Noi avem în interiorul nostru, constant, două simţiri: una este „punctul din inimă” şi cealaltă este externă lui. Noi toţi vedem o lume „dublă”. Această percepţie ne este dată cu scop, astfel ca noi să fim capabili să ne corectăm pe noi înşine şi lumea.

Dacă tu ai vedea lumea unidimensional, ca un om obişnuit care percepe lumea doar la nivel corporal, atunci tu nu ai fi în stare să o gestionezi. Dacă în urcarea ta pe scara spirituală ai percepe doar forma spirituală, care este revelată la nivelul următor de fiecare dată, aceasta ar fi de asemenea o problemă, fiindcă tu nu ai fi în stare să serveşti drept legătură între lumea spirituală şi această lume.

Astfel, aceia care urcă scara spirituală, sunt dotaţi şi cu percepţia acestei lumi, ca „Şimon din piaţă”, şi cu percepţia lumii spirituale. Ei percep o dublă realitate, dar asta nu-i deranjează.

Până când este obţinută răscumpărarea completă a lumii din egoism, pe care noi trebuie să o aducem, adică corectarea finală, în care toate sufletele sunt conectate, noi vom continua să trăim în această lume.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/2/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constau eforturile mele, dacă tot ceea ce trebuie să fac este să-i cer Creatorului să facă totul?

Răspuns: Iată în ce constau eforturile voastre: să revelaţi că “nu există nimic altceva în afara Lui”, că El se manifestă în toate, că El este primul și că El este ultimul, că lumea este plină de El și că doar noi, din întreaga lume, nu simțim această forță deoarece suntem ascunși.  

Exiști în mijlocul a ceva care lucrează, acționează, funcționează, dirijează totul, iar tu nu observi nimic din toate astea. Nu realizezi nimic și, în jurul tău, există doar întuneric și liniște. 

Așadar, ce ți-a mai rămas de făcut? În primul rând, să realizezi în ce sistem fascinant, perfect, trăiești, cum ești conectat la el și de faptul că poți participa, de pe acum, la conducerea lui, pentru ca, mai târziu, să participi din ce în ce mai mult, într-o asemenea măsură încât să te implici în lansarea acestui sistem integral. Dar, pentru moment, ești total detașat de ceea ce se petrece în el. Acest sistem te influențează, încet, încet, doar în scopul de a-ți susține existența.

Încearcă să-ți imaginezi acest tablou. Privește cu ce începi și ceea ce vei realiza. Astăzi, ești ca o muscă somnoroasă care plutește într-un colț întunecos din uriașul castel al regelui, fără să știe nimic despre el. Apoi ești trezit, treptat, până când te scoli, crești și înțelegi. Iar atunci Lumina se aprinde dintr-o dată și vei începe să vezi ce se petrece în jurul tău, așa cum se petrece în filme sau în basme.     

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 8/1/12, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să construim o nouă relaţie, care este mai mare decât plăcerea, aceasta înseamnă că încetăm să ne bucurăm?

Raspuns: Totul depinde de ceea ce-mi face plăcere. Trebuie să cerem plăcere, nu ar trebui să căutăm suferinţe. Dimpotrivă, ar trebui să ne bucurăm, dar din conexiune, aderenţă, iubire frăţească, iubirea Creatorului. Nimeni nu spune că trebuie să plângem.

Vasul nostru este o dorinţă de a primi plăcere care în mod constant cere şi se verifică pentru a vedea dacă a primit o împlinire sau nu. Eu lucrez cu un „ecran şi Lumina care se reîntoarce ” când îmi limitez dorința. Dar nu pot suferi din această restricţie, deoarece nu ar fi întreagă; nu ar fi starea corectă. Dacă suferi din cauza unei anumite acţiuni pe care ai efectuat-o, aceasta nu este o acţiune completă. Nu este o acţiune spirituală.

Te poate aduce în cele din urmă la acţiuni spirituale prin recunoaşterea răului, datorită căruia vei înţelege că trebuie să te schimbi. Dar ar trebui să ştii că nu este corect. O acţiune spirituală ar trebui să fie efectuată cu bucurie. Nu este durere în nicio mişcare sau în nicio treaptă spirituală, deoarece altfel nu este întreagă. Ştiu că am efectuat o acţiune spirituală, dacă am efectuat un act de daruire și primesc plăcere din faptul că dăruiesc. Este ca o mama care dăruiește copilului ei şi se bucură chiar mai mult decât copilul însuşi. Ar trebui să fie o plăcere în fiecare acţiune, deoarece Creatorul vrea să aducă plăcere fiinţelor create.

Apoi, vom începe să descoperim că în aceste acţiuni de dăruire este de 620 de ori mai multă placere. Acesta este motivul pentru care atat de multi oameni din istorie s-au torturat doar pentru a simţi Creatorul şi n-au ajuns la nimic. Ce-ar putea să simtă dacă au adus necazuri asupra lor? Aceasta nu este calea cea dreaptă.

Dimpotrivă, este ego-ul uman, care îți promite că te poți apropia de Creator în acest fel. Acesta este motivul pentru care există posturi tradiţionale şi restricţii în religii diferite. Până la urmă, religiile au fost create datorită ego-ului, după distrugerea Templului al doilea şi dispariţia spiritualității. Oamenii au fost lăsați în întuneric şi pentru mulți ani ei au perceput spiritualitatea din punct de vedere al ego-ului, al dorinţei de a se bucura.

Ego-ul înţelege doar placerea impură corporală. Aceasta înseamnă că acţiunea care îi este opusă este suferinţă. Deci, oricine se torturează şi se limitează din ce în ce mai mult, stând în aceeaşi poziţie toată ziua, meditând şi trăind cu un bol de orez este aparent drept.

Dar, în sens spiritual, este exact opusul; scopul este de a aduce plăcere fiinţelor create. Deci, dacă dorești să urmezi acest scop în fiecare acţiune pe care o faci, trebuie să ajungi la plăcere- dar numai din dăruire. Aceasta este partea cea mai grea. Până la urmă, cum mă pot bucura de dăruire dacă îmi este opusă? Aşa Lumina reformatoare vine şi mă corectează.

Este foarte simplu; doar ar trebui să menţinem în mod constant acest principiu. Nu există niciun loc pentru necazuri şi suferinţe, dimpotrivă, dacă aspirăm la conectare de la început, noi ar trebui să simțim că prin asta ajungem la viaţă şi plăcere. Acesta este motivul pentru care garanţia reciprocă este atât de importantă, deoarece permite fiecăruia să simtă cât de important este scopul, spiritul înalt, care este ca o gura de aer proaspăt.

Rezultă că plăcerea nu este doar permisă, dar este obligatorie! Plăcerea este un semn de progres. Nu există nici o interdicţie de a te bucura; întreaga ideea este modul în care te bucuri. Acum mă bucur de faptul că primesc pe contul altora şi îi rănesc, că domin pe cineva, îl asupresc şi mă simt deasupra lui: primesc o răsplată mare, dominare, o înţelegere. Trebuie să transform această plăcere în direcţia opusă: așa cum l-aș trata pe cel pe care îl iubesc – ca pe propriul meu copil sau ca  pe cineva care este aproape de mine.

Dacă aş trata un străin în acest fel, aș deschide un domeniu de studiu pentru mine – un loc unde pot vedea dacă mă schimb cu adevărat sau nu, dacă primesc plăcere din a-i ajuta pe alţii. Alții pot fi încă străini şi îndepărtați de mine, dar mă corectez şi, astfel, dăruiesc altora şi mă bucur din această dăruire.

Dacă nu mă bucur din asta, nu este considerată o acţiune spirituală. Intensitatea acţiunii se măsoară nu în funcţie de cât de mult dăruiesc altuia, dar în functie de cât de mult mă bucur de aceasta în dorinţele mele. Acesta este exact modul în care avansăm. Este un punct foarte important, în care toate clarificările au loc.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 29/07/12 Shamati # 2

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mulţi sunt atraşi de înţelepciunea Cabalei astăzi. Ar trebui să ne aşteptăm la trezirea de noi puncte din inima în functie de diseminarea noastră?

Răspuns: Nu am un răspuns exact pentru această întrebare. Nu vreau să spun nimic despre care Cabalistii nu au scris. Dar ar trebui să înţelegi că există un erou în cantitate şi există un erou în calitate. Se spune: „Voi sunteți cei mai puțini dintre toți oamenii.” Deci, în viitor, vor mai fi, încă putini oameni, la fel ca membrii grupurilor noastre din toată lumea şi, de asemenea, „fani”, cercuri exterioare, care nu sunt destinate înţelepciunii Cabalei în mod direct, dar care ascultă şi ne susţin şi se simt aproape de noi.

Suntem foarte puţini, dar tari şi puternici în înălţime, în înţelegere, în recunoaştere, în legătura noastră cu Dumnezeirea. Prin noi, ca prin fulger, forţele vor curge în jos la pământ, recomandările, planurile si evenimente pentru publicul larg. Apoi, când nu vor avea de ales, sau poate pentru că ne-ar putea crede, oamenii se vor obișnui cu mesajul nostru.

Dacă există o persoană însemnată care conduce un grup de oameni orbi, Baal HaSulam spune ca-l pot urma şi să fie siguri că vor atinge scopul. Nu cred ca se va schimba nimic serios în acest scenariu.

Noi oferim cursuri si ținem mese rotunde, cursuri deschise, dar nu în scopul de a aduce oamenii mai aproape, nu în scopul de a-i atrage la liniile noastre. Dimpotrivă, noi ar trebui să lucrăm pe „teritoriul”lor, şi să le transmitem metoda generală „populară” de corecție a lor şi nu metoda noastră specială. Masachim (ecrane), Lumini, vase, Partzufim, restricţii, toate acestea nu sunt pentru ei. Oamenii trebuie doar să ştie despre legătura generală, care le-ar uşura viaţa corporală.

Acesta este mesajul nostru pentru public. Noi nu ar trebui să „injectăm” Cabala şi materialele înalte în ei. Noi ar trebui să vorbim cu oamenii la nivelul ochilor, la „pulsul inimii lor,” despre ceea ce-i îngrijorează: educaţia copiilor, necazurile de zi cu zi, etc.

Trebuie să subliniem şi să evocăm deficiențele lor un pic și să le arătăm că-i putem calma și împlini prin metoda noastră.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 1/08/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Din scrisoarea lui Baal HaSulam (Nr. 8): Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului, sau să vină să cunoască conducătorul lumii! Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume aşa cum au venit, fără a realiza nimic, şi de ce Creatorul nu a răspuns la toate rugăciunile lor? De ce s-a făcut El Însuşi mândru în faţa lor? De ce, într-adevăr, El nu s-a mișcat înspre ei? Şi în asta El este numit „Cel mai mandru dintre toți cei mândri”.

În rasa umană, trăieşte o iluzie amară care îi constrânge să meargă de-a lungul căilor greşite în căutarea celei mai mari forțe, pentru motivele vieţilor lor rele. Această căutare nu este corectă pentru că trebuie să căutăm nu în mijlocul răului, ci pentru a clarifica unde este sursa binelui şi să tindem către El, spre a ajunge la similitudine cu El, în loc de a aştepta în starea actuală şi de a cere de la El să-ți îmbunătăţească viaţa în acelaşi loc în care te afli acum.

Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam scrie în scrisoarea sa că: Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului. Dar ce fel de serviciu este acesta pentru Creator, dacă omul suferă şi este chinuit, iar în acelaşi timp, de asemenea, caută în asta un fel de semnificație superioară? Nu acesta a fost scopul.

Într-o astfel de abordare, există mai multe concepţii distorsionate, şi, prin urmare, toţi cei care le-au urmat și-au risipit viaţa în zadar. Unul a încercat s-o facă mai bună pentru el însuşi în locul său, neschimbând nimic. Un altul a căutat modul de a controla Creatorul pentru a-L folosi în beneficiul propriu. Un al treilea s-a bazat pe apropierea de Creator prin intermediul suferinței și pentru a primi o recompensă datorită faptului că a suferit. Şi este chiar scris că: „Suferinţa înmoaie egoismul, așa cum sarea înmoaie carnea.” Din aceasta, postul şi rugăciunile au derivat, trecând în toate religiile.

Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume așa cum au venit pentru că aceasta nu a fost o abordare corectă. Creatorul nu vrea suferinţa noastră. El nu are nevoie de nimic de la noi, decât de realizarea măreţiei Lui şi de fuzionarea cu El, adică, a atinge aceeaşi înălţime.

Toate actiunile noastre, cu excepția celor îndreptate spre ajungerea la asemănarea cu Creatorul, sunt complet inutile si nu ne vor duce la nimic. Şi chiar mai mult, nu presupune că suferinţa este o parte din calea către Creator. Dacă omul suferă, este un semn că este deconectat de la Creator, şi nu pur şi simplu distanţat de El, dar de asemenea, se îndepărtează în direcţia opusă.

În timp ce „picătura de unitate”, un punct de fuziune este atins numai prin indermediul omului care în mod constant tinde spre asemănarea cu Creatorul, după cum se spune: „De la dragostea pentru oameni, la dragostea pentru Creator”. Toate celelalte căi, cu toate acestea, nu sunt cele corecte.

Baal HaSulam scrie despre asta cu mare durere, părându-i rău că s-a întâmplat în acest fel, pe parcursul întregii istorii umane și până în prezent. Dar ce se poate face? Având şansa, este nevoie să încercăm să explicăm tuturor care este adevărul.
Din Pregătirea pentru Lecţie 29/07/12

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa dintre încercările constante de a mă gândi la unitate în timp ce citesc Cartea Zohar, şi încercările de a mă gândi la ea în timpul zilei?

Răspuns: Întreaga zi depinde de cât de mult poți ţine sentimentul de unitate creat în timpul lecţiei, dacă nu ai învăţat asta, atunci nu te-ai conectat la sursă.

Să presupunem că ai un vehicul electric, ajungi la o staţie de benzină, te conectezi la priză, reîncarci bateria şi conduci.

Ți-ai umplut „bateria” sau nu? Dacă ai ajuns la lecţie cu pregătirea corectă, cu percepţia corectă, prin pregătirea tuturor condiţiilor, astfel încât „bateria” ta să fie corect conectată la Lumina, atunci se umple. Așa poți veni de la lecţie, iar pentru restul zilei să rămâi conectat la sursă şi să păstrezi intenţia corectă, existând datorită acestei umpleri. Este pentru că te-ai umplut, astfel încât ştii acum ce să faci cu toate întreruperile şi cu toate problemele.

Pe ansamblu, aceasta este ceea ce ni se cere să facem. Dacă vom face totul în felul în care ar trebui, vom înţelege şi vom descoperi brusc că această lume nu a fost doar formată, ci a fost creată ca un sistem special care este o continuare a sistemului spiritual, astfel încât vom fi umpluți de energie spirituală, şi apoi ne vom amesteca cu lumea, beneficiindu-ne reciproc, confruntându-ne cu probleme în familie, la muncă, etc. Toate aceste sisteme nu au fost create fără motiv, din moment ce nimic nu se întâmplă accidental. În ei împlinim ceea ce am primit în „bateria”noastră şi mulțumită lor urcăm la nivelul următor. Astfel, iluminăm lumea, o corectăm, şi cu ajutorul ei urcăm.

Apoi reîncărcăm bateria din nou şi începem următoarea zi, zi după zi, după cum se spune: „Faceți ca fiecare zi sa fie ca nouă”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Trebuie să ajung să îmi iubesc partenerul aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, fără să fac niciun calcul, iubindu-l cu devotament, orice face acesta. Pentru ea, el este cel mai frumos, cel mai de succes, cel mai bun dintre toţi; acoperă cu iubire toate deficienţele, toate defectele acestuia.

Mai întâi, trebuie să îmi privesc cu aceşti ochii soţul sau soţia, iar apoi voi vedea frumuseţea lui sa a ei şi nu reflexia egoismului meu. De fapt, eu de obicei văd calităţi negative în partenerul meu, care în realitatea nu îi aparţin ci sunt produse de atitudinea mea faţă de el. Egoismul pe care îl proiectez asupra partenerului meu, îmi zugrăveşte aceste imagini negative.

Învăţ să fiu obiectiv, independent de egoul meu. Dacă acopăr toate păcatele prin iubire, atunci, datorită acestui lucru, voi ieşi din mine însumi, în afara limitei interesului propriu, a corpului, şi voi începe să mă ridic deasupra egoismului. Iar apoi voi vedea o nouă realitate, care nu este deloc rea.

Iubirea a acoperit toate păcatele şi ele au dispărut! Dar nu pentru că am închis ochii la ele, aşa cum face o mamă care îşi iubeşte copilul cu iubire oarbă, instictivă. Faptul că mi-am neutralizat egoul îmi permite să văd o lume bună. Într-adevăr, forţa binelui este în afara mea, iar forţa răului este înăuntru.

Reiese faptul că realitatea este împărţită în două. O parte este înăuntrul meu, unde trăieşte de la naştere înclinaţia egoistă, rea, naturală. Iar în afara mea, văd o lume plină de bine. Astfel, mă aflu într-un minunat laborator. Iar în măsura în care voi încerca să mă ridic mai sus şi să mă anulez relativ la partenerul meu de viaţă, egoul meu va putea să îmi arate noi fenomene interioare care se revelează în mine.

Voi vedea diferite defecte în partenerul meu, deficienţe care îmi vor da încă odată ocazia să acopăr toate păcatele cu iubire. Deci, mă voi corecta cu eforturi mari iar lumea mi se va prezenta mai benevolă şi mai corectată.

Asta va continua până când întregul meu egoism se va revela prin aceste motive interioare. După zeci sau chiar mii de asemenea situaţii, când furia şi dorinţa de a acuza partenerul se trezesc în mine, va reiesi că a am corectat această întreaga atitudine. Ca rezultat, am dezvoltat şi o tehnică pentru a mă relaţiona cu tot ce este în afara mea.

Odată ce am făcut o asemenea corecţie în ceea ce priveşte soţia sau soţul, văd că nu este nimic special de adăugat în realaţia cu alţii. De fapt, nu am lucrat asupra altor oameni, toţi cei care diferă unul de altul, ci asupra propriului egoism!

De fapt, am lucrat asupra mea. Şi tot ceea ce am văzut înaintea mea, a servit ca o oglindă, reflectând egoismul meu şi permiţându-mi să îl recunosc. De fapt, nu văd nimic în mine, ci numai în oglindă. Reiese că o asemenea situaţie naturală ca familia, este proiectată de natură şi ne permite să obţinem corecţia.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 11.07.2012

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, volumul II, Scrisoarea 8: Și o dată ce am dobândit această îmbrăcăminte mai sus-menţionată, scântei de iubire încep imediat să strălucească în mine. Inima începe să tânjească să se unească cu prietenii mei şi mi se pare că ochii mei îi văd pe prietenii mei, urechile mele aud vocile lor, gura mea le vorbeşte, mâinile mele îi îmbrăţişază, picioarele dansează într-un cerc, în iubire şi bucurie împreună cu ei, şi transcend limitele mele corporale. Uit distanţa mare dintre prietenii mei şi mine, iar terenul întins pe mai multe mile, nu va sta între noi.

Este ca şi cum prietenii mei stau chiar în inima mea şi văd tot ce se întâmplă acolo, şi mi se face ruşine de faptele mele mărunte faţă de prietenii mei. Apoi, ies pur şi simplu din vasele mele corporale, şi mi se pare că nu există nici o realitate în lume, cu excepţia prietenilor mei şi a mea. După aceea, chiar şi „eu” sunt anulat şi scufundat, amestecat în prietenii mei, până când stau şi declar că nu există nici o realitate în lume- decât prietenii.

Desigur, este imposibil să realizez o astfel de stare prin propriile mele eforturi simple. Doar Lumina superioară ne poate aduce la această stare, deoarece funcţionează în noi pentru o lungă perioadă de timp până când se evocă în noi dorinţa colectivă. Apoi, cu toţii suntem încorporați într-o reţea, iar apoi fiecare simte societatea.

Fiecare va vedea că acest lucru este centrul vieţii sale, iar aici este locul în care el primeşte forţa vitalității şi impresia sa. În această legătură reciprocă, el descoperă treptat forma Creatorului, deoarece prin dăruire reciprocă, prietenii stabilizează un câmp din care, ca şi în materia care se dezvoltă şi se descoperă, forma Creatorului este reprezentată şi dezvăluită.

Astfel, atunci când ajungem la o dorinţă colectivă, condiţiile corporale încetează să existe. Dorința este singura materie de la care, prin daruire reciprocă, vom începe să stabilizăm şi să sculptăm imaginea Creatorului,  dezvăluind-o la toată lumea. O persoana vede că în afara acestei reţele generale, nu este nimic, doar prietenii.

Acesta este motivul pentru care suntem în această stare într-o astfel de lume, iar prin acţiuni şi prin intermediul stărilor corporale, putem obține lumea spirituală. În caz contrar, nu am fi putut face nimic.

Poate fi doar în acest fel, prin acţiuni corporale şi Lumina înconjurătoare, care ne ridică la acţiuni spirituale, dar impresia vine din legătura generală dintre toţi. Eu cred că este deja printre noi într-o anumită măsură.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 25/07/12

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”, Paragraful 46: Malchut este cea mai bruta acoperire, ascunzand Lumina Ein Sof. Lumina trece prin El catre primitori doar in mici fractiuni, in functie de purificarea corpului uman.

Lumina este filtrata si slabeste in drumul sau catre dorinta iar nivelul intensitatea si puterea conexiunii pe care o poarta depinde de aceasta. Cand trece prin Malchut, poate purifica dorinta doar la nivelul naturii nemiscate.

Persoana care primeste Lumina de la Malchut se anuleaza pe sine. Ea nu poate face actiuni independente si sa se anuleze pe sine, ingaduind astfel Luminii sa actioneze prin ea. Daca Lumina vine prin Zeir Anpin, o purifica la nivelul vegetativ si in afara de anularea de sine ii ingaduie prntru prima data sa se miste.

Apoi, mai tarziu, Lumina care vine prin Bina ridica dorinta la nivelul animat. Acum, poate actiona prin sine, sa dea nastere unui nou nivel si sa se asemene cu Creatorul. In final, cand persoana primeste Lumina Hochma, nu exista limita la ceea ce poate face cu dorinta sa si cu natura sa, cu propriul potential.

Deci, totul depinde de nivelul de la care vine Lumina care Reformeaza. Noi trebuie sa fim sub acest nivel si sa ii semanam cumva.

Intrebare: In ce fel este nivelul vegetative diferit de cel animat?

Raspuns: In primul rand masurati cresterea de la inceput sau cu alte cuvinte, comparati-o cu nivelul naturii minerale. Natura neisufletita nu se poate misca de la sine putere. Este total anulata de Lumina si este in absolut repaos.

Pe de alta parte, la nivelul vegetal, dorinta care a crescut poate avea mai multe forme avansate si se poate schimba, insa aceasta inertie trebuie atinsa si astfel nivelul natirii neinsufeltite se dezvolta pe masura ce rezista schimbarilor.

Dorinta de a primi se schimba, dar persoana isi pastreaza structura si atributele. Astfel, dobandeste o baza care este creata din toate cele patru faze prin faptul ca nu isi anuleaza dorinta ci mai degraba o lasa sub Masach (ecran) si restrictie.

Apoi, de la nivelul naturii inerte, persoana poate construi urmatoarele trei niveluri: vegetal, animat si vorbitor. Totul provine de la nivelul mineral . Prin urmare, la nivelul naturii minerale persoana trece prin toate fazele doar in forma naturii minerale. Apoi, pe fiecare nivel, exista anumite niveluri ale naturii minerale si toate acestea sunt rezultatul Keter a naturii minerale care a fost stabilit la inceput.

Cat priveste nivelul vegetal, poate genera miscari independente sub influenta Luminii . Cu alte cuvinte, daca la inceput puteam doar admira anumite delicatesuri, acoperindu-mi gura cu mana, adica acoperind dorinta cu Masach, acum pot deja sa gust un pic pentru a darui.

Acolo este deja nivelul animat care deja poate da nastere unor forme noi. Se poate misca si extrage materialul irosit si il poate organiza in grupuri, insa doar in acord cu propria natura . Nu urmeaza inca exemplul Creatorului si actioneaza ca un copil in care nivelul animat este exprimat pentru moment.

Aceasta este diferenta. Nivelul vegetal nu se poate misca independent, nu da nastere la nimic nou si raspunde doar la influenta Luminii superioare . In acest punct, persoana incepe treptat sa lucreze cu dorinta de a primi, ceea ce inseamna nu doar ca o restrictioneaza ci o foloseste pentru a darui. Pe de alta parte, nivelul animat este gata sa primeasca pentru a darui.

Nivelul vorbitor urmeaza deja exemplul Creatorului si este diferit de restul. Ideea este sa semene cu Creatorul.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 25/07/2012, “Introducere la Carte Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca sustinem ca publicarea cartilor sprijina tranzitia la nivelul urmator, atunci care ar trebui sa fie natura articolelor de exemplu a celor economice?

Raspuns: Daca este dificil ca fara suportul expertilor sa prezentam cativa pasi exacti catre dezvoltarea ulterioara si sa explicam modul in care integralitatea din lume poate influenta imediat solutiile problemelor economice, financiare, industriale, organizationale, comerciale, internationale, etc putem macar sa prezentam liniile generale ale mesajului naturii si nevoia de a cauta solutii la aceste probleme prin conexiune si unitate.

Apoi, daca nu astazi, ci in curand expertii vor vedea ca totul este in realitate integrat si se rezolva in mod specific astfel. Si acest lucru se va intampla negresit. Noi putem da solutii pentru toate problemele individuale ale umanitatii cu care se confrunta omul obisnuit si de asemenea societatea internationala. Noi vom fi capabili sa facem asta treptat. Drept rezultat vor aparea mijloacele practice de a ne adresa crizei generale.

Intrebare: Putem spune ca idea principala a fiecarui articol este de a transforma prin unitatea noastra societatea liniara in una circulara?

Raspuns: Da, deoarece daca cineva priveste prin perspectiva intelepciunii Cabala, atunci intram intr-un sistem care este “circular” un sistem al corectiei care nu este liniar, al ego-ului uman ci un sistem care le include pe altele si astfel creaza impreuna o societate. Prin neutralizarea acestui ego, prin ridicarea deasupra sa, persoana incepe sa se conecteze cu ceilalti si sa creeze impreuna cu acestia, un intreg. Fiecare miscare ar trebui sa fie directonata astfel.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 31/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→