca mari, cel superior va ridica AHP-ul Lui și pe mine împreună cu ei. Astfel, mă voi ridica!

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala 29/08/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

In ascundere, am o singura varianta: sa imi imaginez maretia superiorului care ma conduce si imi determina toate starile. Cel superior pretinde intentionat ca este mic pentru a da celui inferior oportunitatea de a lucra.

Daca, Creatorul, forta superioara care domina totul, devine revelata, atunci nu ar mai fi loc pentru credinta, daruire, pentru ca vad ca totul de afla in mainile Sale si eu nu mai am pentru ce munci. De aceea eu cer ascunderea.

Eu incep sa apreciez ascunderea pentru ca eu traiesc in ascunderea Sa. Eu dispar daca El este revelat. Daca, Creatorul este revelat, ma intorc la zero, simtind ca El controleaza si determina totul si eu nu am nimic de facut, ca si cum nu as exista.

Daca, Creatorul este ascuns, atunci am sansa de a face eforturi, de a munci, de a cauta puterea. Este clar ca eu iau putere de la El, insa simt ca exist datorita ascunderii si construiesc ceva. Acesta este primul pas.

Odata ce m-am construit pe mine in aceasta forma de ascundere, pe care o cer si ma ridic la intregul Partzuf spiritual, ajung la Galgalta veEynaim, intreaga dorinta care daruieste. Atunci pot cere Creatorului sa inceapa sa se reveleze.

Chiar daca El este revelat, eu nu voi disparea pentru ca exist deja in lumea spirituala si ma pot adauga revelarii Sale, chiar daca El contiuna sa fie ascuns. Eu imi arat independenta in ciuda revelarii Sale. Acum, revelarea Sa nu ma deranjeaza; ci dimpotriva, imi da posibilitati aditionale de a lucra. In fond, in ciuda faptului ca, Creatorul este revelat, pot sta fara sa ma anulez inaintea Sa. Aceasta este denumita primirea pentru daruire, gradul iubirii.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 29/08/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista o anumita discrepanta: pe de o parte cand exista o perturbare, se presupune ca nu il rog pe Creator sa o inlature. Insa, pe de alta parte, in acest plan material, trebuie sa fac orice efort pentru a o rezolva. De ce este asa?

Raspuns: Nu este usor de inteles. Exista o munca interioara care corecteaza o persoana; si se refera la senzatiile interioare. In acelasi timp, persoana este obligata sa actioneze in exterior pentru a-si rezolva problemele in lumea exterioara.

Din aceasta cauza face corectii exterioare. Si pentru ca lumea in sine nu exista, este vorba despre dorintele persoanei. O persoana trebuie sa realizeze ca daca dificultatile apar la exterior, se presupune ca persoana are grija de acestea pe masura abilitatilor sale. In acelasi timp, ar trebui sa muncasca pe plan interior si sa continue sa corecteze relatia sa cu Creatorul.

Pe masura influentelor obstacolelor externe asupra persoanei, persoana trebuie sa se ridice deasupra lor aplicand principiul „credinta deasupra ratiunii”.Pentru ca vine in lumea materiala si cauzeaza pagube, persoana este obligata sa rezolve problemele materiale aplicand metode care ii sunt accesibile lui sau ei.

Deci, persoana trebuie sa actioneze pe amandoua planurile, interior si exterior. Aceasta munca poarta numele de „munca perfecta”.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 23/208/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce au scris marii Cabalisti in articolele lor „In conformitate cu umila mea parere?”

Raspuns: Asa spunem pana cand ajungem la Gmar Tikkun (sfarsitul corectiei). Se spune, „Nu te increde in tine insuti pana in ultima ta zi:. Adica pana cand toate dorintele egoiste au murit deja, este interzis sa crezi in tine.

Este imposibil sa stim ce ne aduce ziua de maine. Asa este intregul proces spiritual. De fiecare data o lume noua vi se reveleaza. Si tot ceea ce ati vazut inainte prin dorinta de a primi, chiar partial corectata, poate transforma urmatoarea zi in ceva complet diferit si astfel noi descoperim noi si diferite conexiuni si perspective.

Prin urmare, fiecare nivel este revelat doar in „credinta deasupra ratiunii”, in daruire. O persoana trebuie sa se anuleze pe sine si sa fie inclusa in nivelul superior ca un emrtion in pantecul mamei sale. Doar in acest mod este capabil sa descopere asta. Adica sa fie pregatit pentru orice anulandu-se complet pe sine.

De aceea Cabalistii scriu, „Asa cum mi se pare” sau „in conformitate cu umila mea parere.” In fond, nici o fiinta creata nu a atins Gmar Tikkun, unde pentru ea nevoile acestei lumi sunt in intregime corectate. Si chiar daca o persoana ajunge la propria Gmar Tikkun, nu determina inca nivelul general si nimeni nu stie ce poate fi revelat acolo.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 26/08/2012, “600,000 Suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În timpul atelierului, imaginaţi-vǎ cǎ sunteţi în sufletul vostru şi cǎ cei zece oameni care stau cu voi în cerc nu sunt doar oameni ci o conexiune care creeazǎ vasul sufletului vostru. Descoperim o astfel de conexiune între noi în timp ce primim materialul, dorinţa, vasul colectiv general în care Lumina este relevatǎ.

Dorinţa şi Lumina împreună, ne vor da senzaţia nivelului spiritual pe care îl vom simți ca o forță specială, care construiește și susține acest nivel, ceea ce înseamnă Creatorul și care include toate dorințele și Luminile. Trebuie să ne imaginăm toate acestea în timpul workshop-ului.

Un suflet este dǎruirea noastrǎ comunǎ. Staţi într-un cerc de zece oameni și va trebui să vǎ imaginaţi o rețea de dǎruire comunǎ care vǎ conectează pe toți. Fiecare simte că se anuleazǎ pe el însuşi  în ea și asta îl încorporeazǎ  în dorința generală. Nu există nici un eu, tu, sau el deasupra celorlalţi; toatǎ lumea este la acelaşi nivel. În măsura în care fiecare dispare în totalitate și în loc de zece persoane și de câmpul dintre ele rǎmâne doar câmpul de conectare și oamenii par să dispară.

Acest câmp este numit spiritual „vas”, atitudinea noastră, dorinţa de a dǎrui unul altuia. În consecință, Lumina îmbracǎ această dorință în dǎruire reciprocǎ.

Aceastǎ dorinţǎ de dǎruire reciprocǎ se numește „suflet”, iar Lumina care o umple este numitǎ „Lumina sufletului,” este viaţǎ, vitalitate, NRNHY. Nu există nici o altă realitate! Acesta este realitatea în care intraţi tot mai adânc de fiecare dată și începeţi să simţiţi că aici este locul în care este toatǎ umanitatea, toate forțele și toate relațiile. Aici îl veți descoperi pe Creator!

Aţi devenit fǎrǎ limite, pentru că înainte de asta v-aţi anulat și aţi intrat în câmpul care vǎ conectează. Prin asta ați șters toate granițele: nu este vorba de a absorbi o cantitate nelimitatǎ ci de a fi încorporat fǎrǎ limite în alţii, de cum sǎ te pierzi în ei.

Datoritǎ acestui lucru începeţi sǎ simţiţi întregul vas. Aceasta se numeşte dorinţa de a dǎrui care practic vǎ remodeleazǎ şi vǎ oferǎ aspecte infinite.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/24/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Ateliere, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi il iubim pe Creator pentru ca este sursa din care primim placere. In mod clar, aceasta este o iubire egoista si conditionata. Daca, insa, Creatorul ne trimite probleme, noi Ii vom raspunde cu siguranta prin ura.

Insa, cand persoana, numita ‚lucrator al Creatorului”, sufera prin munca sa spirituala, asociaza problema cu egoismul sau si incearca sa se raporteze la Creator prin iubire. Inseamna ca se divide in doua parti, partea care primeste si partea care daruieste. In partea care primeste, simte suferinta dar persoana doreste sa o depaseasca. Si apoi, se raporteaza la suferinta sa ca la o „verificare” ca iubirea sa acopera intr-adevar toate greselile si ca se poate ridica deasupra tuturor starilor care ii daruiesc durere.

Apoi, intelege, vede si stie sigur ca atitudinea sa fata de Creator este independenta de ego-ul sau. Altminteri, nu are mijloace sau criterii pentru testare.

Prin urmare, relatia cu Creatorul se bazeaza pe faptul ca persoana se anuleaza pe sine de dragul daruirii, ca isi percepe propriul egoism ca fiind mai rau decat moartea. Dar numai in aceste conditii poate fi sgura ca iubirea sa pentru Creator este neconditionata si perfecta.

Din Pregatierea pentru Lectia Zilnica de Cabala 12/08/2012

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cu cat pretuiti mai mult pe cel de sus, cu atat veti fi mai aproape de Lumina. Cand il justificati pe Creator, cand il respectati, de sus veti primi o dorinta aditionala (Aviut), caderea. Cu cat va apropiati de Lumina, cu atat este mai mare intensitatea cu care aceasta lucreaza asupra voastra.

Efectul Luminii este amplificat de apropierea voastra, de incercarea de a va apropia si de aceea genele informationale (Reshimot) se manifesta intr-o masura mai mare si au un caracter apropiat Luminii, in conformitate cu dorinta voastra.

Si treptat, pe cale, profunzimea dorintei voastre si sentimentele negative va sunt revelate, insa totul are loc pe un trend pozitiv, desi starea poate parea opusa. De aceea voi faceti corectii chiar si pe intuneric.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 27/08/2012, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „600.000 de Suflete”: Se spune ca exista 600.000 de suflete si fiecare dintre acestea se divide in mai multe scantei. Noi trebuie sa intelegem cum se poate diviza spiritualul pentru ca initial a fost creat doar un suflet, sufletul Adam ha Rishon.

Dupa parerea mea, in lume exista intr-adevar un singur suflet, dupa cum este scris (Geneza, 2:7), „Si a suflat prin narile sale suflare de viata.” Acelasi suflet exista in toti copiii lui Israel, complet in fiecare, ca in Adam ha Rishon, pentru ca spiritualul este indivizibil si nu poate fi intrerupt- ccea ce este mai degraba o trasatura a lucrurilor corporale.

Si totusi, spunand ca exista 600.000 de suflete si scantei ale sufletului pare ca si cum acesta este divizat de forta egoismului fiecarei persoane.

La inceput noi simtim ca existam in afara sufletului comun deoarece ego-ul nostru ne da senzatia ca suntem in afara sufletului comun. In final, toti vom intelege ca exista un suflet comun, vasul spiritual, dorinta corectata a creaturii care este in adeziune cu Creatorul in lumea Infinitatii.

Creatorul a creat doar acest suflet al lui Adam ha Rishon. Insa, datorita fortei spargerii, care a intrat in noi, fiecare se simte doar pe sine. Insa, datorita actiunilor numite „Tora si poruncile”, persoana are posibilitatea de a atrage asupra sa Lumina sufletului comun, daca doreste sa se apropie de ea.

Sufletul este o colectie a tuturor sufeltelor intr-un intreg. Cu cat mai multe persoane aspira catre acest intreg prin grup, prieteni si studiu, cu atat este mai mare posibilitatea iluminarii pe care o invoca de acolo. Aceasta iluminare ajuta persoana sa se indeparteze de fractiunea care il indeparteaza de suflet si sa il reveleze.

Adica, fiecare descopera ca exista in interiorul acestui suflet. Insa toate partile, in care, asa cum ni se pare, suntem divizati prin faptul ca ne imaginam ca suntem oameni diferiti, difera una de alta si isi provind idn radacini diferite. Unii se refera la 600.000 de suflete si altii la scantei. Insa acest lucru determina doar diferentele pe cale: cine este primul, cine este ultimul si cine este la mijlocul procesului corectiei, cine apartine gradelor HBT–HGT–NHY, „parintii”, „fiii” sau intreaga lume. Si in final, fiecare descopera sufletul comun in totalitate, fara nici o diferenta intre noi.

Din partea a 1 a  Lectiei Zilnice de Cabala 26/08/2012, “600,000 Suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ultimul atelier a fost mai greu decât precedentul, deoarece în loc de o întrebare scurtă ai citit un paragraf întreg dintr-un articol și apoi ne-ai cerut să-l discutăm. Dar nu era deloc clar ce anume ar trebui să discutǎm.

Rǎspuns: Am făcut-o intenționat, în scopul de a vǎ forța să vorbiţi din inimă, din adâncul sentimentelor. Dacă, în timpul citirii, mă urmaţi prin sentimentele voastre, atunci nu aveți nevoie să vă amintiți întrebarea și să gândiţi. Pur și simplu simţiţi și spuneţi doar câteva cuvinte despre asta. Este de ajuns!

Acest lucru este exact ceea ce am vrut sǎ realizez: sǎ vă îndrum să pătrundeţi emoţional textul, astfel ca împreună sǎ simțim ceea ce este ascuns acolo, în spatele cuvintelor. Dacă vom încerca să urmǎrim sentimentele care vin după cuvintele mele și nu să cǎutǎm răspunsul cu ajutorul minţii, atunci funcționează.

Nu vreau sǎ discutaţi pe baza a ceea gândiţi, ci sǎ începeţi sǎ vǎ conectaţi între voi prin impresiile pe care le primiţi din ceea ce aţi auzit. În fiecare paragraf a existat o dezvoltare afectivǎ. Şi împreunǎ aţi gǎsit imaginea generalǎ. Construirea unui Kli comun (dorinţǎ, vas), înseamnă a ajunge la o impresie (simţire) comunǎ.

Un grup, în general, este o impresie, o simţire comunǎ dar în Kelim-uri separate,dorinţe care se conecteazǎ pentru a funcționa împreună. Când sunt gata pentru asta, pentru simţirea comunǎ, atunci ea se reveleazǎ în ei.

Din partea a treia a Lecíei zilnice de Cabala 7/30/12, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este dǎruirea cǎtre un prieten?

Rǎspuns: Dǎruirea pentru un prieten este de a face ce vrea el. Dacǎ suntem prieteni şi suntem într-un grup pentru a atinge  scopul, eu trebuie sǎ-l ajut cu tot ce este posibil încât el sǎ poatǎ realiza acest lucru.

Lui poate îi lipsesc anumite lucruri materiale esenţiale şi, pentru început, trebuie sǎ mǎ ingrijesc de asta. Dar, odatǎ ce el primeşte necesitaţile de bazǎ, eu trebuie sǎ-l ajut sǎ atingǎ scopul şi sǎ îl implineascǎ.

El are nevoie de mine să-i dau putere, sǎ-l împing înainte, are nevoie de inspirație şi sǎ merg împreună cu el. Acest lucru se numeşte  să ajuţi un prieten, așa cum se spune: „Fiecare îşi va ajuta aproapele.” Deci, i-am spus ce scop mare este înaintea noastră, că suntem împreună  și împreună îl vom împlini.

I-am arătat cum îl iubesc, cât cred în el și am nevoie de el pe acest drum. L-am trezit și, prin el, am obținut, de asemenea, putere.

În alt mod, nu vom putea atinge scopul; unul singur nu poate face acest lucru. Este nevoie de minim zece persoane.

Aceasta se numește daruire pentru prieteni. Ce altceva pot să le dau? Dacă un prieten nu are pâine, atunci îi vei da jumătate din a ta. Dar orice altceva, cu excepția necesităților de bază pe care i le poţi da, este doar puterea de-a lungul drumului, inspirație și măreția scopului. E nevoie sa fii un adevǎrat psiholog alǎturi de el; de aceea vom lucra unul cu altul.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 8/26/12, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→