Pentru a aduce omul la obţinerea adevăratei realităţi, care este în afara percepţiei, a înţelegerii şi a senzaţiilor normale, Creatorul ne pune în faţa unui proces gradual de dezvoltare. Deci, avem oportunitatea, în timp ce trăim în această lume, să ne pregătim pentru perceperea adevăratei realităţi. Dacă ne pregătim, atunci, conform cu planul creaţiei care ne operează, care ne aduce din ce în ce mai aproape de adevărata realitate, îl vom descoperi în cele din urmă, ceea ce înseamnă că vom obţine revelarea Creatorului către fiinţele create de El.

Dar dacă nu ne pregătim în mod corect şi nu ne folosim viaţa pentru a ne corecta percepţia, ci pentru a ne bucura de ea direct în egoul nostru, vom simţii durere în timp ce Creatorul se apropie de noi. Oriunde operăm folosindu-ne egoul, simţim criza generală şi diferite probleme, în toate domeniile vieţii.

Oriunde folosim egoul, care nu este gata pentru corecţie şi pentru schimbare, simţim o criză: în educaţie, în cultură, în economie, în finanţe, în ecologie, în familie, terorism şi abuz de droguri. Dacă examinăm punctele dureroase din tabloul imaginar al lumii noastre şi încercăm să vedem de unde provin senzaţiile crizei şi durerea, adică gustul amar al mâncării Regelui, vedem că toată această amăreală provine din egoul nostru în creştere.

Oriunde este implicat egoul nostru (care se prespune a fi corectat dar nu a fost pregătit pentru asta), întâlnim o criză şi toate problemele care se revelează acum în lume. Deci, concluzia este că trebuie să ne pregătim cu ajutorul tuturor oportunităţilor pe care le avem.

Dacă lucrăm în grup, în studiu şi în diseminare în mod serior, folosind toate mijloacele care ne-au fost date de către Creator, vom simţi un gust bun apropiindu-ne de revelaţia Creatorului şi nu unul amar. Totul depinde de pregătirea noastră, de munca care se pare că este liberul nostru arbitru.

Am fost aduşi la studiu, la grup şi ni s-au dat toate explicaţiile a ceea ce trebuie să facem, acum decideţi! Sunteţi liberi să faceţi orice vi se potriveşte în palatul Regelui, dar dacă uitaţi că aţi venit acolo pentru a vă pregăti pentru masa festivă, veţi simţi un gust groaznic atunci când soseşte, deoarece nu aţi fost pregătiţi pentru asta. Deci totul este în mâinile voastre şi totul depinde de pregătire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/13/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Multi membrii ai familiilor prietenilor care s-au implicat in sistemul integral au inceput sa se planga de faptul ca acei prieteni au devenit mai lenesi si au incetat sa mai fie preocupati de anumite necesitati. Care este modalitatea de a gestiona aceasta situatie? In fond, nu ar trebui ca persoana sa depuna efort si sa isi indeplineasca obligatiile familiale la fel ca oricine altcineva?

Raspuns: Fiecare persoana trebuie sa isi actualizeze participarea la problemele familiei si acest lucru ar trebui sa fie facut ca parte a efortului necesar avansarii spirituale. Trebuie sa participati la nevoile familiei voastre. Acest lucru are loc cu acelasi egoism, nu numai cu egoismul personal, ci si cu cel familial. Aceasta munca, contribuie la avansarea voastra.

Comentariu: Vecinilor, aceasta persoana le va parea absolut normala, o persoana care are grija de propria familie, castiga bani, se straduieste sa rezolve problemele curente, etc.

Raspuns: Intr-o anumita masura. Insa, persoana nu ar trebui sa se straduiasca sa castige bani mai multi decat nevoile curente. Persoana este gata sa renunte la acest surplus pentru scopul unitatii lumii prin toate eforturile si modalitatile. Acesta este modul de a actiona.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Casatorie, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Sa presupunem ca datorita unei situatii am un sentiment atat de acut de rusine incat as vrea sa dispar. La ce ar trebui sa ma gandesc in acel moment? La scop?

Raspuns: Asta nu ajuta. Ce inseamna „Ar trebui sa ma gandesc sau nu?” Trebuie sa fii in permanenta pregatit in avans pentru orice fel de influente datorate mediului, cartilor, prietenilor, grupului si altor lucruri care sunt efectul mediului comun asupara ta in asa fel incat ti se aduce aminte de scop. Adica, iti setezi un „reminder” exterior, altfel nu iti vei aminti. Incepi sa asociezi scopul cu ce ti s-a intamplat. Si acesta este cel mai important lucru. Inseamna ca deja stii ca ceea ce s-a intamplat a fost intentionat si s-a intamplat cu un motiv.

Unde simt durerea si rusinea? In egoismul meu, deci trebuie sa ma ridic deasupra lui. Sau, dimpotriva, raman cu sentimentul de rusine pentru ca ma directioneaza spre scop. Atunci sunt gata sa il experimentez tot timpul in mine pentru a nu uita de scop, de a fi asociat cu el si de a inainta. Si las sentimentul de rusine sa devina din ce in ce mai puternic, astfel incat voi inainta spre scop iar acesta se va apropia din ce in ce mai mult.

Aici incep sa imi reevaluez valorile si astfel ma inalt. De acum inainte tot ceea ce va domina miscarea, implinirea si dobandirea starilor inalte de iubire si daruire deasupra sentimentului de egoism si absolut tot ce exista acolo este de fapt rusine.

Intrebare: Este mecanismul pe care il descrii potrivit pentru 99% din populatie?

Raspuns: Nu numai pentru 99%, ci pentru toti pentru ca dorinta de a primi este singura care conteaza.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?

Răspuns: Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.

Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?

Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.

Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.

Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?

Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.

Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?

Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.

În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.

Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.

Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.

Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.

Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/9/12, “Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista presupunerea ca o persoana care este inclusa mental in sistemul general integral va inceta sa aplice un efort psihic constant si ca va deveni lenesa. Exista un loc pentru a plasa eforturile liniare umane in lumea integrala?

Raspuns: Noi am evoluat in intreaga noastra istorie sub influenta egoismului care s-a dezvoltat in noi. Egoismul a trecut prin diferite stadii: egoism fizic, mancare, sex si familie si egoismul care ne-a indreptat spre bunastare, faima, putere si cunoastere insa astazi am ajuns la un impas si avem nevoie de ceva mai mult.

Forta de atractie a dezvoltarii fostului egoism dispare; persoana se indreapta spre ceva dar nu stie spre ce. De aceea noi avem aceste metode spirituale, tehnici, manipulari, Noua Era si lucruri de genul acesta. Oamenii devin interesati iar de religie; pare ca ne intoarcem acolo dar in realitate aceasta preocupare va trece in curand.

Intram in integralitate. Adica, acum umanitatea va incepe sa inteleaga ca, noua noastra stare este crearea unei societati integrale.

Si ce se intampla cu egoismul nostru?

Astazi, am ajuns la capat si de aici vom incepe sa construim un sistem integral sau sa devenim ca sistemul integral, natura, ceea ce este acelasi lucru.

Cum facem asta? Cu egoismul din noi.

Ce inseamna sa creasca; nu am spus deja ca nu va mai creste?

Incepe sa creasca astfel incat sa il transformati in integral. Acesta este un egoism complet diferit, care se va opune si va va impiedica sa deveniti integral. Si pe baza sa, uitandu-va la el, va puteti schimba pentru ca veti fi capabili sa vedeti toate lucrurile negative, aceasta spargere in acest mecanism si cum sa il corectati si sa deveniti integrali.

De ce avem nevoie de acest sistem?

Avem nevoie de el pentru ca prin toate aceste incercari, erori, suferinte, diferite conflicte, lipsa intelegerii si respingerii egoiste ale celorlalti oameni, egoismul meu ma va indeparta din nou.

De ce trebuie, ca pe baza sa, sa incerc prin eforturile mele sa intru impreuna cu ceilalti in sistemul integral?

Pentru ca, in momentul in care dobandesc aceste abilitati, invat ca un elev care exerseaza. Un elev primeste tot timpul teme; el ar trebui sa simta: corect sau incorect. Se spune ca incorectul se transforma in corect:” Un om experimentat este mai bun decat doi neexpermentati.” Cel experimentat este acela care realizeaza ca s-a abatut, ca a gresit. Adica, ne analizam constant greselile, dar ele nu sunt greselile noastre; astfel natura noastra egoista este special dezvoltata in noi, nu pentru ca vrem asta si pentru a ne ridica deasupra ei si sa cream o comunitate integrala.

De aceea egoismul creste, insa este un alt fel de egoism, indreptat impotriva comunitatii.

Aceasta este o munca diferita. Daca anterior am folosit egoismul liniar si cu ajutorul lui am avansat, m-am dezvoltat egoist, acum ma impotrivesc in mod constient lui, il transform in unitate integrala, conexiune cu ceilalti. Astazi, el este pentru mine ca un material de constructie; construiesc cu ajutorul sau.

Comentariu: Deci, pentru ca egoismul sa se manifeste, trebuie sa interactionez fizic cu lumea, trebuie sa fiu in aceasta lume?

Raspuns: Lumea noastra a fost creata pentru acest scop pentru ca in interiorul sau noi putem exista atat in calitatile egoiste cat si in cele inalte.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumina este o impresie in interiorul dorintei, un fenomen special in vas si astfel il simt si il identific. Se spune ca fiecare Lumina care a aparut la un anumit nivel ramane acolo. Ceea ce inseamna ca toate starile care au existat in interiorul materiei creatiei, pe care o numim “Lumina” sau opusul sau “intuneric”, toate impresiile indviduale, raman intotdeauna in interiorul dorintei si exista simultan in aceasta, fara a se intrerupe una pe alta.

Este ca si cum aerul este umplut de milioane de unde radio care nu se deranjeaza unele pe altele deoarece se afla pe frecvente diferite. Ele nu se lovesc unele de altele. Acelasi lucru se intampla in vasul care include si mai multe componente. Tot ceea ce a avut loc acolo ramane in vas si vasele sunt incorporate unul in altul de la primul pana la ultimul.

Asta inseamna ca in fiecare vas exista toate celelelalte vase si deasemenea si starile lor. Dar aici nu este importanta cantitatea. Calitatea nu este rezultatul cantitatii, ea este deasupra acesteia cand se ridica deasupra acestei imense cantitati de impresii la operatorul care le convoaca. Astfel, eu atrag Lumina care transforma intreaga cantitate in unitate.

Nici o cantitate aditionala nu va genera o noua calitate. Puteti chiar numara pana la Ein Sof (Infinitatea). Nu exista limita la numerele rationale. Exista numere fizice care sunt exprimate de numere irationale si deci nu pot fi exprimate exact, deoarece includ un numar infinit de zecimale dupa virgula, ca de exemplu numarul pi. Aceste numere fixe si irationale ne arata elementele naturii. Insa dupa atingerea limitelor numerice, persoana cere o noua abordarecalitativa.

Din partea a 3 a Lectiei Zilnice de Cabala 10/07/2012, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, oamenii nu se mai cred unul pe altul. Chiar oficiali guvernamentali înalţi fură fără neruşinare, deci cum pot eu să cred un prieten, atunci când vorbeşte despre măreţia Creatorului?

Răspuns: Mai întâi, nimeni nu îţi cere să crezi. În al doilea rând, pentru asta a trebuit să fie realizată această succesiune de generaţii, pentru ca tu să vezi de fapt că nu mai este nimic de căutat în această lume. Asta te ajută să vezi lucrurile în mod mai realist.

Nu trebuie să crezi în impresiile prietenului; te vor afecta chiar dacă nu crezi în ele. Nu trebuie nici măcar să spună ceva. Nu ştii ce îl motivează: credinţă sau realizare, el pur şi simplu te „infectează” cu impresiile lui, ca un virus. Nu depinde de tine. Nu contează dacă îl crezi sau dacă ai suspiciuni în ceea ce îl priveşte. Principalul lucru este acela că eşti „infectat”. Deci, avem nevoie de „viruşi” ai măreţiei Creatorului care să se „răspândească” printre noi. Cine îl realizează pe El? Nimeni. Şi, totuşi, toată lumea este tensionată şi asta determină totul: de ce şi în ce scop operez, ce trebuie să descopăr, care este rostul acestui lucru, unde este Lumina care Reformează care îmi va aduce asta, etc.; altfel, nu va conduce la nimic.

Pentru a face asta avem nevoie de spargerea dintre noi, pentru ca să nu ne înţelegem unul pe altul şi vom fi cu adevărat capabil să fim impresionaţi de falsa tânjire a prietenilor. Este suficient să văd pe faţa prietenului faptul că Creatorul este mare în ochii lui, pentru a fi aţintit şi eu spre asta. Chiar dacă mă trage de nas şi mă prosteşte, nu este nicio diferenţă. Voi fi încă impresionat de el. De asta avem nevoie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este prima fază după rădăcină faza naturii minerale? De ce nu a început totul de la o altă fază?

Raspuns: Pentru că aceasta este faza cea mai mică, care include totul în ea. Nu există diferenţe interne în ea şi deci nu se poate diferenţia nimic în exterior. Noi vorbim despre Lumina superioară numai cu privire la vasele fiinţei create. Prin urmare, natura minerală este prima fază, în care dorinţa ființei create primește doar forţa de restricţie, care nu-i permite să descopere mai mult decât descoperă acum.

Forța de restricţie operează în vasele şi în Luminile care pot fi descoperite în ele. Ea operează în toate. Întrebarea este: Ce influențează această forță? Influenţează centrul fiinţei create sau limitele sale? Cu alte cuvinte, asupra a ce operez prin restricţie- asupra dorinței mele de a primi sau asupra Luminii?

Desigur că-mi influenţez dorinţa. Eu nu pot opera Lumina niciodata.

Îmi restricționez dorinta de a primi şi o țin. Datorită acestui lucru nu „sare” la orice. Astfel, mă limitez, în scopul de a primi Lumina numai în acest mod. Este pentru că ştiu că nu am putere pentru mai mult decât atât, şi astfel în mod constant „păstrez limitele,” ţin ego-ul meu într-o stare neutră.

Aceasta este faza minerală: ego-ul în mod constant se dezvoltă, iar eu îl păstrez permanent la acelaşi nivel mineral. De fapt, aceasta este o lucrare mare şi pozitivă, care are loc în diferite forme. Dar, prin natura sa, aparţine de nivelul mineral: prin mine însumi, îmi pun dorinţa în regimul mineral, unde dorinţa mea rămâne aceeaşi.

În cadrul acestei dorinţe lucrez în raport cu Creatorul. Ce pot face? Mă anulez în interiorul Lui. Astfel, pot fi în Creator şi să ader la El, pot fi încorporat în El, care este atributul nivelului mineral. Nu-mi permit nimic, cu excepţia auto-anulării. Imagineză-ți că te afli înăuntrul unei forţe mari şi nu ai de ales şi aceasta este singura cale prin care te poți menține.

Pe de altă parte, mă pregătesc pentru următorul nivel al vegetalului. Acest lucru se datorează faptului că există schimbări constante care au loc în interiorul meu, care cresc în funcţie de cele cinci faze ale nivelului mineral. Am putea crede, deci ce se întâmplă dacă în loc de o pietricică mică devin o mare piatră preţioasă? Dar asta nu este încă totul: Schimbările pe care le-am parcurs m-au învăţat ce înseamnă să cresc. Ascensiunea prin fazele nivelului mineral au dat naştere unei minți în mine, deoarece am avut şansa de a compara lucrurile şi de a mă obişnui cu faptul real al instabilității.

Am limitat creșterea plăcerii mereu, dar în acelaşi timp, am urmat schimbările, până când am înţeles că mă pot schimba cu adevărat, iar apoi m-am mutat la nivelul vegetal.

Astfel, putem vorbi despre o dezvoltare calitativă şi nu despre o dezvoltare cantitativă: La sfârşitul fazei minerale, în ultima fază a patra a sa, am înţeles deja din experienţa pe care am avut-o că mă pot schimba pe mine însumi, conştient şi intenţionat. Apoi, posibilitatea de a trece de la ultima fază a mineralului la faza vegetală se naşte. Aici se crează punctul său iniţial din modificările în dorinţă.

Orice astfel de schimbare vine de la Creator, în formă de forţă revitalizantă. Nu aș putea găsi niciodată condiţiile preliminare pentru creştere în mine. Prin urmare, Creatorul nu doar mă dezvoltă; El introduce forţa Sa de creaţie în mine, astfel incât să mă asemăn Lui. Ca urmare a acestei evoluţii, noi şi Creatorul devenim parteneri în creație. Scopul Său nu este de a crește dorinta de a primi, prin punerea sa printr-o serie de schimbări, ci mai degrabă de a mă învăța arta Lui. Ce este mai mult, el mă învaţă într-un mod calitativ.

Astfel, datorită tuturor lucrurilor prin care trecem, vom obține acţiunile Sale, în conformitate cu regula: „Din acţiunile Tale Te vom şti.”

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12 „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştim că putem doar primi plăcere de la Creator, dacă este important pentru noi. Rezultă că, chiar dacă există un zid in fața mea, totul depinde de cât de important este pentru mine.

Răspuns: Atât Rabash, cât şi Baal HaSulam aduc exemplul miresei care este împlinită dacă cineva pe care îl consideră important este de acord să se căsătorească cu ea. Prin aceasta, este ca şi cum el o”cumpără”. Dar el nu a platit nimic, el nu i-a dat nimic ei, aşa că de ce este ea mulţumită cu asta? Pentru că el este important pentru ea.

Ce primește dorinţa noastră de la Creator? Nimic. Dar El este mare şi suntem gata pentru „nuntă”, suntem de acord să aderăm la El cu inima şi sufletul în adeziune infinită, absolută. Creatorul „te cumpără” doar cu importanţa Lui. Acesta este singurul lucru pe care îl dobândești pe măsură ce te dezvolți, iar asta este ceea ce te umple.

Dorinţa noastră- care a crescut datorită Luminii ce a primit dăruirea de la Creator- de ce anume dorește să se bucure? De fapt, vrea să se bucure de măreţie şi nimic altceva. Nu ne putem bucura de placerea propriu-zisă; acest lucru se întâmplă doar în lumea noastră cu placerile imaginare care vin de la Creator în punctul de ceva din nimic. Plăcerile acestei lumi sunt disponibile doar ca să ne susţină până când vom începe să înţelegem măreţia Creatorului. Toate nivelurile spirituale sunt recunoaşterea măreţiei Lui, şi, cu ajutorul Lui, te bucuri dacă dorești să-i dăruiești Lui.

Pe de altă parte, înclinaţia rea, Faraonul, este încercarea de a te bucura în mod direct, dar din nou numai de mareția Creatorului. Aceasta se numeşte plăcere spirituală.

Se pare că măreţia este necesară numai în scopul de a ne depăşi ego-ul si apoi vom fi capabili să ne bucurăm din daruire, dar nu este aşa, toată munca noastră este de a ridica maretia Creatorului în ochii noştri. Prin aceasta vom dezvolta noi dorinte, și accentul se mută de la primirea plăcerii egoiste directe către a primi plăcere din măreţia Sa; astfel, cel puţin vom găsi Klipot (cojile), iar acest lucru nu este simplu deloc.

Măreţia Creatorului ne cuprinde, şi este foarte dificil să ieşim din această captivitate. Pâna la urmă, toată creaţia este esenţa paşilor de pe scară. Când cineva de la un nivel mai ridicat straluceste peste mine cu o parte din măreţia sa, atunci mă predau, devin dependent de rădăcină şi de aici înainte  este „seful” meu, „regele”.

Dar vreau să acționez diferit, conştient şi inteligent. Vreau să rezist avantajului pe care cel superior îl are asupra mea; nu vreau să fiu mituit de importanţa şi puterea Lui.

Acest lucru înseamnă că nu este vorba de primirea de la El, ne luptăm peste nivelul de importanţă. Nu vreau doar să lucrez pentru beneficiul Celui Superior doar pentru că El este mare. Prin asta mă anulez pur si simplu in mod natural.

Întrebare: Aceasta înseamnă că toate cărţile de Cabala şi toate vârstele de dezvoltare au fost dedicate doar pentru un singur lucru, pentru recunoaşterea independentă a importanţei Lui?

Raspuns: Este corect şi nu este întâmplător faptul că lumea modernă este atât de confuză şi că nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Până la urmă, totul evoluează numai în jurul unui punct de adeziune.

Întrebare: Dar totusi, nu este nimic mai important în această lume. Eu nu încerc să ridic importanţa a ceva in mod artificial. Sunt toate lumile şi toate nivelurile destinate doar pentru asta?

Raspuns: Ele au fost create ca urmare a Luminii care a umplut dorinţa şi i-a dat diferite forme. Cu ce ne umple Creatorul? Ce plăcere a primit El din faptul că a creat ființa creată astfel încât El să vrea doar asta? Mai mult, are Creatorul altceva în afară de forţa de a darui? Nu. El a creat mecanisme de percepţie în fiinţă creată, niveluri speciale pentru această forţă a daruirii, ne dezvoltăm numai în funcţie de această importanţă.

Unde sunt plăcerile pe care El le-a pregătit pentru mine? Unde sunt bunătățile pe care gazda le-a pregătit în funcţie de celebrul exemplu?

Nu este nici măcar un dram de plăcere aşa cum îți imaginezi. Nu există bunătăți, deşi pare așa, este doar o iluzie. În lumea noastră, ești setat pentru o plăcere falsă, înghiţi delicatese, dar nu ești umplut. Așa că scapă de iluzii şi începe să discerni nivelurile măreţiei Dăruitorului. Atunci vei începe să calculezi lucrurile în limitele percepţiei tale.

Acum putem înţelege ce s-a întâmplat în prima restricţie. Malchut a început să se limiteze atunci când a descoperit că primeşte în relație cu Dăruitorul, a descoperit diferenţa dintre primitor şi Dăruitor şi nu dintre foame şi bunătățile delicioase. Este măreţia Dăruitorului cea care mă scoate din mine însumi. Nu calculez această „plăcere”, ci mai degrabă plăcerea de la Dăruitor. Când descopăr dăruirea din partea Lui şi primirea din partea mea, mă umplu de ruşine, dar nu din cauza bunătăților de care mă bucur, ci de ruşine când văd măreţia Lui în comparație cu micimea mea.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În lumea noastră, suntem în contact cu corpuri fizice şi ni se pare că avem liberă alegere, independenţă şi că cerem şi primim răspunsuri . Dar, după aceea, descoperim că am stat pur şi simplu în faţa unei oglinzi şi nu au existat alţii. Atributele mele îmi par a fi ca umanitatea, ca o lume mare în jurul meu cu care eu acum lucrez.

Prin urmare, avem nevoie să înţelegem că ceea ce facem pentru alţii, facem pentru noi. Nu vine doar înapoi la tine în mod circular, ci acţionezi direct împotriva ta. Tot ceea ce vezi in jurul tău sunt calitățile tale interne extinse spre exterior.

Şi aceasta este singura oportunitate de a te descoperi treptat pe tine însuți. Deoarece, dacă am fi descoperit în noi acea aceeaşi dorinţă cu care Creatorul ne-a creat, ne-am fi blocat permanent în cadrul acesteia, atunci nu am fi încercat s-o examinăm, ci am fi înţeles-o ca pe un lucru bun, şi ne-am fi gândit doar la cum s-o umplem. Ne-am fi îngrijit de ea ca o mama iubitoare, care nu se îngrijorează de nimic altceva, decât ca copilul ei să fie gras şi sănătos. Ea nu-i critică atributele sale personale.

Astfel, suntem în această realitate specială. Se spune, „O persoană este o lume mică”, şi tot ceea ce este în interior, ea vede în exterior. Toată lumea care te înconjoară esti tu însuți invers proporţional, ca și cum te-ai vărsa. Şi acum, din moment ce vezi tot ce există ca și cum ar fi în afara ta şi te raportezi la asta in mod egoist, poți încerca, cu toate atributele tale egoiste, să obții iubirea.

Rezultatul este că totul a fost creat doar în scopul corectării sale. Dacă toate aceste atribute ar rămâne în tine, nu ai fi capabil să le descoperi şi să le corectezi. Şi astfel, nu ai primi Kli-ul (vasul) pentru dezvăluirea Creatorului. Dar, pentru că toate acestea par a fi în afara ta, eşti capabil să-l vezi şi să clarifici relaţia cu el, să-l descoperi de 613 de ori mai mare şi, în acest mod, să descoperi Creatorul. Astfel, în tine, doar „punctul din inima” poate fi descoperit.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 7/9/12 , Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→