Întrebare: Vorbim despre nevoia de echilibru. Cum anume ar trebui să ajungem la echilibru?

Raspuns: Ce anume în mine nu sunt doar gânduri, dorinţe şi deviaţii? Pot să sterg toate astea din mine? Nu. Pot să le elimin pe toate? Nu este o idee bună; ar fi nevoie de eforturi mari şi de mult timp, iar în cele din urmă as vedea că atributele mele înnăscute nu vor dispărea nici macar după cincizeci de ani.

Deci, despre ce fel de educaţie este vorba? Ce înseamnă să „fii om?” Cum mă pot transcende?

Noi trebuie să ne luam toate atributele şi doar să le echilibram. Nu am nevoie să regret ceva rău în mine; doar trebuie să-l echilibrez cu ceva bun.

Nu am nevoie să şterg tot; asta deja ma calmeaza: La urma urmei, nu trebuie sa ma simt vinovat pentru că sunt în acest fel. Dacă aş şterge ceva în mine, cu ce as mai ramane? Tot ce-mi va ramane este sa pun capăt vieţii mele. Aceasta este ceea ce împinge oamenii să se sinucidă: Descoperă că nu este nimic bun în ei. Pot fi diverse motive externe, dar concluzia este aceeaşi.

Dar noi abordam problema într-un mod total diferit. O persoană ar trebui să păstreze tot ceea ce este în ea şi sa avanseze prin proprietăţile sale, adăugând discernăminte pozitive, atribute bune, la atributele negative. Echilibreaza-te, nu distruge. Prin distrugere, vei deveni un „reformator al lumii”, de fapt, acest lucru este de două ori mai rău pentru că astfel cineva devine un distrugator al lumii.

Trebuie sa echilibram orice fenomen despre noi înşine, dar sa nu-l stergem. În caz contrar, perturbam echilibrul general. În mod similar, încercam să echilibram tensiunea arteriala şi alte probleme fiziologice, precum şi problemele din societate şi familie.

 Nu trebuie să asuprim nimic. La urma urmei, nu este întâmplător faptul că dorinţa de a primi a fost creata în această formă. Ea se naşte din interior şi este revelata în Reshimot-urile noastre (genele informaţionale), pe care nu le putem şterge. Lanţul lor continuă să evolueze şi singurul lucru pe care îl putem face este să le echilibram, sa corectam fenomenul prin utilizarea lor în mod corect şi dezvăluirea partii lor pozitive.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 13/01/12, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Agravarea crizei economice va lăsa un număr mare de oameni fara un loc de munca şi practic nimeni nu va ramane neatins de către aceasta; Am ajuns la necesitatea pentru învăţare şi educaţie, care vor ajuta oamenii sa devina adaptati noii lumi integrale. Învăţarea este pentru a obţine cunoştinţe despre sistemul integral, iar educaţia implementeaza aceste cunoştinţe în practică.

Componenta învăţarii ar trebui, în primul rând, sa cuprinda cunoştinţe generale, care vor reînnoi toate bazele într-o persoană: istoria umanităţii, geografie, şi astfel, să aducă pe toată lumea, mai mult sau mai puţin, la acelaşi nivel de la care va fi posibil sa continue. Este posibil sa fie nevoie de o diviziune preliminara în grupuri, în funcţie de pregătirea iniţială a unei persoane şi de nivelul de educaţie anterior.

Cei care au terminat liceul, colegiul, sau universitatea vor trebui să treacă prin cursuri la diferite niveluri. Dar, mai întâi de toate, fiecare va trebui să primească o anumită educaţie generală, în scopul de a-si reîmprospăta cunoştinţele. Chiar şi atunci când se merge la o universitate, in primul an de obicei se repeta ceea ce a fost deja învăţat în liceu.

Să spunem că acesta este un curs în sociologie despre noua structură a societăţii, care ajută o persoană să înţeleagă structura lumii noi. Lumea este împărţită în trei zone: natura, umanitatea în cadrul naturii şi omul în cadrul umanitatii. Noi trebuie să cercetam omul pentru a şti un pic despre fiziologie şi psihologie, pentru a afla mai multe despre societatea umană în cadrul naturii: cum maimuta a coborât candva din copaci pentru a se transforma în om şi a trecut prin mai multe niveluri de dezvoltare până la prezenta sa stare de astazi. Toate acestea sunt rezultatele dezvoltarii ego-ului. Şi aici avem nevoie sa furnizam informaţii care au legatura cu istoria, sociologia, precum şi dezvoltarea societăţii.

Iar apoi, vom aborda studiul naturii în sine, rezultatele dezvoltării sale de la începutul creării universului, condensarea gazelor, crearea stelelor, planetelor, planetei Pamant, precum şi dezvoltarea vieţii pe Pamant. Chiar dacă o persoană ştie toate acestea, trebuie să aranjam această cunoaştere în cadrul unui singur sistem, astfel incat ea va înţelege lumea în care trăieşte.

Avem nevoie ca toată lumea sa avanseze, astfel încât chiar şi cel mai ignorant om sau cel mai educat profesor, care au devenit şomeri, vor avea un numitor comun,o sfera comuna de aplicare a informaţiilor prin care se vor înţelege reciproc. Aceasta va include cunoştinţe despre om, societate, natura şi lume.

Este nevoie sa oferim unei persoane o cunoaştere largă a psihologiei sale. Acest lucru este foarte important. O persoana trebuie să ştie psihologia individului, a familiei, a grupului ca o societate mica, a naţiunii şi a lumii. În afară de aceasta, este nevoie de o psihologie mai avansata, care este mai presus de obisnuita psihologie despre care invatam în prezent. Aceasta psihologie avansată se numeşte, „credinţa deasupra raţiunii”, adică psihologia care este mai presus de corpul fizic. Este studiata mai târziu, dar va trebui să urmeze acelaşi flux.

De-a lungul caii, este nevoie de un numar mare de exercitii practice: discutii despre psihologia relaţiilor de familie, tot felul de situaţii şi conflicte familiale, precum şi educarea copiilor. Trebuie să învăţăm cum să înţelegem copilul; astăzi nu înţelegem relaţia dintre părinţi şi copii. Prin aceasta vom calma deja multe probleme.

În afară de aceasta, noi nu doar invatam o persoană despre psihologia socială, ci şi despre structura societăţii. În prezent, o persoană nu ştie cum este condus un guvern şi modul în care legile sunt făcute. Nu puteţi refuza să studiati aceasta precum un artist, care nu are nevoie să studieze matematica. Aici, fiecare va trebuie să cunoască, şi nu doar un pic, despre lumea în care trăieşte. Avem nevoie sa învăţam fiecare copil despre cum funcţionează o bancă şi despre alte astfel de sisteme în viaţă.

Studiez societatea umană: cum funcţionează, cum este gestionata, cum se iau deciziile, cine o conduce, şi care este locul meu în această societate. Toate acestea apartin structurii sistemului: modul în care este construit astăzi şi care sunt modificările dorite pentru viitor.

Acestea nu sunt doar cursuri. Construim personalitatea unei persoane. Toate aceste subiecte continua de la o clasa la alta, ca la şcoală. În fiecare clasă elevii învaţă acelaşi lucru, numai ca la un nivel superior. Cel mai important este că de fiecare dată ii unim din ce în ce mai mult împreună, astfel încât toti sa fie interconectati, în ​​cele din urmă vazand lumea ca un tot integral.

Principala realizare la sfârşitul acestor cursuri este dobandirea unei imagini complete asupra lumii, unde nu există fizica, geografie, biologie, om, guvern şi societate separate -toate sunt împreună ca un intreg.

Atunci este posibil sa explicam modul în care ego-ul opereaza aici, dorinta de a primi si Lumina care imi dăruieste, cum o influenţez. Omul, societatea şi lumea, fără cuvinte speciale, se transforma in a fi: eu, grupul şi Creatorul. In acest mod, avansam spre o viziune asupra lumii, fără concepte cabalistice şi memento-uri din înţelepciunea Cabalei, ci prin învăţarea despre sistemul real al vieţii.

Din „Lecţii despre o lume nouă” 01/12/11

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Lumea, Societate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce o persoană care face tot ce poate în mod constant este impinsa inapoi?

Răspuns: Acest lucru este minunat! Ii este arătat cât de mult mai trebuie să fie întărită . Acesta este modul în care invata un copil să meargă. Ei se mişcă din ce in ce mai departe de la el, ca si cum l-ar indeparta!

Copilul simte ca ei nu doresc să-l sprijine. Asa înţelege el. Aceste mâini, care-l sprijina, par a fi întotdeauna aproape, dar mereu se indeparteaza, făcându-l să se simtă iritat si fara nicio putere.

Cum putem fi atât de cruzi cu un copil care nu intelege ce facem cu el?Bietul copil sta în picioare plângând, şi în loc să-l luam şi sa-l sustinem, il ispitim sa vina mai aproape de noi, forţându-l să meargă.
Creatorul face acelaşi lucru cu noi.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 1/1/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă nu există nicio dorinţă în inima unei persoane, ea adoarme şi este considerată moartă în spiritualitate. De fapt, spiritualitatea începe atunci când se o trezeşte dorinţa. Dorinţa nu vine niciodată ea însăşi.

Chiar dacă o persoană este trezită de Sus şi simte deodată o lipsă în inimă, o dorinţă străină – totul este pe seama Celui Superior.  Nimic altceva nu vine la noi de Sus. Cu toate că unei persoane i se pare că avansează cu dorinţa care i-a fost dată ca un cadou de Sus, ea nu poate avansa de una singură. Dorinţa va dispărea în acelaşi fel în care a apărut, nelăsând aproape nicio urmă.

Trebuie să încercăm şi să ne clarificăm cu acurateţe de unde vin dorinţele. Ele pot veni de la grup, de la un prieten, de la o impresie, de la un anumit eveniment sau dintr-o anumită amintire. O persoană atribuie toate acestea ei însăşi, pentru că nu ştie şi nu poate simţii că ele vin din afară. Dar ea trebuie să calculeze şi să verifice dacă le-a căutat, cu un moment înainte, în tensiune, dacă a încercat să obţină acea dorinţă? Dacă nu este nimic care să lege momentul anterior cu apariţia dorinţei, înseamnă că nu este a ei şi că a trecut pur şi simplu prin ea şi nu i-a fost înregistrată în cont.

Dorinţa nu îi aduce corecţie ci mai degrabă este ca un exerciţiu dat unui copil, pentru ca acesta să înveţe. Dar nu este considerată ca fiind parte din avansarea personală a cuiva. În timp ce un exemplu, împreună cu participarea lui, este suficient pentru un copil, pentru noi nu este. Toate avansările sunt doar datorită propriilor noastre dorinţe.

Asta înseamnă că trebuie să depun efort eu însumi în relaţie cu mediul şi cu cărţile,  în situaţiile în care nu pot face asta şi nu am nicio dorinţă anterioară. Exact din aceste situaţii trebuie să încerc să mă trezesc cumva.

Aici, obiceiul de a lucra conform unui program clar este foarte important, astfel încât să ştiu ce am de făcut. Apoi îmi voi aminti şi voi fi obligat să îl urmez. Asta poate fi şi datorită garanţiei reciproce din grup, care îmi aduce aminte întotdeauna de obligaţiile mele faţă de mine şi de ceilalţi.

Pot obţine un sprijin adiţional dacă îmi construiesc în jurul meu un sistem care îmi aduce aminte în mod constant cât de importantă este spiritualitatea şi mă face să caut din nou.

Dar chiar dacă mi se aduce aminte de Sus într-un fel pe care nu îl înţeleg, prin influenţa directă şi indirectă a Creatorului, în căile ascunse pe care lucrează Creatorul – tot trebuie să continui eu însumi mai departe până când descopăr propria dorinţă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Deja de ceva timp, pe parcursul lecţiei de Zohar, mă simt ca şi cum aş încerca să găsesc unda corectă a unei staţii radio, dar aud doar zgomot. Vorbim în mod constant de faptul că, atunci când citim Cartea Zohar, trebuie să ne acordăm pe un anumit scop, iar eu nu pot sa fac asta deloc… îmi scapă ceva sau trebuie să continui aşa şi în final se va întâmpla?

Răspuns: Chestia este că, dacă vorbim despre primirea unei unde şi nu despre Lumina care Reformează, atunci, din toate zgomotele, eu trebuie să găsesc frecvenţa exactă pe care voi auzi liniştea; liniştea este ceea ce trebuie să aud. Aceasta este frecvenţa exactă a staţiei. Conform înţelepciunii Cabala, această direcţie precisă arată că sunt gata să primesc Lumina Interioară.

Aici, totuşi, noi vorbim despre Lumina Înconjurătoare, de Lumina Reformatoare, pe care nu o recunoaşteţi atunci când ajunge la voi. Nu munciţi aici pentru a primi o anumită înţelepciune, pentru a găsi o anumită staţie şi a auzi ceva nou.

Sunteţi aici pentru a activa dorinţa maximă şi, în ea, veţi primi puterea de a depăşi, nu înţelegere. De fapt, nu căutaţi cunoştinţe aici,  ci dorinţa de a dărui, căutaţi să vă anulaţi înaintea Celui Superior, să aderaţi la El, la atributele Lui de dăruire, la puterea dăruirii, să atingeţi sacrificiul de sine şi abilitatea de a vă încorpora cu adevărat în grup, pentru a primi de la acesta puterea de a găsi aceste mecanism superior spiritual în el.

Nu vă acordaţi la staţia înţelepciunii. Nu vă aşteptaţi să vi se arate ceva, la fel ca pe un ecran TV. Acesta nu este canalul prin care vine Lumina care Reformează. Ea vine în locul în care tânjiţi cel mai mult după dăruire şi sunteţi gata să vă anulaţi şi să dezvoltaţi conexiuni cu alţii. Acesta este rezultatul Luminii care Reformează pe care trebuie să îl aşteptăm.

Nu aspir deloc să înţeleg şi să simt materialul pe care îl studiem. Îmi doresc să înţeleg şi să simt acţiunile dăruirii însăşi. De fapt, a ştii materialul studiat, aşa cum spune Baal HaSulam în art.155 din Introducere la TES, înseamnă a ştii ce înseamnă Superiorul şi nu a obţine cunoaştere. Cunoaştere în spiritualitate este cunoaşterea dăruirii şi se găseşte în Lumina pe care o studiez cum lucrează instrumentele spirituale. Nu o văd dacă nu am această abordare.

 De fapt, ce ne aduce Lumina care Reformează? Ne permite să ne referim la lumea ascunsă în care locuim prin atributul dăruirii. Atunci când încep să mă refer la lume folosind atributul dăruirii, lumea devine transparentă şi prin ea eu văd reţeaua de conexiuni. Este vorba despre aceste reţele pe care le studiez, reţelele în care sunt încorporat, în care încep să mă simt ca un păianjen pe pânza sa.

Atunci când simt tot sistemul de conexiuni încep să îl corectez, să trag firele care sunt departe de mine şi să văd asupra a ce dăruiesc. Eventual, acesta este întregul nostru studiu: cum să mut tot sistemul şi cum, cu ajutorul lui, îmi corectez acţiunile şi lucrez pentru acest sistem şi cum tot acest sistem se mişcă până când Creatorul, forţa generală, este revelat.

De aceea nu caut staţia care ar trebuie să fie revelată de către Cartea Zohar. Dar zgomotul, paraziţi te fac ca, gradual, să cauţi o altă staţie şi  o vei găsi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Trebuie să ne imaginăm din ce în ce mai corect ceea ce vedem şi, în loc de externalitate să vedem internalitatea. Obişnuiam să am discuţii împreună cu învăţătorul meu Rabash, legate de ceea ce vedeam în spatele imaginii acestei lumi.

Odată, am văzut un cal pe stradă care mânca dintr-o pubelă de gunoi şi, brusc, Rabash mi-a spus: Uite, acesta este un înger! Am fost surprins pentru că nu am văzut nimic altceva decât un cal care mânca resturile meselor noastre. În ziua următoare i-am cerut mai multe informaţii despre ceea ce a spus, încercând să înţeleg cum să ajung să văd forţele interne din spatele acestei lumi.

Dacă văd o imagine care este proiectată în retina sau în spatele creierului, atunci acesta este modul în care forţele mi se arată, la fel ca pe un ecran de calculator, alcătuind împreună o formă. Dar această formă nu există de fapt. Am nevoie de asta doar că să mă pot referi la ceva. Ea este o expresie a atitudinii celui care îmi dă, care îmi dăruieşte cu ajutorul unor anumite obiecte.

Există trei componente: cel care dăruie, ceea ce dăruie şi impactul asupra mea a faptului că acest lucru creează o anumită formă. Prin această formă, eu trebuie să mă întorc la cel care îmi dăruie, pentru a înţelege ce vrea de la mine arătându-mi această formă. Dacă văd un cal, ce vrea Creatorul să îmi spună arătându-mi-l; care este combinaţia de forţe, care este atitudinea Lui faţă de mine, ce fel de reacţii aşteaptă El de la mine? Cum trebuie să tratez acest cal şi, prin el, pe cel care dăruie, cel care îmi arată acest film? Trebuie să învăţăm toate acestea.

Acum vedem lumea în forma ei externă şi nu conţinutul interior. Acest lucru este de mare ajutor şi nu este menit să ne inducă în confuzie în mod intenţionat, aşa cum credem de obicei. De fapt, ne ajută să obţinem percepţia spirituală! Asta se întâmplă pentru că trebuie să depunem efort pentru a comuta de la forma externă la cea internă.

Vă promit că dacă începeţi să penetraţi în prieteni şi să vedeţi punctele din inimă care sunt legate împreună, veţi începe să observaţi că întreaga lume este aranjată în acelaşi fel. Veţi înţelege că oamenii nu sunt imagini externe şi dorinţe, pachete de energie. Sunt toate aşezate într-un anumit fel de relaţie şi le puteţi influenţa şi ele vă pot influenţa. Veţi vedea forţe şi nu corpuri!

Chiar şi astăzi tratăm deja o persoană ca un fel de forţă şi vorbim de esenţa ei, dar trebuie să penetrăm mai adânc. Faptul că nu vedem lumea în forma ei spirituală ci în forma externă şi diferenţa dintre cele două, ne arată întotdeauna că nu am obţinut adeziunea cu mediul.

În momentul în care aderăm la mediu şi obţinem primul contact, toate aceste confuzii vor dispărea imediat. Vedeţi oameni dar vă veţi raporta la esenţa lor şi nu la figurile lor externe. La fel ca un bun psiholog care, atunci când se uită la oameni, vede imediat esenţa lor, dorinţele, gândurile, tendinţele şi deviaţiile.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/12, “Study of the Ten Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În acest week-end vom ţine o „Sâmbătă tăcută”. Ce va însemna această tăcere?

Răspuns: Acest obicei, de a fi tăcut, a apărut nu din altă parte ci tot de la Cabalişti. Este folosit ca un exerciţiu în diferite practici care nu sunt legate de calea noastră şi, în general,este utilizat în domeniul psihologiei.

Atunci când o persoană vrea să înţeleagă ceva nou, să se concentreze la ceva nou, are nevoie de singurătate, izolare. Poate fugi de toată lumea într-un anume loc, unde va fi singur din punct de vedere fizic. Sau poate fi singur în interior, unde să găsească un anumit spaţiu şi să se ascundă de ceilalţi ochi, cu toate că fizic este înconjurat de mulţi oameni. Asta este valabil pentru toate nivelele unei persoane.

Deci, vrem să facem un exerciţiu similar, o „rugă tăcută”, în care ne abţinem să vorbim. Sunt perioade speciale, în care oamenii studiază Tora mai mult, se adâncesc mai mult în material. Aceste metode scot o persoană din rutina zilnică şi o ajută să se uite la lume şi la ea însăşi în mod diferit. Îi permit să se concentreze în interior.

„O sâmbătă tăcută” nu înseamnă că nimeni nu deschide gura. Dar atunci când vorbim, o facem numai în legătură cu studiul şi cu ceea ce conţine. Şi mergem doar atât cât este nevoie. Dacă nu este nevoie, atunci ne gândim la aceleaşi întrebări, în loc să vorbim despre ele. De fapt, cuvintele arată sufletul dezvelit al unei persoane,  descoperind cele mai adânci secrete din inimă. De aceea, nu ar trebui să vorbim decât dacă este de dragul corecţiei.

În acest fel vom parcurge această Sâmbătă. Toate lecţiile şi mesele vor avea loc conform programului obişnuit şi fiecare persoană se va limita cât de mult poate, încercând să nu vorbească ci numai să se gândească.

Concentrarea în gând, concentrarea interioară, are un efect mai mare decât cuvintele. De fapt, gândul este o forţă mai mare decât vorbirea. Este cea mai mare forţă din om şi, de aceea, este cel mai eficient în sistemul general al realităţii.  Este exact începutul lanţului „gând, vorbire, acţiune”.

De acea, sperăm că prin reducerea conversaţiilor la minimum, ne vom ridica la un nivel mai înalt de dăruire.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, “Liberatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Evoluţia noastră spre a deveni oameni, pentru a fi asemenea Creatorului, are loc pentru că îmi schimb mintea şi sentimentele corporale cu cele spirituale. Vreau să fiu asemănător Creatorului, să îmi folosesc mintea şi sentimentele pentru a fi asemănător forţei superioare. Astfel, iau contact cu forţa superioară, primesc o forţă externă şi încep să mă dezvolt eu însumi.

Nu este la fel cum a fost în nivelele inanimat, vegetal şi animal din om, atunci când am lucrat numai cu mintea şi inima mea şi cu nimic altceva. În măsura în care îmi doresc ca mintea şi inima mea să semene cu superiorul, primesc forţă de la El şi pot cere ca El să îmi schimbe sentimentele şi mintea.

Asta înseamnă că nu dobândesc experienţă de viaţă la acest nivel al lumii; nu îmi schimb dorinţa folosindu-mi mintea pentru ca mai devreme sau mai târziu să câştig, aşa cum fac deştepţii din această lume. De fapt, îmi schimb în totalitate felul de a munci.

Îmi las simţurile animale şi mintea la un nivel al necesităţilor de bază, pentru a-mi fi furnizate necesităţile de bază în viaţă şi nu mai mult decât atât, şi încep să dezvolt o minte şi sentimente spirituale în interiorul meu. Spiritualitatea  înseamnă în beneficiul celorlalţi.

Desigur, asta este ceva total diferit faţă de ceea ce am avut înainte şi trebuie să încep să mă ridic deasupra vechii mele naturi. Începând cu această decizie, voi cere forţei superioare să mă schimbe.

Înainte, nu m-am întors către Ea şi nu am simţit nimic. Dar pentru a fi în stare să mă întorc către forţa superioară, există oameni în această lume care sunt în contact cu Ea. Ei şi-au procesat şi schimbat dorinţele, gândurile şi mintea şi au scris despre acest proces pe care l-au urmat, mulţumită Luminii superioare.

Citesc despre procesul în care influenţa Luminii i-a transformat şi vreau să mi se întâmple şi mie acelaşi lucru. Vreau să fiu încorporat în acest proces, în această acţiune şi să ader la povestea lor. Ei îmi povestesc despre sentimentele lor, despre cum lucrează şi despre schimbările care au loc în ei. Vreau şi eu să experimentez aceste acţiuni. În măsura în care îmi doresc să trec prin aceste schimbări, evoc Lumina care începe să mă influenţeze.

Acţiunea Luminii este revelată în conexiunea cu alţii. Până acum mi-am dezvoltat propria de a primi şi mintea care m-au ajutat să îi folosesc pe alţii, dar acum trebuie să mă dezvolt deasupra acestui lucru, pentru a mă conecta cu alţii. Numai conexiunea mea cu alţii va revela Lumina. Pe de altă parte, atunci când Lumina este revelată, îmi va permite să mă conectez cu alţii.

În timp ce citesc cartea, trebuie doar să obţin o dorinţa astfel încât să înţeleg şi să simt că este vorba de conexiune. Când Lumina este revelată, este revelată în exact aceeaşi manieră în care este descrisă în carte şi va îndeplini conexiunea dintre noi. Cartea ne spune doar despre această conexiune şi nimic mai mult.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/6/12, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dacă vrem să înţelegem ceea ce este scris în Zohar, atunci trebuie sa ajungem la asemanarea dorinţelor, asemanarea proprietăţilor, între noi şi autorii cartii. A înţelege înseamnă a cunoaste, a sti, dupa cum s-a spus: „Şi Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia lui”, adică, cunoaşterea este fuziune (Zivug), conexiune. De aceea, ar trebui să fim în aceleaşi gânduri şi dorinţe cu autorii Zohar-ului, altfel, nu vom înţelege ce se întâmplă.

Chiar şi în lumea noastră, dacă vreau să înţeleg despre ce vorbeşte o persoană, ar trebui să ma ridic deasupra mea cât mai mult posibil şi să ma identific cu ea. Aceasta se numeste sa înţelegi o alta persoana. Trebuie sa ne imbracam în ea.

Este nevoie sa învăţam un pic despre oamenii care au scris această carte: care erau dorinţele şi intenţiile lor, despre ce au scris, ce au vrut să ne transmită, ce au descris în acest stil special. La urma urmei, ei trăiesc în text.

Baal HaSulam a scris în articolul său „Mintea activa”, ca „in acea infatisare a mesei, vad talentele tamplarului şi înţeleg mintea lui”. Într-adevăr, el si-a folosit mintea în lucrarea sa, şi in studierea mesei, ma conectez cu mintea meşterului care a creat-o. Astfel, printr-un obiect material, masa, ne conectam minte cu minte. Deci, suntem deja conectati între noi prin ideea care a apărut în mintea lui şi a mea.

Acelaşi lucru se produce cu Cartea Zohar. Doar ca aici, nu ştiu despre imaginile şi proprietăţile despre care au scris. Dar dacă vreau să-mi îmbin mintea cu cea a autorilor Zohar-ului, mă anulez înaintea lor şi înţeleg de ce şi pentru ce au scris acest lucru, dacă tratez Cartea Zohar în acest fel, atunci trezesc treptat forţele din ea in masura dorinţei mele de a înţelege mintea celor care au scris-o. Şi apoi, devin conectat cu ei, vin mai aproape de ei, încep să simt intenţia lor, unde au fost, ce au gândit, de ce au scris-o în acest fel şi ce au văzut şi simţit.

Prin urmare, citirea acestei carti este munca: cum să ma conectez cu autorul său, prin povestea sa. Şi astfel, în măsura înţelegerii mele, povestea începe să se deschidă pentru mine, devine clara şi nu altfel. De aceea, atunci când citim Zohar-ul, trebuie să ne gândim la autorii sai, care erau starile lor interioare şi intenţiile atunci cand au scris cartea, ce au văzut şi simţit, transferand, astfel, realizarea lor noua în această formă, şi cum pot ajunge la mintea lor, în scopul de a-i înţelege.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/01/12, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul unuia dintre programele anterioare, aţi menţionat că este mai bine sa începem un curs privind educatia integrala cu istoria de dezvoltare a egoismului şi numai după aceea să introducem cursuri privind percepţia realităţii şi psihologie. Din punctul tau de vedere, în ce ordine ar trebui sa se adauge aceste discipline?

Răspuns: Cred că acest lucru depinde tot de oamenii pe care ii înscriem. Ar trebui să aranjam aceste grupuri pe tipuri. La urma urmei, o masă de oameni are legile ei: Un individ il influenţează pe altul. Uneori, o persoana în jur de cincizeci de ani ar putea cu usurinta distruge întregul nostru sistem cu observaţiile sale şi ar putea redirecţiona pe toată lumea într-o direcţie complet diferită, fie cu nihilism, fanatism, sau altceva.

Astfel, în primul rând ar trebui să ne formam grupuri de oameni având în vedere cine sunt ei, punctul lor de vedere general asupra lumii, înţelegerii vieţii şi filozofiei. Ei ar putea fi oameni simpli, obişnuiţi, sau casnice, sau ingineri şi muncitori tehnici, sau oameni de ştiinţă, sau artisti.

De aceea, grupurile trebuie să fie aranjate în funcţie de preferintele oamenilor si perceptia lor despre lume, chiar dacă această percepţie este impusă, evocata, şi acumulata în ei prin relaţiile distorsionate din ocupaţia lor, societatea lor, şi aşa mai departe. Dar este nevoie sa luam în considerare acest lucru, deoarece acesta este materialul cu care trebuie să lucrăm. Sarcina noastră este să-l aducem la un numitor comun, deoarece în cele din urmă, ne aşteptăm ca toti acesti oameni vor fi conectati împreună printr-o bază comună de cunoştinţe, sentimente şi înţelegere.

În final, vom avea mai multe prototipuri de grup, pe care este nevoie sa le aducem la un fel de forma comuna prin procesul de studiu. Şi fiecare dintre aceste grupuri va avea propria sa cale spre acest numitor comun.

Fireşte, unele grupuri vor percepe materialele de studiu mai mult emotional, in timp ce altele mai sec, ştiinţific şi tehnic. Unele grupuri le vor percepe la nivelul dezvoltarii lor egoiste, fără a se ridica dincolo de referinţa lor actuala (deşi în nici un caz nu vreau să spun asta pentru a diminua această parte a umanităţii), în timp ce alte grupuri se vor strădui exact spre analiză, reusita si realizarea acestui proces in măsura deplină, atât în ​​ei însisi, cat şi în altii.

Aceasta este, setul de discipline ar trebui să fie, practic, acelaşi pentru toate grupurile, dar în grupuri diferite, fiecare disciplină trebuie să fie dezvoltata la o adâncime diferita. Cursurile este nevoie sa urmeze unul după altul, cu excepţia celui privind dezvoltarea egoismului, care va continua pe parcursul întregului studiu pana la sfarsit şi va rămâne cu persoana pana la finalizarea studiilor.

După ce o persoană este „lansata” în viaţă, nu se va opri sa lucreze cu informaţiile pe care le-a primit, în sensul că este ca şi cum inca va continua cursurile noastre. Aceste cursuri sunt practic infinite, deoarece trebuie să ajungem la o unitate completă cu natura. Munca unei persoane cu ea însaşi nu se limitează la un segment de timp definit, în care isi trece doar examenele şi gata. Ea da examene in fiecare minut al vieţii sale, gasind punctul de echilibru cu ea însaşi, cu mediul său şi cu natura, în care simte un confort deplin.

Este nevoie sa ajutam continuu o persoană în asta şi s-o însoţim in întreaga sa viaţă prin intermediul mass-mediei, educaţiei prin intermediul sistemelor virtuale, televiziunii si radio-ului.

De aceea nu pot numi ordinea exacta în care sa organizam cursurile şi în ce măsură fiecare din ele ar trebui să fie supusă la elaborare sau trunchiere, de exemplu, un curs de psihologie sau de mecanica dezvoltarii egoiste. Trebuie să existe doar un singur rezultat: o formă comună, în fiecare grup, care iniţial este format din oameni care sunt mai mult sau mai puţin similari în statutul lor social, in dezvoltare şi in atitudinea faţă de lumea întâlnita.

Bineînţeles, chiar şi în cadrul comun, ei inca se vor diferenţia, bazat pe nivelul de participare la procesul de unificare integrală şi sprijin reciproc. Există grupuri mai mici care participa la unele nivele mici egoiste şi, în consecinţă, emoţionale şi mentale de dezvoltare. Există grupuri mai avansate. Şi atunci nu putem exclude existenţa unor astfel de grupuri, care ar putea fi luate în considerare nu numai dupa nivelul lor de egoism, dar şi dupa sensibilitatea şi inteligenţa lor.
Avem o mulţime de muncă statistică şi de diagnostic in fata noastra, în analiza şi sinteza tuturor grupurilor. În sine, aceasta este o provocare psihologica foarte interesantă. Eu cred că intr-o zi, acest domeniu mare va fi inclus în ştiinţa înţelegerii integrale a omenirii.

Dintr-o „Discutie privind educaţia integrala,” 13/12/11

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→