Avem de luptat cu indiferenta deoarece aceasta este cea mai rea stare posibila. Indiferenta este numita moarte.

Noi respectam foarte mult cele doua forme care sunt opuse ei: iubirea si ura. Faraon, Haman, si toti ceilalti pacatosi descrisi in Tora sunt caractere farte importante. Fara ele, noi nu am fi capabili sa ne ridicam spre sfintenie. Noi primim toate vasele, dorintele de la ei. Cei mai drepti dintre oameni sunt opusi lor, deoarece Creatorul l-a facut pe unul impotriva altuia.

Prin urmare, nu conteaza daca o persoana suporta ceva sau protesteaza impotriva. Cel mai important lucru este ca ii pasa mult de asta, spre deosebire de a fi indiferent , simtind ca ‚nu este nici aici si nici acolo.”

Trezirea scanteii este posibila in oricine. Aceasta scanteie este ascunsa in fiecare persoana deoarece originea sa este in vasul spart. Prin urmare, persoana are o scanteie spirituala care poate fi trezita. Singura intrebare este: Cat de adanc este ascunsa?

Totusi, atunci cand aceasta scanteie este trezita, persoana poate reactiona negativ: O persoana nu vrea sa auda de asta si se ocaraste pe sine, pe Creator, Cabala, si intreaga cale catre daruire. Ea nu este de acord cu asta si uraste totul. Insa Baal HaSulam spune ca asta nu conteaza. Este la fel ca in cazul in care este de acord, la fel ca in cazul in care il doreste pentru ca isi reveleaza dorinta sa in aceasta forma. Chiar daca dorinta este coupta, persoana o are deja.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/31/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intreaga umanitate este pusa in fata unei alegeri. Noi am avansat in egoismul nostru pana cand acesta ne-a inchis intr-un sistem integral in care suntem total interdependenti. Prin urmare, lumea de astazi a devenit globala adica, conexiunea dintre noi a devenit universala si reciproca, si noi nu putem face nimic sa impiedicam asta.

De aceea ne pierdem abilitatea de a controla acest fel de lume. In fond, ea devine similara sistemului superior, si aceste doua sisteme exista in paralel unul cu altul. Unul este un sistem al conexiunilor rigide, mutuale, asemeni Malchut a Lumii Atzilut sau a Lumii Infinitatii, care se afla deja in starea viitoare corectata. Si al doilea sistem este starea noastra prezenta in care noi, egoisti, ne confruntam unul cu altul.

Daca noi am fost doar egoisti individuali, atunci fiecare dintre noi ar experimenta mici probleme si ghinioane, insa am sti cum sa le rezolvam. Totusi, astazi, cand dezvoltarea noastra ne-a adus la o stare in care acest intreg sistem este blocat si inchis in mod rigid, noi nu stim ce sa facem.

Fiecare dintre noi  nu mai este capabil sa faca fata problemelor din viata sa. Criza este prezenta peste tot: de la vietile noastre private de familie, la munca, si cu noi insine, pana la criza globala a societatii, culturii, si chiar a ecologiei, adica in natura din jurul nostru.

Criza este pe cale de a fi revelata peste tot- in interiorul omului si in exteriorul sau. Si acesta nu stie cum sa faca fata acestui lucru deoarece se afla intr-un sistem inchis, integral. Si acum nu ne-a ramas alta posibilitate; Sub presiunea suferintei, treuie sa gasim o conexiune intre noi care va fi similara cu sistemul superior astfel incat aceste doua lumi, cea de sus si aceasta lume, sa se potriveasca una cu alta, pana cand se vor uni complet, intr-un intreg.

Cum ne stabilm granitele proprii catre care dorim sa avansam in directia acestei corespondente. Insa in masura in care nu dorim sa avansam, aceasta „reticenta” se va intoarce la noi sub forma suferintei. De exmplu, in concordanta cu programul creatiei, cu cronometrul care ne arata cum s-a dezvaluit cursul dezvoltarii, eu trebuie sa fiu deja la un anumit nivel, de exemplu, trebuia sa ma apropii pana acum cu „10 centimetri” mai aproape de spiritualitate.

Si intreaga lume trebuie sa avanseze in acest fel chiar daca exista oameni diferiti in ea. Unii inteleg mai bine lucrurile, si altii- mai rau, si altii nu simt inca nimic. In fond, asa cum intreaga natura consta in diferite niveluri:mineral, vegetal, animat, si uman, aceeasi diviziune exista de asemenea si in om.

Insa intreaga lume, intreaga sa masa, trebuie sa acum sa faca un pas inainte. Si daca nu vrem sa facem asta, atunci aceasta delta, lipsa noastra de progres, va fi simtita in noi intr-o forma negativa, ca suferinta. Insa suferinta ne va impinge in continuare sa avansam.

Asta inseamna ca nu veti putea fugi de aceasta munca. Motorul continua sa ruleze, si daca inca nu doriti sa munciti atunci in loc de „-1” veti primi „-2” si apoi „-3” si tot asa, pana cand veti ajunge la suferinte enorme pe care nu veti mai fi in masura sa refuzati sa le clintiti din loc.

Incapatanarea are intotdeauna o limita. In realitate noi suntem foarte sensibili la placere si durere pentru ca vointa de placere este cea care conteaza. Deci, nu exista nici o indoiala ca lumea va avansa.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/29/11, Shamati, Shamati #39

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Natura a pregătit o bază minunată în pântecul mamei, astfel încât nici un străin sa nu poata afecta noua viata. Aceasta ii sustine fiecare nevoie ca o dadacă experimetată care nu-l va uita niciun moment …. Ca o mamă iubitoare, îl aduce la astfel de oameni iubitori, credinciosi in care se poate încrede, numiti „mama” şi „tată”, care să-l asiste in zilele sale de slăbiciune până când acesta creşte şi este capabil să se susţină ….

Dar cei care examinează aceasta realitate din perspectiva ofertei şi a persistenţei existenţei, poate vedea în mod clar o mare tulburare şi confuzie, ca şi cum nu ar exista nici un lider şi ghidare. Toată lumea face ceea ce este drept în ochii sai, clădindu-se pe sine prin ruina altora ….

Ţineţi cont de faptul că această opozitie, stabilita înainte in ochii fiecărei persoane sensibile, educate, a preocupat omenirea, chiar şi în zilele din vechime. Si exista multe teorii pentru a explica aceste două aparente contradicţii în Providenta, care preocupă aceeaşi lume.

Pe de o parte, vedem că natura este înţeleapta şi asidua faţă de orice făptură. Aceasta dezvoltă fiecare element succesiv şi cu atenţie. Uită-te la structura organismelor, la capacitatea lor de a creste, de a da naştere la pui, şi de a interacţiona. Totul este construit într-o formă integrantă, fiecare persoană are locul său şi este în echilibru cu ceilalţi. Dacă am putea vedea lumea echilibrata, neafectată de despotismul uman, am descoperi un sistem minunat, unul care nu este static, ci perfect echilibrat pentru dezvoltare.

Oricum, nu vedem cauzele acestei evoluţii şi nu înţelegem de ce totul trebuie să fie exact în acest fel. Prin urmare, nu înţelegem fazele caii. În plus, ne uitam la ea prin prisma egoismului nostru şi-o evaluam în funcţie de criteriile noastre. Prin urmare, vedem lumea cu susul în jos, răsucită in perceptia noastra.

Cu toate acestea, din cercetarea ştiinţifică, este clar pentru noi faptul că, în scopul de a dezvolta speciile, natura a creat, a produs şi a format toate sistemele necesare care au grijă de creativitatea ideala.

Dar, pe de altă parte, apare o problemă cu existenţa ulterioara. Odată ce orice parte a naturii creşte  si „sta pe propriile sale picioare,” începe lupta pentru supravieţuire şi integrarea în mediul înconjurător, fără ajutorul părinţilor. Acest lucru se intampla la toate fiintele vii, dar între oameni ia formele cele mai dificile, deoarece o persoană trebuie să se pregătească pentru viaţă într-o societate care este complexa şi artificiala, construita pe o multitudine de mecanisme. Invidia si pofta de putere se aprinde în ea, împingând-o să se opună altora. Altii par a fi de succes, în timp ce ea pare să fi rămas în urma lor, din cauza naturii sale sau din cauza circumstanţelor.

Natura, care a avut atata de multa grijă de noi în timp ce am crescut, acum ne plasează în condiţii care necesită eforturi pentru a supravieţui. Deci, există Creatorul sau nu? Dacă totul ar fi bine, atunci am spune, „Mulţumesc lui Dumnezeu.” Dar dacă nimic nu este în regulă, atunci ce poti spune?

Aceasta este problema pe care Baal HaSulam o descrie, înainte sa vorbeasca despre încercările de a o rezolva.

Din Lecţia zilnică de Cabala 7/31/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Omul a fost creat cu dorinta de placere care aspira a fi implinita, se simte incompleta daca nu este implinita, si vede intregul sens ale existentei sale in asta. In afara de asta, omul nu are senzatii. Toate senzatiile noastre vin doar din placerile pe care le vedem in fata noastra- adica din ceea ce este construita lumea noastra. Realitatea este compusa din imaginile placerilor pe care ni le infatiseaza imaginatia noastra.

Noi vedem in jurul nostru lumea minerala, vegetala, animala si alti oameni, deoarece dorintele noastre sunt compuse din patru niveluri in care exprimentam imaginile tuturor posibilelor placeri. Insa daca nu dorim sa traim printre aceste iluzii si dorim sa vedem lumea reala, noi trebuie sa o privim nu prin dorinta de placere ci prin cea de daruire. De fapt, acolo gasim radacina si conexiunea noastra cu ea, adica Gandul Creatiei, programul si scopul sau. Insa dorintele egoiste ne separa de toate, de adevarata cunoastere, senzatie, si scop.

Avem o unica oportunitate de a ne apropia de adevarata imagine, de a pune un val peste imaginea pictata de egoismul nostru.  Si ideea nu este ca ar trebui sa vedem asta, ci mai degraba sa incetam sa ii mai dam atat de multa importanta ca astazi. In loc de asta, trebuie sa cautam imaginea radacinilor care se afla in spate, care apar in fiecare dintre dorinte daca acestea isi schimba directia de la primire la daruire.

Dorinta este una, insa toate partile sale (minerala, vegetala, animata, si umana) trebuie sa fie transformate in daruire. Apoi vom vedea radacinile  acelei imagini care este vazuta in dorinta noastra de a primi placere pentru noi insine.

Acest lucru are loc prin „umbra de sfintenie.” In fond atunci cand o persoana tinde catre acest fel de umbra, persoana incearca sa faca ea insasi asta. Curand afla ca nu este capabila. Persoana considera ca zborul sau de la dorinta de placere si incercarea de a pune o „umbra” pe ea, ceea ce inseamna a face ecranul, restrictia, si munca asupra sa, este imposibila fara ajutor exterior. Este nevoie de un miracol!

Un miracol este ceva care nu se afla in mainile persoanei si care nu ii este disponibil in mod direct ca mijloc evident. Si treptat ea ajunge la concluzia ca fiecare radacina, forta superioara pe care doreste sa o dezvaluie, ar trebui sa il ajute si sa produca ascunderea.

Dar din moment ce o persoana o solicita prin propria vointa, se considera ca si cum si-ar fi creat propria umbra. Si astfel persoana ascunde dorinta sa de placere din ce in ce mai mult, lucru vazut ca „nu face altuia ce nu iti place tie’, si ea dobandeste proprietatea Bina, daruirea cu scopul de a darui (Hafetz Hesed).

Apoi persoana isi termina treaba si se ridica deasupra tuturor dorintelor egoiste la Muntele Sinai, incepe sa munceasca, chiar primind pentru a darui, in „iubirea aproapelui ca pe sine insusi.” Treptat, toate dorintele de transforma in daruire, si tot asa pana la sfarsitul corectiei.

Toate acestea sunt dobandite pe calea ascunderii sau asa numitei „modestii.” Este munca prin care o persoana cauta sa se ascunda de dorinta sa de placere; sa nu o foloseasca direct, egoist, si in mod cert sa nu o foloseasca instinctiv fara a gandi, ci doar dupa o analiza si testare riguroasa. Aceste este primul stadiu al muncii noastre.

Daca omul din noi invata sa se ascunda de dorinta de placere din sine, se separa pe sine de aceste dorinte si se ridica deasupra ecranului. Si in acel moment, el este conectat cu radacina sa, si face aprecieri deasupra ratiunii. Astfel el se pastreaza pe cale si avanseaza.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/25/2011, Shamati #39

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Pacea”: Ma aflu aici sa vorbesc doar prin critica ratiunii empirice, incepand de la simpla recunoastere cu care toata lumea este de acord, dovedind analitic, pana cand vom ajunge la determinarea subiectului de mai sus. Si va fi testat in mod sintetic, cum este confirmata si reafirmata munca Lui (daruirea) prin simpla recunoastere din perspectiva aspectului practic.

Astfel, bazandu-ne pe cercetarile noastre, trebuie sa realizam ca singurul lucru de care avem nevoie in viata este daruirea catre aproapele nostru. Tot ceea ce Cabalistii numesc “munca Creatorului” si “iubirea pentru Creator si creaturi,” se exprima prin calea daruirii catre aproapele nostru.

Cum putem explica mai clar? Unde putem gasi dovada ca asa trebuie sa traim? De unde putem lua puterea de a realiza acest principiu? De ce suntem opusi lui prin propria natura?  De ce uram acest lucru? Si cum il putem totusi realiza? In fond, Baal HaSulam scrie ca acest lucru este necesar si obligatoriu. Asta inseamna ca date experimentale trebuie sa puna in evidenta fapte care ne vor obliga sa actionam corespunzator.

In principiu, asta se intampla intotdeauna. De exemplu, unei persoane i se arata ce rau isi produce fumand. Specialistii ii prezinta atat de clar si convingator acest mesaj incat el se lasa de fumat desi ar vrea sa continue. Asta pentru ca el vede raul cu proprii sai ochi si ceilalti il ajuta. Umanitatea se lupta cu fumatul, si daca producatorii nu ar introduce tigarile “pe usa din spate”, oamenii ar fi renuntat deja pana acum la acest obicei, la fel ca si la oricare altul care dauneaza in mod real.

Este chiar mai usor sa dobandesti efectul asteptat folosind influienta pozitiva, prin ceva care aduce beneficiu. Daca societatea lauda ceva in mod public si demonstrativ, eu automat voi tinde catre acea directie. Copiii cresc cu aceasta valoare: Este singurul lucru important si noi traim pentru asta.

Exista posibilitatea prin care noi putem fi determinati sa adoptam valori dintre cele mai diverse, ceea ce de fapt se intampla umanitatii. Fiecare persoana are propria sa religie, propriile idei si preferinte, propria mentalitate, propriile obiceiuri….

Prin urmare, cu ajutorul cercetarii, noi trebuie sa gasim dovada care nu ne va lasa nici o alta posibilitatea in afara de a darui aproapelui.

Din partea 5  Lectia Zilnica de Cabala 7/28/11, “Pacea” r, Shamati #50

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce fraza pot scrie cu liere de tipar astfel incat de fiecare data cand sunt distras si gandurile mele hoinaresc, sa ma intorc si sa ma concentrez din nou?

Raspuns: Imaginati-va o stare la care merita sa aspirati in mod constant, si descrieti-o astfel incat aceasta fraza sa va aminteasca imediat ca percepeti realitatea ca divizata si sparta in diferite parti doar pentru ca va aflati in interiorul egoismului.

De indata aruncati acest punct de vedere in ego-ul vostru, totul devine un intreg. Este ca si cum primiti realitatea printr-o cortina care are mici gauri in ea si ceea ce vedeti pare a fi facut din parti separate. Apoi insa indepartati cortina din fata ochilor si toata realitatea devine una.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie sa ajungem la revelarea Creatorului si de aceea ni s-a dat metoda Cabalei pentru a ajunge la aceasta revelare prin actiuni diferite, exercitii  si munca, ce reprezinta toate eforturile noastre. Creatorul ne este revelat ca proprietate de a darui si iubire, care se manifesta in noi insine, adica in dorinta noastra de a ne bucura, esenta noastra.  

Deoarece materialul nostru egoist este prin natura sa complet opus Creatorului, daruirii Sale, el este exact locul de aplicare al eforturilor pentru a dori sa primim proprietatea opusa naturii noastre.In spiritualitate nu exista nici o constrangere! Atat vreme cat nu doriti ca proprietatea de a darui sa se invesmanteze in dorinta voastra, in substanta voastra, si atat vreme cat nu va pasa de aceasta substanta cu care lucrati ca proprietate care s-a invesmantat in asta, conform celor spuse: “Si intunericul va straluci precum lumina,” acest lucru nu se va intampla.

Deci, trebuie sa dezvoltam o dorinta adevarata de daruire in noi insine. Si daca ignoram asta, pierzand momentele disponibile si oportunitatile, atunci starile, in care se presupune ca revelam nevoia de daruire, devin prezente ca si absenta lor, insa in forma opusa celei aratate in egoismul nostru.

Si daca in starea mea curenta, eu nu pot reusi si prin liberul meu arbitru tanjesc catre daruire, adica, nu am schimbat dorinta egoista cu nevoia de a ajunge la daruire, de a revela pe Creator, atunci dorinta, pe care trebuie sa o intorc ca pe o cerere inspre Creator, este revelata mie ca suferinta. Eu nu am realizat corect aceasta dorinta, nu am lucrat asupra ei, si nici nu am trensformat-o intr-o rugacune prin eforturile mele. Asta ni se intampla la fiecare pas.

Rezulta ca munca noastra consta numai in a inlocui nevoile noastre egoiste cu aspiratia catre daruire. Cel mai important este sa obtinem aceasta dorinta, si toate celelalte corectii vor veni de Sus. De fiecare data cand aceasta dorinta este descoperita, ar trebui sa fie examinata in toate cele patru faze. Atunci cand prin eforturile mele, ajung la faza patru, eu realizez aceasta dorinta si inteleg ce inseamna, ce vreau de la ea, si cum o pot implementa. Ma conectez cu Creaorul si ii cer Lui sa efectueze aceasta munca asupra dorintei mele.

Adica, atunci cand ajung la faza patru a muncii mele asupra dorintei mele, devin capabil sa ridic “Lumina Reflectata” (MAN) in afara sa pana la Keter. Si daca ajung la o asemenea cerere, asta inseamna ca dorinta mea a fost corecta, a fost controlata.

Si toate cererile anterioare au fost inselatoare si false pentru ca nevoia de daruire si adevarata dorinta pentru daruire nu au fost revelate in adevarata profunzime a lor. Conexiunea cu forta superioara nu apare acolo pentru a cere doar un singur lucru: revelarea proprietatii daruirii in mine. Adica, este numita revelarea Creatorului de catre creatura, si nu diverse fantezii in care oamenii isi imagineaza Creatorul ca pe o forta ce exista in afara noastra.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/26/2011, Shamati #213

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor zece Sfirot (Talmud Eser Sfirot), part.1, “Tabela de intrebari si raspunsuri pentru teme”, intrebarea 102: Ce sunt Sfirot de igulim (cercuri)? Cand nu exista nicio diferenta intre sus si jos intre cele patru faze (bhinot) din dorinta (ratzon), si ele ne sunt prezentate ca patru cercuri (igulim, sfere), una intr-alta ca foile de la o ceapa.

Chiar la inceput, in Lumina de Infinit, nu erau niciun fel de diferente intre sus si jos, datorita autoritatii absolute a fortei superioare care actiona asupra dorintei de primire absolut egal. Dar, facand restrictia si ecranul, si trecand prin expansiunea lumilor de Sus in jos, si intoarcerea sufletelor de jos in sus, dorinta ajunge la starea in care are multiple proprietati, diferente si particularitati, si toate devin incluse intr-un sistem integral. Astfel, nu mai ramane intre ele nicio diferenta.

Asta inseamna, ca la inceput, in Lumea Infinitului, in Starea 1, dorinta era “rotunda” (igulim), asa cum este si la sfarsit, in Starea 3. Dar la inceput, dorinta nu avea niciun fel de distinctii fiindca erau invizibile si totul arata la fel.

La sfarsit, in corectia finala, (Gmar Ticun), nu mai sunt de asemenea niciun fel de diferente. Revelandu-se in aceasta dorinta un numar enorm de proprietati, varietati si detalii, le legam pe toate impreuna intr-un sistem integral in care fiecare element este la fel de vital ca intregul sistem. Astfel, nu exista niciun fel de diferenta intre ele!

Acesta este un alt tip de “cerc” (igul) care contine un numar de linii “drepte” (iashar), dar aceste conexiuni drepte ajung la o stare cand arata ca un cerc.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 7/25/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este atat de important faptul ca nu este nicio legatura intre actiunile mele si rasplata?

Raspuns: Este, fiindca altfel tu nu vei fi capabil sa obtii daruirea si sa iesi din natura ta! Tu trebuie sa ceri o recompensa peste natura ta, dincolo de ea, si sa te construiesti pe tine in daruirea de dragul daruirii (Hefetz Hesed), fara sa ceri nicio compensatie pentru egoul tau.

Este necesar sa fii in daruire altruista, in Bina pura, peste toate actiunile, chiar daca in interiorul acelor actiuni si in modul in care le faci, tu inca astepti o recompensa. Intr-adevar, este absolut imposibil sa faci anumite actiuni si sa nu astepti recompensa pentru ele, sa ramai peste calculele egoiste.

De aceea, datorita mediului si folosind toate conditiile, ajungem la o stare cand cerem Creatorului sa ne dea aceasta abilitate de a nu cere recompensa pentru noi insine. Nu stiu cum o sa faca El, sau ce este asta, nu am nicio idee cum am sa fac aceste actiuni de daruire, dar vreau!

Noi dezvoltam intotdeauna aceasta cerere interioara, de la gradul zero pana la cel final, al patrulea, in fiecare faza, cu fiecare examinare. In acest fel avansam pana obtinem cererea adevarata care va revela, in final, in noi, aceasta calitate. Iar din acel moment, noi incepem sa intelegem ce inseamna sa fii in daruire – ce este un miracol adevarat…

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 7/ 27/ 2011 Shamati 50

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum se testeaza cineva daca efortul lui este suficient?

Raspuns: Eforturile sunt de obicei peste ratiune, peste cunoastere, cand i se pare omului ca totul este extrem de dificil si imposibil, si ceea ce are, are de ajuns. El nu mai crede in profesor „in prostie”, sau in Creatorul care este ascuns, fiindu-i imposibil sa spuna ce vrea Creatorul de la el. El are multe plangeri referitoare la grup ca intreg si la fiecare in parte.

Dar, in acelasi timp noi trebuie sa spunem ca aceasta imagine pe care eu o vad se refera numai la greselile mele, la egoismul meu! Este fiindca in realitate, eu exist in Infinit. Iar grupul reprezinta sufletele cu care eu sunt complet conectat. Iar profesorul este partea de peste noi, care ne conduce la conexiunea cu sufletele deja corectate, astfel ca noi, impreuna cu ele, sa putem corecta sufletele inca necorectate. Iar Creatorul se va revela intre noi, fiindca acum, El este ascuns pentru binele nostru.

Daca un om imagineaza asta corect, daca intelege ca aceasta lume e imaginara si el are nevoie sa se scufunde mai adanc prin aceasta imagine iluzorie catre forma sa interioara, astfel incat sa descopere legaturile care ne conecteaza, ca pe dosul unui goblen, atunci el va fi capabil sa puna totul la locul potrivit si sa ceara sa fie schimbat.

El va revela perfectiunea prin existenta in armonie cu toate dorintele, cu alte cuvinte, cu grupul si cu Creatorul, cu calitatea de daruire. El va simti ca a atins astfel perfectiunea si nu este nimic mai maret de atat, nicio nevoie sau dorinta pentru ceva mai mare, fiindca aceasta este pentru el starea perfecta!

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 7/24/2011 Shamati 187

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→