Intrebare: Este posibil sa ne intoarcem in timp? Ma pot intoarce la starea in care am fost, deja?

Raspuns: Bineinteles! De altfel, timpul este definit ca un lant al genelor informationale (Redhimot). Poti calatori de-a lungul acestui lant, de la inceput, pana la sfarsit si sa mergi oriunde vrei. Daca ai ecranul anti-egoism, adica abilitatea de a exista in oricare stare, poti alege orice Reshimot si sa il infaptuiesti.

Evident, nimeni nu vrea sa coboare inapoi dintr-o stare avansata. Asta n-ar avea nici un sens, decat daca trebuie sa cobori pentru o anumita perioada de timp, ca sa-i ajuti pe altii, asta este, sa te intorci pentru a stabili o conexiune cu ei.

Oricum, as intreprinde aceasta “intoarcere” prin Partzuf-ul special numit “par” (Searort). Eu, personal, raman in starea mea avansata, dar fac o copie “mai mica” a pesoanei mele, prin care comunic cu cei mai jos ca mine.

Asadar, omul nu poate cobora, sub nici un motiv, deoarece asta este in contradictie cu scopul creatiei. Cum sa fie posibil, pentru o persoana spirituala, sa faca asa ceva?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, din 20.06.2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Gandurile despre spiritualitate imi produc suferinta si tristete pentru ca eu nu il simt pe Creator. Ce pot face?

Raspuns: Daca o persoana simte o reala suferinta in viata sa, aceasta durere il ascunde pe Creator de om. Aceasta are loc in mod intentionat astfel incat sa nu deterioram relatia noastra cu Creatorul si totusi sa ramanem conectati cu El in loc sa il uram si sa il respingem.

Exista diferite stari, insa in masura in care o persoana se simte rau, in aceeasi masura Creatorul este ascuns, trebuie sa ajungem la ajutorul reciproc si la garantia de la mediu. In acest caz, chiar si in vremuri cu mari probleme, mediul ne va ajuta caridicandu-ne deasupra unui sentiment rau sa ajungem pana la cauza sa.

Atunci voi intelege ca sentimentul raului nu vine de la Creator, de la forta superioara, ci de la forta egoismului meu. Voi incepe sa impart sentimentele mele in doua parti: 1). Dorintele mele care nu sunt corectate si ma fac sa ma simt rau cu ele, si 2). Creatorul, Lumina superioara care radiaza asupra mea.

Tocmai deoarece Creatorul emana binele asupra mea, in timp ce sunt opus Lui, eu simt binele ca rau; adica, pentru mine binele Lui se transforma in opusul sau. Prin urmare, Creatorul nu imi poate fi mai mult revelat pentru ca eu ma simt atat de rau incat nu pot suporta asta.

Atat timp cat ramanem necorectati si il simtim pe Creator in forma sa Opusa deoarece egoul nostru transforma Lumina in intuneric, Creatorul ne este revelat in masura in care putem suporta asta. Si in masura in care noi nu putem tolera asta, El se ascunde.

El se reveleaza usor pentru a ne dezvalui doar un pic de rau, astfel incat noi nu ne deconectam de mintea noastra si sa ne putem analiza sentimentele. Atunci, eu incep sa verific de unde vine si ce cauzeaza raul. In consecinta, vin in grup, unde cartile, profesorul imi explica faptul ca eu insumi evoc raul datorita opozitiei mele cu Creatorul.  

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/24/2011, Shamati # 241

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul Celor Zece Sfirot, prt.1, “Tabelul cu intrebari si raspunsuri despre semnificatia Lumilor”: Intrebarea 16: Ce este timpul? Timpul este un anumit numar de Behinot (faze) care deriva una din alta si se amesteca unele cu altele printr-o ordine a cauzei si efectului, ca si zilele, lunile si anii.

Nu exista timp. Exista numai senzatia schimbarilor care ne determina sa experimentam curgerea timpului. In spiritualitate, asta este evident, in corporalitate, insa, acest fapt este camuflat. De aceea, multe fenomene, efecte si transformari se amesteca in lumea corporala si par sa nu fie direct conectate cu spiritualitatea, adica par sa nu depinda de efortul si de avansarea noastra.

Asadar, in lumea corporala, timpul nu este viu si curge “in mod mecanic”, separat de transformarile noastre interioare. Insa, in lumea spirituala, timpul este o senzatie interioara a schimbarilor prin care trece persoana.

Astfel, timpul corporal si cel spiritual au intelesuri total diferite. Timpul spiritual poate curge mai repede, sau mai incet, se poate contracta, sau dilata, in functie de numarul schimbarilor care se petrec in persoana. In lumea materiala, timpul depinde de punctul in care ne aflam. Daca ne miscam spre o alta dimensiune, am experimenta un alt timp, acolo.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala din 20.06.2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intelepciunea Cabalei este modalitatea care ne permite sa ne ridicam de la nivelul animat la cel uman. Daca nu folosim aceste modalitati pentru a ne transforma natura noastra egoista, ramanem animale, dupa cum este spus:” Toti sunt asemeni animalelor”.

Intr-adevar, in acest caz, noi ne dezvoltam doar in ego-ul nostru; nu avem nimic pentru a-l corecta si nimic cu care sa ne ridicam deasupra lui de la dorintele de primire catre cele de daruire. Atunci, noi simtim doar aceasta lume; noi traim si murim asemeni animalelor. 

In timp ce la gradul uman, devin similar cu Creatorul (“barbat” sau “Adam” vine de la cuvatul “Edome” sau “similar” in Ebraica). Cu ajutorul instrumentului numit “Lumina care Reformeaza” pe care o atrag asupra mea citind textile Cabalistice si in special Cartea Zohar, cea mai puternica sursa a Luminii superioare ascunse, ma pot corecta si ridica de la natura mea egoista la cea altruista, la daruire si iubire fata de un coleg (fiinta umana).

Atunci, in loc sa dorim sa il folosesc pe celalalt, ii daruiesc, si in loc sa il urasc, simt iubire fata de el. In masura in care atingem aceasta natura, incep sa descopar forta superioara in dorintele mele altruiste, in proprietatile mele de daruire si iubire. Eu simt ce imi umple noile mele calitati, si acest lucru este numit “Lumina superioara” sau “Creatorul”.

Insa, toate acestea sunt atinse in forta daruirii. Cum putem face asta? In acest scop, inainte ca cel mai de jos nivel al lumii Assiya, “lumea aceasta”, sa fie creat, creatura creata de Creator, numita sufletul comun Adam (Man), a fost spart in mai multe parti. Acum, pentru a atrage Lumina, aceste parti trebuie sa se uneasca intre ele in faza anterioara de dinaintea spargerii atunci cand Lumina Superioara le-a umplut.

Desi, nu ne putem uni noi insine unii cu altii, dorind asta, dorind si luptand cu toata puterea, prin eforturile noastre, noi atragem Lumina prin aceasta stare a unitatii. Aceasta Lumina nu vine la noi si nu se imbraca in noi pentru ca inca nu ne-am unit. Dar straluceste spre noi din afara, pe masura aspiratiilor noastre catre ea- pentru Lumina daruirii si iubirii si a iubirii pentru celalalt.

Insa nazuiesc cu adevarat la asta?…. Imi imaginez ca tanjesc la aceasta Lumina, la ceva foarte placut pentru ego-ul meu. Insa daca o interpretez corect ca Lumina a daruirii si iubirii in care eu ma bucur prin daruirea catre o fiinta umana si actionez doar de dragul daruirii atunci de fapt nu doresc asta.

Prin urmare, mai intai, pentru a tinde catre Lumina, catre corectie, pentru a deveni un daruitor si iubitor al altuia, eu trebuie sa dobandesc importanta acestora. Pot obtine importanta corectiei din urmatoarele doua surse:

1. Sufar si simt durerea, nazuind sa imi schimb conditia.  Sunt dispus chiar sa dau numai sa nu ma simt rau. Asta se numeste avansarea pe calea suferintei.
2. Pot primi importanta daruirii si iubirii pentru o fiinta umana, de la mediul care va incepe sa “ ma pregateasca”, convingandu-ma de importanta daruirii, de cat de mult putem castiga, cat de bine este, si ce placeri aduce daruirea.

Una pare ca se contrazice cu cealalta:”Daruieste si vei primi placere! Daruieste si vei simti Lumea Superioara!” Aceasta parta numele “Lo Lishma (pentru sine)” insa oricum, este o faza intermediara a avansarii. In acest caz, eu nazuiesc sa avasez pe calea “Lo Lishma”, calea Luminii. Noi toti suntem egoisti si trebuie sa ne gandim la un castig personal ; altfel, nu vom putea face nimic.

Prin urmare, ma aflu in grup, impreuna cu oamenii care vor de asemenea sa atinga spiritualitatea. Nu are importanta ca noi toti ne imaginam lumea spirituala ca pe un premiu: Vrem  sa fim deasupra altora, sa castigam mai mult, sa ne ridicam deasupra acestei scurte vieti plina de suferinta, sa ajungem la ceva important si mare.

Daca promovam importanta acestui scop intre noi, atunci ceva solemn, mare, etern, perfect, si util va fi revelat in conexiunea dintre noi, si vom avea puterea de a a avansa inspre conexiuna interioara dintre noi si vom avea puterea de a avansa mult mai usor spre conexiunea dintre noi . Daca in conexiunea dintre noi descoperim forta interna numita vas spiritual, dorinta de a darui, atunci in acest vas, datorita dorintei de a primi, vom revela Lumina: Lumina daruirii, Lumina superioara, sau Creatorul.

Deci, inainte de a incepe sa citim Cartea Zohar si astfel sa atragem Lumina, trebuie sa ne gandim ca aspiram sa intram in conexiunea interioara dintre noi in momentul in care fiecare se anuleaza pe sine si ii simte doar pe ceilalti: toti impreuna, tot grupul interior, in care suntem conectati uni cu altii in sufletele noastre. Si in aceasta conexiune dintre suflete, revelam Lumina, forta comuna a daruirii si iubirii- si pe Creator impreuna cu ea. Daca aceasta este directia in care gandim citind Zoharul , suntem influientati in cel mai eficient mod. 

Nu conteaza cat de mult intelegem din text si cuvinte. Este important sa ne gandim tot timpul la un singur lucru :”Acum, imi iau medicamentul. Doresc sa ma conectez cu ceilalti, si apoi, in unitatea dintre noi, voi avea totul: inteaga lume superioara spirituala. Abia astept asta!”

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/24/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, in Studiul celor Zece Sfere, Partea 1,” Tabelul Intrebarilor si Raspunsurilor asupra Intelesului Cuvintelor”: Intrebarea 26: Ce este “deasupra”? Hishtavut ha Tzura (echivalenta formei) a celui de jos cu cel de sus este o “ridicare deasupra”.

Nu exista ridicari si coborari, nici miscari la dreapta sau la stanga. Toate acestea fac referire la calitati, iar noi discutam despre transformarea lor, ajungerea la similaritatea proprietatilor celui de jos cu cel de sus.

Insa, ce se intampla atuni cand cel de jos se “ridica” catre cel de sus si devine la fel? Dispare el complet si se transforma in cel de sus, sau cel de jos exista alaturi de cel de sus?

Fiecare este daruit cu propriile dorinte, aspiratii si proprietati naturale care nu se schimba. Problema vointei de a primi ramane neschimbata. Se spune: “Cu cat difera chipul lor, cu atat difera sufletele lor”. Nimic nu se schimba intr-o persoana in afara intentiei cu care ea utilizeaza toate dorintele si proprietatile.

Daca suntem la fel in intentiile noastre, ca nivel si putere, atunci asta inseamna ca suntem la acelasi nivel. Daca unul este mai jos si altul mai sus, asta inseamna ca intentiile unei persoane sunt inca mai slabe decat intentiile altuia.

Cel mai mic se ridica spre superior, “devenind asemeni Lui”, dar nu El Insusi. Desigur, diferenta dintre ei ramane.

Atunci cand eu ma ridic spre Creator pe cele 125 de trepte ale scarii echivalentei formei, il simt pe El chiar si cel mai mic pas, , si intr-o anumita masura devin atasat de El. Cu fiecare urmator pas, ma conectez cu El si il cunosc din ce in ce mai mult. Cu toate acestea, Creatorul si creatura raman, la fel si conexiunea dintre ele, Dvekut (adeziunea)- unul nu dispare in celalalt.

Deci, o “ridicare deasupra” este egalizarea in termenii proprietatii a celui mic cu cel superior. Ei devin egali doar in termenii formei lor de daruire, in timp ce fiecare ramane cu propriile calitati naturale.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/22/2011, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În Scrisoarea 1 a lui Baal HaSulam există o parabolă despre un rege care a dorit să educe cu dragoste un slujitor pe care vroia să îl promoveze deasupra tuturor miniștrilor lui…

El l-a pus pe acest slujitor de pază la poarta orașului dar a vorbit cu un ministru care era un bun actor să pretindă ca duce o rebeliune împotriva regatului…

Ministrul a făcut ceea ce i-a cerut regele și, cu mare înțelepciune și abilitate, a pretins că luptă împotriva casei regale. Slujitorul și-a riscat viața pentru a-l salva pe rege, luptând plin de devotament împotriva ministrului, până când marea lui iubire pentru rege a fost evidentă tuturor.

Apoi, ministrul și-a dat jos costumul și a fost o mare veselie pentru că slujitorul s-a luptat cu o așa înverșunare iar acum a realizat că a fost doar o ficțiune, nu a fost nimic real… Fiecare element din aceast teribil război a devenit un motiv de mare veselie …

Apoi, pentru a doua oară, regele i-a spus ministrului că trebuie să se deghizeze ca un hoț și ucigaș și să înceapă un război crunt împotriva lui. Regele știa că în cel de a-l doilea război slujitorul își va arăta minunata înțelepciune (Hochma) și că va merita să stea în fruntea tuturor miniștrilor.

Între timp, slujitorul a acumulta înțelepciune (Hochma) din cunoașterea ulterioară și iubire din cunoașterea posterioară, iar astfel a fost ridicat pentru eternitate,

Este adevărat, că toate războaiele din exil sunt o privelişte minunată, şi toată lumea ştie în interior natură lor, că acesta este tot un fel de spirit şi de bucurie care aduce numai bine. Totuși, nu există nicio tactică pentru a ușura greutate unui război și tratamentul la care este supus el însuși.

Nu știm cu adevărat de ce trebuie să trecem prin toate aceste suferințe, probleme, războaie și confuzii iar, pe de altă parte, prin clarificări, succese și eșecuri… La ce sunt bune toate aceste suferințe?

Dar mai târziu, pe acest drum, realizăm, gradual, cum obținem cunoaștere, înțelepciune, putere și înțelegerea sistemului general. Studiem acțiunile pe care le face asupra noastră Creatorul și, ca rezultat Îl obținem și Îl înțelegem,  așa cum este scris: Te vom cunoaște din acțiunile Tale. În măsura în care Îl înțelegem, începem să Îl simțim.

Totuși, nu ne este clar motivul pentru care trebuie să obținem toate acestea printr-o cale așa de dificilă. Iar acum, când încă suntem pe calea corecției, nu vom fi capabili să înțelegem, o vom face doar când ne vom ridica deasupra limitărilor acesteia, la starea de perfecțiune. Atunci vom câștiga mintea și simțurile necesare, mijloacele care ne fac capabil să descoperim și să justificăm această cale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala /26/11, “O parabolă despre un Rege”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Simt ca parca stau langa o persoana pe moarte, discutand despre ce calmant ar trebui sa ii dam. Prioritatea noastra este sa angajam Lumina in studiu. Si totusi, in ceea ce priveste Israelul suntem blocati.

Raspuns: Aici primim loviturile sub alta forma; de aceea, ar trebui sa ne apropiem de oameni in alt fel. Trebuie sa la aratam ce se intampla in Europa si in alte parti ale lumii, explicandu-le cat de infricosator poate deveni cand ne va atinge tara.

In Israel se va manifesta nu prin colapsul economiei ci prin presiunile din afara, in problema securitatii. Nu va afecta mancarea si locurile de munca; socotelile nu se vor incheia la acest nivel ci la nivelul misiunii noastre, datoria noastra fata de lume. De asta trebuie sa facem oamenii sa fie constienti.

Totusi, in prezent, natiunea nu este pregatita aproape deloc. De aceea, isi vor acoperi urechile si nici macar nu te vor privi. Cel putin nu te vor respinge. Dar daca incerci sa ii indemni la actiune, iti vor intoarce spatele. Una este „sa te alaturi la bine” si complet altceva sa auzi despre probleme care ne obliga sa facem ceva in privinta lor. „Si de fapt cine esti tu sa ne spui toate astea?”

Multe cercuri vor fi incantate sa vada astfel de schimbari de situatie si vor dori sa te striveasca. Pe de alta parte, in timp ce tu inca vorbesti despre iubire, ei au un motiv de ingrijorare.

De aceea trebuie sa avem mare grija la felul in care actionam. Astazi nu simt nici un impuls sa fac vreo schimbare dramatica in ceea ce priveste diseminarea in Israel. Va indeparta doar oamenii de noi. Deocamdata ei nu doresc si nici nu vor auzi mai mult. Din pacate, cu asta va trebui sa ne confruntam si mai departe. Adaugand ceva „caldura” de la bunii Samariteni ne va transforma in moralisti sau predicatori in ochii lor.

Trebuie sa alegem calea iubirii in loc sa ii fortam in garantia reciproca: „Sa avem grija, sa iubim, sa ne unim cu ceilalti.” Fara afise cu slogane: „Ai semnat pentru garantia reciproca?” Nu, noi dorim sa fim garantii tai.

Nu ne putem apropia aceasta natiune in alt fel – doar prin iubire. Doar daca oamenii incep sa simta ca circumstantele ii preseaza vom putea sa le aratam de unde si de ce exista aceasta presiune asupra noastra.

Din partea a 5a a Lectiei zilnice de Cabala  6/22/2011, “Matan Torah (The Giving of the Torah)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Creatorul chiar are nevoie de fiintele create? N-ar fi mult mai rezonabil sa spunem ca doar noi avem nevoie de El?

Raspuns: Daca Creatorul nu ar fi avut nevoie de creaturi, de ce le-ar fi creat, inca de la inceput? Si, inca ceva, datorita faptului ca El este bun si face bine, a facut fiintele create ca sa le dea placere, caci asta Il incanta pe El! Asta este, Cel de Sus are si El o „lipsa”, insa nu este egoista: Creatorul doreste sa daruiasca.

Este scris: „Mai mult decat vrea vitelul sa suga, vrea vaca sa hraneasca”. Altfel, cui i-as darui, daca Lui nu-i trebuie nimic de la mine? El are o dorinta enorma: El doreste ca eu sa fiu incantat! Asta, intr-adevar, este o lipsa, insa una buna, una pozitiva.

Dorinta creaturii de a se multumi pe sine, nu a existat initia si a fost creata „din absenta”. Insa, dorinta si nevoia de daruire au existat impreuna. Aceasta nevoie apartine Creatorului, mai degraba decat fiintei create. Si acesta este tipul de lipsa pe care noi trebuie sa o mostenim de la El, asa incat sa facem tot posibilul sa daruim si sa ne simtim obligati sa compensam acesta deficienta si, daca nu daruim, suferim.

Cel de Sus sufera daca cel de jos nu urca si nu primeste de la El. Asta se refera la suferinta Shechinei care nu poate darui si nu poate aduce sufletele mai apropape de ea. Noi credem ca o lipsa este doar ceva negativ cand, de fapt, daca ceea ce imi lipseste este daruirea catre ceilalti, chiar este ceva rau?

Insa, daca Cel de Sus are o lipsa, asta inseamna ca El este imperfect? Da, El este incomplet in contextul in care este dependent de cei de jos, insa, numai din cauza iubirii Lui pentru ei. Pana la finalul corectiei, aceasta deficienta va ramane, atat in Cel de Sus, cat si in cel de jos.

Cat despre noi, judecam in concordanta cu propriile noastre defecte si ne gandim ca, din moment ce El are nevoie de noi, nu este nici El perfect. Insa, in ceea ce il priveste pe Creator, nevoia Lui de daruie deriva din perfectiune excesiva.

Nevoia Creatorului si nevoia fiintei create nu vor dispare ci, mai degraba, vor creste  si, la sfarsitul corectiei, vor deveni enorme! Asta nu este ca in lumea noastra, cand iti saturi nevoia pentru iubire si ea dispare. Am fost atat de dornici sa fim impreuna incat, acum, ca suntem- dorinta a disparut. Sunt satul si nu mai vreau nimic; nu mai am loc pentru inca un ospat.

Astfel, construim un vas in interior, un fel de dorinta care nu va dispare niciodata! Dimpotriva, simt o lipsa si mai mare- si o implinire mult mai mare. Insa, lipsa compensata prin daruire spre altii nu este un defect. Este deosebit de valoroasa, onorabila si solemna! Este asemeni unei mame  care doreste sa dea tot ce poate copilului sau. Si, cu certitudine, ea are o lipsa, din moment ce, de la rasarit si pana la apus, se gandeste numai la el, caci a fost conceput in interiorul ei. Insa, asta inseamna ca ea are un defect? Dimpotriva, mama si copilul isi pot oferi incantare unul altuia si asta este o oprtunitate de a se implini, de a evolua si de a se iubi.

Creatorul este asemeni mamei care sufera daca nu poate sa ofere copilului sau cat de mult posibil. Asta este o lipsa uriasa pe care o contine Lumina si, in mod special, asta a creat dorinta imprimata in noi. Cand aceasta dorinta se desfasoara in intregime, va fi la fel de exaltata ca si dorinta Creatorului de a darui. Deci, nu este umilitoare; este solemna, caci deriva din iubire.

Din partea a treia a Lectiei de Cabala din 22.06.2011, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca cumpar doua paini dar mananc doar una, asta inseamna ca o fur pe cealalta de cineva?

Raspuns: Da, asta inseamna. Inca nu stim cat de precis este calculat totul. Totusi, suntem facuti sa trecem prin toate cele 125 trepte ale dezvoltarii, dar  acum nu este prevazut sa faci vreun calcul, pentru ca oricum nu-l poti face. Dar totusi, poti intelege situatia: Constam intr-un sistem integral, un sistem global interdependent. Ca ne place sau nu, Natura sau Creatorul ne invata trimitandu-ne lovituri daca nu dorim sa invatam in avans.

Nu putem castiga nimic in plus pentru noi decat luand de la altcineva. De exemplu, Pamantul are o anumita rezerva de apa proaspata stocata, iar daca tu consumi mai mult decat altii, evident va fi pe seama lor. In felul acesta Natura ne invata cat de interconectati suntem. Dar daca studiem aceasta interconectare cu sinele nostru, cu constiinta spirituala, cooperand, nu va trebui sa invatam prin lipsuri si catastrofe pe calea suferintei. Pentru ce?

Angajand educatia globala, putem explica intregii umanitati ca suntem frati deoarece suntem toti strans conectati si dependenti unii de altii. Cu alte cuvinte ale lui Baal HaSulam, lumea intreaga este o familie. Deci nu putem actiona pe seama altora pentru ca nu furam de la ei (ceea ce nu mai putem face), dar facand asta te privezi pe tine insuti de  lumea spirituala.

Priveste ce vei obtine invatand sa aplici legea societatii echilibrata prin consumul de baza. „De ce nu au miliardarii nimic in banca?” intreaba Baal HaSulam. Pentru ca atunci cand economia cade nu le va mai ramane nimic.

„Stai, dar am valori de 30 milioane dolari!” Grozav, problema este ca nimeni nu are nevoie de ele. Poti sa le mananci la micul dejun daca vrei. „Dar am cateva kilograme de aur in seif!” Asta-i bine, dar nimeni nu ti-l tranzactioneaza, deci ce ai de gand sa faci? Mai inainte avea o valoare si puteai cumpara un camion plin de mancare cu el, dar azi nimeni nu are nevoie de aurul tau.

Va trebui sa invatam din greu daca umanitatea nu invata in avans. Ce sa ii invatam? Trebuie sa invete lucruri simple: sa le prezentam noua realitate guvernata de interdependenta globala, de integrare, reciprocitate, in care depindem unii de altii.

Priveste-i pe europenii care sunt pe cale sa se dizolve si sa se desparta. Ei nu inteleg ca tendinta generala ii tine pe loc si este imposibil sa rupa legaturile. Chiar si piata „bunastarii globale” care in realitate nu este altceva decat un bazar condus de ego, de hoti care se urasc unii pe altii, inca faciliteaza conexiunile externe. Europa a renuntat la granite si si-a faurit propria moneda impopotonata cu egoul colectiv. Asta a fost un stadiu de dezvoltare.

Asta este ceea ce trebuie sa explicam. Timpul a venit; literar suntem invitati, „chemati la bord”. Trebuie sa depunem cel mai mare efort in educarea lumii, sa nu mai asteptam altceva si sa incepem sa lucram la capacitate maxima.

Din partea a 5a a Lectiei zilnice de Cabala  6/22/2011, “Matan Torah (The Giving of the Torah)”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este timpul sa cadem de acord cu reteaua in care ne-a plasat natura. Trebuie, incet, incet, sa incepem sa realizam cu ce conditii si forte avem de-a face, in fata carui matrix stam.

Fara un fundament educational potrivit, inradacinat in grup, sau in sistemul educational global, acest matrix imi apare ca un sablon ingozitor. Vom fi toti egali, intr-adevar, si vom primi toti aceeasi baza?

Da, asta insemnand ca fiecare primeste in masura in care are nevoie pentru nivelul sau animalic. Unul trebuie sa manance de doua ori pe zi, altul de cinci ori. Unul are nevoie de haine calduroase, altul de haine de vara. Si, ce? Asta este egalitate.

In Scrierile Ultimei generatii, Baal HaSulam scrie ca este necesar sa fie verificate necesitatile fiecaruia. In nevoile noastre de baza, suntem ca si animalele, iar un animal nu ia niciodata prea mult. Dupa ce prinde o caprioara, un leu mananca o anumita parte, apoi pleaca, parasindu-si prada. Poate aparea intrebarea, de ce? Nu o sa mai aiba nevoie de mancare si maine? El nu are „maine”, nu exista surplus peste necesitati. Drep rezultat, leul ofera mancare pentru celelalte animale.

In educatia noastra globala, integrala, avem nevoie, de semenea, sa exploram urmatorul subiect: Ce inseamna sa fii un „animal” corectat, normal. Si, orice altceva, dincolo de asta, apartine spiritualitatii.

Pentru a cladi o asemenea abordare, avem nevoie de opinia publica si de o educatie bogata, sustinuta prin exemple de viata.  Asta dureaza ani, insa asa este corectia.  Pentru a ajunge la sfarsitul ei in 6000 de ani, procesul trebuie initiat mai devreme. Una, doua reincarnari in plus pot fi irosite, si ce daca? O persoana care face, deja, aceasta munca, vede incotro se indreapta; se deschide o perspectiva in fata sa si e fericita privind-o.

De altfel, persoana simte, deja, eternitatea si perfectiunea care sunt integrate aici; deja este constienta de prezenta Creatorului; vede puterea adevarului, razbatand prin acoperaminte. Asta ii da omului o imensa putere.

Din partea a 5-a a Lectiei zilnice de Cabala, 22.06.2011, „Matan Torah” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→