Tora, metoda de corecţie, a fost dezvăluită în Babilonul antic unde au apărut dorinţele, atât legate cât şi nelegate de corecţie. De atunci, a existat în lume această metodă de corectare.

De ce a învăţat asta numai o mică parte din omenire? În Babilon a fost absobită de aceia care au întocmit-o iniţial, de aceia care au simţit că legea echivalenţei formei este pentru ei. Alţii, au făcut „un ocol”.

Întrebarea aici nu este despre o anume naţiune, ci despre întreaga lume. De ce nu a găsit fiecare această metodă? De ce nu se manifestă în toţi oamenii dorinţele şi intenţiile direcţionate spre corectare?

Pentru a găsi răspunsul, trebuie să ne întoarcem la spargerea vaselor şi să vedem de ce totul s-a întâmplat aşa. Unele vase se referă la dorinţele de primire iar altele conţin mai mult din dorinţele de dăruire. Ele s-au amestecat unele cu altele, şi ca rezultat, să zicem, 99 procente din toate vasele nu sunt capabile să aspire la corectarea proprie. Ele pretind un punct de direcţionare direct la Creator care să îi tragă mai departe, care să devină linkuri de conexiune între ei şi Lumina care Reformează.

La fel, oamenii care au punct în inimă, au de asemenea nevoie de linkuri de conectare: cărţile prin care e atrasă Lumina. O „carte” înseamnă revelaţie în Cabala. Cartea ajută atragerea Luminii către grup, adică spre dorinţa care are nevoie de unitate. De aceea, pe calea spirituală, rolul unui „adaptor” îl joacă profesorul, grupul, şi cărţile. Însă oamenii fără o bază pregătitoare, numai suferă şi au nevoie să fie conectaţi cu aceia care sunt de acum gata de dezvoltare.

Această ordine este rezultatul spargerii vaselor. Realitatea este că vasele de primire nu se pot corecta ele însele înaintea vaselor de dăruire, Lumina de Bina se conectează cu ele, adică cu Malhut. Numai această combinaţie între Bina şi Malhut le permite să se înalţe.

Unele din vasele de dăruire sunt relaţionate cu lumea de Aţilut, cu Galgalta ve Enaym (GE). Însă vasele lumilor de Bria, Yeţira, şi Asia sunt relaţionate la AHAP (Aozen-Hotem-Pe). Din cauza spargerii, GE cade în AHAP. Prin corectare noi înălţăm la loc GE iar AHAP se înalţă dacă aderă la GE. Întâi se înalţă numai vasele GE fiindcă Israel se corectează pe sine. Apoi, îl corectează şi pe AHAP la fel de bine.

Aceasta este ordinea corectării. Iniţial aceasta este destinată lui AHAP, şi scopul este corectarea lui.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 6/21/2011 Matan Tora (Dăruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei), cap. 5 : Mai întâi trebuie să înţelegem de ce Tora a fost dată anume neamului lui Israel şi nu la fel şi tuturor oamenilor lumii. Este aici, Doamne fereşte, implicat naţionalismul?

După cum ştim chiar Tora ne dă un răspuns negativ la această întrebare. Ea ne explică cum Avraam, strămoşul neamului lui Israel, a fost un preot înalt în Babilonul Antic, printre oameni care erau departe de cunoaşterea realităţii Creatorului. El a descoperit metodologia cabalistică, ca şi din întâmplare, fiindcă evident, el era deja destul de dezvoltat pe plan intern.

Era a zecea generaţie de la Adam, primul om care a descoperit Lumea Spirituală, şi până la Noe şi încă zece generaţii înainte de Avraam. De fapt, noi vorbim de dezvoltarea internă a punctelor în inimă şi primul din ei a fost Adam. Se poate imagina acest proces ca cercuri concentrice, radiind din interior spre exterior. Al douăzecilea cerc de dezvoltare a dorinţei este reprezentat de Avraam.

De aceea, Avraam avea deja un fundament, baza internă pregătitoare creată iniţial de gradul de Adam. Nivelul lui Avraam a fost foarte înalt. În timp ce Adam L-a descoperit pe Creator cu o dorinţă mică de primire, Avraam L-a descoperit peste o dorinţă egoistă mare care se ridicase în Babilon. Pe de-o parte el avea baza necesară şi pe de altă parte, încărcarea inimii. Ca de obicei, una este compatibilă cu cealaltă.

Ca rezultat, Avraam a fost capabil să înţeleagă şi să dezvolte metodologia cabalistică, în timp ce Adam, cu un vas mic, care nu crescuse încă şi cu puţina Lumină, nu a putut să dezvolte, să prezinte, să o explice oamenilor.

Baal HaSulam explică ordinea dezvoltării globale care este împărţită în trei faze a câte două mii de ani fiecare: HBD (Hohma, Bina, Daat), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet), şi NHY (Neţah, Hod, Yesod). Deşi vasele curate ale primilor Cabalişti sunt aproape de Lumină, le este imposibil să reveleze metoda fără dorinţe mari, aprige, care cer Lumini mai mari pentru dezvăluirea lor în toată bogăţia de detalii.

Important, ne e clar că pentru a dezvălui metoda cu adevărat în profunzime, omul are nevoie de o dorinţă mare, de un egoism mare, împotriva căruia se dezvăluie o Lumină mare. Numai atunci vom avea noi oportunitatea să prezentăm lucruri noi, astfel încât acestea să fie înţelese.

De aceea a devenit Avraam fondatorul metodei de corecţie. Nu a putut fi descrisă corespunzător înaintea lui fiindcă nu era încă nimic de corectat. Baza au devenit condiţiile din Babilon. Punctul din inimă s-a trezit în Avraam şi în miile lui de studenţi şi au pornit spre pamântul cananian către dorinţa destinată corecţiei şi astfel acesta, să poată deveni în viitor pământul lui Israel.

Babilonul este dorinţa coruptă care dezvăluie partea care poate fi corectată. Lucrând la această parte o facem pamântul Canaan. După un timp, dorinţa egoistă apare în el şi ei se întorc în Egipt iar apoi în deşert şi, în final, în pamântul lui Israel.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 6/21/2011 „Matan Tora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumea noastra viata ne apare ca o nesfarsita durere de cap, cu mici pauze care dau persoanei timp sa se ridice din nou dupa lovitura, doar pentru a o putea primi pe urmatoarea. Aceasta este istoria umana si viata unei persoane separate. Ce fel de progres este acesta si unde sunt darurile pe care Creatorul le da creatiei?

Raspuns: Imaginati-va ca ma aflu intr-o galaxie indepartata unde cercetez infinitul si spatiul si caut ceva in acea infinitate. Accelerez la viteza luminii si ma deplasez incet de-a lungul a bilioane de ani lumina, apropiindu-ma de galaxia noastra, sistemul nostru solar, pamantul nostru. Aterizez pe suprafata pamantului, iar aici ii descopar pe oameni.

Este dificil de imaginat scala prin care eu pot sa compar asemenea diferite proportii. In mod analog, noi nu intelegem in ce sistem ne aflam. Stim cum sa facem masuratori si cercetari in conformitate cu sistemul nostru, cu proportiile noastre. Noi raportam greutatea functie de cat de mult putem ridica, distanta in functie de cat de departe putem vedea, binele si raul- cu ceea ce este bine si rau pentru noi. Intregul nostru spectru este un fragment minuscul pe o scara totala enorma- si diferentele noastre sunt minuscule.

Insa, acum discutam despre sistemul spiritual in care intregul nostru univers este cu mult mai mic. Noi vorbim despre mecanisme enorme datorita caracteristicilor lor calitative. In comparatie cu ele, intrega noastra lume este o singura calitate- o mica dorinta egoista care este animata de o mica scanteie de lumina. Materia acestei dorinte este creata „ca din nimic” de Lumina care a patruns pana aici, si descrie o proiectie exacta a creatiei spirituale.

Si acum, din aceasta stare, discutati despre suferinta intregii umanitati. Cu adevarat, ne simtim asa. Fiecare persoana neaga lucruri care se refera la imperfectiunile sale si judeca in functie de cea ce vede. Insa ce puteti face? In acest fel trebuie sa avansam, iar acum nu suntem capabili sa percepem mai mult.  O intreaga panza se desfasoara in fata voastra, insa nu o puteti vedea.

Suntem capabili doar sa sesizam usor ca exista o lipsa a dorintelor, a vaselor. Intrebarile abunda, „ Oare Creatorul se poate schimba? Poate crea o piatra pe care nu o poate ridica? De ce ne-a creat imperfecti?” Insa toate aceste ghicitori sunt inutile.

Trebuie sa intelegem un principiu in viata noastra: Trebuie sa trecem prin stari opuse. Doar din aceste opozitii, recunoscand avantajul Luminii fata de intuneric, ne cream vasele, pentru o senzatie mult mai elevata. Cand am dobandit vasele si acestea sunt pregatite, lumea va incepe sa se deschida in fata mea. Nimic nu se ascunde de mine in spatele unui zid de piatra. Trebuie pur si simplu sa construiesc in mine vasele pentru a vedea realitatea.

Aceasta dezvoltare este necesara si Creatorul nu poate face ca asta sa se intample mai devreme. De ce? Acum, nu stiu de ce.  Pot face anumite presupuneri, insa nu voi obtine nimic. Voi pune totul deoparte, spunand, „Nu cred asta! El ar fi putut face asta!” Si nu aveti alte date disponibile.

Insa exista o regula: Beneficiul  Luminii este obtinut din intuneric. Totul este evaluat doar prin opusul sau. De aceea trebuie sa parcurgem aceste stari pas cu pas, formand vasele pentru revelarea realitatii in care ne aflam.

Ne aflam in lumea Infinitatii, insa nu simtim asta. Deci dezvoltati vasele voastre. Aveti oportunitatea de a le dezvolta, sau altfel spus, sa le corectati. Deliberat v-au fost date dorintele sparte care sunt opuse celor corectate. De ce? Astfel incat sa cresteti si sa le adunati, intelegand si reveland lumea.

Nu exista alta cale. Mai tarziu veti putea da un sens creatiei. Procesul de lunga drata, care dureaza de cateva mii de ani pe parcursul carora suferim, este singurul adevar in ierarhia noastra. Insa, in realitate noi nu intelegem adevarata proportie a ceea ce ne inconjoara. In afara acestei minuscule „camere”, exista dincolo o intreaga lume pe care nu ati vazut-o niciodata. Esti ca un vierme care traieste intr-o ridiche- acesta este exemplul pe care il da Baal HaSulam.

Intrebare: Insa de ce i se spune acestui vierme despre cel care Daruie si despre iubirea Sa?

Raspuns: Pentru a ajunge la asta, pentru a-l face sa inteleaga care este scopul pentru care merita sa iasa din ridiche. Mai mult, nu numai ca primesti aceasta intelegere, ci si mijloacele de a o face. Noi toti suntem ca niste viermi dintr-o ridiche, insa daca fiecare dintre noi incepe sa ii impinga pe ceilalti sa iasa,  vom iesi cu siguranta.

Prin urmare, exista o solutie. Atata timp cat ai fost multumit cu viata ta in aceasta lume, nimeni nu ti-a oferit-o. Insa acum va aflati intr-un sistem nou, global, care va ofera si solutia.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 6/23/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Parere: Nick Bostrom(Profesor, la Facultatea de Filozfie, Universitatea Oxford) Riscuri Existentiale: Datorita accelerarii progresului tehnologic, umanitatea se poate apropia de faza critica a carierei sale.

Facem astazi ceva ce nu am mai facut pana acum pe Pamant. Daca factorii naturali nu au fost capabili sa distruga rasa umana pe parcursul a mii de ani, acesti factori ne vor nimici in secolul care se apropie.

Paradoxul situatiei sta in faptul ca fara tehnologie, sansele noastre de a evita riscurile globale vor fi egale cu zero, in timp ce avand aceasta tehnologie, avem o mai mare sansa de a scapa de exterminare, desi tehnologiile sunt cele care sunt cauza acestor riscuri. Factorul major al cauzei cresterii riscurilor este discrepanta dintre maturitatea omului in termeni de etica si morala, si cresterea puterii tehnologiilor create de el.

Pentru a minimaliza riscurile dezastrului, trebuie sa facem urmatoarele:

• Prezentarea problemelor legate de riscurile existentiale,
• Crearea unei structuri de actiuni internationale de cooperare,
• Reglarea ritmului progresului tehnologic,
• Conceperea unor programe menite sa minimizeze riscurile specific existentiale.

Comentariul meu: Tehnologiile pe care le concepem sunt in proportie directa cu atitudinea noastra egoista fata de societatea si natura care ne inconjoara. Doar echilibrul nostru cu natura ne poate aduce la folosirea cu intelepciune a tehnologiilor. Insa pentru a ajunge la asta, este necesar mai intai sa transformam natura omului. Si acest lucru poate fi facut doar de catre forta care ne-a creat: „ Am creat inclinatia rea si metoda pentru corectia sa”.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor Zee Sfirot, Partea 1, „ Tabelul Intrebarilor si Raspunsurilor privitoare la Intelesul Cuvintelor”: Intrebarea 5. Ce este Ohr Hochma? Ohr (Lumina) care intra in fiinta emanata in prima faza de expansiune a Luminii Directe si este substanta de baza si esenta fiintei emanate.

In ceea ce il priveste pe Creator, creatia se sfarseste la faza patru a expansiunii Luminii Directe, Malchut a Lumii Infinite. Adica, El a creat un punct „prin absenta” (Yesh mi Ain), care se dezvolta pe parcursul celor patru faze sub influenta Luminii superioare care il inconjoara.

Influenta Creatorului asupra punctului creatiei este numita faza zero, Keter, iar in interiorul acestui punct, are loc dezvoltarea urmatoarelor faze, prima, a doua si a treia. Ultima, a patra a dezvoltarii punctului „prin absenta” sub influenta Luminii este denumita Malchut a lumii Infinitatii.

Asta este ceea ce Creatorul doreste sa daruiasca fiintei emanate pentru a dezvolta dorinta de bucurie in acest punct astfel incat perceptia, sentimentul Luminii, atitudinea celui care Daruieste este privita ca „infinita”. Este clar ca noi nu vorbim aici despre distante fizice, ci definim proprietatile esentei interioare ale acestui punct. Acum percepe si simte pe Creator, il absoarbe pe El in sine insusi fara nici o restrictie, fiind numit infinitate, fara limita.

Acest punct al completei creatii accepta, fara nici o restrictie din partea sa, orice doreste sa dea Creatorul datorita proprietatilor Lui de a fi binele care face bine. Tot ce se intampla ulterior este deja reactia fiintei emanate care a ajuns, cu ajutorul Creatorului, la o asemenea inaltime, completa si minunata dezvoltare.

Acum, acceptand tot ceea ce Creatorul ii da, fiinta emanata incepe sa se schimbe interior pe sine si din partea sa reactioneaza la Lumina care o umple. Cu alte cuvinte, aceasta este reactia oaspetelui la tot binele pe care il simte datorita Gazdei si a realizarii date de El. Acum, el trebuie sa raspunda la aceasta realizare si iubire care i-a fost revelata.

Aceasta nu se opreste la stadiul Malchut a lumii Infinitatii, desi din partea Creatorului, aceasta munca este completa. Acum, fiinta emanata construieste tot felul de ecrane si ascunderi in sine insusi. El respinge amenintarea; doreste sa ascunda relatia Oaspetelui catre el pana in momentul in care ajunge la reciprocitate.

Mai mult, toate acestea se intampla in interiorul oaspetelui si este ca si cum Gazda nici nu are cunostiinta despre asta. Oaspetele refuza si accepta, pune dierite conditii, in vederea acceptarii bucuriei oferita de Gzada. Tot ce se intampla sub Malchut a lumii Infinitatii este dezvoltarea interioara a fiintei emanate dorind sa devina asemeni Creatorului.

De aceea „Lumina Hochma este Lumina care intra in fiinta emanata la prima expansiune a Luminii Directe”, adica ca in timpul primei influiente a Luminii care Inconjora pe care o simte. Intr-adevar, totul exista in Lumina superioara, insa datorita extinderii acestei dezvoltari, fiinta emanata simte ca si cum Lumina isi modifica influenta asupra sa. Prima influenta a Luminii superioare asupra fiintei emanate, care este  „ sustinerea generala si esenta fiintei emanate” este numita Lumina Hochma (Intelepciunea).

Cu alte cuvinte, stau in fata Gazdei, si inainte de orice, vad in fata mea toata „mancarea”, sursa vietii. Fara ea, nu pot exista; voi muri.

Totusi, dupa ce primesc aceasta hrana si incep sa traiesc (asa cum este scris, „ daca nu exista faina, nu exista Tora”), pot face calcule referitoare la aceasta primire. De aceea Lumina Hochma este numita baza vietii si este prezenta, fatis sau ascuns, in toate actiunile reciproce dintre Creator si creatura.

Chiar si atunci cand vorbim despre starea in care exsta o singura Lumina, Hassadim (Mila) si nici o primire, acest lucru este denumit „aproape” separat de Lumina Hochma. Nu este complet separata de primire, ci „aproape”.

La fel este si  in viata noastra pana la un anumit punct, nivelul minim care nu este nici condamnat nici laudat deoarece este necesar pentru a mentine existenta. Aceasta este suma primirii simplelor necesitati ale vietii definite astfel de insasi fiinta umana.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/19/2011, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este grupul? Este un fel de idee, oameni, sau altceva? De ce este atat de dificil sa ma unesc cu persoane care nu sunt ca mine?

Raspuns: Fiecare persoana din lume este conectata prin sufletul sau cu celelalte suflete. Trebuie sa intrati in acest sistem de suflete interconectate asa cum faceti scufundari pe fundul oceanului. Si acolo veti descoperi reteaua de conexiuni care leaga oamenii.

Toti fac parte din aceasta retea: Hitler, Stalin, Ahmadinejad, Moses, Abraham, si voi. Toti oamenii pe care ii cunoasteti dupa forma lor exterioara, precum si cei pe care ii cunoasteti la un nivel profund, toti sunt interconectati in cel mai bun mod posibil.

In lumea exterioara, fiecare din ei indeplineste un rol precis cu scopul de a-i trezi pe ceilalti pentru a se alipi acestei retele, sa se scufunde in ea, si pentru a se gasi pe ei insisi acolo, in legatura cu ceilalti prin inima si suflet. Grupul este unificarea interioara a sufletelor. Si aici trebuie sa va includeti pe voi insiva impreuna cu restul.

Desigur, in ce priveste grupul, ma refer in primul rand la aceia care invata cu noi. Insa daca intrati in aceasta conexiune, veti vedea ca aceasta retea ii uneste pe toti, chiar si pe cei mai mari dusmani.

Trebuie sa intelegem ca aceasta carapace externa in care existam in aceasta lume ne este data astfel incat sa ne constrangem unii pe altii sa indeplinim aceasta munca interioara. Acest intreg joc este necesar pentru voi pentru ca astfel Creatorul, forta care ne conecteaza pe plan intern, sa ni se reveleze de asemenea in manifestarea sa exterioara.

In interior, aceasta conexiune este mentinuta de El, insa la exterior este treaba noastra sa facem asta! Si daca reusiti sa stergeti prapastia dintre interior si exterior, aceasta va fi corectia voastra completa.

Din Lectia Zilnica de Cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Rabash scrie ca o persoana trebuie sa aiba credinta. Ce intelege el prin „credinta”?

Raspuns: Noi percepem automat cuvintele pe care le citim in textele Cabaliste asa cum suntem obisnuiti, adica in sens traditional. Pe de o parte, ne induc in confuzie, iar pe de alta parte, trebuie sa intelegem ca nu este accidental: Trebuie sa clarificam pur si simplu sensul spiritual al acestor cuvinte.

Inconsistenta si confuzia dintre interpretarea traditionala a cuvantului „credinta” acceptat in general in aceasta lume si sensul spiritual este produsz de faptul ca ne lipseste inca perceptia interioara. De indata ce incepem sa experimentam spiritualitatea, acest cuvant nu ne mai creaza deloc confuzie.

De exmplu, poate ca am auzit cuvantul „sarat” de multe ori, insa pana cand nu l-am experimentat, nu voi sti ce inseamna. Cunostiinta mea deriva din senzatie. Dorinta de a primi placere trebuie sa simta gustul implinirii, pana atunci voi continua sa experimentez confuzia.

Intrebare: De ce exista oameni care cred imediat ce li se spune?

Raspuns: Acesta este nivelul dezvoltarii une persoane la gradul mineral, vegetal, sau animal. Atunci cand el sau ea ajunge la nivelul „vorbitor”(uman), acesta este nivelul de la care trebuie sa evolueze independent.

Starea anterioara a unei persoane este anulata. Daca in trecut el a  crezut in tot felul de povesti, credinte si religii, astazi el se simte gol.Si atunci cand el gaseste pentru sine un profesor, el nu se mai crede nici pe sine. Nu mai are incredere nici in grup si nici in carti. I se spune ca aceste carti au fost scrise de intelepti, si ce daca?

Persoana nu mai accepta orbeste nimic. Ce face atunci? Trebuie sa avanseze prin credinta fata de intelepti- deasupra ratiunii. Asta inseamna ca o persoana nu preia nimic ca si „credinta”, ci se presupune ca verifica ce descriu Cabalistii.

Pentru a face asta, totusi, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa deschida cartea, sa se alature grupului, sa cerceteze principiile sale si sa clarifice cat de realiste sunt aceste forte, proprietati si legi ale Naturii. O persoana are nevoie sa efectueze aceasta analiza astfel incat poate dobandi o a doua natura care pentru moment ii este ascunsa lui.

Intrebare: Insa in acest caz, el avanseaza pe calea cunoasterii. Unde este aici „credinta deasupra ratiunii”?

Raspuns: Adevarat. Deasupra ratiunii este atunci cand o persoana accepta aceste conditii si le implementeaza in sine insusi. Cu alte cuvinte, priveste toate indoielile, confuziile si obstacolele ca pe un vehicul, o platforma pentru cresterea sa spirituala.

Intreaga munca spirituala a persoanei este deasupra ratiunii, insa cu fiecare grad nou el isi clarifica aceste conditii prin calea ratiunii. Altfel, cum am sti ca avansam?

Din Lectia Zilnica de Cabala  3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

A fi in starea de Lo Lishma (pentru sine) inseamna sa stii ce este Lishma (daruire). Noi nu putem emite judecati despre nici o calitate, daca nu am obtinut opusul acesteia. De aceea, trebuie sa simtim,intr-o anumita masura, ce este Lo Lishma si Lishma, pentru a putea estima, in functie de acestea, in ce stare suntem.

Toti pasii din Lo Lishma incep cu momentul in care persoana se imagineaza pe sine ca este in Lumina superioara, in totala calitate de daruire, insa nu simte aceasta calitate, deoarece propriile sale calitati nu sunt corectate, inca, si-i ascund perceptia reala, adica il ascund pe Creator. Apoi, persoana spune ca se afla in Lo Lishama, in egoism.

Omul poate spune care dintre calitati, in parte, il ascund pe Creator de el, in fiecare moment, la fiecare oportunitate data. El este ca un copil care percepe viata de la nivelul varstei de doi-trei ani, sau zece ani.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ne imaginam ce este daruirea. Se poate sa nu o percepem, inca, in adevaratul sau sens, insa, deja simtim ca suntem pozitionati in parte opusa fata de aceasta calitatea, dincolo de care nu se afla nimic.

Oricum,, in perceptia noastra asupra realitatii, vedem calitatile noastre intunecate, opuse daruirii, care ne deseneaza o anumita imagine, tot felul de forme, pe fundalul alb al calitatii Bina, proprietatea daruirii. Imaginea, nivelul ascunderii fata de noi a calitatii de daruire, este numita lumea noastra. Pe de alta parte, aceasta lume „acopera” (compenseaza) imperfectiunile mele, ascunzandu-le de mine si eu pot exista dincolo de aceast ecran care acopera.

Creatorul se dezvaluie si se ascunde de noi, in acelasi timp, iar noi trebuie sa luam acest exemplu de la El si sa lamurim amandoua calitatile Lui. Asta este, mereu va exista o anumita revelatie si o anumita tainuire, numite „ecranul”, „acoperamantul”, care tainuieste si, in acelasi timp, adauga si compenseaza.

Din Lectia zilnica de Cabala, 19.06.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna apropierea de profesor si ce este studiul „gura la gura”?

Raspuns: Apropierea de profesor nu inseamna ca o persoana este apropiata fizic de el – asta nu are nici o importanta.  O persoana este apropiata de profesor cand simte ca acesta ii poate transfera tot ce detine si doreste sa faca acest lucru, insa in masura in care acea persoana se deschide spre asta. Se intampla astfel, deoarece, atunci cand se ajunge la contact si comunicare, cel ce transfera si cel ce primeste trebuie sa fie in legatura.

Deci, inainte de toate, omul trebuie sa creada ca profesorul transfera continuu si ca exista lucruri care pot fi obtinute de la el. Asta depinde de student. In al doilea rand, studentul are nevoie sa inteleaga ca poate primi, indiferent ce vine dinspre profesor, numai in masura sensibilitatii lui.

Desigur, in general, totul depinde de student. Numai de student! Practic, nimic nu depinde de profesor. Pe de alta parte, studentul trebuie sa se deprinda, cu totul, ca sa primeasca. Ce inseamna sa primeasca? Inseamna sa se conecteze. Cu alte cuvinte, trebuie sa aiba ganduri, sentimente si directii, oarecum ca si ale profesorului sau, chiar daca similaritatea este doar de un procent. Studentul trebuie sa observe, trebuie sa fie intors spre acelasi flux. Si, apoi, va reusi.

Studiul consta in doua nivele:

1. „De la gura la urechi”, care este comunicarea verbala, cand eu vorbesc cu gura si studentul percepe cu urechea.
2. „Din gura-n gura”, unde gura semnifica ecranul comun, care se afla in gura Partzuf-ului spiritual.

Asadar, cand comunicam in acest mod, in care studentul nu vrea sau nu este capabil sa fie la acelasi nivel cu al profesorului sau, atunci el asculta. Poate sa asculte fara nici o dorinta, fara mare efort, poate, chiar, sa nu fie de acord cu profesorul si, totusi, sa il auda,  oarecum.

Asta, inca, nu inseamna un singur ecran, o singura aspiratie, un fel de conexiune mutuala, cand ei sunt conectati, macar intr-un procent. Cand sunt conectati, studentul va fi capabil sa primeasca informatia din gura-n gura, in masura acelei conexiuni, asta este, in masura in care impart ecranul, in care impart aspiratia. Asta este ceva pentru care sa te straduiesti din rasputeri. Este o munca dificila cu egoismul, insa e posibil si, apoi, profesorul revasra tot in interiorul studentului.

Intrebare: Ai posibilitatea sa alegi cine iti va fi aproape?

Raspuns: Cine sa fie apropiat de profesor nu depinde de acesta.  Oricine se pune in postura unui student, va fi student. Uneori, profesorul chiar vrea ca anumiti oameni sa fie studentii sai, deoarece acestia au, cu certitudine, atribute speciale si ar putea fi mai usor de a transmite ideile catre umanitate, prin ei, intr-un mod mai rapid si mai  plin de viata, insa acesti oameni ar putea sa fie incapabili sa faca asta, neglijeaza oportunitatea si  pierd sansa.

Din Lectia zilnica de Cabala de la Moscova, 16/06/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că vreau să-mi cumpăr o maşină de două ori mai scumpă decât una obişnuită. Cum fac eu ceva rău altor oameni prin asta?

Răspuns: Noi suntem într-un sistem al naturii limitat, global şi integral, care este interconectat într-o singură „sferă” din care tu nu poţi ieşi. Eşti obligat să fii în această sferă şi să fii conectat foarte precis cu ceilalţi. Nu există nimic mai mult sau mai puţin decât asta.

De aceea, atunci când tu cumperi o maşină de două ori mai scumpă, tu devii o celulă canceroasă, pentru că în acest caz, tu nu cumperi ca să ai o viaţă normală şi să îi serveşti pe ceilalţi, ci pentru „a înhăţa mai mult”. Cu cât „consumi” mai mult peste necesitate, cu atât mai mult devii o tumoare canceroasă.

Organismul comun este construit ideal. Fiecare om din el trebuie să primească necesităţile vitale, iar în rest, trebuie să se gândească numai la ceilalţi. Creatorul a creat dorinţa şi umplerea ei. Deci, de ce să iei tu deodată, mai mult decât ţi se cuvine?

Toate dorinţele sunt unite în una. Lumina le umple şi le dă viaţă într-o singură formă. Dar tu brusc „tragi plapuma mai mult la tine”, dorind mai mult. Ca rezultat, excesul tău va veni în mod cert pe cheltuiala altuia.

Azi, ni se arată asta foarte clar: un miliard de oameni sunt în pragul foametei şi, în acelaşi timp, resursele pământului încep să se termine. În curând le vom folosi şi pe acestea şi vom rămâne fără nimic.

Ajungem la sfârşit cu toată producţia noastră de consum. Şi ce se va întâmpla în continuare?

De aceea, dacă, împotriva voinţei noastre, nu vom dori să ajunem la viaţă în interiorul graniţei necesităţilor noastre vitale, asta se va întâmpla. Totul este limitat, terminat, folosit. Totul are un sfârşit şi se apropie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/22/2011 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→