În această lume, mă adaptez în mod constant la standardele pe care mi le impune societate, care mă conving să cumpăr sau să fac ceva, în timp ce în lumea spirituală trebuie să iau exemplu de la Creator. Totuşi, problema este că dacă El ar fi să se reveleze, am cădea complet sub influenţa Lui şi am deveni de milioane de ori mai dependenţi de El decât depindem acum de mediu.

Am deveni nişte sclavi totali, ca formele de viaţă minerale, vegetale şi animale, care fac ceea ce natura le comandă şi îndeplinesc întrutotul instinctele lor. Şi nici măcar nu am simţi că trăim o viaţă independentă.

Dar Creatorul, această forţă generală a creaţiei, vrea ca noi să fim independenţi şi egali cu El, în loc să îi urmăm ordinele ca un robot. Nu ar fi niciun rost să creezi o creatură care urmeză în mod automat ordinele naturii, şi în care întreaga realizare este clară de la început.

Planul Creatorului a fost să îl creeze pe om liber, astfel încât omul însuşi să aleagă să se ridice la nivelul Creatorului, să înveţe despre Creatorul lui şi să vrea să devină ca El! La fel ca orice persoană din această lume care vrea să fie iubită pentru ceea ce este şi Creatorul vrea, de asemenea, să devenim conştienţi de el, să îl realizăm şi să vedem că stare Lui, calitatea şi forţa Lui, sunt perfecţiunea totală.

Astfel, El nu se poate revela nouă, ca să nu devenim sclavii Lui şi să îi urmăm în mod automat ordinele. El a plantat în noi dorinţa de a ne dezvolta şi de a ne îndrepta către El, dar El s-a ascuns. Atunci, cum putem deveni ca El?

A venit cu o soluţie simpla. A creat creatura numită Adam (om), o forţă spirituală, o calitate similară cu El, şi a spart-o în miliarde de fragmente! Şi acum, fiinţa creată şi nu Creatorul, trebuie să pună laolaltă un mediu pentru ea, ca nişte piese care se interconectează. Acest mediu trebuie să oglindească imaginea creaturii a Creatorului, cunoaşterea Lui.

Omul avansează şi îşi construieşte propriul mediu pentru a-l influenţa în direcţia opusă şi a se dezvoltă. Înseamnă că ne construim propriul Creator şi de aceea El se numeşte Boreh, adică vino şi vezi. Ne construim mediul şi în acest fel ne construim noi înşine.

Nu sunt capabil să mă creez eu însumi sau să mă influenţez eu însumi. Sunt un produs finalizat al mediului meu. Dar construindu-mi în mod constant mediul, o carapace să mă influenţeze, eu mă influenţez în mod indirect. Reiese astfel că eu construiesc un sistem al propriei mele educaţie.

Apoi sunt cumva separat de Creator şi mă construiesc în mod liber, creându-mi propriul mediu conform cu valorile pe care vreau să le introduc în mine. Nu sunt capabil să mă schimb eu însumi, dar pot să îmi creez în mod artificial o societate pentru a mă convinge de valorile cu care eu sunt acum în dezacord. Această societate mă va convinge că am nevoie să mă îndrept către dăruire.

Şi, deoarece am construit această societate eu însumi, este ca şi cum m-aş fi construit eu însumi. În alte cuvinte, eu construiesc constant imaginea Creatorului în mine şi astfel avansez în punctul în care acestea trei se formează: eu, mediul şi Creatorul sunt atât de aproape încât devin un întreg.

Aceasta este cu adevărat o liberă dezvoltare, pentru că eu fac totul de unul singur, mă gândesc şi decid în mod constant la modurile de avansare. Examinez lumea care acum devine revelată înaintea mea şi testez eu însumi modalitaţile de avansare corectă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este încrederea în viaţa mea?

Răspuns: Încrederea în viaţa mea este senzaţia pe care o am că sunt conectat cu grupul şi că în interiorul acestei unităţi îl revelez pe Creator. Eu însumi am obţinut această conexiune. Este înregistrată în contul meu şi de aceea ea nu dispare. Şi dacă chiar dispare pe neaştepate, este pentru ca eu să o refac la un nou nivel pentru a obţine o conexiune mai puternică. Şi am, de asemenea, încredere în asta – că în viitor voi fi întotdeauna capabil să păstrez această conexiune şi astfel să avansez.

Încrederea în viaţa mea este senzaţia că în virtutea propriilor mele eforturi am obţinut o conexiune cu Creatorul şi am fost umplut cu Lumina dăruirii, Hassadim. Numai Lumina Hassadim, dăruirea, ne ridică deasupra egoismului şi frica pentru noi înşine, dându-ne încredere, certitudine. Fie îţi faci griji pentru tine, fie pentru alţii – una din două.

Aici există numai o barieră psihologică şi dacă tu treci de această graniţă (barieră sau Machsom), iar în loc de tine vei începe să îi experimentezi pe ceilalţi, atunci vei primi senzaţia unei încrederi totale în viaţa ta. Iţi este dată numai de forţa Luminii. Normal, nu îţi poţi schimba propria ta natură. Şi atunci când asta se întâmplă, vei simţii că nu îţi lipseşte nimic şi nu ţi-a lipsit vreodată. Vei fi în Lumina Creatorului, în puterea Lui. Şi ce problemă ai putea avea, în palatul Regelui, care conţine tot ceea ce ţi-ai putea dori?

În acest moment îţi este frică să îţi pierzi această viaţă din interiorul corpului, pentru că nu ai altă viaţă! În momentul în care începi să trăieşti alta, viaţa spirituală şi te ridici la nivelul ei, acolo vei percepe acest nivel pământesc, acest corp, la fel ca un câine sau măgar care este în lângă tine.

În acest fel vei simţii viaţa pământească, ca ceva care doar te însoţeşte până când te părăseşte. Dar nu te vei simţii trist sau speriat de asta.

Nu vă fie frică, suntem pe cale să obţinem viaţa eternă pe care Cabala ne-o transmite!

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/3/11 despre Încredere

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Prima porunca ce ni s-a dat este porunca fricii. Asta inseamna sa am temeri daca avansez pe calea spirituala, daca obtin lumea spirituala, daca inteleg corect ceea ce citesc si daca, intr-adevar, activez in grup.

Pe scurt: Voi reusi? Trebuie sa ma macin cu aceasta grija tot timpul. Daca ma relaxez, imediat pierd urma ce ma conduce spre scop.

In lumea noastra, psihologia enumera peste 800 de tipuri de frica. Castig destul? Sunt sanatos? Mi se va intampla ceva rau?

Oricum, in Cabala, nu vorbim despre temeri diversificate, ci despre teama primordiala: Ma indrept spre scop? Voi fi capabil sa influentez? Asta deja este o ingrijorare pentru ceva ce nu imi lipseste nici un pic.

Voi simti aceasta nevoie? Imi va fi suficienta ca sa depun eforturi si sa ma indrept spre scop? Trebuie sa derulez un proces intreg: de la cea mai marunta grija, care nici nu este limpede inca, la frica maxima, atintita direct spre scop, ca un varf de sageata, care imi aduce intelegerea,”Ofer destul Creatorului? Devenim egali in acest fel? Nu ma aflu intr-o pozitie umila, ca un oaspete care primeste festinul gazdei fara sa-i fie rusine?”

Aceasta teama este prima porunca. Insa este ceva ce trebuie sa obtinem. Nu o avem de la inceput. Scopul este invizibil si nu-mi pasa de calitatea de influenta. Chiar trebuie sa-mi iubesc aproapele? Insa trebuie sa ajung sa am nevoie de asta intr-o asemenea masura incat sa simt frica,”Daca nu o obtin?”

Asta este, pur si simplu, o jignire grava din perspectiva egoismului. Este complet nenatural.

Oricum, prin mijlocirea mediului si a Luminii care reformeaza, putem obtine asta. Frica ne ajuta sa ajungem la ingrijorarea: Voi primi Lumina, ca sa ma transforme intr-o persoana care isi face griji pentru influenta?”

De aceea,  trebuie sa trecem printr-un proces vast de construire a conditiilor necesare. Oricum, in realitate este posibil sa fie descris simplu. In privinta asta, totul depinde se marimea eforturilor pe care le facem.

In primul rand, trebuie sa ma tem cu adevarat pentru calea mea spirituala.”Avansez corect spre scop?” In al doilea rand, din moentul in care obtin frica, calitatea iubirii vine la mine, pentru ca nu exista iubire fara teama.

Din partea apatra a Lectiei zilnice de Cabala din 04.03.2011, Iubire

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi ne ridicam la lumea Infinitului din lumea noastra. Aceasta cale se imparte in doua faze:prima este numita “ingrijorare” si a doua,”iubire”.

In timpul primei faze ne corectam dorinta egoista in gradele zero, unu si doi ale Aviut si, in timpul celei de-a doua faze, o corectam in gradele trei si patru ale Aviut. Partea cea mai de jos este Galgalta ve Eynaim {GE}, partea superioara fiind AHP. Si impreuna formeaza vasul sufletului.

Ingrijorare inseamna ca exista o grija principala, dincolo de alte sute de preocupari: Daca nu voi fi capabil sa primesc? Ca oaspete, imi fac griji de felul in care ma descurc sa nu  accept tratatia gazdei. Ea incearca sa ma convinga, insa eu refuz, iar si iar. Cu alte cuvinte, mereu obtin ecranul ca sa imbunatatesc  Aviut al dorintei, pana cand ma ridic deasupra intregului Aviut {care se numeste Muntele Sinai} si obtin calitatea ingrijorarii. Acum ma ridic deasupra tuturor dorintelor de primire si sunt asigurat impotriva primirii placerii egoiste.

Apoi incep sa fiu implicat mutual cu altcineva: “Ce doreste el?” Vad ceea ce vrea, la fel de bine ca si gradul capacitatii mele de a face ceva pentru el. Obtin dorintele lui, Kelim-urile lui si ii ofer din propriile mele Kelim. Acum actionez in alt mod in jurul meu: Imi rastorn propriul Kli , ca sa primesc pentru aproapele meu.

Mama are grija de copii sai in acelasi fel: Ea face orice ca sa-i multumeasca. Asa se manifesta iubirea sa.. Deci, iubirea inseamna pentru mine sa nu iau niciodata nimic de la altii, sa nu fur si sa nu le fac rau celorlalti. Asta tine de starea anterioara, ingrijorare, prima faza a corectarii Kelim-urilor.

Hillel, inteleptul, a spus urmatoarele unui “strain”, adica unei dorinte egoiste, privitor la asta:”Vrei sa vii mai aproape de influenta? Hai. Fa altora ceea ce ai vrea sa iti faca ei tie. Ridica-te deasupra Kelim-urilor de primire si, dupa aceea, nu vei mai face rau la nimeni.”

Si apoi vine randul iubirii, la care a facut referire Rabbi Akiva ca fiind regula generala a Torei: “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Asta inseamna ca iei dorintele celorlalti si  te unesti cu ele, ca sa le implinesti.

Astfel, iubirea, in adevaratul sau sens spiritual, nu poate fi atinsa fara o pregatire serioasa.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 04.03.2011, Iubire

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Societatea este singurul loc unde pot realiza actiunea de influenta. Atitudinea mea fata de spiritualitate, fata de Creator, este testata prin atitudinea mea fata de societate. Este singurul mod in care imi pot evalua starea cu privire la spiritualitate: Vreau sa-i servesc pe altii, sau vreau sa-i folosesc pentru propriul meu beneficiu?

Creatorului ii pasa de societate caci este exact locul in care El se poate dezvalui. Este Malchut al lumii Infinitului, Shechina. Copilul Lui favorit si El aici locuieste si se ascunde. Totul depinde numai de starea de bine din mediu. Mediul, conexiunea dintre toti, in care fiecare aspira la revelarea Creatorului, este scopul final, locul unde Creatorul poate fi dezvaluit fiintelor create.

Ii oferiti Creatorului ocazia de a se arata. Acest loc si Lumina care se dezvaluie in el, adica Creatorul, au aceeasi valoare  si sunt de nedespartit. Deci, daca omul avanseaza, isi da seama ca societatea, in esenta sa interioara este, de fapt, Creatorul care locuieste acolo {Boreh inseamna “vino si vezi”}. Nu revelam nimic altceva decat societatea corectata care este, de fapt, numita Creatorul.

Acum noi le despartim dar, in final, in starea perfecta, este imposibil ca ceva sa fie divizat. Lumina si dorinta devin una si este imposibil de spus care este cea dintai si care este cea din urma. Pentru noi, intreaga creatie porneste de la faptul ca exista Unicul, un punct invaluit in Lumina. Din prisma noastra, nu exista nimic inainte de aceasta stare.

Cabalistii afirma ca aceasta adeziune, Lumina, forta influentei, este, totusi, cea dintai, din punctul de vederea al  creaturii, al fortei de primire. Insa noi nu suntem capabili sa o percepem, caci noi actionam in termeni de “timp”, respectiv cauza si efect.

Oricum, pana cand vom dezvalui o stare constanta si eterna, atat cauza, cat si consecinta exista numai in concordanta cu schimbarile din noi. Insa, intr-o stare perfecta, nu exista cauza si consecinta; nu exista schimbari.

Intr-adevar, daca exista cauza si efect, inseamna ca, in creatura, corectiile interioare sunt inca in faza de inceput, starea reala nefiind descoperita inca. In starea adevarata deja nu mai exista schimbari si inseamna ca nu mai sunt diferente intre Creator si Creatie.

Din prima parte a Lectiei de Cabala din 03.03.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumea a fi fost condusa de femei, ar fi fost mai bine?

Răspuns: Lumea nu poate fi condusa de către femei. Prin natura sa, o femeie trebuie să fie în posesia tatălui ei sau a soţului. Asta, deoarece, conform rădăcinii ei spirituale, ea este Malchut, care nu poate acţiona decât în virtutea a ceea ce soţul ei ii dă. Ea nu are nimic pentru ea.

Acesta este rolul unei femei: Inspirand un barbat sa faca munca spirituala, ea primeşte Lumina de la el. Noi trebuie să înţelegem că nu este nimic depreciant in acest lucru. O femeie nu este mai mică decât un barbat ci, dimpotrivă, fara dorinta ei, lumea s-ar opri din progres. Nu ar fi nici o corecţie şi nu am atinge unitatea cu Creatorul. Ne unim cu El tocmai în virtutea dorintei femeii. Acesta este modul în care realizam forţa masculina.

Nu ar trebui sa ne uitam la diferenţe sau sau sa cautăm avantajele pe care unul le are asupra celuilalt. Nu trebuie sa judecam acest lucru in mod egoist. Dimpotrivă, abordarea noastră trebuie să fie altruista: Cum sa se conecteze bărbaţii şi femeile pentru a atinge scopul. La urma urmei, scopul nu poate fi atins fără o unitate perfectă între ei.

Atunci când fiecare dintre ei daruieste la maxim, ambii sunt egali. Daca o femeie dă totul din ea şi un barbat dă totul din el însuşi, înseamnă că domneşte egalitatea între ei şi ei avanseaza faţă de Creator.

Dar fiecare dintre ei face acelasi lucru? Bineînţeles că nu. Lucruri contrare vin de la ei, dar asta înseamnă că ei sunt egali.

Este o chestiune diferită în lumea noastră unde atât bărbaţii cât şi femeile sunt prezentati cu aceleasi nevoi. Este un astfel de lucru posibil? Această problema este pe cale să fie exprimata printr-un cataclism foarte puternic, pentru că noi astfel distrugem temelia fiinţei noastre.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/7/11, privind  Femeile

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Se spune: Du-te și câștigă pentru fiecare, adică noi schimbăm în mod constant dorințe și împliniri unul către celălalt și toată lumea îi dă celuilalt sau îl umple cu ceva. Lumea noastră este un sistem întreg, global și integral, în care este necesar să furnizăm o acoperire a fiecărei dorințe, cu care vom plăti pentru relizarea și împlinirea ei.

Pentru ca acest întreg sistem să atingă starea sa finală de perfecțiune și armonie, în care toate dorințele vor fi umplute și vor primi acoperire, toată lumea trebuie să obțină un ecran asupra dorinței. În alte cuvinte, toată lumea trebuie să aibă o acoperire, bani, pentru a plăti pentru nevoile lor.

Nu este necesar să plătești cu bani. Cineva poate plăti cu o atitudine bună, un zâmbet, un serviciu reciproc sau prin muncă: Îmi dai ceva și îți dau și eu ceva. Nu trebuie să fie un schimb pe bază de bani, deoarece definița de bani este mult mai largă decât doar bacnotele.

Banii sunt plata pentru împlinirea dorinței, care măsoară nevoia și împlinirea. De fapt, noi nu știm cât de mare este o dorință, pentru că ea este ascunsă de noi. Împlinirea vine de Sus și noi nu putem spune nimic de ea  în avans. Numai după cantitatea de efort depusă putem judeca valoarea a ceva, putem observa cum nevoia și împlinirea ei se întâlnesc prin efortul meu, ecranul meu. Aceasat este singura cale de a face o auto-evaluare.

La sfârșit, banii măsoară valoarea Partzuf-ului meu spiritual, valorea omului. Cu cât mai mare este ecranul, abilitatea lui de a ține legată dorința de Lumină, cu atât mai mare este persoana. Și cu cât mai mare este o persoană, cu atât este mai aproape de Creator, care este definit de banii ei, asta este, de aria acoperiri, ecranul.

În lumea noastră, banii se transformă într-o acoperire a egoismului. Nu acoperim egoul cu ei, ci numai îl creștem și încercăm să îl satisfacem, în mod egoist. Ca rezultat, noi rămânem goi deoarece împlinirea nu poate fi primită și ținută în mod egoist. Dacă împlinirea intră fără un ecran antiegoist, ci doar pe seama banilor noștri falși, egoismului nostru, ea imediat dublează dorința și noi rămânem de două ori mai goi decât înainte.

Înseamncă că cei drepți câștigă de două ori, în timp ce cei păcătoși pierd de două ori, asta este, ultimii se simt de două ori mai goi. Dar acest gol interior este, de asemenea, revenirea lor, pentru că, la sfârșit, îi va conduce la corecție, care este numită calea suferinței.

Astfel, lumea noastră se dezvoltă datorită realizării dorințelor egoiste. În final, ne găsmi într-o criză teribilă, inevitabilă. Nu este o criză monetară; este o criză a folosirii egoiste a banilor. Este un proces gradual și noi suntem pe cale să fim martorii scopului său deplin, în viitorul apropiat. Va dezvălui în paralel cu folosirea greșită a egoului, exploatarea celorlalți și așa mai departe – toate viciile egoismului vor fi revelate deodată.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/1/11, Lectie despre bani

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

După ce a găsit mediul corect, o persoană este gata să se încline în fața lui, să accepte tot ceea ce i se spune. La început, vede măreția în totul: în învățător, în studii și în prieteni.

Totuși, după trecerea unei perioade de timp, începe să se obișnuiască cu el. Îi este dată o oportunitate de a se alătura mediului și după aceea dispare: Totul este bine. Sunt în compania mea, ca înainte. Sunt gata.

Făcând asta, o persoană ieses în afară și cade înapoi. În stupiditatea și mândria sa, nu înțelege că acum îi este dată o oportunitate de a veni mai aproape, de a crește mediul în ochii săi. Acesta trebuie să devină chiar mai înalt decât era înainte.

Așa crește egoismul, pentru a îi da unei persoane oportunitate de a crește în mod constant mediul în ochii săi, din nou și din nou. Totuși, ea nu folosește acest ajutor împotriva ei pentru a urca ci îl lasă acolo jos. Ca rezultat, în loc să urce, ea coboară.

În acest fel, oamenii care merită ascensiunea și revelația Creatorului, neavând șansa să intre în mediu, încep imediat să coboare, să neglijeze mijloacele pe care le-a primit. Și a doua zi, privește mediul în mod diferit față de ziua trecută. Învățătorul, grupul și cărțile își pierd valoarea în ochii ei, deși cu viteze diferite.

De aceea, munca mea este de a crește în mod constant importanța mediului: învățătorul, cărțile  și grupul. Trebuie să urc spiritual și nu pentru că cineva are nevoie de cunoștințele mele ci pur și simplu pentru că altfel nu voi obține măreția Creatorului.

Mediul nu se prezintă ca ceva special și de aceea este foarte dificil să apreciezi prietenii. Învățătorul nu arată nici el ca un om special. A fost întodeauna dificil înt-un grup Cabalist să păstrezi mediul sus. Totuși, nu avem nicio altă cale. Trebuie să începem să îi ajutăm pe prieteni să realizeze importanța grupului.

Asta nu înseamnă că trebuie să ne arătăm  importanți sau să pășim țanțoși în jur, în mod artificial, cu măreția noastră. Este imposibil să pretinzi asta aici, deoarece Creatorul este ascuns. Cu cât mai sus este o persoană cu atât este mai puțin aparentă și Creatorul este ascuns mai mult decât orice. Asta este o lege spirituală.

De aceea trebuie să creștem importanța mediului în general pentru a obține importanța Creatorului prin el. Dacă acest scop nu arde la început în noi, dacă nu construim acest sistem în mod clar de la măreția mediului către măreția Creatorului, atunci nu vom obține nimic. Din contra, neglijența numai va crește.

Astăzi, organizația Bnei Baruch există pentru că eu exist. Mâine, dacă eu nu mai sunt aici, același lucru care s-a întâmplat grupului lui Rabash se va întâmpla: discordie în toate direcțiile. De aceea trebuie să înălțăm esența societății noastre, baza sa, măreția sa, curgând către aspirația către Creator.

Dacă asta crește constant în importanță și măreție, umplând capetele și inimile tuturor; dacă aparțin și eu, exist pentru asta și mă contopesc cu asta; dacă tânjesc pentru măreţia societăţii, pentru că mă conduce spre măreţia Creatorului, dacă simt în mod constant acest lucru şi dacă acest lucru este ceea ce ma mișca, atunci vom atinge obiectivul, fără îndoială, în cel mai scurt timp.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 2/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Gena informationala (Reshimo) este o forma a unei stari de existenta anterioara in care a avut loc umplerea/completarea,adica, Lumina in interiorul dorintei. Aceasta contine informatia despre toate ecranele si elementele care au fost prezente  si in Lumina si in dorinta :NaRaNHaY si HaVaYaH, Luminile Directa si Inconjuratoare, gradele inaltimii si greutatii. Dar in loc sa fie realizate, toate acestea au fost stocate in “ memorie”. Aceasta se numeste Reshimo.

Aceasta este ca si cum extrag o anumita infomatie dintr-o arhiva a unui calculator, pana cand o vad pe monitor si obtin adevarata imagine folosind fortele electrice si tot echipamentul, desi, inca  poate fi numita Reshimo.Dar aceasta gena informationala deja contine  in  intregime data si informatia si doar forta pentru realizarea ei lipseste.

Pot spune ca nu posed asemenea forta,sau o am, dar nu realizez asta inca. Aceasta este deoarece, Reshimo-tul contine toate detaliile dar numai in stare  de potentialitate si nu in forma deja realizata.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 3/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Evolutia noastra in aceasta lume se desfasoara pe stadii. Pe parcursul miilor de ani noi ne-am dezvoltat de la nivelele mineral la cel vegetal, la animal si vorbitor. Intelepciunea cabalei explica cum avansam de la nivelul vorbitor in sus pana cand dobandim liberul arbitru, o oportunitate de participa constient in propria noastra dezvoltare. Aceasta participare ne aduce la intelegere, constientizare si revelare a Creatorului, iar la sfarsit noi devenim echivalent cu El.

Aceasta este scopul nostru mostenit, dar noi il vom dobandi prin modalitatea dezvoltarii treptate, impregnata in noi. Dar mai exact care este partea noastra pe care trebuie sa o facem ?

In intreg, creatia este compusa  din Lumina si Vas. Lumina afecteaza Kli-ul, dorinta si il transforma. Care este atunci rolul/partea dorintei?

Dorinta, care exista in lumea noastra, are o scanteie de Lumina care o patrunde datorita inter-incluziunii  la nivelele inalte. Lumina si Vasul se unesc si impreuna descind in aceasta lume. Ca rezultat acum, exista o scanteie in vas care tanjeste dupa Lumina, tintind nu doar la Lumina insasi ci la echivalenta cu ea.

Daca acest vas sau om care simte aceasta dorinta arzatoare pentru Lumina doresta sa evolueze in directia corecta, el trebuie sa se aduca pe sine insusi sub influenta Luminii. Scanteia singura nu este suficienta sa schimbe pe cineva si sa devina similar cu Lumina. Este necesar sa se atraga efectele Luminii  asupra-i .

De aceea metoda cabalei ne ofera mijloacele sa atragem actiunile Creatorului asupra noastra. De aceea este o expresie despre “ munca Creatorului”  insemnand aceea ca, Creatorul lucreaza asupra noastra. Ca nu exista nimeni in afara de El. Iar aceste actiuni pot fi realizate doar “ la cererea noastra” care este privita ca o rugaminte pentru corectie – MAN-. Noi imploram sa fim uniti in dorinta noastra cu dorinta/calitatea Binei. Munca este aceasta: Sa ne pregatim noi insine sa cerem corectia de la Lumina superioara.

O persoana care a aprins aceasta pasiune e privit ca “ uman” – Adam- din moment ce el actioneaza  condus de dorinta de a fi similar [Domeh] cu Creatorul. Dar daca el nu are o asemenea dorinta, el este privit pentru moment ca fiind la nivelul animat al evolutiei.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/2/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→