Toate obstacolele provin de la forţa unificată a naturii. De ce avem nevoie de aceste obstacole? Să presupunem că am realizat că această forţă a scos pământul de sub picioarele mele, m-a îndrumat greşit, m-a forţat să uit scopul, căutarea, pentru că mi-a produs durere, griji şi un sentiment neplăcut, iar eu am început să simt frică de ceva, să mă îngrijorez de ceva. De fapt, sunt doar un om şi este foarte uşor să mă îndepărtezi. Şi ce urmează? De ce avem nevoie de toate astea?

Avem nevoie pentru ca să realizăm că nu putem să ne descurcăm fără această forţă, fără ajutorul ei personal către fiecare dintre noi; că fără apelul nostru faţă de ceea ce numi Lumina superioară, Lumina Înconjurătoarea, nu putem avansa. Realizarea acestei stări este următorul nivel al dezvoltării noastre. Atunci când înţeleg că tot ceea ce se întâmplă este făcut doar de o singură forţă, iar că acest lucru este făcut în mod intenţionat ca eu să am nevoie de ajutor, în timp ce nu pot face nimic prin propriile puteri, este deja începutul unei interacţiuni directe cu această forţă. Este o stare foarte importantă şi serioasă, care nu poate fi realizată dacă mediul înconjurător nu mă sprijină.

Am vorbit despre faptul că o persoană nu are niciun liber arbitru în această lume. Este condusă total de genele ei, hormoni şi alte lucruri. Sunt oameni care pot prezice viitorul. Chiar este aşa, cu excepţia unui singur lucru: Liberul arbitru este exprimat în dezvoltarea de sine aţintită către căutarea acestei forţe, pentru direcţionarea către ea, conectarea cu ea şi cererea ca ea să ne ajute, ceea ce este cel mai important. Asta vrea ea de fapt: să ne ajute dacă noi cerem asta.

De ce o asemenea forţă imensă, perfectă, eternă, care include toată natura, care nu este constrânsă de limitările noatre corporale de timp şi spaţiu, nelimitată în capabilităţi şi acţiuni, de ce are nevoie de noi ca să o dorim, ca să îi cerem şi să aşteptăm ca ea să face ceva cu noi, pentru că noi nu o putem face singuri? De ce are nevoie de asemenea acţiuni din partea noastră, de încercările noastre slabe?

Este necesar pentru ca noi să ne dezvoltăm o nouă dorinţă care nu există în natură: dorinţa de afi în contact cu ea, de a o realiza şi de a munci împreună cu ea. În măsura în care această dorinţă se dezvoltă în noi, această forţă realizează contactul cu noi şi se revelează în această dorinţă. Apoi pot simţii această măreaţă forţă conducătoare.

De la această recunoaştere, de la acest sentiment, începem să înţelegem totul: cine suntem, unde suntem, din ce motiv, în ce scop şi ce ni se înâmplă. De aceea, ar trebui să vrea revelarea acestei forţe în mine. Trebuie să dezvolt această dorinţă în mine eu însumi; altfel nu voi fi independent. Dacă îmi dă această dorinţă, nu voi fi liber. Şi dacă este aşa, care este scopul în a crea toate acestea? …

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că putem există într-o altă formă: fără corp şi în afara lui?

Răspuns: Există informaţia, purtătoare ei şi cineva care simte această informaţie. Iar toate acestea se pot schimba. Informaţia (intelectul, etc) poate exista nu numai într-o purtătoare de proteine, silicon, sau altceva şi chiar nici măcar într-un material anume, nici în creier.

Informaţia per se nu este materială. Numai noi o percepem prin purtătoarea materială. Suntem deja capabili să trecem informaţia de la o purtătoare vie, de proteine (creierul) la una inanimată, minerală. Toată evoluţia noastră ne-a condus către schimbări graduale în purtătoarea informaţiei, distanţarea graduală de la forma ei iniţială, forma naturală; de la a scrie şi vorbi pe diferite purtătoare şi apoi la a programa şi păstra informaţia în spaţiul virtual.

Astăzi ne aflăm la pragul către o altă stare în care corpul îşi pierde importanţa, senzaţiile se vor transfera într-o nouă dimensiune (atributul dăruirii), în timp ce noi vom muta informaţia de la purtătoarea-creier, sau ca să fim mai precişi, calitatea primirii, la altă purtătoare: calitatea dăruirii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum facem tranziţia dintre starea omului de percepţie cerebrală a acestei idei, la un nivel al sentimentelor prin care ar fi dispus să facă concesii?

Răspuns: Este posibil numai atunci când omul vede şi astfel simte, pe baza unui număr mare de exemple, doar în măsură în care este conectat cu ceilalţi şi depinde de ei, cum că nu are nicio şansă şi cât de bine este să fii într-o conexiune corectă cu alţii. În alte cuvinte, omul trebuie să vadă ce câştigă şi ce pierde. Aceasta este faza persuasiunii.

După aceea, trecem la exerciţii practice cu grupul de oamenii. Asta trebuie să includă întrebări şi răspunsuri, jocuri, cântece şi filme: Trebuie să ghidăm omul prin percepţii emoţionale pentru şi împotriva garanţiei reciproce şi unificării, să le arătăm, cu adevărat, ce poate rezulta din implementarea sau neimplementarea acestor principii. Aceasta este faza a doua.

În faza a treia, trebuie să folosim ceea ce se numeşlte „obiceiul devine a doua natură”. Am vorbit de asta deja în discuţiile precedente. Dacă omul se obişnuieşte să îi ia pe alţii în considerare şi să fie conectat prin garanţie reciprocă, într-un grup mic, apoi, gradual, studiin asta şi realizând că îi este benefic, omul transferă asta unui cerc chiar mai mare de oameni, până când atinge starea în care percepe întreaga lume ca un cerc comun.

Trebuie să implicăm oameni de ştiinţă care vorbesc despre asta în termeni ştiinţifici. Ei explică din perspectiva naturii ce se întâmplă acum şi ce se va întâmpla într-un scenariu anumit, la fel ca doctorul care spune: „Ai o anumită boală şi numai acest medicament te poate ajuta. Dar acest medicament se poate obţine.” Este dificil într-adevăr, dar omul este pregătit să dea totul pentru viaţa sa.

Trebuie să folosim forţa mediului, care poate convinge omul de orice. Pot spune la negru, alb. Daca ar fi 20 de oameni care stau lângă mine şi timp de 20 de ore ei mă conving că acesta este alb, eu voi începe să gândesc că este de fapt alb. Creierul meu va altera programul şi, ca o consecinţă a persuasiunii exterioare, încep să văd că este alb! Există confirmări practice a acestui lucru.

Influenţa mediului înconjurător a omului îi schimbă proprietăţile, schimbă tot ceea ce am fost obişnuiţi să folosim. Nu ştiam dinainte ceea ce vedem şi ce se întâmplă în jurul nostru, asta este ceva ce am învăţat singuri! Iar acum, avem nevoie doar să înţelegem faptul că o persoană poate fi învăţată orice. Este dificil să ştergi stereotipurile cuiva, dar noi nu facem asta, noi doar corectăm în om distorsiunea egoistă, astfel încât, folosind dăruirea către alţii, să primească plăcere el însuşi.

În final, va primi un câştig sigur egoist, şi cum ar putea fi altfel? S-a avut grijă de el, i s-a promis tot ceea ce este bune; trebuie doar să facă concesii pentru asta, dar şi ce dacă? Trebuie să plăteşti pentru tot în viaţă. De fapt, nici măcar nu este o concesie foarte mare deoarece, de îndată ce omul începe să se raporteze la altul cu bunătate şi iubire, va începe să se bucure de faptul că dăruie.

Omul nu ar trebui să simtă în mod constant presiune şi stres: „Nu am altă cale, te voi trata bine chiar daca asta implică o forţă emoţională mare şi muncă interioară intensă…” Nu aşa! Trebuie să creăm o asemenea mass media, asemenea influenţe externe asupra omului, astfel încât acesta să vrea să se schimbe şi, dintr-odată, să îi fie uşor să facă asta! Va începe să se bucure de faptul că te tratează frumos. Va descoperi că trăieşte într-o lume minunată! Toată lumea îl trateză bine, şi el este bun cu toţi!

Trebuie să trecem de pe constrângerii pe căile participării voluntare, să învăţăm să facem concesii, la început în mod forţat iar apoi din propria noastră voinţă şi dorinţă.

Din episodul 5 al emisiuni „O nouă viaţă” de pe Kab.tv

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când oamenii încep să trateze totul conform principiului „Nu este nimeni în afara de El,” este ca şi cum ar înceta să mai funcţioneze în viaţă: îşi pierd locul de muncă, apar probleme de familie iar fundaţia materială se clatină. În final, asta interferează cu adevărat şi cu avansarea spirituală. Ştim, de asemenea, că există şi o altă perspectivă: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” Cum pot discerne „Nu există nimeni în afară de El”, atunci când trebuie să găsesc o a doua perspectivă în asta şi să abordez viaţa conform „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?”

Răspuns: Nu ar trebui să aruncăm în jur aceste fraze deoarece, în principiu, ele vorbesc de şi alte grade. De obicei, aceste fraze aparţin dezvoltării spirituale şi nu numai celei corporale. Ce se poate face pentru a îndrepta corect omul către scop, astfel încât să nu greşească pe drumul vieţii? Este dificil. Îţi voi da un exemplu a cât de dificil este.

Şi eu mi-am părăsit locul de muncă. Am avut o clinică minunată, cu doisprezece doctori, o echipă mare în spate, tehnologie, etc. În acele timpuri, se poate spune că venitul clinicii se număra în milioane. Pur şi simplu am renunţat! Nici măcar nu am vândut-o sau lichidat-o, ci am renunţat pentru a scăpa de sarcinile de management, fără a lua nici un cent după aceea. Nu am mai putut continua să lucrez. De aceea înţeleg acest gen de oameni.

Cel mai bun lucru este atunci când munceşti într-o slujbă simplă. Învăţătorul meu Rabash a spus acelaşi lucru. I s-au oferit tot timpul promovări la muncă; au vrut să îl facă un lider de echipă şi apoi să intre în departamentul de conducere.”În niciun caz! Vreau să fiu un simplu muncitor.” „Dar astfel ai putea câştiga de cinci, chiar de zece ori mai mult!” „ Nu vreau asta.”

Până în ultima lui zi de muncă, până la pensie, a rămas un simplu funcţionar. A lucrat la biroul de taxe, a completat hărtii şi tabele. Ar spune că asta i-a permis să se gândească la munca sa spirituală în timp ce completa hărtiile pe autopilot. Iar înainte de asta a lucrat în construcţii ca simplu muncitor.

În alte cuvinte, atunci când omul are o slujbă creativă, când trebuie să creeze ceva, atunci îi este dificil. Dar dacă face o muncă mecanică, care nu necesită creativitate, ca într-un garaj sau în vânzarea de maşini, atunci el poate continua să lucreze şi nu văd ceva ruşinos în asta. Este necesar să muncească. Omul trebuie să se însoare, să aibă copii, familie şi loc de muncă. Prin astea el există în framework-ul lumii noastre şi pe această bază se poate dezvolta mai departe.

Grupul trebuie să îl sprijine şi să îl ajute în asta. Dar din nou, el trebuie să lucreze pentru a furniza o viaţă normală familiei sale şi nu de dragul excesului. Iar asta trebui să o facă. Cum putem ajuta cu asta? În grup trebuie să existe o atmosferă care te obligă să sprijini prietenii ca ei să nu eşueze şi să îşi neglijeze slujbele. Iar dacă soţul cuiva are asemenea tipuri de probleme, soţiile trebuie să informeze grupul în legătura cu acestea.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În “Introducere la Studiul celor zece Sefirot“, Baal HaSulam spune că fiecare persoană va trece prin stările spirituale. Asta priveşte doar oamenii cu „un punct în inimă” sau de fapt pe toată lumea.

Răspuns: Toată lumea trebuie să atingă sfârştiul corecţiei, Gmar Tikkun, toată lumea! Întrebarea este când? În ce ordine? Şi cine şi înaintea cui?

Se spune: „Mă vor cunoaşte toţi, de la cel mic la cel mare.” şi „Casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate naţiunile.” Se poate ca o anumită dorinţă de a primi să rămână necorectată? Poate veni sfârşitul general şi absolut al corecţiei lui Malchut de Ein Sof?

Întreaga diferenţă se află în participarea noastră. Sunt aceia care trag umanitatea după ei, numiţi un sfert de… este la fel ca şi cu Moise în timpul exilului din Egipt, care, conform sfatului lui Jethro, a împărţit oamenii în zeci, sute, mii, etc., pentru a-i direcţiona către corecţie.

Un african care trăieşte în savana va primi şi el corecţia, dacă nu acum, o va primi peste alte câteva reîncarnări. Şi el va trebui să treacă prin toate stările spirituale. În imaginaţia ta el vânează o antilopă acum, dar dacă te uiţi la el în mod diferit, vei vedea că este un vas spiritual care trece prin anumite stări, pe drumul către corecţii mai serioase, care se simt conştient; nu ai vedea o imagine corporală şi dorinţa de a primi. Chiar acum este în procesul de corectarea şi se reîncarnează, dar o face în mod inconştient.

Acest proces include pe toată lumea, dar fiecare la timpul lui. De aceea, noi nu criticăm pe nimeni. Omul însuşi determină modul în care simte lumea şi cooperearea sa cu alţii. Suntem toţi diferiţi şi fiecare are propria porţie, propria combinaţie de scântei, Lumina şi dorinţă.

Întrebare: Poate lua cineva parte în mod activ la proces?

Răspuns: Chiar şi o acţiune mică este suficientă pentru ca cineva să îşi exprime activitatea. Imaginează-ţi ca te-ai născut un prinţ şi te aşteaptă o mare misiune. Pentru a o îndeplini, eşti educat şi instruit, dar tu îţi faci misiunea numai în procent de 80%, în timp ce un spălător obişnuit de cămile investeşte 100% din internalitatea lui. De aceea, un spălător de cămile va atinge sfârşitul corecţiei, se va ridica la nivelul de drept, va primi şi va simţii totul, în timp ce tu va trebui să munceşti, cu toate că vorbind în termeni spirituali, corecţia ta este mult mai mare decât a lui.

Fiecare dintre noi este măsurat conform dorinţei de a primi şi în ea i se determină nivelul. Scara spirituală este în vasele noastre spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/29/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, oamenii de ştiinţă descoperă că toţi suntem interconectaţi, că numeroase ameninţări, de care nici măcar nu ştiam că există, se regăsesc între noi. Cum vede un Cabalist asta? Se poate oare că această harababură uriaşă să se mişte constant în faţa ochilor săi?

Răspuns: În realitatea, totul este foarte simplu. Şi cu cât avansăm mai mult, cu atât este mai simplu. Omul este simplu şi Lumina este simplă, în timp ce calcule multiplele apar pentru că egoismul se interpune cu dorinţa de dăruire.

Omul, cu cât avansează mai mult cu atât mai natural percepe imaginea lumii. Obiceiul devine a doua natură. În acelaşi fel îţi vezi şi familia şi pe cei iubiţi: Devin viaţa ta, natura ta şi nu mai trebuie să depui eforturi în realaţia cu cei iubiţi. Îi cunoşti pe fiecare şi înţelegi toate conexiunile.

Acum, asta ţi se pare că ar fi o problemă, pentru că necesită eforturi. Dar atunci când dorinţa de a dărui va locui în tine, problemele dispar. Nu este nimic mai simplu decât a ajunge să cunoşti lumea spirituală şi să trăieşti în ea.

„Este posibil un asemenea lucru? Cum pot sa am grijă de tot, să controlez mişcările tuturor atomilor din lume?”

Nu trebuie să controlezi nimic, deoarece toate acestea sunt revelate în tine, ca fiind propriul tău sistem. Şi de aceea fiecare etapă va fi chiar mai liberă de presiune, de necesitatea de a înţelege ce se întâmplă. Cu fiecare pas, totul va deveni numai mai clar.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/29/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să separ rezultatele fiecărei acţiuni şi a fiecărei stări în două:

1. Stare de fapt vine de la Creator şi este întodeauna bună;
2. În timp ce eu, conform dorinţelor mele, mă pot numi fie ”păcătos” fie ”drept”, funcţie de faptul dacă justific sau nu această stare.

Mai mult, ce criteriu folosesc pentru a justifica asta? Dacă îmi este plăcut, atunci desigur îl justific. Ce sunt în acest caz: „păcător” sau ”drept”? Sunt păcătos pentru că îl justific pe Creator în mod egoist.

Pot fi, de asemenea, şi opusul: Starea mea este rea pentru voinţa de primire şi este bună pentru dăruirie, deoarece îmi permite să merg înainte. Reiese faptul că Creatorul mă ajută trimiţându-mi o senzaţie rea, astfel încât să rămân în acelaşi loc în losc să realizez că mai sunt lucruri care necesită corecţie în relaţia mea cu El.

Este necesară întotdeauna o auto-evaluare corectă şi precisă. Totul depinde de persona care realizează stare dată, o analizează corect şi vine cu o cerere. Şi ce cere? Cere forţa dăruirii şi nimic mai mult.

Dacă cer bine, această cerere va fi egoistă. În acelaşi timp, nu sunt în stare să cer ceva care să dăuneze egoismului meu.

Cum pot să mă rog progresez către următoarea stare, care prevesteşte fără echivoc pericol pentru egoismul meu? Pot eu oare cu adevărat să îi cer Creatorului să mă corecteze, ca El să îmi ia cel mai preţios lucru pe care îl am acum? Dacă în dorinţa mea curentă eu tânjesc după plăcere, cum pot să Îi cer să oprească primirea plăcerii? Nu ar fi o aspiraţie din inimă ci simple vorbe, care nu contează în spiritualitate.

Omul nu are nicio posibilitatea să ridice o rugăciune pentru corectarea proprie. Singurul mijloc este de a apela din punctul din inimă (fără a adăuga nimic din mine deoarece egoismul locuişte în mine) prin conectarea cu grupul în acelaşi timp. Numai împreună cu prietenii pot să îmi aduc contribuţia la rugăciunea comună pentru corecţie. Şi această rugăciune ne va ajuta.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/29/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toata viata mea am cautat conexiunea cu Creatorul. Si acum o simt, inteleg ca Creatorul imi trimite tulburari serioase. Exista un dialog interior cu Creatorul. Am nevoie sa inteleg ce vrea El de la mine. Cum pot sa inteleg acest lucru, cum pot sa-L simt?

Raspuns: Tot ceea ce este in legatura cu revelarea singurei forte superioare, Creatorul, este de asemenea legat de femei. Doar femeilor le lipseste abilitatea de a creea un detector, un senzor, un simt al perceptiei Creatorului. Barbatii nu pot creea acest detector daca nu au suportul femeilor. Noi lucram impreuna. Femeile trebuie sa creeze un mediu ambiant in jurul barbatilor: sa impinga, sa foloseasca persuasiunea, sa ajute, sa sprijine in orice mod pot, dar cel mai important lucru este dorinta lor. Dorinta voastra trebuie sa influenteze barbatii. Ca si o femeie care-si trimite barbatul sa iasa din casa, sa lucreze si sa aduca acasa venitul pentru ca familia trebuie sa supravietuiasca.

Fara asta, barbatii s-ar juca cu jucariile lor toata viata lor. Asta, deoarece datorita dorintei femeilor lumea se dezvolta atat in lumea noastra cat si in lumea spirituala. Femeia este mai potrivita pentru diseminare. Daca ea e angajata in diseminare, aceasta este treaba ei : ea da nastere, ea inmulteste. Facand asta, ea munceste mult mai bine decat barbatii. Eu cred ca aceasta realizare este cea mai adevarata si corecta.

In plus, ea trebuie sa sprijine grupul barbatilor, sa aibe grija ca o mama de copii ei, ca ei sa nu se certe sau lupte, sa-i linisteasca si sa-i impace. De asemenea femeile ar trebui sa cada de acord. Daca exista intre ele un acord corect, bun, barbatii din mijlocul lor nu vor fi capabili sa se certe. Barbatii intotdeauna simt putin dintr-o mama, intr-o femeie. Acest lucru ramane cu ei pe viata. Daca voi creati o astmosfera buna, barbatii vor simti ca in acest mediu trebuie sa se comporte diferit. Daca voi incepeti sa promovati unitatea, dorinta voastra va incepe dintr-odata sa lucreze spre conexiunea lor, si asta este avansarea lor spirituala.  Va puteti imagina ce munca faceti si ce provocati?

din Concresul Vilnius 24.03.12, Lectia 3

Filed under: Congrese, Femeia, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare:Oricare dintre noi, barbati sau femei la fel, cautam cai pentru ascensiunea catre urmatorul grad. Cum poate o femeie sa ajunga la intelegerea corecta a acestui lucru? La urma urmei, barbatii se reunesc si discuta aceste chestiuni in grupuri, in timp ce femeile nu participa la acest proces ?

Raspuns:  O femeie este un vas pe care un barbat are nevoie sa-l umple cu munca sa fata de Creator.Cu ce umple el acest vas? Cu Creatorul. Aici barbatul actioneaza ca un instrument, un mijloc de transmitere. Asta e ceea ce denumit un ecran si Lumina Reflectata. Asta este munca barbatilor.  Iar munca femeilor este o enorma dorinta pentru revelarera Creatorului.

Deci, unde vedeti un rol marunt al femeii daca ea este de fapt chiar dorinta fara de care barbatul nu are nimic de facut? De aceea barbatii necasatoriti nu erau acceptati niciodata in Cabala. Ce este acolo de facut pentru el, daca nu are o sotie? Asta se numeste „jumatate de trup”.  Este chiar un concept in Cabala: un barbat necasatorit este o jumatate de trup. Cu doar o jumatate de trup nu ar trebui sa vii sa studiezi.

In acest fel trebuie sa intelegem care este rolul femeii.

Din Congresul Vilnius 24.03.12, Lectia 3

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că sunt incapabil să rămân constant în gândul că totul vine de la Creator. Ceea ce nu înțeleg este cum să accept cu iubire, necazurile care îmi provoacă suferință? Pot înțelege că sunt bune pentru mine, cu mintea. Dar cum pot adăuga iubirea la asta? Ce este iubirea?

Răspuns: Nu îți completezi acțiunea, de aceea nu simți iubirea. Înțelegi că deranjamentele, perturbațiile, vin probabil de la Creator și asta, evident, este bine. Știi că nu poți scăpa de ele, deci le accepți. Nu le finalizezi cu iubire. Nu procesezi aceste deranjamente împreună cu grupul și nu le inversezi, pentru ca astfel să le percepi ca o expresie a iubire.

Este la fel ca atunci când părinți își pedepsesc copilul. Copilul trebuie să înțeleagă că ei o fac din iubire pentru el. Nu îl pedepsesc pe el, pedepsesc egoul lui. Ce este mai mult, ei vor să își ridice copilul deasupra egoului. Atunci când se împarte în două, ”acesta este egoul meu iar acesta sunt eu” și realizează că perturbațiile apar în opoziție cu egoul, atunci ”eu-l” lui se apropie de Creator și simte iubire.

Imaginează-ți că ești un copil inteligent și înțelegi: ”Părinți mei trebuie să mă pedepsească pentru a preveni comportările mele rele. Ei nu mă pedepsesc, ci pur și simplu îmi dau o oportunitate să îmi depășesc egoul.”

Comentariu: Atunci când eram copil, nu am avut nicio idee că cineva mă iubea. Tot ceea ce vedeam erau numai pedepse.

Răspuns: Atunci trebuie să devi mai inteligent! Trebuie să crești, totuși!

Trebuie să atingi o stare în care percepi cele mai grele probleme ca o imensă iubire. Sunt foarte serios. Totul depinde numai de percepția ta! Noi existăm în câmpul Luminii infinit de bune. Nimic nu există în întreaga lume decât asta. Numai iubire infinită și bunătate! Dar percepția noastră este greșită și, ca rezultat, simțim sentimentul opus. Dacă te reconstruiești și îți mărești înțelegerea, în loc de ură vei simți iubire, în loc de rău, bine, iar în loc de suferință, plăcere.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecția 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→