Noi ajungem la Creator, adica dobandim atributul daruirii, revelarea lumii spirituale, doar daca dobandim doua discernaminte.

• O mare dorinta care are un scop, care este destul de clar si care este cu un grad mai jos decat nivelul dobandit. Persoana isi imagineaza ce este revelarea Shechina (Divinitatii), fata Creatorului, ce este  Lumina si care sunt atributele daruirii.
• Persoana simte o mare durere pentru ca nu are atributele daruirii. Persoana sufera si stie ca aceste atribute simbolizeaza ridicarea deasupra propriului ego si o totala detasare de viata sa trecuta si de toate preocuparile sale.

Este foarte greu de obtinut deoarece noi actionam impotriva naturii noastre. Asadar persoana inainteaza pe doua picioare, pas cu pas, intre doua linii; dreapta si stanga, dreapta si stanga….persoana ar trebui sa inceapa cu linia de dreapta si apoi cu cea de stanga. Dar de Sus, i se da intotdeauna linia de stanga, mai intai intunericul. La fiecare nivel, prin intuneric si Lumina ‘literele muncii” sunt inregistrate in persoana, relatiile care se formeaza intre tipurile de intuneric si Lumina, atributele primirii si daruirii in diferte feluri.

Literele sunt diferite la fiecare nivel. De fiecare data intunericul si Lumina ii sunt infatisate in atribute diferite in conformitate cu criterii diferite. Prin urmare literele iau diferite forme. De accea de fiecare data persoana are o noua Tora, un nou Creator, o noua lume, totul este nou si persoana de asemenea.

In acest fel persoana isi creste consistenta care indica gradul de rabdare pe care il are si astfel avanseaza si se apropie de formele corecte ale marii deficiente care tind spre daruire adevarata. Aici vedem principiul “am muncit si am gasit” adica persoana cauta fata Creatorului, maretia atributului daruirii. Prin conectarea la atributul daruirii, forta acesteia trezeste in persoana sentimentul de apartenenta, caldura, pana la sentimentul de iubire. Deoarece a-l iubi pe Creator inseamna a iubi daruirea, a iubi atributul iubirii, aceasta incepe sa umple persoana si ii ingaduie sa ramana acolo.

Natura noastra a trecut prin mari schimbari prin detasarea noastra de vechile valori, de la intelegerea initiala a ceea ce insemna efortul si care este scopul, cine este Creatorul si ce este Tora. De fiecare data  reevaluam marea dorinta care se cere de la noi si suferinta pe care o experimentam. Valorile se schimba in mod natural in tranzitia noastra de la o stare la alta si persoana se schimba in mod constant si devine alta, o noua persoana.

De aceea se spune in Tora, “ Avram este un om batran”. “Om batran” este acela care a dobandit cunoastere, care a parcurs si a razbit pe cale. O persoana dobandeste treptat atributul daruirii, mintea si intelegerea de a lucra cu acestea, sentimentele, loialitatea, sacrificiul de sine si cum sa se identifice cu Creatorul. Astfel persoana ajunge la nivelul “omului batran” adica la punctul de adeziune cu Creatorul. Apoi atributele daruirii umplu persoana iar aceasta simte iubire si apreciere.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/07/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aşa cum este scris: „Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină.” Dorinţa de a primi este baza a tot, dar dorinţa însăşi nu face nimic dacă Lumina nu o operează.

Cei mai mari oameni drepţi, cei care au obţinut multe niveluri spirituale, cad dacă Lumina încetează să îi mai ilumineze, şi se întorc la starea animală. Ajung chiar mai prost decât restul, cu toate că aceasta este o stare bună, deoarece este o stare mare, dar cu un minus şi opusă Sfinţeniei.

Atâta timp cât Lumina luminează, există încredere şi, dacă Lumina încetează să mai strălucească, nu mai este încredere. Totul depinde numai de Lumina care luminează omul. Doar aşa are puterea să se ridice şi să spună ceva.

Când Lumina dispare, omul îşi pierde chiar memoria, aşa cum i s-a întâmplat lui Baal Shem Tov care nu a putut să îşi amintească nici literele alfabetului. Omul nu poate înţelege în ce lume este şi dacă există o lume superioară sau un Creator.

Asta înseamnă căt totul depinde de intensitatea Luminii care vine la noi şi ne iluminează materia, dorinţa noastră. De aceea, este scris: „Nu este nimeni mai deştept decât cel care este experimentat”, şi „am muncit şi am găsit”.

Totuşi, toată această muncă, efortul şi depăşirea, toate sunt aţintinte numai la o singură acţiune: de a grăbi influenţa Luminii asupra noastră. De fapt, totul depinde de asta, în timp ce încercăm să ne pregătim pentru ca Lumina să nu dispară. Chiar dacă dispare, toate stările dificile vor fi totuşi în favoarea noastră, dar trebuie să facem tot ce ne stă în putere să fim aproape de ea, să aderăm la ea şi să ne asemănăm cu ea.

Calea ne-a fost deja pavată în avans şi este în puterea noastră să ne accelerăm dezvoltarea şi avanseara de-a lungul drumului. Accelerarea depinde de cât de mult vrem să ne împlinim noua formă, următorul nivel, astfel încât el va fi împlinit în noi. Aici trebuie de fapt îndreptat tot efortul nostru.

Încrederea este o iluminare de Sus şi, dacă se opreşte, nu mai avem încredre, nu mai avem sentimente şi nici înţelegere. Aşa cum este scris în Cartea Psalmilor de către Regele David: „Dar atunci când îţi întorci faţa, eu sunt lovit de teroare.” Trebuie să obţinem o asemenea conexiune între noi, o conexiune care va obliga Lumina să fie constant printre noi.

Împreună, prin efortul nostru colectiv şi cu ajutorul Luminii, putem crea un asemenea atribut al dăruirii, al iubirii şi conexiunii, printre noi, prin care Lumina să nu înceteze să ne ilumineze. Asta se numeşte garanţie reciprocă.

Astfel, obţine starea în care superiorul ne iluminează în mod constant. Şi cu toate că fiecare dintre noi va coborî sau urca şi se va balansa în direcţii diferite datorită diversităţii acţiunilor reciproce care au loc în fiecare şi toţi împreună, noi obţinem stabilitatea. Nu numai că nu cădem ci, din contra, noi numai ne ridicăm în sus.

Căderile noastre devin şi ele urcări, deoarece suntem conectaţi cu toţi într-un singur fond. Astfel, obţinem încrederea şi nu este nicio altă cale de a obţine asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala’ 7/25/12, Shamati nr.72

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ai fost plecat săptămâna trecută, grupul mondial a avut câteva interacţiuni active. Pentru prima dată am simţit cu adevărat că depindem unul de altul. Cum putem să ne ţinem de acel moment şi să nu cădem din nou în pasivitate?

Răspuns: Nu trebuie să rechemăm situaţia pe care am experimentat-o. Trecutul este ars. Nu trebuie să ne uităm înapoi, ca soţia lui Lot. Ce aparţine trecutului s-a dus, iar noi nu mai trecem prin ce am trecut, nici în sentimente nici în gânduri.

Chiar dacă credeţi că aţi lăsat ceva special în spate, nu este nicio diferenţă. Trebuie să ne ţinem departe de stările foarte bune, ca şi de cele mai rele.

Sub nicio circumstanţă nu ar trebui să rechemăm în gânduri, dorinţe, sau cuvinte, sau să încercăm să reconstruim ceva. Goliţiv-vă de tot ceea ce a fost. Chiar dacă v-aţi simţit bine, acum, vă veţi simţi chiar mai bine. Trebuie să începem fiecare zi din nou şi să întoarcem o nouă filă.

Nimeni nu te deranjează, nici eu şi nici prietenii, orice ar simţi ei. Nici starea lucrurilor din lumea exterioară nu are de a face cu asta. Trebuie să intri într-o nouă stare, o nouă fază a conexiunii, fără nicio greutate, ca şi cum nu ai ştii nimic, după cum este scris: „Fiecare zi ţi se va părea nouă”. Nu trebuie să comparăm starea curentă cu ce a fost înainte. Începe totul din nou şi numai astfel vei ajunge la o nouă structură.

Chiar dacă ai avut succes, acum este ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să nu îţi fie frică să pierzi asta. Să îţi fie frică să pierzi, înseamnă să exprimi o formă de primire vrednică de dispreţ. Tot ceea ce ai obţinut şi tot ceea ce ai simţit, nu mai există acum şi nici nu ar trebui să existe. Altfel, ţi-ar păsa doar de sentimentele tale.

Principalul lucru este să te detaşezi de trecut. Fără asta, nu vei avansa. Avansezi către dăruire, iar asta înseamnă să dai foc la toate podurile.

Din partea a patra a Daily Kabbalah Lesson 7/25/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum devine conexiunea noastră, bază pentru revelarea nivelurilor spirituale?

Răspuns: Fiecare nivel este o lume pe care o simţi, o lume care este deţinută de conexiunea dintre toate sufletele. Prima conexiune care a provenit din Lumea Ein Sof (Infinitatea) s-a diminuat gradual şi a devenit detaşată total în lumea noastră. Acum, din acest punct, începe ascensiunea la acelaşi nivel de conexiune şi asta este singurul lucru pe care trebuie să îl revelaţi.

„Materia” sufletelor este dorinţa de a primi, iar conexiunea dintre ele este sistemul despre care studiem. Cele Zece Sefirot, Parţufimi spirituali, toţi sunt esenţe ale diferitelor metode de conexiune reciprocă a sufletelor între ele.

Se formează astfel un întreg corp în timp ce ne ridicăm la Malchut de Ein Sof, iar toate conexiunile sunt 100% dăruire, fără niciun obstacol sau deficienţă. Apoi, toate rezistenţele din tranziţia dintre noi vor dispărea şi conexiunea se realizează imediat, cu o viteză infinită. Aceasta este starea de Ein Sof.

Adeziunea indică un lucru simplu: Ceea ce am la un anumit moment, îl ai şi tu şi vice versa. Comunicarea este nelimitată. Nu depinde de timp şi de rezistenţa ego-ului. „Rezistorul” dintre noi dispare şi dorinţele noastre cooperează liber şi din plin.

Întrebare: Cum ar trebui să fie exprimat acest lucru în ateliere?

Răspuns: Adeziunea nostră din timpul atelierelor este un efort: Vrem atât de mult să ne unim, atât cât ne putem imagina, pentru ca fiecare dintre noi să îşi piardă sentimentul de sine şi astfel vom simţi o singură dorinţă, un singur gând, un întreg. Prin aceste eforturi, din punctul de unitate, ne gândim la o soluţie la întrebarea care ne-a fost pusă de învăţător. Soluţia este înăuntrul conexiunii.

De aceea, în timpul atelierului, tânjim să găsim răspunsul prin unitate. De fiecare dată când căutăm o soluţie, vrem să o obţinem prin unitate, fără să ne folosim logica. De fapt, nu vom examina logic cuvintele Cabaliştilor. Fără conexiune, nu are niciun rost să stăm în cerc. Deci, de ce avem nevoie de asta? Pentru o conversaţie intelectuală sau o dezbatere ştiinţifică? Nu, misiunea este dată numai pentru a crea o nouă calitate. Apoi, simţind calitatea colectivă, găsiţi soluţia.

Atelierul este menit numai pentru a crea un vas colectiv care aparţine nivelului superior. Încercăm din răsputeri să îl obţinem, iar dacă nu există o soluţie, înseamnă că nu am reuşit.

Nu are niciun rost să menţionăm conexiunea când suntem în desfăşuarea atelierului, acesta trebuie să fie scopul încă de la început. Putem veni la un atelier nu pentru a ne conecta, iar în această conexiune să găsim următorul nivel sau măcar soluţia la întreabarea care conduce la el?

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te poţi verifica că înţelegi cu adevărat lecţia din punctul conexiunii cu grupul?

Răspuns: Omul atinge conexiunea din disperare, atunci când ajunge la disperare după toate acţiunile sale, când vede că nu îl vor duce nicăieri şi că trebuie să facă ceva. Se gândeşte la el însuşi, la întreaga viaţă, la eforturile pe care le-a făcut în van şi, eventual, ajunge la concluzia că poate atinge scopul numai prin grup.

Grupul este o structură spirituală şi nu feţele pe care le vezi în jurul tău. Este o forţă spirituală care este revelată într-o manieră realistă, ca un seif sigur. Este ca o „farfurie zburătoare” în care dacă intru, am şansa să am succes, iar dacă nu, nu am nicio şansă.

Omul trebuie să înţeleaga asta clar pentru a-şi păstra gândul. Ar trebui să ştie că rămânând în grup, pe care îl vede ca o colecţie de forţe spirituale, va ajunge fără niciun dubiu la un rezultat bun. Grupul îi permite să respire, iar fără el nu are acces la butelia de oxigen.

Totuşi, omul poate ajunge la această decizie numai după ce simte disperarea din propriile puteri. Discuţiile şi atelierele noastre ne permit să ajungem la această concluzie mai repede. Totuşi, ceea ce aud sunt oameni care vorbesc din ce au citit şi nu din inimile lor.

Fac o scurtă introducere şi după aceea pun o întrebare. Întrebarea poate fi o continuare la ceea ce a fost spus; poate fi contrastul a ceea ce am spus sau cumva legat de asta. Oricum, totul este făcut în mod intenţionat. Răspunsul ar trebui să vină din minte, dar din punctul conexiunii care ar trebui atins în cercul de discuţii.

Apoi, răspunsul va fi răspunsul la rugăciunea noastră. Discuţia trebuie să se transforme într-o rugăciune, pe care vrem cu toţi să o clarificăm şi, împreună, să găsim un răspuns. În timpul discuţiei, fiecare din cei zece prieteni spune ceva şi astfel ne completăm unul pe altul. Fiecare se anulează înaintea celorlalţi, ridicându-i şi respectându-le opiniile. Astfel, ne construim anularea de sine şi atributul dăruirii care este deasupra tuturor.

Grupul nu este o adunare fizică ci obţine o valoare spirituală. Asta pentru că anularea egoului şi dorinţa de a fi încorporat în prieteni este deja o acţiune spirituală. Topicul discuţiilor ne îndeamnă să ne clarificăm unitate, conexiunea şi munca. Toate acestea se transformă într-o rugăciune (MAN).

În conexiunea din grup, pe care o obţinem prin această rugăciune, trebuie să primim un răspuns (MAD). Răspunsul la rugăciunea celor mulţi (MAD) se numeşte centrul grupului. Simţim o căldură colectivă, un sentiment colectiv, o forţă care ne sprijină într-o asemenea măsură încât ne este frică să ieşim de acolo. Nu vreau să ies de acolo. Vreau să rămân înăuntrul acestui centru şi să cresc acolo. Acesta este scopul atelierului, pe care trebuie să încercăm să îl obţinem, cu fiecare discuţie de 15 minute pe întrebare.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, Studiul celor zece sfere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În timpul atelierului, toată lumea trebuie să se verifice în mod constant, iar prietenii trebuie să se sprijine unul pe altul şi să îşi amintească unul altuia că prin acest atelier toată lumea va simţii frica de a părăsi conexiunea. Trebuie să ne menţinem în centrul grupului pe durata întregii noastre vieţi, nu numai în timpul lecţiilor sau a atelierelor.

Totuşi, o lecţie sau un atelier este principalul moment pentru a munci la gândul nostru colectiv, care determină totul. Aici, avem nevoie de sprijinul fiecăruia, fără cuvinte şi, în acelaşi timp, trebuie să simţim focul interior. Trebuie să descoperim un anumit câmp colectiv care ne îndeamnă şi ne ţine „în aer”. Totul depinde de noi.

Este ca şi cum am semna un contract cu prietenii, astfel încât ei vor avea constant grijă de tine ca să nu părăseşti niciodată gândul de la acest câmp. Plăteşte-i, ca să aibă grijă de tine. Asta se numeşte „cumpără-ţi un prieten”. Trebuie să dai ceva prietenului astfel încât să fie motivat şi să te îmboldească încontinuu.

Totuşi, cum poate el să te îmboldească dacă suntem cu toţi la acelaşi nivel şi el însuşi are nevoie de cineva ca să îl îmboldească? Aici, operează providenţa superioară, despre care este scris: „Creatorul este în interiorul poporului Său”.

Dacă ne decidem că suntem legaţi să ne îndemnăm unul pe altul, Creatorul ne va îmboldi pe toţi. Ne va da puterea ca măcar unul din grup să fie constant în contact cu spiritualitatea şi să fie conştient. Asta înseamnă de fapt „Creatorul locuieşte printre oamenii Lui”.

Dacă există o conexiune, se numeşte casa adunării pentru rugăciune (Beit-Knesset) în care este prezent Creatorul. Aşa cum este scris „Am venit la casa rugăciunilor şi nu am găsit niciun singur om?” Totuşi, dacă există o conexiune între noi, atunci Creatorul va veni şi va găsi „omul” în ea!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, Studiul celor zece sfere

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Rusia, avem mai multe grupuri de câte 10-12 persoane fiecare, care se specializează în învăţământul integral. Ei studiază materialele de şase luni, au început să scrie articole, iar acum a venit timpul pentru instruirea practică. Acestea sunt cercurile pe care le-am pregătit să devină profesori şi educatori. Care sunt scopurile si obiectivele noastre?

Răspuns: Cred că în primul rând au nevoie să studieze materialele privind educaţia şi creșterea integrală, să înveţe să realizeze focus-grupuri, cursuri de master, lecții, şi apoi să facă pregătirea practică.

Grupurile pot fi mult mai mari decât de 12 oameni. Lăsați și pe alții să li se alature – cercuri sociale mari încă trebuie să fie expuse la cunoaşterea integrală.

În primul rând, aveţi nevoie să faceți o clasă în care să învăţati şi să implicați oamenii în pregătirea materialelor pentru publicarea de cărţi despre metoda integrală, deoarece acest lucru îi face să avanseze.

În al doilea rând, este necesar să-i formați într-un grup, care va folosi acest material (chiar înainte ca cartea reală să fie gata, dar părţi din ea care au fost pregătite) şi să prezinte aceste fragmente, aceste lucrări mici la diferiţi specialişti, care vor face comentarii asupra lor. Acest grup va lucra cu materialul, va intra în contact cu specialiştii şi  va avea diferite discuţii cu ei.

În acest fel, acest tip de lucru, colectarea de materiale, se va transforma practic în formarea unei anumite comunități, a unui club, care va genera apoi ideile într-un mod mai practic, adaptat mediului social în care este clubul.

Obiectivul nostru este de a transforma acești oameni în diseminatori activi ai noţiunii de comunitate integrală, care vor realiza acest lucru prin căutarea oamenilor de stiință adecvați și a specialiștilor care sunt de acord cu ideile integrale. Cred că acest lucru contează cel mai mult.

Pentru că, indiferent unde suntem, în primul rând trebuie să stabilim o conexiune cu oamenii pe care societatea îi recunoaşte ca purtători de cunoştinţe, care ni s-ar putea alătura şi ne-ar putea sprijini şi împreună să facem această idee accesibilă cercurilor mari de oameni. Este foarte important pentru populaţia generală de unde vine ideea; în alte cuvinte, trebuie să fie o comunitate mare.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 31/05/12

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În scopul de a înţelege imaginea corectă a realității, trebuie să fim familiarizaţi cu cele două puncte de vedere care sunt: unul care este perspectiva Creatorului şi unul care este perspectiva ființei create şi să înţelegem relaţia dintre ele . Pe baza acestor două stări putem determina atitudinea noastră faţă de dorinţă, astfel încât, în cele din urmă, toate aceste puncte să determine relaţia dintre Creator şi ființa creată în funcţie de opozitia și de similitudinea lor unul cu altul şi să ne ofere o nouă percepţie a realităţii .

Acesta nu va mai fi aceeaşi imagine falsă pe care o vedem acum, numită „lumea imaginară” care este unilaterală şi limitată numai la ceea ce trece prin noi, prin filtrul egoist, oferindu-ne astfel sentimentul acestei lumi. Cu realitatea largă şi infinită din afara noastră, dincolo de limitele percepţiei noastre, atunci când trece prin ego-ul nostru şi ajunge la sentimentele noastre, aceasta este limitată la dimensiunea unei imagini corporale din această lume pe care o simţim în cele din urmă. Dar, în scopul de a ajunge la o percepţie nelimitată, avem nevoie de noi puncte de vedere.

Realitatea noastră limitată şi egoistă este numită „animal” deoarece aceasta este percepută de către corpul nostru animal. În scopul de a simţi adevărata realitate, avem nevoie de cele două puncte de vedere: un punct, care este opus fața de Creator şi un alt punct, care este similar cu Creatorul. Între aceste două puncte, din diferite tipuri de conexiuni între ele, cum ar fi pentru şi contra, similare şi opuse, vom construi noua imagine a lumii noastre. Toate atributele opuse şi toate cele similare vor fi componente ale percepţiei noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 13/07/12, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Trebuie să înţeleg că, în relaţiile mele reciproce cu ceilalţi, forţa pozitivă este în exterior, iar forţa negativă este în mine. Nu întâmplător este scris, „inima omului este rea din tinereţea lui.”

Este o problemă a modului în care ne percepem pe noi înşine şi lumea. Ne imaginăm în mod natural că lumea este coruptă şi că noi sunt corectați. Avem grijă de noi înşine, gândindu-ne la ceea ce este bun pentru noi și privim la orice din perspectiva modului de a folosi totul pentru beneficiul nostru. Îmi fac griji în mod constant cu privire la un singur lucru: „Cum mă pot simţi mai bine?”

Acest indicator, acest program interior, care este permanent activ în noi, este ego-ul. Acest program îmi concentrează toate gândurile şi dorinţele într-o singură direcţie: să folosesc lumea pentru propriul meu interes.

Dacă mi-aş imagina că hardware-ul meu, „fierul” meu, este punctul de plecare, abilităţile mele, atributele mele, potenţialul gândurilor şi sentimentelor mele, care sunt în el, atunci ego-ul este software-ul meu. Acest software al auto-împlinirii a fost instalat în mine.

Atributele mele nu sunt nici bune, nici rele, dar software-ul egoist, care mă operează, mă obligă să le folosesc în beneficiul meu şi, în acelaşi timp, în detrimentul altora, deoarece acest lucru îmi permite să mă simt mai presus de cei care sunt în jurul meu. Acesta este ego-ul nostru, înclinaţia rea. Înclinaţia în sine este „fierul”, iar răul este software-ul, adăugarea.

Acum trebuie să întorc acest software de la rău la bine. Înclinaţia rămâne aceeaşi, dar schimb metoda de de folosire a ei. Văd că goana nesfârşită după auto-beneficiu doar mă prejudiciază în final. Înclinaţia rea este rea pentru mine, dar, atunci când încep cu ajutorul mediului să o schimb într-o atitudine bună faţă de alţii, de fapt îmi aduce și mie bine.

Cum se întâmpla asta? De ce mă simt bine când tratez pe ceilalţi bine, şi de ce mă simt rău atunci când fac rău altora? Este pentru că ajung mai aproape de adevăr în acest fel şi încep să simt că ceilalţi şi eu suntem acelaşi lucru.

Este ca o mamă care „fuzionează” cu copilul ei. Asta ne aduce împreună atât de mult încât ne simţim ca un întreg şi ne îmbinăm într-un sistem nou, inseparabil al relaţiilor reciproce prin oprirea de a diferenţia între ceea ce se întâmplă cu mine sau cu altcineva.

Astfel, toată omenirea devine o singură familie. Poate nu imediat, dar este un început şi am înţeles deja această abordare, care este în totalitate bazată pe psihologie.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 11/07/12

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Mi-a atras atenţia faptul că israelienii trec foarte usor la sentimente. În timp ce, să zicem, în Rusia, o persoană este obișnuită să-și folosească rațiunea pentru rezolvarea problemelor, iar când o întreb: „Ce simţi?”, ea îmi răspunde cu o întrebare: „Şi ce sunt sentimentele?”.

Cu toate acestea, pe parcursul seminarului privind metoda integrală, care a fost realizat pentru oamenii obișnuiti, nu a trebuit să explic. Poate că este un fenomen de influenţă al câmpului integral comun?

Răspuns: Eu cred că nu este doar influenţa câmpului comun. Dacă nu ai de-a face cu politicieni de nivel înalt, figuri publice mari, precum şi lideri de toate tipurile, care, prin natura muncii lor, au devenit atât de „acoperiți”, atunci oricine altcineva poate foarte rapid şi foarte uşor să treacă la sentimente . Acest lucru poate fi văzut în rezultatele meselor rotunde.

Chiar şi duşmanii înflăcăraţi se pot confrunta unul cu altul aici, de exemplu, reprezentanţii arabi din aşa-numitele „teritorii ocupate” şi studenţii de la Tel-Aviv, care sunt absolut diferiți unii de alții, beduinii de la Negev şi aşa mai departe. Înseamnă că pot fi profesori şi în imediata vecinătate a acestora, repatriaţi recent sosiți din Etiopia, Africa. Şi deodată se dovedeşte că abordarea integrată îi aduce la un astfel de numitor comun, la care, să spunem, după 40 de minute de vorbit, nu mai simti nici o diferenta intre ei.

Acesta este un fenomen uimitor! Nu poate fi explicat prin nimic altceva decât prin faptul că ne îndreptăm spre o clasa ce coincide cu natura, care începe să fie descoperită între noi la urmatorul nivel, astazi se simte ca nedorită, ca o criză şi aşa mai departe. Şi în realitate, dacă ne mişcăm spre ea, atunci se dovedeşte că aici, în noi, un fel de forţă nouă se dezvoltă, noi oportunităţi, o nouă structură internă a naturii.

Sărim brusc până la o nouă platformă, care se mişcă undeva, şi devine simplu şi uşor pentru noi. Şi bazat pe noua noastră clasa comună, pe care literalmente am creat-o în 30-40 de minute, putem ajunge la acorduri şi rezolva diverse probleme. Noi vrem să rămânem în acest sentiment. Acesta trebuie să fie constant cultivat şi dezvoltat, iar apoi va deveni cel mai important lucru pentru noi, în vieţile noastre.

În primul rând, desigur, avem nevoie să oferim condiţii elementare de trai, hrană şi adăpost, pentru toată lumea. Dar, în principiu, acest lucru este ceea ce este de fapt fizic necesar pentru om, ca un reprezentant al lumii animale, toate celelalte vor fi evaluate din punct de vedere al comunalității. Iar menţinerea acestei comunalități, încrederea comună, sprijinul comun, interacţiunea, căldura, siguranţa, tot ceea ce omul simte subconștient ca venind din ceea ce a obținut în această conexiune, va fi cel mai important pentru el.

Fără niciun regret, el va refuza toate tipurile de exces doar pentru a menţine acest sentiment şi pentru a exista în el, a trăi în el, astfel încât să aibă tot ce este necesar pentru viaţă, şi, cel mai important, să se perceapă într-un mediu cald , în armonie. Acest lucru se datorează faptului că aici el începe să simtă revelaţia unei forţe speciale, unei calități deosebite. Asta vine de la natura integrală globală, care astăzi începe să ne influenţeze în acest fel.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 30/05/12

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→